Monday, November 11, 2013

Ce vrei sa te faci cand vei fi mare?

Ce vrei sa te faci cand vei fi mare?

Majoritatea oamenilor si-au dorit la un moment dat in viata lor sa devina "ceva". Eternele intrebari pe care le primeam cand eram copii cu "ce vrei sa te faci cand vei fi mare?", primeau raspunsuri variate in functie de perioada vietii in care ne aflam. Pe la 3 ani poate spuneam ceva si cu totul altceva la 10. 

Eu nu-mi amintesc foarte clar ce am raspuns la intrebarea aceasta, poate pe undeva, candva, imi doream si eu ca orice fetita sa fiu "doctorita". Dar apoi pe parcurs lucrurile au devenit foarte vagi.

Cred ca nu mi-am dorit niciodata sa fiu ceva, sa fac ceva anume. Nici in cadrul scolii, dar nici in familie, nu am simtit ca sunt directionata spre a-mi gasi cariera potrivita mie, macar financiar, daca nu ca menire de a face o anumita profesie/munca. Din acest motiv, la sfarsit de liceu, eram foarte confuza. Imi placeau multe materii, dar nu puteam sa-mi dau seama pe ce directie sa o iau. 

M-am pregatit o vreme pentru arhitectura, dar mi-am dat seama in acele cateva luni de meditatii la desen, ca nu voi putea face asa ceva si am facut bine ca mi-am ascultat intuitia. Peste jumtatate din fostii mei colegi au dat acolo, iar povestile lor privind cursurile, orele de atelier, munca pe care o depuneau la proiecte m-au speriat. Deci nu regret nici o secunda ca am renuntat la acel drum.

Sistemul actual de invatamant

Facand o mica paranteza as putea spune ca sistemul actual de educatie nu ajuta deloc in a lamuri un tanar ce sa faca cu viata lui. Programa scolara care se schimba anual, sistemul Bologna de invatamant, cu masterul si doctoratul considerate continuare de studii, "ajuta" foarte mult la formarea de neprofesionisti. Cred ca un sistem educational ideal ar fi acela in care copiii ar fi stimulati pe un domeniu in care ei se simt mai priceputi si pe care sa-l aleaga ca traseu in viata. Ideea ca trebuie sa fi bun la toate materiile si sa stii din toate la cote foarte inalte e gresita, desi e binevenit sa ai interese in mai multe domenii. Cred ca ideal ar fi sa te axezi pe ceva la care simti ca ai o oarecare chemare. Si tot ideal, dar asta e strict parerea mea, ar fi ca fetitele sa fie educate spre a fi viitoare fete/femei/mame, iar baietii sa fie educati ca viitori baieti/barbatii/tati.

Experienta in munca

Revenind la subiectul postarii mele, as zice ca n-am stiut niciodata daca vreau sa fiu ceva. Lucrurile au tinut-o asa, pana mi-am dat seama ca trebuie sa imi castig existenta cumva, sa iau si eu un ban si sa stiu ca a fost muncit de mine. Din acest motiv a trebuit sa lucrez ca altceva decat ceea ce ma formase scoala, pentru ca, asa cum spuneam, eu nu ma formasem in nimic :). Spre exemplu, nu am avut nici macar o secunda drept tel sa devin profesoara de desen, desi, multumita facultatii urmate, asa urma sa devin si am devenit prin diploma. Am lucrat ca bona, consilier vanzari, freelancer si momentan sunt un mix de receptioner si librar.

Planuri de viitor

Abia recent, prin 2011 am simtit ca vreau sa fac ceva anume. Directia de baza ar fi (fost) sa pot ajuta oamenii, de fapt, sa pot ajuta copiii. In anul acela m-am confruntat cu o problema de ordin sufletesc, o problema nerezolvata din copilarie isi facea de cap abia atunci cu drepturi depline, la varsta de 26 de ani. Cineva m-a intrebat daca atunci in copilarie, cand avusese loc experienta, nu a stat de vorba cu mine o persoana abilitata, un consilier scolar macar, iar eu i-am zis ca nu. Raspunsul ei a fost dureros pentru mine: ca daca cineva ar fi stat de vorba cu mine ATUNCI viata mea ar fi avut alt traseu, unul mai bun. 

Privind un pic in jur, imi dau seama ca majoritatea tinerilor din ziua de azi sunt confuzi, fara sa fie nevoie de vreo trauma sufleteasca, care sa-i zdruncine. Sunt destul de zdruncinati de societate, de media, de uratul care ne inconjoara. Ma gandeam ca poate cumva, undeva, candva ar avea nevoie sa stea de vorba cu cineva. Unind aceste doua informatii (experienta mea si situatia actuala a societatii) m-am gandit ca mi-ar place sa fiu consilier scolar. Acesta ar fi un traseu.

Un alt traseu, ar fi o educatie, un curs, un cerc de creativitate, care sa stimuleze frumosul si ingeniozitatea din om. Dar as incepe tot cu copiii. Nu stiu de ce revin iar la ei, poate din cauza inocentei lor, acolo unde nu s-a pierdut inca (cum sunt copiii maturizat prea devreme). Cred ca e vital sa fim educati sa vedem, sa recunoastem frumosul. Cred ca aceasta trasatura de caracter ne ajuta mult. Odata ca ne ajuta in a supravietui unei vietii gri, care vrea sa ne inghita cu totul. O viata si o societate construite de asa natura incat sa reduca omul la un simplu robotel prins intr-un sistem in care doarme-mananca-munceste, uitand ca este om cu suflet.

Apoi ajuta in a modela un tip de gandire, o anumita structura psihica. Cred ca o fire creativa va gasi mereu modalitati unice de a se descurca intr-o situatie. As zice ca o gandire creativa ne ajuta sa fim flexibili pe mai multe planuri. Pe acest subiect ar fi multe de spus, dar deocamdata e suficient.

Cred ca cele pe care le-am scris mai sus s-ar insuma cu succes in meseria in care m-a format, pana la urma, scoala facuta - cea de profesor. Din acest motiv sunt determinata sa intru in invatamant.

Profesorii azi

Da, stiu, acum sa fi profesor e cea mai ridicola situatie. De la cinstea cu care erau priviti dascalii acum 20-30-40 de ani, la batjocura cu care sunt tratati acum e o cale vasta, ampla, dar care are loc in tara noastra. Nu stiu ce ma doare mai tare? Batjocura elevilor, a parintilor si a statului fata de profesor? Sau privirile neincrezatoare ale celor care aud ca vrei sa o iei pe acest drum?

Stiu, profesorii au un salariu de mizerie si poate nu e cel mai bun traseu pe care il poate urma cineva, dar ma gandesc ca suspiciosii de azi, pot fi parintii elevilor mei de maine, asa ca nu prea inteleg aceasta pozitie. Vrem, nu vrem, o societate va avea nevoie de profesori. Ca-s mai buni,ca-s mai slabi, ei vor exista si se vor forma in masura si la nivelul in care societatea ii va dori. Cand iti bati joc de invatamant pe toate caile, nu cred ca poti cere excelenta nici de la dascali si nici de le cei pe care ii va forma acesti dascali.

In loc de incheiere

Nu stiu cum sa inchei aceasta postare, pentru ca m-am intins foarte mult cu ea. As mai fi avut de zis, dar deocamdata e suficient. As vrea doar sa va intreb: voi profesati ceea ce ati visat ca veti profesa? Care a fost traseul vostru in alegerea carierei? E important sa facem ceva ce ne place, sau e important sa avem o satisfactie mai degraba materiala din munca noastra? Astept raspunsurile voastre intr-un comentariu, sau poate veti scrie chiar pe blogul vostru ce parere aveti vizavi de acest subiect.

12 comments:

  1. Buna, Irina!

    Daca tot veni vorba de profesori si de situatia ingrata in care au ajuns am decoperit de curand ca o sa inceapa programul Teach for Romania, pe modelul Teach for America. Cine stie, poate mai e o sansa si pentru invatamantul romanesc!

    http://www.romanianculturalcentre.org.uk/cultural-diary/2013/11/teach-for-romania-london-information-session/

    Numai bine!

    Gabi

    ReplyDelete
  2. Am scris si eu candva despre asta...am fost un copil care n-a stiut niciodata ce-i place si ce vrea sa fie, iar adultii nu m-au ajutat deloc in privinta asta, dimpotriva. Am luat-o pe un drum care profesional nu mi-a adus niciodata satisfactii...pana la 43-44 de ani n-am stiut ca am si o oarecare latura artistica si creativa, ca de exemplu imi place sa scriu, sa fotografiez, sa creez. Inca ma mai descopar pe mine insami si ma incapatanez sa nu fie prea tarziu.
    Excelent articolul tau, Irina! Te imbratisez cu mult, mult drag!

    ReplyDelete
  3. eu nu pot spune decat ca mi-am gresit cariera :(, asta este, am alte satisfactii!

    ReplyDelete
  4. Iuliana, imi amintesc cu drag articolul tau in care ai scris despre cariera. Eu cred ca niciodata nu e prea tarziu sa facem si ce ne place, sau sa ne descoperim pasiuni nestiute. Ti-am raspuns la postarea de duminica, ca exista o scoala de fotografie si la voi in Galati :).

    ReplyDelete
  5. Felicitari pentru articol, Irina! Uneori, se intampla sa lucrezi intr-un domeniu care nu-ti place in mod special, dar, in timp, incepe sa-ti placa. Pofta vine mancand. Intr-adevar, e bine sa ai si vocatie. Cel mai adesea insa vocatia nu ajuta la nimic, daca nu o dezvolti, nu faci nimic in directia care te reprezinta. Procesul muncii in sine te poate plictisi, sau este solicitant, sau este migalos ( nu stiu daca exista vreun om care sa nu mai poata de bucurie cand lucreaza din greu ), dar finalitatea, rezultatul muncii bucura enorm de mult. :)

    ReplyDelete
  6. Eu mi-am dorit psihiatru dar am renuntat la medicina, asa ca acum incerc sa recuperez facand psihologie...

    ReplyDelete
  7. Eu am ajuns efectiv din "intamplare" sa fac ceea ce imi place - in facultate intuiam cam ce vroiam sa fac, dar nu stiam ca se cheama Resurse Umane :)) Acum, in schimb, tanjesc tare de tot dupa ceva activitate "stay-at-home", sa raman acasa cu fetele, dar nu se prea poate

    ReplyDelete
  8. Coco, e bine daca te simti totusi implinita in alt fel.

    ReplyDelete
  9. Maryana, mi-a placut mult ce ai scris. Mi-am dat seama ca e important sa ne concentram pe ce avem de facut, chiar daca nu facem musai munca ideala. Si asa e, uneori pofta vine mancand. Cred ca pe un crestin il ajuta mult si perspectiva ca lucreaza pentru Dumnezeu, orice ar lucra...

    ReplyDelete
  10. Ancuta, cred ca e bine si psiholog, ca studiezi si putina psihiatrie in timpul facultatii,nu? Vei avea sansa sa ajuti multa lume.

    O vreme m-am gandit si eu serios la psihologie, dar mi-am dat seama ca nu am structura interioara atat de puternica incat sa duc durerile atator persoane.

    ReplyDelete
  11. Ancuta, cred ca e bine si psiholog, ca studiezi si putina psihiatrie in timpul facultatii,nu? Vei avea sansa sa ajuti multa lume.

    O vreme m-am gandit si eu serios la psihologie, dar mi-am dat seama ca nu am structura interioara atat de puternica incat sa duc durerile atator persoane.

    ReplyDelete
  12. Ligia, ma bucur ca faci ce-ti place. Dar poate te reprofilezi si tu, ca sa poti lucra de acasa. Azi sunt multe posibilitati in directia asta...

    ReplyDelete