Tuesday, May 6, 2014

De ce suntem stresati? (2)

Acum cateva zile imi spusesem ca nu se mai poate, ca am nevoie de o pauza si de cateva idei pentru a iesi din ritmul de "rotita de hamster" in care intrasem. Asa ca spuneam aici ca am o prima idee de "destresat" si cateva dintre voi ati fost curioase despre ce este vorba. Sper sa nu fiti dezamagite de ceea ce va propun, ci sa va provoc la o activitate (poate) diferita de ceea ce faceti in mod curent.

Asa ca prima mea idee de de-stresare este sa:

fac un tablou cu un peisaj care sa reprezinte viata mea asa cum este ea acum. 

Mai exact - asa cum o simt eu acum.

Da, ati citit bine. Am scos o panza, am scos culorile si mi-am dat frau liber imaginatiei, avand in minte doar o vaga idee, ca ceea ce voi pune acolo sa reprezinte situatia mea actuala de viata.

Poate ca "lipsa de talent" va speria pe multi si veti refuza sa faca acest mic exercitiu, dar eu cred cu tarie ca si cateva linii pe o foaie pot spune multe despre om si despre trairile sale launtrice.

Asa ca, inca o data, va provoc sa luati un suport de desen/pictura (carton, hartie, panza) si un instrument de scris, sau cateva pensule si culori si faceti un peisaj care sa "spuna" ceva despre viata voastra in momentul de fata.

Inceputul meu este acesta:



Thursday, May 1, 2014

De ce suntem stresati?




In urma cu cateva zile o prietena imi spunea ca arat foarte obosita.

Adevarul e ca ma uit in oglinda si nu ma mai recunosc. Cearcane adanci, piele cenusie, parul rar si firav, o stare generala de letargie si lipsa de entuziasm in fata vietii, pofta de mancare permanenta, stare de somnolenta. Nu ma simt bolnava, ci cred ca am ajuns la un punct in care mai bine de jumatate de an super-stresant si-a spus cuvantul.

Traim intr-o lume nebuna si imi asum ceea ce spun. Pe langa alienarea in care sunt prinsa si eu (inversarea valorilor, supra-tehnicizarea vietilor, dependentele de "n" lucruri/activitati/persoane), raceala sufleteasca pe care o simt la orice pas, mai simt si ca mai toti oamenii sunt tensionati si stresati.

Sistemul societatii in care traim pare a fi special conceput sa te aduca la disperare. Muncim mult, castigam putin, iar din cauza asta nu ne putem gandi decat la ziua de maine, la cum ne vom plati darile, cu ce vom lua de mancare...  Muncim pe branci uneori, peste program, uitand de noi, de suflet, fiind acaparati de gandul la munca si in putinele ore libere pe care le avem dupa program.

Pentru ca de cele mai multe ori nu putem renunta la munca, oricat de prost paltita ar fi, sau oricat de stresanta, cred ca trebuie gasite solutii de a ne detasa un pic de acest ritm nebunesc in care rolul nostru este in realitate mult prea mic (in afara de a-mi face cat mai bine munca, ce altceva mai pot face la serviciu?). 

Cand mai apuc cate o gura de aer proaspat (a se citi o zi libera in care stau doar eu cu mine, iar aceasta e doar o data pe saptamana - duminica, dar si atunci putin pentru ca duminica pe langa liturghie e si zi de vizite la mine - parinti, bunica etc.) imi dau seama cat de mult gresesc implicandu-ma mai mult decat trebuie in lucruri care, pe termen lung, ma indeparteaza de mine... In aceste zile libere, cand imi aduc aminte de tot ceea ce imi doresc de fapt de la viata, as intoarce totul cu susul in jos si as face si una si alta si... Apoi trece ziua si eu trebuie sa ma prezint iar la munca, uitand iar de cine sunt, ce vreau, incotro ma indrept...

Nu am ce face, iar pana gasesc solutia secreta pentru rezolvarea acestei probleme, vreau sa ma gandesc la cateva mici trucuri care sa ma ajute sa merg mai departe.

Asa ca primul truc pe care vreau sa-l incerc este...

...va continua... :)

Continuarea aici: De ce suntem stresati partea a2a.