Thursday, February 7, 2013

Despre multumire

Multumirea 

Despre acest subiect n-as putea spune ceva amplu, la partea de teorie stau destul de slab, iar la practica si mai slab. Internetul e plin de articole si video-uri despre importanta unei atitudini de recunostita/multumire in viata de zi cu zi. Dar pot exemplifica despre ceea ce cred eu ca e multumirea in viata unui om.

De fiecare data cand plec de acasa trebuie sa trec printr-o zona periferica a orasului, cu linii de tren, garduri cazute, gunoaie, etc. Privelistea e dezolanta. Poate ati observat cum un spatiu armonios aranjat, personalizat iti da o stare de veselie launtrica, iar un spatiu anost, rece (cum sunt salile de asteptare la dentist spre exemplu) parca adancesc/creeaza un gol in suflet. Asa ma gandesc ca si spatiul exterior al caselor noastre, orasul isi lasa amprenta asupra persoanei. Iar daca esti deja covarsit de greutatile vietii, de lipsuri, de suparari si stres, sa treci zi de zi printr-un spatiu urat nu face decat sa te adanceasca in cele mai putin bune ale tale.

Din acest motiv cred ca viata e in definitiv un exercitiu de a multumi pentru ceea ce ai deja, pentru ceea ce este. Greutati sunt la tot pasul si nu exista perfectiune nicaieri. E boala, e suferinta, sunt lipsuri si lista poate continua la nesfarsit. Ce vreau sa spun e ca nu sunt de parere ca exista un timp perfect, o situatie perfecta. Nu are rost sa astepti anotimpul perfect al vietii tale, pentru ca totul in viata e impletit cu bune si rele. Ceea ce conteaza e modul cum le vedem, cum le primim. Ca sa ma intorc la exemplu dat mai sus, stiu ca zona aceasta periferica a orasului nu se va infrumuseta niciodata. Ba chiar sunt sanse sa se urateasca si mai rau. Dar treaba asta nu ma pote opri sa ma uit spre cer si sa ma bucur ca e senin, sau e innorat, sau ca ninge, ploua, etc. Sau sa nu fiu atenta la tufele de mur salbatic care cresc aici, oricat de pline de praf sunt ele. Sau florile raslete crescute te miri cum dintre pietre si fier. Macii, musetelul, albastrelele, puiul de nuc crescut langa stalp.

Multumirea, recunostinta nu e decat o optiune, e o trecere de la o stare, o atitudine negativa la stare pozitiva. E momentul cand iti scoti ochelarii cu lentile roz din toc si ti-i pui pe nas. E momentul cand devii schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume (Ghandi), sau e momentul cand te straduiesti sa dobandesti pacea, ca mii de oameni sa se mantuiasca in jurul tau (Sf.Serafim de Sarov).

Din aceasta cauza am decis sa-mi fac un jurnal virtual de multumire. Sa adun citate care sa-mi reaminteasca de aceasta necesitate de schimbare de viziune si ce rezultate poate aduce ea. Sa-mi reamintesc lucrurile pentru care trebuie sa multumesc, ca sa invat un fel de a fi care nu imi este complet familiar. Ca sa pot privi cu bucurie la ceea ce am si sunt deja!

:)


2 comments:

  1. Irina cu privire la multumire as dori sa-ti trimit o predica super super faina s-o asculti, dar imi trebuie adresa ta de mail daca ai.

    ReplyDelete
  2. Ti-am trimis un email unde poti s-o trimiti.

    ReplyDelete