Thursday, November 29, 2012

Jurnal de multumire

Buna dimineata!

Ieri nu am reusit sa ma tin de program, dar e ok, ca am dat totusi un semn de viata pe aici .

Azi vreau sa scriu despre multumire si chiar ziua de joi va fi a multumirii ca sa zic asa. Pe internet sunt numeroase articole si inregistrari video despre ce inseamna multumirea si ce putere are ea. Ce ma intereseaza pe mine e ce inseamna acest proces si ce finalitate are in viata mea. 

In viata avem numeroase greutati si nu cred ca exista vreo reteta a succesului prin care sa nu mai avem incercari, probleme, piedici, etc. In definitiv, daca nu am avea perioade de slabiciune, de incercari intr-un anumit plan al vietii noastre, cum am mai putea aprecia la intregul ei potential fericirea, momentele de pace si celelalte lucruri bune?

De ce cred ca a avea o atitudine de multumire in fata vietii e totul? Cred asta pentru ca nu ma indoiesc ca Dumnezeu le randuieste pe toate cu folos. Poate daca as fi citit ce scriu acum intr-un alt loc, in urma cu ceva timp as fi zis ca da, cand ai o viata in care totul e roz e usor sa spui asemenea cuvinte. Dar imi permit sa cred acest lucru din postura unui om care a experimentat suferinta in numeroase forme si care a ajuns la concluzia ca durerea nu e totul. Dar nu vreau sa intru mai adanc in acest subiect, ci sa ma axez pe tema zilei de azi. Deci, cum spuneam, cred ca toate sunt randuite cu folos, ba mai mult, toate sunt daruri. Viata e un dar, tot ceea ce ne inconjoara e un dar. De obicei cand primim un cadou de ziua noastra, sau cu o alta ocazie obisnuim sa multumim pentru acel lucru, deci nu vad de ce nu am putea multumi si in fata vietii, in fata lui Dumnezeu pentru cele pe care le avem? Teorie, teorie :), dar vreau sa trec si la practica.

Am deja un carnetel pe care il voi folosi ca pe un jurnal de multumire. As vrea sa aloc dimineata sau seara inainte de culcare cateva minute in care sa multumesc pentru ceea ce am, pentru ceea ce traiesc, pentru ceea ce experimentez. Carnetelul a fost luat cu reducere de pe elefant.ro si e din seria cartilor "The Secret" cu care nu am vreo afinitate. E un carnetel mic, lucrat frumos cu coperti cartonate cu un sistem de prindere pe magnet.



Inchei postarea ca un citat despre puterea multumirii:

"Multumirea descatuseaza plinatatea vietii. Transforma ce avem in suficient si mai mult. Transforma negarea in acceptare, haosul in ordine, confuzia in claritate. Poate transforma o masa intr-un festin, o casa intr-un camin, un strain intr-un prieten. Multumirea da sens trecutului nostru, aduce pace pentru ziua de azi si creeaza o viziune a zilei de maine". Melody Beattie

Zi cu spor si pace!

Wednesday, November 28, 2012

Dimineata devreme

Buna dimineata!

Cum cafeaua de dimineata ma inspira intotdeauna, am zis sa scriu un pic si aici.

Treaba cu calendarul pentru postari este foarte buna. Desi imi mintea mea aveam unul elaborat si super atragator, ieri m-am pus si am facut ceva de mana, super simplu, fara inflorituri. Am notat in mare cam ce as vrea sa fac aici, ajutandu-ma mult de o lista mai veche cu vreo 50 de subiecte pe care as putea sa le abordez. De dimineata cand m-am asezat la calculator am zis: azi despre ce voi scrie azi (cu golul din cap de rigoare)? Dar mi-am amintit de calendar, m-am uitat pe el si totul s-a limpezit. Tot multumita planificarii acesteia ieri am reusit sa scriu doua postari : una despre experienta mea cu gradinaritul  si una despre cum am personalizat o rochie mai anosta.

In alta ordine de idei, am reusit sa fac o pagina cu "despre mine" si am mai updatat pagina de Facebook a acestui blog care poate fi gasita aici.

Recent am redescoperit Pinterest-ul si imi place tare mult. Risti sa casti ochii si acolo un pic degeaba, dar sunt enorm de multe idei care poti fi puse in practica, ceea ce am de gand sa fac cat de curand. Sunt multe activitati legate de sarbatorile de iarna simple si realizabile. Mi-a placut in mod deosebit ideea aceasta:


Azi voi mai scrie despre cateva lucruri distincte, sper sa reusesc pana diseara.

Zi frumoasa tuturor!

Rochie personalizata

Postarea aceasta as putea-o include la mai multe categorii. Am decis ca martea sa fiu ziua lucrului de mana, indiferent ce forma ar avea el. Dar de ce zic ca proiectul de azi poate fi inclus in mai multe categorii? Pentru ca am dat viata unui lucru mai vechi, apoi ca implica lucrul de mana si a treia oara pentru ca e un proiect care ma asteapta cuminte inca din... vara (si vreau sa fac si o categorie separata pentru aceste proiecte incepute si neterminate!).

Deci... cum sa ducem un lucru nefinalizat la capat, sa dam viata unui obiect vestimentar mai anost/vechi si totodata sa avem si lucru de mana? Hmm... adaugand niste nasturasi la o rochie simpla.

Asta vara imi cumparasem o rochie mai pe gustul meu. Croiala simpla, lungime medie, material natural (in) cu dublura (nu-mi plac fustele si rochiile care in lumina zilei lasa sa se vada picioarele pe sub material), culoarea cam... trista, dar am luat-o. Dupa o vreme nu stiu cum m-am gandit ca ar veni frumos pe linia decolteului niste nasturasi. Am scos rochia din sifonier, am pus-o in maldarul cu "to-do" si a ramas acolo pana m-a apucat pe mine harnicia si i-am ales niste nasturasi acum multa vreme. Apoi a mai stat cateva saptamani la rand cu nasturii pe ea, cu acul si ata, adunand praf si regrete :).

Asa ca aseara am luat-o si m-am pus pe cusut. Rezultatul e frumos, nu am reusit sa cos decat pe o parte nasturii si de dimineata ma gandeam ca arata foarte bine si asa, dar am sa-i cos si  pe cei de pe partea dreapta. Rezultatul e mai jos.



Ideea aceasta poate fi aplicata si unei bluze simple, unei fuste, unei bascute, unor manusi, etc. personalizand obiectul vestimentar.

Tuesday, November 27, 2012

Gradinaritul - experienta mea

Am reusit sa incropesc un mic calendar privind postarea pe blog. Aveam foarte multe idei care necesitau un mic plan. Asa ca ziua de marti va avea cateva subiecte pe care vreau sa le ating, iar unul din ele e gradinaritul.



Am avut experienta unui job de birou cu cele noua ore de rigoare de stat in fata calculatorului, plus orele de acasa in care credeam ca ma "relaxez" navigand de aiurea pe internet, deci tot la calculator. Stand toata ziua "inchisa" la lucru si acasa tot in virtual ajunsesem sa idealizez imaginea aceasta a omului liber de la tara, care munceste in aer liber, care se bucura de timp la discretie si tot asa. Viata mea s-a asezat de asa natura incat dupa experienta jobului de birou am ajuns sa locuiesc la casa, unde aveam/am o portiune destul de mare de pamant unde plantam clasicul... gazon. Asa ca mi-am pus ambitia sa-mi fac si eu o gradina, sa pun in practica acel ideal la care visam pe vremea cand eram "inlantuita" la job. Gradina a fost doar un hobby (pe care sper sa-l repet la anul) care mi-a testat pe viu ideea de "omul liber de la sat" si de pe urma caruia am cateva idei (pe care as fi vrut sa mi le spuna cineva inainte sa incep aventura mea):
  • munca pamantului nu e o joaca. E nevoie de angajament, e nevoie de rezistenta fizica, e nevoie de determinare. Sa sapi pamantul e greu, sa plivesti gradina e greu, sa uzi la furtun poate dura o vesnicie.
  • inainte de a incepe, fa-ti o lista cu ce ai vrea sa plantezi si documenteaza-te ce "vrea" fiecare planta in parte. Nu planta la nimereala, dupa ureche, sau in joaca. Testeaza cu cap.
  • nu te arunca pe sute de hectare cand nu ai nici uneltele necesare de lucru, nici bani sa investesti in ele, nici persoane dispuse sa te ajute la munca. Pentru inceput o mica bucata de pamant e ok.
  • nu renunta cand dai de greu :).
  • ambitioneaza-te sa lucrezi dupa un program. Asta vara nu se putea lucra dupa ora 8-9 dimineata cu toata bunavointa din lume, asa ca ar fi fost indicat sa ma trezesc devreme sa pot face ceva in gradina, ceea ce nu am reusit mereu.
  • sa iti faci propriile rasaduri implica sa ai ceva SPATIU la dispozitie, cu lumina naturala si  temperatura constanta. Daca nu ai asa ceva, nu iese nimic.
Poate nu am reusit sa acopar toate problemele cu care m-am intalnit in mica mea experienta, dar aceste idei mi-au venit acum. Anul viitor, daca voi mai avea cele necesare, vreau sa fac totul un pic mai organizat, iar postarile de pe acest blog sper sa ma ajute in acest sens.

Monday, November 19, 2012

Cateva ganduri...

Ok, cine citeste aici o sa creada ca am facut o fixatie cu Facebook-ul asta, dar nu e asa. Ieri am avut ocazia sa cunosc in persoana o prietena de pe  FB. Intalnirea aceasta m-a umplut de bucurie si parca aveam nevoie de ceva sa spele toata dezamagirea pe care am acumulat-o prin experientele mai putin placute in lumea aceasta a internetului si indeosebi a Facebook-ului.

M-am bucurat sa vad ca acest dar al prieteniei nu poate fi pervertit de nimic, ca el isi poate pastra autenticitatea indiferent de calea prin care se transmite. Un om sincer va fi sincer pana la capat, desi uneori suntem pacaliti tare usor de vorbe mestesugit alese care ti se desfasoara sub privire sub forma literelor, a cuvintelor.

Deci, da. Internetul ne poate imbogati chiar si... sufleteste, intr-un mod real, concret. Si da, parerea pe care mi-am facut-o, cum ca prin profilul unei persoane de pe FB ii poti creiona cat de cat personalitatea, este adevarata. De ce zic ca e adevarata? Pentru ca la un moment dat m-am intrebat daca nu ma pacalesc cu acest gand, plus ca mi s-a spus chiar direct ca fac o mare prostie lasandu-ma ghidata de ce vor ceilalti sa arate despre ei insisi. E adevarat si acest lucru, dar cel putin in relatia aceasta de prietenie care s-a concretizat si in viata reala vad ca nu m-am inselat. Asa cum tot ce postez eu pe pagina mea nu sunt inchipuiri si nu o fac din dorinta de a parea mai interesanta, ci efectiv impartasesc ceea ce imi place deja, mi-a placut, sau e recent descoperit , la fel vad ca fac si alti oameni care sunt sinceri cu ei insisi intai, apoi sunt sinceri si cu restul lumii.

Concluzia e ca voi mai pastra aceasta pagina, cu toate riscurile ei, dar si cu binevenite pauze!

Cateva ganduri despre internet si Facebook dintr-o conferinta a dl. biofizician Virgiliu Gheorghe:

"In orice comunicare interpersonala noi comunicam 7% pe baza cuvintelor, 38% pe baza tonalitatii si 55% pe baza limbajului trupului. Ganditi-va ca atunci cand noi suntem pe internet noi nu comunicam decat cu cei 7%. Aceasta este o comunicare incompleta si frustranta pentru creier si fiinta umana, si atuncea omul are tendinta sa completeze ceilalti 93% din imaginatie. Si aici este problema caci cunoasterea si comunicarea devine una imaginativa si nu se bazeaza pe realitatea celui din fata taSi daca astazi facem asa, maine la fel, la un moment dat nu mai stim sa comunicam inter-personal si intram foarte mult in imaginatie. "

Friday, November 16, 2012

Provocarea FB

Buna dimineata!

A venit in sfarsit toamna cu adevarat. Gradele sunt undeva sub10 aici la noi, desi pe cer se arata un soare frumusel care zambeste cu putere. Dar este frig, frig, frig.


N-am mai scris de multa vreme, desi ma aruncasem cu mult avant spre o serie de noi postari. Din cate ma cunosc supra-entuziasmarea in privinta unui lucru se soldeaza mai mereu cu un esec, sau cu un "deces" prematur al proiectului. Asa se face ca cele 30 de zile fara Facebook au fost doar...15 zile. Chiar si asa am cateva concluzii trase:



-o pauza e binevenita mereu, mai ales ca ajuta la o distantare fata de aceasta platforma de socializare. Dupa aceasta pauza mi-am sters toate fotografiile personale si nu am mai simtit nevoia sa arat "preietenilor" mei noutati legate de persoana mea;

-o singura persoana a sesizat ca "lipsesc" de acolo. Una din aproape 130 de prieteni :).

-dupa primele zile de "dezintoxicare" mi-am dat seama ca se poate trai bine-mersi si fara cascada de informatii si imagini cu care luam contact zi de zi de pe pagina principala a FB-ului (acolo unde apar noutatile). In aceasta 15 zile am intrat de doua ori timp de 1-2 minute fie ca sa sterg din poze, fie sa verific casuta de mesaje (trebuia sa primesc niste date printr-un mesaj privat, dar eram si curioasa daca m-a cautat cineva). In acele scurte vizite m-am simtit ca un individ curios care arunca o privire in mintea altor persoane ca sa vada ce le place, ce impartasesc, ce mai comunica prin statusuri, etc.

-mi-am dat seama ca FB-ul umple un gol care poate avea multe forme. Ceea ce nu e ok.

Ar mai fi multe de spus. Nu vreau sa impart lucrurile in doua: e rau sau e bun. E deopotriva si rau si bun, depinde cum il folosesti. Ca si cu cartile, ca si cu informatia, ca si cu cuvantul, ca si cu... orice. E rau daca acapareaza viata omului in totalitate. E bun daca poti pastra prin aceasta platforma de socializare niste vechi sau noi legaturi si daca nu te expui foarte mult. E bun pentru a face informatia sa circule si e perfect pentru situatiile in care ai o afacere sau un produs pe care vrei sa-l promovezi. Deci da, am sa raman acolo pentru inca o vreme :).