Thursday, December 13, 2012

Fa si ce este in plus - Seth Godin

Fa si ce este in plus

Fa si ce este in plus nu pentru ca trebuie, ci pentru ca este un privilegiu.

Apuca-te din timp.

Spala podeaua fara sa ti se ceara.

Mai ales daca nu este randul tau.

Nu pentru ca vrei recunoastere sau un premiu. CI PENTRU CA POTI!

Pentru ca noi - artistii, freelancerii si creatorii stim ca privilegiul de a lucra in plus este de fapt munca insasi.

Obiceiul de a face mai mult decat e necesar se poate castiga doar in timp. Iar acest obicei este nepretiuit.

Seth Godin

Wednesday, December 12, 2012

Idei atelier

Azi voi impartasi cu voi niste idei dragute de ateliere/spatii de lucru.

Imi doresc de ceva vreme un spatiu in care sa pot lucra, care sa fie suficient de mare incat sa ma desfasor in voie, suficient de mare incat sa am la vedere toate uneltele de lucru si proiectele (la mine daca ceva e pus deoparte, intr-un raft, cutie, dulap, a iesit si din mintea mea), sa am lumina naturala (multa), sa nu fie in aceeasi camera in care dorm, ca sa ma pot deconecta de ceea ce fac, etc. Momentam am o camera fara lumina naturala care-mi serveste si de dormitor si de spatiu de lucru. Din acest motiv am si incercat sa ma debarasez de cat mai multe lucruri de prisos, ca sa am mai mult spatiu, sa fie camera mai aerisita. E bine, dar nu suficient de bine.

Ca sa nu ma lungesc prea mult cu vorba, iata ce imi surade:








Tuesday, December 11, 2012

Gradinarit - Idei

E marti, e ziua gradinaritului. Revin cu cateva idei care mi-au atras atentia. Sunt tot de pe "Grow Food Not Lawns".

Sustinere dovleci (cred ca sunt un soi mic):


 Rosii pe langa casa:


 Metoda celor 3 surori : porumb, fasole si dovleac. Din ce scria pe pagina lor acestea s-ar si hrani reciproc prin nu stiu ce nutrienti continuti. De testat!


 Idei pentru economisirea spatiului:



 Fasole cataratoare:


Refolosirea paletilor industriali:




Monday, December 10, 2012

Provocarea - Rezultat saptamana 1

La o saptamana de la lansarea provocarii lunii decembrie, am asa:

-10 manusi ornament de brad; 

-9 reni colorati tot ornament de brad si

-5 vrabiute ornament de brad, dar care isi pot gasi un cuib oriunde altundeva.







Mi-am propus ca pentru ceea ce urma sa fac sa nu cumpar nimic, ci sa folosesc fix ce aveam. (Am cumparat doar o bucata de pasta de modelat Fimo (tip lut) cu care am testat un alt model de ornamente pentru care nu am inca fotografii). Asa ca am folosit:

-nasturi mai noi sau mai vechi
-margelute
-bucati de sfoara
-foi de fetru cumparate anul trecut
-bucati mai vechi de material
-paiete
-vatelina dintr-un pui de perna (shhh! asta ramane intre noi :)
-ata pentru cusut

Tiparele mi le-am facut singura, dar m-am inspirat dupa modele gasite prin intermediul Pinterest. Desi par destul de usor de facut, necesita atentie, timp si rabdare. Sper sa continui experienta aceasta cu fetrul deoarece se lucreza tare frumos si relativ usor pana iti dai drumul la cusut. 


Mai sunt de cusut inca 5 vrabiute, care nu sunt foarte diferite de cele fotografiate deja. Mi-au mai venit cateva idei care nu au legatura cu ornamentele de brad, am testat si masina de cusut si am incercat sa fac niste portofele/portfard si rezultatul e cam asa momentan:




Fara legatura cu ce lucrasem deja, o prietena m-a intrebat daca pot sa-i fac un portofel si deja am o idee de un model dragut special realizat pentru ea. O sa revin cu poze aici cand va fi gata.

Ca tot m-am lansat asa cu avant in craft-uit intentionez sa-mi deschid si un magazin online sa vand o parte din ele. Oscilez intre unul pe Breslo, pe Etsy.com sau unul pe un domeniu separat. Ramane de vazut!

Multumesc pentru vizita si va urez o saptamana cu pace si cu spor in toate!

Sunday, December 9, 2012

Sirop multiplant


Ca tot e decembrie, sigur e si luna racelilor pentru multi dintre noi. Eu am reusit sa iau un pui de raceala chiar la cateva zile dupa ce cumparasem de la o farmacie siropul multiplant facut la manastirea Nera. Siropul este 8 ron (cel putin atat costa de unde l-am luat eu) si are 200 de ml. Eu am luat cam o saptamana de doua ori pe zi cate o lingura si m-a lasat rapid tusea si durerile de gat. 

Efectele siropului: imunostimulator, antialergic, fluidifiant şi expectorant al secreţiilor bronşice, antiseptic al căilor respiratorii, antiinflamator, calmant, util în combaterea stării de uscăciune a mucoaselor (emolient). 

Thursday, December 6, 2012

Cum sa petrecem mai putin timp in fata computerului?


Nu stiu daca sunteti ca mine, dar din ce am citit pe internet majoritatea celor care petrec mult timp la calculator se confrunta cu aceeasi problema - prea mult timp on-line, indiferent daca stam mult la PC prin natura serviciului, sau nu. Te pui la calculator cu un gand, vrei sa faci ceva specific si te trezesti dupa jumatate de ora, timp in care te-ai plimbat pe Facebook, pe Pinterest, pe forumuri, pe bloguri, etc., ca faci cu totul ALTCEVA decat ce ti-ai propus. Ce putem face? Mai jos am sa traduc un articol in care se trateaza problema aceasta (incerc sa-l adaptez pentru ca pe alocuri este extrem de ironic).




"Draga Internet, cat te iubesc. Materiale inspirationale la discretie, continut ilar si toti acei oameni grozavi care sunt la un click distanta. Mi se pare grozav. Internetul este in topul celor 5 Concepte Abstracte Cu Care M-as Casatori. 

Petrecem o gramada de timp pe site-uri inutile in timp ce am putea face ceva mai bun. Stim cu totii ca a-ti verfica adresa de e-mail  la fiecare 5 minute nu este nici eficient, nici productiv. In fapt ne suprastimulam creierul cu o gramada de lucruri inutile (ceea ce iti va face mintea mai putin agila pentru restul zilei), totodata procrastinand in privinta lucrurilor cu adevarat importante, plus ca pierdem mult timp pe care l-am putea aloca unor activitati mai amuzante, mai creative si mai grozave.

Cand vina vorba de dependenta de internet, eu sunt un caz grav, deci trebuie sa-mi usurez acesta problema de a nu mai fi pe internet. Iata mai jos cateva idei prin care puteti incepe sa reduceti Timpul de Internet si sa incepeti sa aveti un Timp de Viata Reala (am auzit ca este chiar distractiv, sa stiti!).

Stinge computerul cand nu-l folosesti. Saracul meu calculator este mereu deschis. Chiar sunt surprinza ca n-a ajuns inca risc de incendiu. Din acest motiv incerc sa-l inchid cand nu am un motiv serios pentru a il folosi. 

Noteaza ce vrei/ai nevoie sa faci on-line inainte de a intra on-line. Cand stiu ca trebuie sa-mi verific e-mailul, sa gasesc cea mai scurta ruta catre un restaurant sau sa plang asupra situatie mele bancare, pot fi on si off-line destul de repede. Chiar daca vreau sa trec prin lista mea de bloguri preferate pot face asta in aproximativ o ora. Cand am o lista despre lucrurile pe care vreau sa le fac langa mine, imi este usor sa tai de pe lista ce am facut si sa nu ma pierd in labirintul Wi-Fi pe care l-am creeat in mod accidental pentru mine. Asa ca fa o lista: Pentru ce esti pe internet? Bloguri? Moda? Sa gasesti o reteta buna? Fa o lista, intra on-line, fa-ti treaba, treci pe off-line. Ceva in genul sa folosesti computerul asa cum se intentiona odata.

Limiteaza-ti timpul de navighare. Seteaza un ceas de bucatarie pentru 30 de minute. In acest timp poti sa-ti faci de cap pe Facebook, Tumblr, etc., dar dupa aceste minute ai grija sa te intorci inapoi in viata reala, ok?

Dadaca de navighare. Eu folosesc Safari si nu exista o dadaca Safari, dar Google Chrome si Firefox au aceste bone virtuale: acestea sunt niste aplicatii pe care le poti instala in browser-ul tau si care iti blocheaza timpul de navighare pe site-uri specifice (Facebook, Twitter, Gmail) sau care blocheaza intreg internetul pentru tine dupa orele pe care le-ai setat.

Fa-l cat mai putin vizibil. Sterge scurtaturile de pe desktop. Prin asta nu vei mai avea un "reminder" vizual si cu cat depui un efort mai mare in a da drumul la browser-ul de navighare, contul de Facebook, e-mail, cu atat mai putin vei fi tentat sa o faci in momentele in care te grabesti sau ai un termen limita.

Stabileste zile sau ore fara internet. Inchide router-ul wireless daca e nevoie. Stabileste ore fara internet acasa sau la locul de munca de la 9 la 11 sau de la 13 la 15. In felul acesta nu vei mai fi distras. Vei fi uimit de cat de productiv poti deveni in orele respective; cand sunt in cafenele fara internet imi fac cea mai mare parte din treaba si nu glumesc. Totodata aceste pauze pot da dependenta: in curand le vei dori in mod nebunesc!

Literalemnte stai deoparte de electronice. Am un obicei tare prost: verific totul din secunda in care m-am trezit. De obicei chiar aloc cateva minute de navighat pe Tumblr in rutina asta de dimineata, ceea ce este prostesc luand in considerare ca am lucrurile mai importante de facut cu rutina mea de dimineata. Din acest motiv acum imi las tableta si laptopul in living cand merg la culcare si imi iau doar telefonul cu mine deoarece il folosesc si pe post de alarma. Pentru moment este doar o amanare a contactului cu ele, dar este tot un progres. Ma straduiesc sa nu ma ating de nici un obiect electronic pana dupa micul dejun la un moment dat.

Pune-ti internet pe telefon. Atunci cand ai un telefon cu care sa verifici lucruri minore cum ar fi : ore de film, mail-uri importante, trasee rutiere, vei fi mai putin tentat sa pornesti computerul si sa te pierzi acolo cu orele.

Ce mai ajuta este si a dezvolta un hobby care nu implica un computer cum ar fi: lectura, dansul, alergatul, gatitul, etc."

Tuesday, December 4, 2012

Rama foto din materiale reciclate

Zilele acestea mi-am amintit de niste lucruri pe care le-am facut in 2008 la capitolul lucru de mana. Imi amintesc in special de o rama draguta la care am folosit un carton banal, ziar si niste flori uscate. Am cautat o poza cu rezultatul si am ramas uimita de cat de dragut a iesit, DESI atunci nu eram deloc multumita...



Tot in perioada aceea am facut niste genti din materiale reciclate si un colier cu margele realizate din hartie tot reciclata. Le voi posta si pe acelea in curand.

Idei pentru gradina

E marti, e ziua gardinaritului. Pe Facebook exista o pagina care se numeste Grow Food Not Lawns (cultiva mancare, nu gazon). De acolo am salvat niste idei super pe care sper sa le aplic la anul.

Cultivare pe verticala, realizata chiar pe zidurile casei.



Refolosirea apei de ploaie pentru udat (desi la noi e mai greu, asta vara nu stiu daca a plouat de doua ori si atunci cateva picaturi).


Idei de grilaj sustinere plante agatatoare si/sau de a exploata la maxim spatiul (a doua si a treia imagine). La capitolul asta eu as vrea sa nu repet o greseala de anul acesta si sa pun din timp ori ceva ca in imagine, ori clasicele sfori INAINTE sa iasa planta, pentru ca DUPA e aproape impsobil sa redirectionezi planta pe fir. Asa am patit cu castravetii si niste dovlecei ornamentali pe care i-am plantat si abia cand ajunsese planta cam de un metru m-am urnit si eu sa le pun o sfoara de sustinere si a fost foarte greu, mai ales ca dovleceii ornamentali au frunzele foarte mari si urzicatoare.











Inca o idee super ce cred ca poate fi aplicata intr-o portiune unde nu este pamant.


Monday, December 3, 2012

Provocarea lunii decembrie - fa ceva zilnic

Azi vreau sa scriu despre provocarea lunara de care mentionam intr-o postare anterioara. Provocarea lunara este una personala, dar este deschisa si pentru cititori. Ideea apartine unei tinere familii din SUA ce detin un blog pe care posteaza zilnic. Provocarea se lanseaza la inceputul lunii, iar la sfarsitul acesteia se posteaza rezultatul. Cei care doresc sa participe pot lasa la postarea rezultatului un link cu ce au reusit sa realizeze ei. Aceasta idee poate fi aplicata in orice domeniu, de la gatit pana la decorarea casei si nu este foarte diferita de provocarea celor 30 de zile despre care am scris aici.

Luna aceasta provocarea este de a face ceva zilnic. Proiectele zilnice sunt cea mai buna cale de a face un obicei din ceea ce iti place sa faci cu adevarat.

In cazul meu am descis sa lucrez ceva zilnic. Am ales asta pentru ca vreau sa termin o mare parte din proiectele mele nefinalizate (adunate de ani de zile unele...) si sa reusesc sa-mi impun o oarecare continuitate in a creea ceva. Ideea aceasta se leaga de dorinta de a face ornamente pentru brad, se leaga de niste teluri pe care le am in minte pentru anul viitor, se leaga de dorinta de a transforma idei in obiecte si, de ce nu?, sa am un venit de pe urma a ceea ce voi creea. Referitor la acest ultim punct as vrea sa scriu la un moment o postare separata, deoarece sambata trecuta am avut un moment de "aha" privind viitorul meu apropiat.

Acestea fiind zise, azi am reusit sa dau startul acestei provocari.



In primul rand am reusit sa cos si nasturii pe partea stanga a rochiei negre despre care am tot scris aici. Apoi am reusit sa cos la loc niste ciucuri de la o esarfa pe care ii dadusem jos acum vreo 2 ani, ca la final sa realizez ca i-am luat tot farmecul, ca apoi sa-mi fie prea lene sa-i mai cos iar si uite asa a stat esarfa mea ascunsa de colo-colo mult timp. Apoi am taiat de zor din materiale pentru a face ornamentele de brad. Am in plan reni, manusi, vrabiute, un tablou cu crengute de brad si inca o idee de ornament realizat din scortisoara, anason stelat si coaja de portocala pe care am vazut-o intr-o revista si cateva figurine din lut. Lucrul este destul de migalos si trebuie sa-mi fac un program mai clar de lucru ca sa fiu concentrata 100% pe ceea ce fac.

Frontul de lucru:


Rezultatul:


Am sa revin curand cu cateva detalii despre ce fac si din ce fac ornamentele, de unde m-am inspirat si ce intentionez sa fac cu ele.

O saptamana cat mai spornica va doresc!

Thursday, November 29, 2012

Jurnal de multumire

Buna dimineata!

Ieri nu am reusit sa ma tin de program, dar e ok, ca am dat totusi un semn de viata pe aici .

Azi vreau sa scriu despre multumire si chiar ziua de joi va fi a multumirii ca sa zic asa. Pe internet sunt numeroase articole si inregistrari video despre ce inseamna multumirea si ce putere are ea. Ce ma intereseaza pe mine e ce inseamna acest proces si ce finalitate are in viata mea. 

In viata avem numeroase greutati si nu cred ca exista vreo reteta a succesului prin care sa nu mai avem incercari, probleme, piedici, etc. In definitiv, daca nu am avea perioade de slabiciune, de incercari intr-un anumit plan al vietii noastre, cum am mai putea aprecia la intregul ei potential fericirea, momentele de pace si celelalte lucruri bune?

De ce cred ca a avea o atitudine de multumire in fata vietii e totul? Cred asta pentru ca nu ma indoiesc ca Dumnezeu le randuieste pe toate cu folos. Poate daca as fi citit ce scriu acum intr-un alt loc, in urma cu ceva timp as fi zis ca da, cand ai o viata in care totul e roz e usor sa spui asemenea cuvinte. Dar imi permit sa cred acest lucru din postura unui om care a experimentat suferinta in numeroase forme si care a ajuns la concluzia ca durerea nu e totul. Dar nu vreau sa intru mai adanc in acest subiect, ci sa ma axez pe tema zilei de azi. Deci, cum spuneam, cred ca toate sunt randuite cu folos, ba mai mult, toate sunt daruri. Viata e un dar, tot ceea ce ne inconjoara e un dar. De obicei cand primim un cadou de ziua noastra, sau cu o alta ocazie obisnuim sa multumim pentru acel lucru, deci nu vad de ce nu am putea multumi si in fata vietii, in fata lui Dumnezeu pentru cele pe care le avem? Teorie, teorie :), dar vreau sa trec si la practica.

Am deja un carnetel pe care il voi folosi ca pe un jurnal de multumire. As vrea sa aloc dimineata sau seara inainte de culcare cateva minute in care sa multumesc pentru ceea ce am, pentru ceea ce traiesc, pentru ceea ce experimentez. Carnetelul a fost luat cu reducere de pe elefant.ro si e din seria cartilor "The Secret" cu care nu am vreo afinitate. E un carnetel mic, lucrat frumos cu coperti cartonate cu un sistem de prindere pe magnet.



Inchei postarea ca un citat despre puterea multumirii:

"Multumirea descatuseaza plinatatea vietii. Transforma ce avem in suficient si mai mult. Transforma negarea in acceptare, haosul in ordine, confuzia in claritate. Poate transforma o masa intr-un festin, o casa intr-un camin, un strain intr-un prieten. Multumirea da sens trecutului nostru, aduce pace pentru ziua de azi si creeaza o viziune a zilei de maine". Melody Beattie

Zi cu spor si pace!

Wednesday, November 28, 2012

Dimineata devreme

Buna dimineata!

Cum cafeaua de dimineata ma inspira intotdeauna, am zis sa scriu un pic si aici.

Treaba cu calendarul pentru postari este foarte buna. Desi imi mintea mea aveam unul elaborat si super atragator, ieri m-am pus si am facut ceva de mana, super simplu, fara inflorituri. Am notat in mare cam ce as vrea sa fac aici, ajutandu-ma mult de o lista mai veche cu vreo 50 de subiecte pe care as putea sa le abordez. De dimineata cand m-am asezat la calculator am zis: azi despre ce voi scrie azi (cu golul din cap de rigoare)? Dar mi-am amintit de calendar, m-am uitat pe el si totul s-a limpezit. Tot multumita planificarii acesteia ieri am reusit sa scriu doua postari : una despre experienta mea cu gradinaritul  si una despre cum am personalizat o rochie mai anosta.

In alta ordine de idei, am reusit sa fac o pagina cu "despre mine" si am mai updatat pagina de Facebook a acestui blog care poate fi gasita aici.

Recent am redescoperit Pinterest-ul si imi place tare mult. Risti sa casti ochii si acolo un pic degeaba, dar sunt enorm de multe idei care poti fi puse in practica, ceea ce am de gand sa fac cat de curand. Sunt multe activitati legate de sarbatorile de iarna simple si realizabile. Mi-a placut in mod deosebit ideea aceasta:


Azi voi mai scrie despre cateva lucruri distincte, sper sa reusesc pana diseara.

Zi frumoasa tuturor!

Rochie personalizata

Postarea aceasta as putea-o include la mai multe categorii. Am decis ca martea sa fiu ziua lucrului de mana, indiferent ce forma ar avea el. Dar de ce zic ca proiectul de azi poate fi inclus in mai multe categorii? Pentru ca am dat viata unui lucru mai vechi, apoi ca implica lucrul de mana si a treia oara pentru ca e un proiect care ma asteapta cuminte inca din... vara (si vreau sa fac si o categorie separata pentru aceste proiecte incepute si neterminate!).

Deci... cum sa ducem un lucru nefinalizat la capat, sa dam viata unui obiect vestimentar mai anost/vechi si totodata sa avem si lucru de mana? Hmm... adaugand niste nasturasi la o rochie simpla.

Asta vara imi cumparasem o rochie mai pe gustul meu. Croiala simpla, lungime medie, material natural (in) cu dublura (nu-mi plac fustele si rochiile care in lumina zilei lasa sa se vada picioarele pe sub material), culoarea cam... trista, dar am luat-o. Dupa o vreme nu stiu cum m-am gandit ca ar veni frumos pe linia decolteului niste nasturasi. Am scos rochia din sifonier, am pus-o in maldarul cu "to-do" si a ramas acolo pana m-a apucat pe mine harnicia si i-am ales niste nasturasi acum multa vreme. Apoi a mai stat cateva saptamani la rand cu nasturii pe ea, cu acul si ata, adunand praf si regrete :).

Asa ca aseara am luat-o si m-am pus pe cusut. Rezultatul e frumos, nu am reusit sa cos decat pe o parte nasturii si de dimineata ma gandeam ca arata foarte bine si asa, dar am sa-i cos si  pe cei de pe partea dreapta. Rezultatul e mai jos.



Ideea aceasta poate fi aplicata si unei bluze simple, unei fuste, unei bascute, unor manusi, etc. personalizand obiectul vestimentar.

Tuesday, November 27, 2012

Gradinaritul - experienta mea

Am reusit sa incropesc un mic calendar privind postarea pe blog. Aveam foarte multe idei care necesitau un mic plan. Asa ca ziua de marti va avea cateva subiecte pe care vreau sa le ating, iar unul din ele e gradinaritul.



Am avut experienta unui job de birou cu cele noua ore de rigoare de stat in fata calculatorului, plus orele de acasa in care credeam ca ma "relaxez" navigand de aiurea pe internet, deci tot la calculator. Stand toata ziua "inchisa" la lucru si acasa tot in virtual ajunsesem sa idealizez imaginea aceasta a omului liber de la tara, care munceste in aer liber, care se bucura de timp la discretie si tot asa. Viata mea s-a asezat de asa natura incat dupa experienta jobului de birou am ajuns sa locuiesc la casa, unde aveam/am o portiune destul de mare de pamant unde plantam clasicul... gazon. Asa ca mi-am pus ambitia sa-mi fac si eu o gradina, sa pun in practica acel ideal la care visam pe vremea cand eram "inlantuita" la job. Gradina a fost doar un hobby (pe care sper sa-l repet la anul) care mi-a testat pe viu ideea de "omul liber de la sat" si de pe urma caruia am cateva idei (pe care as fi vrut sa mi le spuna cineva inainte sa incep aventura mea):
  • munca pamantului nu e o joaca. E nevoie de angajament, e nevoie de rezistenta fizica, e nevoie de determinare. Sa sapi pamantul e greu, sa plivesti gradina e greu, sa uzi la furtun poate dura o vesnicie.
  • inainte de a incepe, fa-ti o lista cu ce ai vrea sa plantezi si documenteaza-te ce "vrea" fiecare planta in parte. Nu planta la nimereala, dupa ureche, sau in joaca. Testeaza cu cap.
  • nu te arunca pe sute de hectare cand nu ai nici uneltele necesare de lucru, nici bani sa investesti in ele, nici persoane dispuse sa te ajute la munca. Pentru inceput o mica bucata de pamant e ok.
  • nu renunta cand dai de greu :).
  • ambitioneaza-te sa lucrezi dupa un program. Asta vara nu se putea lucra dupa ora 8-9 dimineata cu toata bunavointa din lume, asa ca ar fi fost indicat sa ma trezesc devreme sa pot face ceva in gradina, ceea ce nu am reusit mereu.
  • sa iti faci propriile rasaduri implica sa ai ceva SPATIU la dispozitie, cu lumina naturala si  temperatura constanta. Daca nu ai asa ceva, nu iese nimic.
Poate nu am reusit sa acopar toate problemele cu care m-am intalnit in mica mea experienta, dar aceste idei mi-au venit acum. Anul viitor, daca voi mai avea cele necesare, vreau sa fac totul un pic mai organizat, iar postarile de pe acest blog sper sa ma ajute in acest sens.

Monday, November 19, 2012

Cateva ganduri...

Ok, cine citeste aici o sa creada ca am facut o fixatie cu Facebook-ul asta, dar nu e asa. Ieri am avut ocazia sa cunosc in persoana o prietena de pe  FB. Intalnirea aceasta m-a umplut de bucurie si parca aveam nevoie de ceva sa spele toata dezamagirea pe care am acumulat-o prin experientele mai putin placute in lumea aceasta a internetului si indeosebi a Facebook-ului.

M-am bucurat sa vad ca acest dar al prieteniei nu poate fi pervertit de nimic, ca el isi poate pastra autenticitatea indiferent de calea prin care se transmite. Un om sincer va fi sincer pana la capat, desi uneori suntem pacaliti tare usor de vorbe mestesugit alese care ti se desfasoara sub privire sub forma literelor, a cuvintelor.

Deci, da. Internetul ne poate imbogati chiar si... sufleteste, intr-un mod real, concret. Si da, parerea pe care mi-am facut-o, cum ca prin profilul unei persoane de pe FB ii poti creiona cat de cat personalitatea, este adevarata. De ce zic ca e adevarata? Pentru ca la un moment dat m-am intrebat daca nu ma pacalesc cu acest gand, plus ca mi s-a spus chiar direct ca fac o mare prostie lasandu-ma ghidata de ce vor ceilalti sa arate despre ei insisi. E adevarat si acest lucru, dar cel putin in relatia aceasta de prietenie care s-a concretizat si in viata reala vad ca nu m-am inselat. Asa cum tot ce postez eu pe pagina mea nu sunt inchipuiri si nu o fac din dorinta de a parea mai interesanta, ci efectiv impartasesc ceea ce imi place deja, mi-a placut, sau e recent descoperit , la fel vad ca fac si alti oameni care sunt sinceri cu ei insisi intai, apoi sunt sinceri si cu restul lumii.

Concluzia e ca voi mai pastra aceasta pagina, cu toate riscurile ei, dar si cu binevenite pauze!

Cateva ganduri despre internet si Facebook dintr-o conferinta a dl. biofizician Virgiliu Gheorghe:

"In orice comunicare interpersonala noi comunicam 7% pe baza cuvintelor, 38% pe baza tonalitatii si 55% pe baza limbajului trupului. Ganditi-va ca atunci cand noi suntem pe internet noi nu comunicam decat cu cei 7%. Aceasta este o comunicare incompleta si frustranta pentru creier si fiinta umana, si atuncea omul are tendinta sa completeze ceilalti 93% din imaginatie. Si aici este problema caci cunoasterea si comunicarea devine una imaginativa si nu se bazeaza pe realitatea celui din fata taSi daca astazi facem asa, maine la fel, la un moment dat nu mai stim sa comunicam inter-personal si intram foarte mult in imaginatie. "

Friday, November 16, 2012

Provocarea FB

Buna dimineata!

A venit in sfarsit toamna cu adevarat. Gradele sunt undeva sub10 aici la noi, desi pe cer se arata un soare frumusel care zambeste cu putere. Dar este frig, frig, frig.


N-am mai scris de multa vreme, desi ma aruncasem cu mult avant spre o serie de noi postari. Din cate ma cunosc supra-entuziasmarea in privinta unui lucru se soldeaza mai mereu cu un esec, sau cu un "deces" prematur al proiectului. Asa se face ca cele 30 de zile fara Facebook au fost doar...15 zile. Chiar si asa am cateva concluzii trase:



-o pauza e binevenita mereu, mai ales ca ajuta la o distantare fata de aceasta platforma de socializare. Dupa aceasta pauza mi-am sters toate fotografiile personale si nu am mai simtit nevoia sa arat "preietenilor" mei noutati legate de persoana mea;

-o singura persoana a sesizat ca "lipsesc" de acolo. Una din aproape 130 de prieteni :).

-dupa primele zile de "dezintoxicare" mi-am dat seama ca se poate trai bine-mersi si fara cascada de informatii si imagini cu care luam contact zi de zi de pe pagina principala a FB-ului (acolo unde apar noutatile). In aceasta 15 zile am intrat de doua ori timp de 1-2 minute fie ca sa sterg din poze, fie sa verific casuta de mesaje (trebuia sa primesc niste date printr-un mesaj privat, dar eram si curioasa daca m-a cautat cineva). In acele scurte vizite m-am simtit ca un individ curios care arunca o privire in mintea altor persoane ca sa vada ce le place, ce impartasesc, ce mai comunica prin statusuri, etc.

-mi-am dat seama ca FB-ul umple un gol care poate avea multe forme. Ceea ce nu e ok.

Ar mai fi multe de spus. Nu vreau sa impart lucrurile in doua: e rau sau e bun. E deopotriva si rau si bun, depinde cum il folosesti. Ca si cu cartile, ca si cu informatia, ca si cu cuvantul, ca si cu... orice. E rau daca acapareaza viata omului in totalitate. E bun daca poti pastra prin aceasta platforma de socializare niste vechi sau noi legaturi si daca nu te expui foarte mult. E bun pentru a face informatia sa circule si e perfect pentru situatiile in care ai o afacere sau un produs pe care vrei sa-l promovezi. Deci da, am sa raman acolo pentru inca o vreme :).

Saturday, October 20, 2012

Daca voi mai avea nevoie de...

Urmaresc blogul Iuliei (economisim.info) inca de cand a aparut si il gasesc ca fiind extrem de util. Dar una din ultimele postari mi-a suras in mod deosebit si anume cea despre a gasi in fiecare zi 5 lucruri de care te poti lipsi, mai exact postarea aceasta:  Daca voi mai avea nevoie de… Declar razboi lucrurilor!



Sursa imagine.


Momentan locuiesc cu familia mea si detin o camera si cateva spatii aferente unde imi pot depozita lucrurile care nu le pot tine in camera pe parcursul anului. In curand ma voi muta singura intr-un apartament cu doua camere. In mod firesc as fi fost mai relaxata la gandul ca in curand voi avea unde sa-mi insir toate cele in mai mult spatiu. Dar eu simt contrariul si o vad ca pe o metoda de sortare interioara mai degraba decat una exterioara. Asa ca vreau si simt nevoia sa imi simplific viata cat mai mult, sa pastrez doar ce folosesc, ca sa ma pot concentra pe ce e cu adevarat necesar in viata mea. Prin haine trec mai mereu si dau mai departe haine care mi-au ramas mici, haine pe care nu le mai imbrac de cel putin un an, haine care imi sunt prea mari sau care nu ma avantajeaza. Cu mult timp in urma am reusit sa trec pragul de atasament emotional fata de haine si pot da si din cele care imi amintesc de o persoana sau de un eveniment. Pana la urma sunt...bucati de material, ca sa nu le zic carpe :). Deci in ceea ce priveste hainele am pastrat foarte putine (si inca imi par multe) din cele pe care le folosesc des si cateva care imi plac in mod deosebit (croiala, material, calitate, etc.), dar care sunt de ocazie.

Cu toate astea am prea multe: carti, maruntisuri, instrumente de scris, materiale pentru hobby/crafting, materiale de pictura, accesorii, reviste, haine pe care as vrea sa le modific, cutii de depozitat, caiete, etc. Din toate acestea sunt ramase cele mai...bune sa zic asa, restul au mai fost triate de vreo cateva ori. Deci acum aplic metoda Iuliei pe ce a ramas si vad ca de cateva zile sunt foarte harnica in a gasi 5 obiecte pe care le pot darui/dona/vinde. 

Pana sa aplic metoda Iuliei am mai aplicat cateva metode de sortare prin lucrurile personale astfel:


  • revistele cu retete, cu idei de lucru de mana si altele au fost sortate, triate, scanate si reciclate (pentru reciclare nu am cautat un centru anume de reciclare, banii primiti pe asa ceva mi se par prea putini pentru efortul depus de a te deplasa cu ele pana la centru, dar asta depinde si de greutatea cartilor/revistelor. Pe langa asta, la noi in Constanta, in special in cartierele cu case, primim saci speciali pentru materiale reciclabile-hartie,plastic,metal, iar o data pe saptamana vine o masina si le ia din casa in casa.)
  • dintre aceste reviste pe care vreau sa le dau, dupa ce le-am scanat le-am pus la vanzare pe okazii.ro, fiind de o calitate foarte buna (Burda, Deco-in franceza, Marie Claire idees, Good Foods, etc.)
  • cartile carora nu le vad un folos pe termen lung (romanele le recitesc doar daca mi-au placut fantastic de mult) le-am dus la biblioteca judeteana si le-am donat, sau le-am facut cadou prietenilor
  • hainele si maruntisurile potrivite fetelor le dau unui centru de plasament
  • hainele mai deosebite si care nu pot fi donate le-am pus tot pe okazii.ro spre vanzare
  • bateriile folosite, becurile, cablurile si mici obiecte electrice care nu mai sunt folosite/functionale le duc la centrele de reciclare din Real sau orice alt supermarket
  • cele cateva CD-uri cu muzica, filme, alte informatii pe care le mai aveam au fost salvate in calculator si urmeaza sa fie facute cadou
Acum am langa mine o sacosa in care am adunat in ultimele zile din lucrurile de care ma pot desparti. In definitiv, chiar daca citesc si 3 carti in paralel, nu am nevoie de 5 semne de carte, nu? Si nici de 10 pixuri, sau 10 caiete, in conditiile in care nu mai merg la scoala ;).

Friday, October 19, 2012

30 de zile fara Facebook

Citeam de curand undeva ca fluxul creativitatii nu poate fi secat, cu cat iei mai mult din el cu atat el creste. Nici bine nu m-am pus pe scris pe blog ca deja numeroase alte idei mi se perinda prin minte.




Dar sa ma axez pe una singura. Sunt multe lucruri pe care mi-as dori sa le fac. Despre unele nu stiu daca sunt in stare sa le fac, daca imi sunt folositoare, sau daca nu cumva pe parcurs am sa-mi dau seama ca nu mi se potrivesc, nu-mi mai plac, sau nu era ce cautam. Sunt si unele aspecte din viata mea pe care mi-e frica sa le confrunt. Imi doresc de mult timp sa reduc internetul la ceea ce este de fapt - o unealta. Imi doresc sa mananc mai sanatos dar nu stiu daca am sa pot face toata viata asta. Mi-as dori sa fiu mai activa si sa ma pot baza mai mult pe corpul meu (experienta gradinaritului de anul acesta mi-a dovedit ca nu am pic de rezistenta fizica), dar stiu ca pentru a capata o buna anduranta fizica e nevoie de timp si dedicare (nu sunt adepta "merg X luni la sala" si apoi nu mai fac nimic). Alaltaieri seara, din link in link am ajuns pe o pagina unde scria sa incerci ceva ce ti-ai dori sa faci sau ceva ce ti-e teama sa faci doar pentru o perioada de timp, mai exact pentru 30 de zile. 30 de zile, atat. 30 de zile imi par si mie rezonabile. In 30 de zile se presupune ca s-ar forma noi retele neuronale prin care un vechi obicei este inlocuit cu unul nou. De fapt sunt cateva articole foarte bune despre aceasta idee pe care am sa le traduc aici in curand.

Pentru ca momentan sunt in cautarea unui loc de munca si am enorm de mult timp liber la dispozitie, petrec destul de mult timp in fata calculatorului. Internetul are partile lui bune, dar personal simt cum prin folosirea lui imi scapa printre degete lucruri cu adevarat importante, lucruri care m-ar ajuta in mod concret sa am stilul de viata pe care mi-l doresc. Evident ca am si cont de Facebook, de mai bine de doi ani. Am avut perioade cand am intrat mai rar, cand nu prea am avut activitate acolo, dar am avut si perioade in care am postat  des diferite poze, articole, etc. sau am interactionat cu alte persoane. In ultima vreme insa ma simt prea prinsa acolo. Prea des verific ce s-a mai postat, cine m-a mai contactat, ce like am mai primit, etc. Pana de curand as fi zis ca asta e, ca e o dependenta, ca nu ma pot rupe si cu asta basta. Dar refuz sa mai cred asa ceva. Cum spune romanul - orice invat are si dezvat, deci cred ca imi pot muta atentia de pe activitatea aceasta lipsita de vreun folos concret (da, am cativa prieteni buni acolo, dar atata timp cat nu facem ceva si in plan real cu aceasta prietenie, nu prea are sens pentru mine) pe ceea ce vreau sa fac cu adevarat.

Asa ca vreau sa aplic metoda celor 30 de zile pentru inceput acestei obsinuinte (rele). 30 de zile voi fi pur si simplu deconectata de pe Facebook (nu l-am dezactivat, deci inca exist conform vietii FB:). Poate (nu) am sa-mi sterg contul, poate ca-mi voi relua obiceiul la sfarsitul acestor 30 de zile, poate am sa ma reintorc acolo si am sa reusesc sa intru mai rar, sau foarte putin in fiecare zi, sau poate nu. Inca nu stiu. Cei cu care interactionez pe Facebook (rudele in special) sunt cele cu care interactionez si in viata reala. Fostii colegi si fostii prieteni pe care i-am avut candva si cu care acum tin legatura pe FB sunt si raman fosti prieteni, fosti colegi si prieteni de Facebook. Tot experienta imi spune ca daca in acesti doi ani nu s-a reluat vreo legatura, nu se va relua nici in viitor. Si nu, pe aceasta platforma nu am cunoscut pe nimeni nou cu care sa formez o relatie de prietenie sau de iubire.

O sa fie fantastic de greu, am mai incercat sa ma rup si nu am reusit, dar nu am fost la fel de hotarata pana acum. Deci 30 de zile fara Facebook este prima mea provocare 30 de zile. Sunt curioasa la ce concluzii voi ajunge si cum se va manifesta sevrajul.

Ce am de gand sa fac cand "pofta de Facebook" va atinge cote alarmante:
  •  as putea sa vizionez un film, am o lista serioasa de filme bune care sunt in asteptare
  •  as putea face conspect dintr-un capitol al unei carti care sta si ea la rand sa fie citita de mult timp
  •  as putea schita niste tipare pentru viitoare obiecte hand-made
  •  as putea face o lista cu ce am de rezolvat pentru saptamana ce urmeaza
  •  as vrea sa invat cum se face sapunul natural
  •  as vrea/putea sa fac un plan pentru ce vreau sa plantez la anul in gradina
  •  as scrie o scrisoare
  •  as trimite o carte postala
  •  pot sa "curat" inboxul de la mail
Uh, multe lucruri de rezolvat!

Thursday, October 18, 2012

Procrastinarea

A venit toamna, sau cel putin asa vreau sa cred. In Constanta temperaturile sunt inca ridicate pentru aceasta vreme, mai putin dimineata si seara cand e chiar racoare. Cu ameteala asta in gradele Celsius am prins usor si eu un pui de raceala, dar nu pare a fi ceva serios, cred ca va trece cu un ceai cald cu lamaie si miere.

Imi doresc foarte mult sa reiau scrisul pe blog. Desi am piedici interioare si imi zic ca sunt deja suficiente bloguri, iar ceea ce am eu de zis nu e asa de important, incerc sa ma gandesc ca as putea sa o fac doar pentru mine. Sa-mi scriu mie, pastrand blogul deschis. Si asta pentru ca am un motiv extrem de serios. De la o vreme ma framanta serios problema procrastinarii. Tendinta de a lasa pe maine, sau pe niciodata ceva ce imi doresc foarte mult sa fac. Inca de cand eram micuta amanam sa fac lucrurile care trebuiau facute, lucrurile pe care mi-ar fi placut sa le fac, sau lucrurile care mi-ar fi folosit sa le fac, construind cele mai ingenioase scuze pentru a amana. Citind tot mai mult pe acest subiect in ultima vreme mi-am dat seama ca, in ceea ce ma priveste, am amanat lucrurile din frica de a gresi (nevoia de perfectiune), frica de a reusi (eu sa fac ceva bun!?) si o grava confuzie intre ceea ce mi-ar face bine pe termen lung si ce imi face bine pe termen scurt. Da, e reconfortant sa tot amani redactarea unui eseu, efectuarea unei teme, sau a unui proiect care ti-ar aduce folos intr-o directie, e mai placut sa bei un ceai si sa citesti o carte, decat disconfortul de a rupe un obicei rau si a te pune pe o alta directie. Cu toate astea, termenele limite, acele zile care devin tot mai scurte inaintea unui examen, a sustinerii disertatiei, a prezentarii unui proiect, etc. pun o presiune asupra psihicului atat de mare si neplacuta incat nu stiu daca se merita sa amani atat un lucru pe care l-ai putea face. (Fac referire aici si in urmatoarele postari DOAR la acele lucruri pe care le putem face, care sunt in acord cu personalitatea noastra. Nu vad sensul de a te forta sa faci ceva ce ti-ar fi imposibil, doar in ideea ca trebuie sa rupi cercul vicios al amanarii.)




Se vede ca nu am mai scris de ceva timp, m-am intins iar pe 100 de randuri :). Ce vreau sa spun e ca m-am decis sa lupt impotriva acestui prost obicei (propriu si personal) de a amana, de a visa la ceea ce as vrea sa fac si sa nu le fac niciodata. Frunzaritul paginilor de internet fara oprire, urmaritul vietii altora pe Facebook, cititul de carti nefolositoare, dormitul peste masura nu sunt activitati atat de importante, sau cel putin nu ar trebui sa surclaseze lucrurile cu adevarat importante: zecile de proiecte lasate in aer, dorinta de a studia ceva nou, pictatul, implicarea in viata de familie, creearea unei vieti in afara calculatorului (prieteni reali, activitati reale), cultivarea vietii launtrice (lecturi de suflet, implicarea in viata religioasa, etc.), o alimentatie sanatoasa, etc. sunt cateva lucruri cu adevarat importante pe care ori le-am amanat, ori le-am facut pe sfert. Nu neg faptul ca traim vieti extrem de ocupate, unii dintre noi au un job solicitant, altii au familii numeroase si multe obligatii, dar si asa, exista o jumatate de ora intr-o zi in care putem sa facem DOAR un lucru pe care l-am amanat de mult timp.


Asa ca am sa scriu mai des aici si mai mult despre managementul TIMPULUI. Cum si ce voi face ca sa daram monstrul procrastinarii (amanarii). Am sa scriu despre idei pe care le gasesc interesante si pe care vreau sa le aplic, am sa traduc articole pe aceasta tema (deja am un numar mare de articole de acest gen) si vreau sa le aplic/experimentez si sa vad ce rezultate voi obtine. Cred ca luptand cu acest mic mare defect voi putea aduce imbunatatiri pe toate planurile in viata mea.

Dar, cu toate astea, nu am sa ma rezum doar la managmentul timpului, ci am sa mai scriu si despre alte idei si activitati.

Friday, August 17, 2012

Despre gradinarit :)



Nu am mai scris de un car de timp. Am tot vrut, apoi m-am razgandit si tot asa. Despre gradina nu pot spune multe. Am pornit cu avant, dar caldura, seceta si lipsa puterii fizice mi-a taiat din elan. Am avut un succes rasunator cu rosiile, dar si aici au fost probleme. Nu am pus araci corespunzatori, iar la rod majoritatea tulpinilor au cazut la pamant sub greutatea rosiilor. O mare parte din ele s-au manat. Castravetii nu i-am udat suficient si au "rodit" pe masura. Ce am mai pus fie n-a dat rod, fie s-a uscat. Am zis sa numesc anul asta experimental si de la anul sa gandesc mai amplu cum si ce voi planta si cred ca voi investi si intr un sistem de irigat prin picurare. La furtun e greu si din cate am inteles majoritatea plantelor nu reactioneaza bine cand sunt udate si pe frunze. La capitolul flori am avut condurasi care au cedat si ei la caldura, mai am zorele, dar le am plantat gresit si nu au avut unde sa se intinda. Fasolea, menta, verdeata, mazarea, telina s-au uscat, iar tufele de dovlecei au rodit doar UN dovlecel, desi au si acum numeroase frunze si flori. La anul va fi mai bine, eu asa sper.







Thursday, April 26, 2012

De prin grădină

Bună seara!

Azi m-am gândit că n-am mai scris de ceva timp pe blog. Întotdeauna mi-a placut la un blog ca autorul să fie consecvent și să scrie constant și mi-aș dori ca la fel să fiu și eu. Zilele acestea au trecut cu puțin lucru în grădină, diverse activități în familie și ceva probleme stomatologice.

O parte din gradina
Grădina
În grădină am facut urmatoarele: prima tură de mazăre plantată a răsărit, iar în continuarea ei am mai pus restul de mazăre care îmi rămăsese și semințe de castraveți. Paralel au răsarit semințele de dovlecel, fasole oloagă, ceva mărar rătacit și ceapa. Am plantat două soiuri de coacăz și două de agriș. Trebuie să recunosc că pe cel din urma nu l-am gustat niciodată, știu doar ca aspect cum se prezintă. În apropiere de casa noastră crește complet sălbatic numeroase tufe de mure și mă bate un gând să aduc și în grădina mea o tufă. Dar deocamdata să plantez ceea ce am. Am mai plantat câteva răsaduri de roșii cumpărate din piață, am pus usturoi românesc și semințe de capșune în două ghivece dreptunghiulare, pătrunjel, leuștean și mărar, spanac, semințe de levănțică într-un mic colț (pe acestea cinci le-am plantat pe o porțiune unde am pus și pământ de pădure-nefotografiat deocamdată), pe partea exterioară a grădinii trei soiuri de zorele, iar în alt loc semințe de dovleac ornamental (tărtăcuțe).

Ceea ce am plantat acum aproape o lună în mini sere a crescut frumos: ardei iute două soiuri- cel bine cunoscut rosu și unul...mov, crăițe, colțunași și telină. Azi am mai improvizat doua mini sere și am pus semințe de roșii, încă trag nădejde să îmi reușească și mie măcar o tură de răsaduri.


 Un răsad de roșioară pricăjită. În spate e plantata fasolea oloagă.

Castraveți cornișon și o idee de etichetare, ca să știu ce și unde am plantat.

Coăcaz și agriș plus ceapă.

 Ceapă și trei frunze rătăcite de ștevie (ea e aici de când avem casa, în aproape toată gradina răsare singură).
O porțiune din gard pe care sper să se agațe fasolea.

Mărar rătăcit.


Pătrunjel ce a răsărit singur din două rădăcini de anul trecut.

Mini serele mele.

 Mazărea.
Menta și lăcrămioare plantate greșit. 

Am facut și cateva poze după cum se poate vedea mai sus, dar uitându-mă pe ele realizez că grădina mea arată destul de trist. Pământul este predominant bolovănos, asta din cauză că l-am săpat eu, iar în acest domeniu experiența îmi era zero, iar în alte locuri este crăpat și uscat de parcă n-a fost udat niciodata. Per total priveliștea este dezolantă, dar eu trag nădejde că atunci când vor crește toate, aspectul va fi unul deosebit.

Pe curând!