Monday, December 28, 2015

Gândul de luni...


”Vedeti oamenii acestia, din spatele meu? Se grabesc la munca si nu sunt atenti la nimic. Uneori, suntem atat de prinsi in viata noastra cotidiana, incat uitam sa ne acordam timpul de a ne bucura de frumusetea vietii. E ca si cum am fi niste zombie. Priveste in sus si scoate-ti castile de la urechi. Saluta un om pe care il vezi, poate chiar imbratiseaza pe cineva care pare ca sufera. Fii cuiva de ajutor. Trebuie sa-ti traiesti fiecare zi ca si cum ar fi ultima. Ceea ce nu stiu oamenii despre mine e faptul ca am suferit de depresie, acum cativa ani. N-am spus nimic, nimanui. A trebuit sa lupt singur ca sa ies de acolo. Persoana care ma tinea departe de fericire eram chiar EU. Fiecare zi e pretioasa, asa ca haideti s-o tratam ca atare. Ziua de maine nu este garantata, asa ca haideti sa traim azi! Sper sa distribuiti aceasta postare, sa raspanditi iubirea in aceste sarbatori.”

Unul din actorii mei preferaţi Keanu Reeves

Thursday, December 24, 2015

Un Craciun asa cum NU mi-am dorit

Nu stiu exact daca mi-am imaginat ceva legat de Craciunul de anul acesta. Cert e ca printre accese de tuse si stare de rau fizic, am reusit sa-mi impodobesc casa, sa fac cateva atentii pentru oameni la care ma gandesc deseori, sa ma gandesc ca voi face curatenie si in casa inimii si-l voi primi pe Hristos acolo, ca voi face cateva preparate doar ca sa fie si in casa mea ceva de mancare, ca-mi voi pune sub brad un cadouas pentru mine si ca va fi macar un echilibru in mine, daca nu pace si bucurie.

Nu m-am gandit nici o secunda la varianta aceea poleita a Craciunului ultra-comercial, cu n-spe cadouri sub brad, bradul de doi metri impodobit opulent, masa bogata, casa ultra-decorata si tot acel sclipici pe care il gasesc afisat pe peste tot.

Insa ce traiesc acum e departe de ceea ce speram.

Sunt pribeaga, m-am mutat in ajun de sarbatori din casa mea in casa unde am locuit in copilarie si unde ma bantuie toate amintirile dorite si nedorite. 

N-am ajuns la duhovnic sa curat casa inimii. Din lene, nepasare, boala, viata care ma consuma in alte locuri. Nici nu avea sens sa ma agit cu mers in ajun, in ziua Craciunului, de obicei in momentele astea parintele e foarte grabit si obosit iar pe mine ma ranesc spovedaniile astea de ultima secunda.

...

Ma tot intreb de ce atata nebunie a oamenilor zilele astea, de ce-s strazile pline, supermarketurile la fel, oamenii plini de nervi? 

Ma intreb de ce e duhul asta lumesc si in biserica unde doar bifam liturghii si spovedanii de forma?

De ce ne incojuram de nimicuri, oh, Doamne, de atatea nimicuri?

De ce ne hranim fals trupul si mintea? 

De ce ne amagim?

Toate astea-s intrebari retorice, pentru ca toate problemele din lume sunt problemele mele, lentilele ochilor mei sunt murdare si primesc si vad ceea ce merit...

Iertati, si sarbatori cu bucurie si pace sfanta sa aveti, pentru ca imi doresc sincer lucrul asta pentru toti oamenii din lume! 

Totul e dar si totul e Har si fiecare primeste in functie de cat se deschide spre a fi daruit de Sus.







Friday, December 18, 2015

Joia recunoştinţei

                                              Cristina ne invită la o minunată călătorie... detalii aici:

                                                                           Luna recunoştinţei

                                               

                                                                     Doamne, îţi multumesc...

                                                                  9 decembrie - 16 decembrie

Săptămâna aceasta n-am mai notat punctual bucuriile pe fiecare zi, pentru că o parte din timp am stat acasă şi am bolit. Dar cred că forumla de mai jos va rămâne şi pe viitor.

Cu toate astea, Îi sunt recunoscătoare lui Dumnezeu:
  • pentru faptul că am avut 5 zile libere şi mi-a plăcut foarte mult să stau şi să am timp doar pentru mine
  • pentru că am scotocit în dulapurile din living, ca să ajung la concluzia că nu am ce să arunc :)
  • pentru faptul că am reuşit să fac nişte cadouri şi să trimit nişte gânduri scrise unor persoane din ţara şi care îmi sunt dragi
  • pentru ziua de naştere a lui Ioni
  • pentru o săptămână productivă şi roditoare
  • pentru cheful de a scrie aici pe blog :)
  • pentru o stare de bine care coexistă cu perpetua mea agitaţie. I-am zis unei prietene că pe mine mama m-a născut agitată, nu ştiu dacă ma voi schimba curând
  • pentru prietenia unor oameni pe care îi stimez
  • pentru darul primit de la A.
  • pentru rochiţa cumpărată de pe Miniprix şi pentru care am primit multe complimente :)

Wednesday, December 16, 2015

Ce cărţi am citit în anul 2015

Mă gândeam zilele astea să fac o listă a cărţilor citite în 2015 şi am rămas profund uimită să văd că am acoperit 31 de titluri. 31 de titluri in aproximativ 12 luni înseamnă cam 2 cărţi jumate pe lună. Ceea ce e... bine!

Cum scriam aici şi în multe alte postări, am un program destul de încărcat. Dar în toată această vânzoleală a vieţii, singura mea deconectare, singura mea „plăcere” nevinovată e lectura, deci îmi fac timp pentru ea cât de des pot. 

Am strecurat timp pentru această activitate oricând am găsit ocazia: seara înainte să adorm, dimineaţa la prima oră înainte să fug la muncă, sâmbăta dimineaţă, dar şi duminica dimineaţă mai lenevesc un pic în pat lecturând. Când nu-s cu maşina, citesc în mijloacele de transport în comun (aşa am terminat rapid cărţile doamnei Doina Blaga, în perioada aceea aveam maşina stricată şi am mers mult cu transportul în comun). Când stau la rând undeva nu pierd vremea uitându-ma pe pereţi, sau iritându-ma că se mişcă încet funcţionarele de la ghişeu, sau că persoane ULTRA grăbite care nu stau la rând se bagă în faţă, ci citesc. Pentru asta am mereu câte o carte în geantă.

Cu alte cuvinte: se poate! Într-o vreme, când lucram în ture, aveam target să citesc 50 de pagini într-o zi şi asta se traducea în timp cam la o oră. Ştiu că şi atunci citeam mult (în 2014). De atunci însă n-am mai reuşit acest lucru şi tactica mea actuală e să „fur” orice secundă în care nu am ce face.

Concluzia mea este că se poate, dacă vrei. Cred cu tărie că oricine poate citi măcar o pagină pe zi, măcar un rând, o frază, o propoziţie. Iar în vremurile acestea când abundă oferta de carte, parcă e şi păcat să nu citeşti.

Ce am citit anul acesta:
  • Calea interioara. Cotidianul ca exerciţiu - Karlfried Graf Durckheim
  • Salvarea sufletului meu - Margareta Spânu-Cemârtan
  • Amintiri din Siberia - Margareta Spânu-Cemârtan
  • Siberia de acasă - Margareta Spânu-Cemârtan
  • Noile minuni ale Sf.Ioan Rusul
  • Secrete de familie. Cum se moştenesc traumele. Detalii despre carte aici.
    • Problemele psihologice obstacol pe calea vieţii duhovniceşti - o carte de reper în viaţa mea. Aşa cum cartea "Cum să îmbunătăţim relaţiile cu părinţii" a fost o piatră de hotar pentru mine, la fel şi cartea aceasta a trasat o linie între ce făceam şi ce ar trebui să fac. Dacă vreţi să aflaţi despre falsa pietate, despre vinovăţia patologică, despre iubirea ca dependenţă şi cum interferează ele cu viaţa spirituală, vă recomand cartea. E doar 9 lei acum pe Libris şi au transport gratuit. Comanda aici.
      • Dragostea - Cum o dobândim, cum o păstrăm - Dimitry Semenik

      • Sufletul meu, temniţa mea - Arhim. Simeon Kraiopulous
      • Iubirea care ne urneşte - Pr.Constantin Coman (recomand orice apare sub acest autor, e delicios părintele)
      • Divorţul - Dimitry Semenik - o carte potrivită nu numai după ce treci prin această situaţie, ci bună de lecturat şi dacă eşti singur şi dacă urmează să te căsătoreşti.
      • Pace şi bucurie în Duhul Sfânt - Stareţul Tadei 
      • Îndrăznesc să trăiesc sănătos - Doina Blaga
      • Mă bucur că sunt femeie - Doina Blaga
      • Proiectul fericirii - Ruth Gretchen
      • The One Skill - Leo Babauta
      • Voica, Pontiful - Henriette Yvonne Stahl
      • O viaţă de ţărancă - Marghioliţa Uzun
      • Creşnitism de vacanţă - Pr. Constantin Necula
      • Viata in duh - Arhim. Emilianos Simonpetritul
      • Tâlcuire la Viaţa Sf.Nil - Arhim. Emilianos Simonpetritul
      • Virtutea iertării. Bărbatul şi femeia. Însoţirea lor - Daniel de la Rarău - o carte...wow. Eu merg des la mănăstirea Techirghiol şi merg des la mormântul părintelui Arsenie Papacioc pe care îl consider un sfânt şi căruia îi las deseori gândurile mele care mă frământă peste măsură. Într-una din dăţi mă întrebam despre veşnicul subiect al relaţiilor dintre femei şi bărbaţi. De ce uneori nu merge, sau ce face procesul acesta de relaţionare aşa de dificil. După ce am gândit aceste lucruri acolo am intrat în pangarul mănăstirii şi m-am oprit fix asupra acestei cărţi. Conţinutul ei e fantastic... descrie cum neiertarea cu care ne încărcăm din copilărie şi până la maturitate ne sabotează relaţiile... despre ce putem face ca să depăşim aceste probleme... etc. O recomand cu căldură!
      • Hristos, prietenul clipelor de grea încercare - O carte medicament, o carte de întărire.
      • Laudă Maicii Domnului - O carte la fel de bună ca cea de mai sus. Două cărţi care ne arată lucrarea PRACTICĂ pe care o are Hristos şi Maica Domnului în viaţa noastră.
      • Moştenirea lui Hristos - Diacon Andrei Kuraev
      • Focus - Daniel Goleman - mă aşteptam la o carte wow cum a fost "Inteligenţa emoţională", dar n-a fost nici pe departe, n-am găsit aproape nimic util în ea...
      • Cum să ne desăvârşim în Hristos - Maica Rafaela - o viziune practică şi aplicabilă a vieţii duhovniceşti în vremurile noastre.
      • Singurătatea - o altă cale wow. Un capitol din această carte a fost iar revelator pentru mine. Se numeşte "Despre cununiile legate", dar e un titlu ironic. Explică psihologic, ştiinţific cum  cei care nu reuşesc să lege o relaţie, sunt de fapt persoane traumatizate într-un anumit moment al vieţii lor şi care se sabotează prin toate căile ca să nu se ataşeze emoţional iar de cineva care poate disparea (e vorba aici de cei care au rămas orfani, care au fost duşi la orfelinate, care au avut părinţi care i-au părăsit pentru o perioadă mai scurtă sau lungă de timp). O găsiţi aici.
      • Îngerul rănit
      • Jurnal duhovnicesc - aici detalii
      • Dacă puterile sunt pe sfârşite
      Cele subliniate sunt cărţi pe care le-aş recomanda, sau chiar reciti cândva. Pentru restul titlurilor, vă pot da detalii dacă sunteţi interesaţi de ele, eu am scris pe cât am simţit la fiecare titlu.

      Voi ce aţi citit anul acesta? Ce titluri aţi recomanda mai departe?

      Tuesday, December 15, 2015

      Despre singurătate şi de ce poate fi şi acesta un stil de viaţă bun


      Deşi viaţa celor fără o familie/o relaţie pare uşoară şi lipsită de nevoinţă din afara, din interior eu vă zic că nu e aşa. Îmi spăl, calc, gătesc, fac piaţa, plătesc facturi singură. Mai nou repar prize, schimb becuri, pun la loc mânerele uşilor, astup găuri, desfund scurgeri înfundate, izolez căzi... :D Îmi plâng singură de milă când mi-e rău, mă îmbărbătez singură când sunt la pământ şi mă "răsfăţ" singură prin atenţie, grijă şi consideraţie.

      Am multe responsabilităţi. Casa mea care e destul de măricică (aprox.60 m pătraţi cu totul) şi care necesită oarece efort să o păstrez curată: aspiră, spală, strânge, adună, pune la loc, sortează, aruncă. Statul ăsta după mine, adică eu fac mizerie, eu mă lupt să fac curat, m-a făcut să am un respect teribil pentru orice spaţiu prin care trec.Am o maşină care îmi uşurează mult viaţa, dar de care tot eu am grijă: spălat, revizii, alimentat. Lucrez de la 8 la 16-17, alerg uneori între două locaţii de care aparţin cu munca. Mă văd cu puţinele mele prietene cât de des pot (adică săptămânal), încerc să o vizitez şi să o ajut la ce are nevoie pe singura mea mamaie (tot săptămânal). Mă străduiesc să ajung constant şi la ai mei acasă şi să-i ajut când e nevoie. Viaţa duhovnicească are şi ea un segment considerabil din timpul meu şi m-am străduit să-l rutinez (adică să fie împărţit pe ore - rugăciunea, zile – sărbătorile de peste an la care pot particia şi eu, săptămâni – săptămânal maslu şi liturghie, luni – spovedanie). În medie programul meu se termină cu totul la ora 18-19 seara. Aş mai avea atâtea de strecurat printre, multe dorinţe şi planuri care îşi asteaptă rândul. Delimitările făcute aici, simt că mă vor ajuta mult de acum înainte, plus că noul sistem de planificare a timpului cu jurnalul pe puncte (bullet journal) e o epifanie pe final de an 2015 şi început de an 2016. La vremea potrivită voi povesti despre ce e vorba.

      Deocamdată puţinele mele ore libere le-am petrecut în ultima vreme pe la medici să-mi mai verific sănătatea şi încă mai am de făcut un drum la stomatolog şi unul la oftalmolog, dar slavă Domnului că sunt bine cu sănătatea!

      Stilul acesta de viaţă nu l-am ales eu. Prin 2007 m-aş fi văzut azi printre copiii mei, schimbând scutece şi ducând copiii la şcoala. N-a fost să fie şi cred cu tărie că sunt pe drumul pe care trebuia să fiu, din cauza asta n-am nici un regret şi nici o frustrare. Fiecare zi din viaţa mea, realitatea vieţii mele de fapt, e construită din paşi mici pentru care eu am depus un efort mititel. Simt că Dumnezeu a pus indicatoarele pe drumul vieţii mele ca eu să fiu în secunda asta aici unde sunt acum. Privesc cu mulţumire şi încântare toate circumstanţele vieţii mele şi mă lupt să nu mă doboare oboseala, stările depresive, sentimentul inutilităţii şi al lipsei de sens. Câteodată lupta asta este acerba, dar „în lupta voastră cu păcatul nu v-aţi luptat până la sânge”, deci nu mă plâng.

      Ştiu că în postarea aceasta am lăsat impresia că regret toată viaţa mea, că sunt frustrată pentru drumul pe care mă aflu. Nicidecum. Din acest motiv nici nu m-am aventurat să dau vreo explicaţie în comentarii, deşi mi-aţi lăsat multe gânduri faine, pentru că postarea în sine a fost o rememorare a tuturor traseelor pe care le puteam lua în viaţă, dar care n-au fost să fie dintr-un motiv sau altul..

      Pe final de an pot spune că mă simt chiar foarte împlinită. Mă simt aptă pentru viaţă, mă simt aptă pentru orice schimbare care s-ar produce. Ştiu că am resursele necesare să reuşesc, ştiu că sunt o luptătoare, ştiu că mă ghidează dorinţa de a mă schimba şi de a-mi şlefui felul de a fi spre bine în fiecare zi. Vreau să fac multe, am multe planuri şi o dorinţă puternică de a munci...

      Deci, ca să nu o mai lungesc prea mult: există nevoinţă şi multă voinţă şi în viaţa celor care nu s-au pus încă pe un drum în viaţă. Pentru că, până la urmă, drumul pe care suntem e drumul vieţii noastre., iar fiecare "trebuie" e dat de societatea în care trăim şi ritmurile ei, care, UNEORI, nu coincid cu ritmurile noastre lăuntrice. Deci să facem din drumul vieţii noastre unul demn de amintit la finalul vieţii, zic!

      Thursday, December 10, 2015

      Joia recunoştinţei

      Cristina ne invită la o minunată călătorie... detalii aici:




      Doamne, îţi multumesc...

      3 decembrie

      ...pentru cele două fetiţe cu care m-am împrietenit - Bianca şi Alexandra.
      ...pentru volumul de poezii primit cadou de la un domn care venea des în librărie pe vremea când lucram acolo şi cu care m-am intersectat azi tot în librărie.

      4 decembrie

      ...pentru o zi în care m-am odihnit.
      ...pentru primul meu borş de peşte. Bun, dar nu cred că voi mai face curând :)).

      5 decembrie

      ...pentru odihnă.

      6 decembrie.

      ...pentru darurile de moş Nicolae. Sâmbătă seara îmi plângeam de milă că la mine nu va veni nici un moş Nicolae. Aşa că am decis să schimb un pic viziunea şi să dau eu ce vreau să primesc. Aşa că am luat tatălui meu o crăciuniţă şi o ciocolată Ritter Sport cu alune întregi, iar la ceilalţi membrii ai familiei câte o ciocolată. Efectul a fost că acolo la ei acasă venise şi pentru mine moş Nicolae, a doua zi la muncă am primit un alt dar de la o prietenă, mai târziu un alt dar de la o cunoştinţă, iar seara mi-a venit în plic un voucher cu o reducere de 10% de la magazinul Penny de unde fac piaţa des.
      :)

      7 decembrie

      ...ziua unei colege de munca, bucuria comuniunii.
      ...pentru aparatul de blenduit pe care mi l-am luat cu ocazia zilei de Black Friday de pe Emag. Pun în el ce vreau, pasez şi iau cu mine recipientul apoi. Nu apuc să mănânc micul dejun acasă, iar aparatul acesta cu vas ce poate fi luat după tine e de mare ajutor pentru mine.

      8 decembrie

      ...pentru întâlnirea cu A., izvorul meu de clarificări mentale şi sufleteşti.
      ...pentru o emisiune ascultată pe Radio Trinitas cu un părinte drag inimii mele pr.Cezar Axinte.
      ...pentru surpriza de a primi concediu medical. Primul din viaţa mea de angajat. 

      9 decembrie


      ...deşi nu mă simt foarte bine, sunt profund recunoscătoare pentru pauza asta. Aveam nevoie să stau şi să mă oblojesc un pic, pentru ca am cam fost cu biciul pe mine în ultima vreme... şi măcar de ar fi fost cu folos asprimea asta cu care mă tratez de obicei!

      Thursday, December 3, 2015

      Joia recunoştinţei

      Cristina ne invită la o minunată călătorie... detalii aici:




      Doamne, îţi multumesc...

      26 noiembrie

      27 noiembrie

      ... pentru că fix de azi într-o lună fac 31 de ani. 
      ... "doamna mea preferata cu parfum de lavandă" - pare-se că asta-s eu, aşa mi-a zis una din fetiţele din şcoală...
      ...cineva m-a întrebat ce mai fac, m-a întrebat de nişte probleme mai vechi. M-a bucurat curiozitatea asta dezinteresată faţă de mine. Am fost întrebată şi ce am făcut de am dantura aşa drept crescută :)).

      28 noimebrie

      ...ca m-am tuns.
      ...masa cu colegii de la munca.

      29 noimebrie

      ...cartea pe care o lecturez acum.

      30 noiembrie

      ...ziua de nume a lui Andrei.

      1 decembrie

      ...ca am reusit sa fac curat. Da, asta am făcut eu de ziua naţională a României. Ah, şi am fost tare bucuroasă că n-am mai avut FB să văd revăsarea de fals naţionalism...

      2 decembrie

      ...că m-am odihnit zilele astea.
      ...că mi-au sosit nişte fire comandate pe net de aici. Tare drăgălaşe culorile.

      Thursday, November 26, 2015

      Joia recunoştinţei

      Cristina ne invită la o minunată călătorie... detalii aici:




      Doamne, îţi multumesc...

      19 noiembrie

      ...că am găsit un pardesiu roz bombon la 25 de lei. E cam de început de toamnă, dar la ce temperaturi sunt în Constanţa cred că apuc să-l port până în decembrie.


      20 noiembrie

      ...pentru discuţia de 15 min cu tata la telefon. Relaţia noastră e ceva la care încă lucrez, iar momentele ca această discuţie telefonică sunt semnalele lui Dumnezeu că nu am depus atât amar de efort în direcţia asta degeaba.
      ...că am fugit de la muncă mai devreme, oh the joy!
      ...că am făcut multă treabă prin casă, plus de mâncare.
      ...pentru colectivul de la muncă.


      21 noimebrie

      ...masa în familie.
      ...ieşirea de după-masă cu cineva drag.
      ...cei aproape 10 copilaşi asiatici, nu ştiu ce erau (chinezi, japonezi), dar erau ATÂT de drăgălaşi că i-aş fi pupat o tură pe toţi. Unul din ei era foarte fancy - avea nişte blugi mititei puţin rupţi în genunchi, cum se poartă acum, o bluză lărguţă în dungi şi încălţări Adidas Superstar.


      22 noimebrie

      ...predica părintelui meu.
      ...cumpărăturile de la DM.
      ...plimbarea la Techirghiol. Azi au fost cam 21 de grade afara...
      ...volumul 2 din seria cărţilor arhimandritului Emilianos Simonpetritul.
      ...ciocolata cu mentă.
      ...ciorba de legume.


      23 noiembrie

      ...milkshake-ul din fructe de pădure congelate şi lapte de soia.


      24 noimbrie

      ...azi am trăit o minune. Rolul meu e tangenţial în ce s-a întâmplat şi nu pot să povestesc că e legat de rezolvarea unei probleme la locul de muncă, dar wow...
      ...că am găsit ZATAR. Nu oricum, ci cu... fistic. L-am deschis de pe drum şi... m-a izbit amintirea Ierusalimului şi a pitelor arăbeşti proaspăt coapte şi presărate cu acest condiment pe care le găseam pe aleile cetăţii... Ce dor îmi e :(...


      25 noiembrie

      ...pentru că am rezolvat ceva la prima oră pentru job.
      ...pentru că zilele astea au trecut foarte repede. Aştept cu nerăbdare weekend-ul de 4 zile de săptămâna aceasta.
      ...că mi-a venit comanda de la Emag. O parte din ea...
      ...că am mâncat o negresă gustoasă la muncă. În post fac cele mai delicioase prăjituri, nu ştiu cum le iese...

      Thursday, November 19, 2015

      Joia recunoştinţei

      Cristina ne invită la o minunată călătorie... detalii aici:




      Doamne, îţi multumesc

      13 noiembrie

      ...pentru răbdare.
      ...pentru bucheţelul de brânduşe de toamnă.
      ...pentru când sunt hrănită. (să mi se puna în faţă să mănânc, eventual să şi strângă altcineva masa, pentru mine e suprema formă de iubire :)
      ...pentru toamna asta aurie.
      ...pentru minunea detaliilor din cotidian.
      ...pentru că am mai găsit eşarfa. (într-o vizită într-un magazin second-hand de unde mai cumpăr fire de tricotat m-am uitat într-un coş cu eşarfe. Mi-a sărit în ochi una cu un material fain şi două culori pe care le ador - verde închis şi mov. N-am cumpărat-o pentru că nici nu mai aveam bani şi nici nu mai cumpăr aşa compulsiv haine. Imediat ce am plecat de acolo în minte îmi reveneau doar culorile acelea vii de pe eşarfa şi cum s-ar fi asortat ea cu x haine din şifonier. A doua zi, într-o fugă de la job cu atribuţii prin oraş mă duc şi în magazin şi... o găsesc încă la vânzare :)
      ...pentru rochiţa cumpărată recent şi care e comodă, călduroasă şi frumoasă.


      14 noiembrie

      ...pentru placerea de a discuta şi a sta cu tata. Când e pace şi linişte ştiu că aceea e relaţia pe care eu trebuie să o am cu el.
      ...pentru că mi-am schimbat cauciucurile la maşină cu unele de iarnă renunţând la cele all-season, care de fapt sunt all-ţeapă :). Deci iarna asta voi sta şi eu fără grija intemperiilor şi fără grija poliţiei, deşi până acum n-am avut nici o problema.
      ...pentru că azi am făcut ceva ce mi-am dorit de multă vreme. Cu cât îmi calc mai mult pe egoism, peste limitele impuse de mine, cu atât mă simt mai bine.
      .

      15 noimebrie

      ...pentru că am ajuns mai devreme la Liturghie.
      ...pentru că a început postul. Poate anul acesta mă voi axa mai mult pe lucrarea lăuntrică şi nu doar pe postul de mâncare.
      ...pentru ciorba de legume. Mâncarea mea preferată în post: ciorba de legume cu ardei iute, măsline cu pâine, covrigei, paste cu sos de roşii picant... :) Ideal ar fi să fie fructele proaspete, dar na...
      ...pentru ideea asta.
      ...pentru că mi-am dat seama că viaţa e o lucrare continua bazată pe răbdare. Unele sfaturi primite în urmă cu multe luni le înţeleg şi le aplic abia acum. Deci fiecare cuvânt cu rost e roditor mai devreme sau mai târziu şi mai bine e să nu le rătăcim în cleveteală inutilă, ci să creştem în/la inimă doar vorbele cu rost.
      ...pentru magazinele Mega Image şi Lidl. Nu ştiu de ce, dar când intru în special în Mega Image mă simt... cetăţean respectat. Toate rafturile sunt cu gust aşezate, la casă au nişte angajaţi drăguţi şi design-ul per total al magazinului îmi lasă o impresie plăcută. Ştiu că poate şi preţurile sunt mai mari, dar măcar nu am senzaţia de sărăcie violentă cum o am în Profi şi Penny...
      .

      16 noimebrie

      ...sunt recunoscătoare pentru un week-end tihnit, cu multă treabă, dar şi cu odihnă - am citit din două cărţi, am mai croşetat la păturica mea, mi-am făcut ordine aproape în toată casa, mi-am făcut de mâncare... a fost bine!
      ...pentru un cadou surpriză primit de la un coleg.
      ...pentru Nicolae : "sunt ca un magnet care atrage doar buline negre".
      ...şi pentru sora lui o dodoloaşă pufoasă, brunetă şi cu părul creţ. Daca n-aş comite o ilegalitate, aş lua-o acasa cu totul.
      ...pentru iederă. Mi se pare cea mai formidabilă plantă, câte culori spectaculoase pe o mână de frunze...
      ...pentru mare. Nu are NICIODATĂ aceeaşi culoare.

      17 noiembrie

      ...azi am avut o zi din aceea... când nu poţi să numeri nici o bucurie. Totuşi am avut o seară şi o noapte liniştită.


      18 noimbrie

      ...pentru inspiraţia de la Ligia - am dat o fugă şi mi-am luat şi eu un buchet de crizanteme.



      ...ziua asta ireal de calduroasă şi însorită.
      ...pentru spectacolul de culori.
      ...pentru cafeaua Davidoff.
      ...pentru plimbare.
      ...pentru întâlnirea cu mamaia Adela.


      Thursday, November 12, 2015

      Joia recunoştinţei

      Cristina ne invită la o minunată călătorie... detalii aici:




      Doamne, îţi multumesc

      6 noiembrie

      ...pentru Tine.
      ...pentru Figaro pisica scării.
      ...pentru discuţia cu doamna Margareta Spânu-Cemârtan.
      ...pentru părintele Cezar.
      ...pentru întâlnirea cu fosta mea profesoară de pictură.
      ...pentru curaj, deşi tremur din toate încheieturile uneori.

      7 noiembrie

      ...pentru rudele mele - tata, mama vitregă, fraţii mei, verii mei, finii mei.
      ...dar şi pentru copiii care au venit la ziua lui fratelo (Basti prietenul lui şi Mara prietena soră-mii).
      ...pentru Binele care învinge mereu.
      ...pentru încercările care au adâncit nişte relaţii de prietenie.
      ...pentru atenţia şi iubirea primită de la o prietenă-rudă-soră, deşi azi eram low-low-low...
      ...pentru eşarfa pe care mi-a dăruit-o persoana aceasta, deşi era preferata ei, a zis că a simţit să mi-o dea mie. E din caşmir şi e în nişte nuanţe pastel bleu-roz-mov.

      8 noimebrie

      ...pentru un vis care aduce în prim plan un aspect ce mă preocupă intens în ultimele luni: inima care nu simte.
      ...pentru praznicul Sfinţilor Arhangheli.
      ...pentru că m-am trezit devreme.
      ...pentru că m-am adunat să trimit un email.
      ...pentru cuvântul lui Dumnezeu din Evanghelie.
      ...pentru ca am bantuit oraşul şi magazinele pe seara.

      9 noimebrie

      ...pentru ploaia de frunze aurii.
      ...pentru bucuria dăruirii.
      ...pentru revelaţia că o atitudine proactiva, binevoitoare va aduce mereu roade. Întâi te simţi tu bine fiind bun, apoi după un timp vezi că le eşti simpatic multora ca un rezultat al acestei atitudini.
      ...pentru că prind curaj să fiu şi să-mi asum şi greşelile şi faptul că nu poate ieşi mereu perfect.
      ...pentru luxul de a munci, pentru mulţumirea pe care o ai când vezi că-ţi plăteşti facturile din banii tăi, că-ţi permiti să-ţi iei ceva ce-ţi place etc.

      10 noiembrie

      ...pentru Adriana.
      ...pentru că-mi calc peste comoditate şi fac şi ce nu aş vrea sa fac.
      ...pentru întâlnirea cu fetele.

      11 noimbrie

      ...pentru revederea cu Mihaela.
      ...pentru că am reuşit să fac de mâncare.
      ...pentru că am mai împletit la păturică.

      12 noiembrie

      ...pentru cadoul de la mamaia Adela (e bunica unui copilaş din şcoală) - o gutuie, un fir de busuioc şi un borcan cu miere.



      Friday, November 6, 2015

      Reguli igiena pentru copii

      Am găsit aceste planşe pe Facebook (parcă) şi le-am printat şi laminat. 

      O parte le folosesc la şcoala, o parte le voi lipi acasă fraţilor mei care-s încă şcolari mici :).

      Poate vă sunt de folos şi vouă.
















      Thursday, November 5, 2015

      Joia recunoştinţei

      Cristina ne invită la o minunată călătorie... detalii aici:




      Doamne, îţi multumesc

      3 noiembrie

      ... pentru Adriana.
      ... pentru fraţii mei şi pentru familia mea extinsă.

      4 noiembrie

      ...pentru sporul şi dragul ce mi-l dai la locul de muncă, atunci când fac efortul să-ţi cer ajutorul în zori de zi.
      ...pentru dimineţi cu aromă de cafea, de posibilităţi şi speranţă.
      ...pentru cărţi.

      5 noimebrie

      ...pentru conferinţa şi cărţile doamnei Margareta Spînu-Cemârtan.
      ...pentru masa neaşteptată la restaurant.
      ...pentru somn.



      Wednesday, November 4, 2015

      Despre haine...

      ... sau de ce evit să cumpăr haine foarte scumpe.

      Nu e un secret ca o mare parte din hainele mele sunt cumpărate fie la reduceri, fie din magazine cu preţ mic gen Miniprix, fie din... second-hand-uri. Am ochi bun şi urmăresc doar hainele din materiale bune, rezistente, care nu se strică după 3 spălări, plus mai am şi alte criterii după care aleg ceva de îmbrăcat.

      Dar azi, uitându-mă pe oferta de la Fashiodays pe care o primesc pe mail zi de zi, mi s-au lipit ochii de două rochiţe Desigual tare pe gustul meu. Însă mi s-a sterpezit privirea când am văzut preţul şi mi-am dat seama că n-aş da banii aceia pe o haină nici dacă veniturile mele ar fi mai mari. De ce? Păi am o explicaţie concretă. Am primit recent de bogdaproste o rochiţă super elegantă de la Nissa. Superbă, croială simplă, dar o rochie mai de evenimente speciale aşa. Mi s-a spus că ea costa undeva la 400 de lei şi cine a cumpărat-o a luat-o la reducere, dar tot a dat pe ea vreo 250 lei. Nu am ţinut cont mult de acest detaliu, dar mi-am amintit de el când într-o zi îmbrăcată în rochia asta la muncă, m-am dus mai apoi prin oraş, apoi prin nu ştiu ce alt loc, iar eu mă purtam cum mă port de obicei, fără să stau panicată să nu mă pun nu ştiu unde, să nu mă ating de nu ştiu ce, să nu-mi cadă mâncare pe mine, cum mă port eu de fel. Apoi mi-a picat fisa şi mi-am zis: "băi, din cauza asta n-am să-mi (pot) lua haine scumpe vreodată, pentru că eu nu le dau importanţă, pentru mine tot o bucată de cârpă va rămâne şi nu mă voi comporta diferit cu ele. Aşa că de ce să dau de 10 ori preţul pe care l-aş da în mod normal pe un articol vestimentar şi să plâng apoi când aş agăţa-o, păta-o, decolora-o, când pot sta liniştită în hainele mele la preţ redus şi nu neapărat mai demodate..."



      Dezavantajul la hainele ieftine/second-hand e ca rişti să cumperi de "n" ori mai multe articole vestimentare pe motiv că-s ieftine, că-ţi plac, că poate mai ai nevoie şi de a douăzecea fustă etc.

      Unde nu fac rabat la investiţie este capitolul încălţăminte. Mereu optez pentru ceva din piele, deci mai scump, pentru că: sunt mai comode, nu miros urât cum păţeşti cu încălţările din materiale sintetice şi nu se deteriorează aşa rapid... (ieri o colegă de serviciu mi-a spus că are de 10 ani o pereche de cizme din piele care încă arătau foarte bine)

      Încălţăminte de piele de calitate şi la preţuri decente am găsit la Miniprix. Am luat de la un Miniprix existent acum câtivă ani în Constanţa o pereche de cizme cu aproximativ 150 lei, pe aceleaşi cizme, o idee mai înalte decât ale mele şi de altă culoare, o rudă a dat dublu într-un magazin din oraş.



      Mai recent am luat de pe magazinul online o pereche de botine din piele întoarsă cu talpa ortopedică la aproximativ 70 de lei şi aceşti pantofi care îmi sunt o idee mari şi deci au fost nepurtaţi (preţ 67 de lei) şi pe care acum i-am pus la vânzare pe OLX cu 38 de lei.





      Recent am descoperit www.bbup.ro, de unde mi-am luat deja ceva. Aici a fost o greşeală din partea lor şi mi-au trimis un 38 în loc de 39 cât port eu. Le-am dat un email să le spun acest lucru, fără speranţă că voi avea un raspuns. Imediat am fost sunată de o domnişoară să-mi spună să pregătesc coletul că vor trimite un curier să-l ridice şi să-mi trimită la schimb un 39 aşa cum comandasem iniţial. Botinele însă sunt foarte frumos realizate, pielea este fină, preţ 110 lei. Deci în concluzie îi recomand şi cred că am să mai comand de la ei pe viitor.



      Încă un magazin online de îcălţăminte din piele, de unde nu am comandat până acum, dar am primit recomandări că-s seriosi sunt www.ale82.ro .Aici se găsesc încălţări la preţuri de producător, iar daca nu se potrivesc mărimile se fac schimburi fără nici o problemă.

      M-aş bucura să-mi faceţi sugestii de magazine online de încredere şi sper, totodată, să vă fie de folos şi recomandările mele.



      Monday, October 19, 2015

      Gândul de luni...

      Gândul de luni e un gând personal.


      Și fotografia e personală, nu o fura! :)

      Mă gândeam pe drum spre muncă la un lucru. De ce, dacă sunt un om pe calea Bisericii, un om care speră şi doreşte binele, care iubeşte armonia şi pacea (mă mai cheama şi Irina-pace), de ce totuşi în mine se află gânduri de răutate, de ce am resentimente, de ce dau voie unor suspiciuni să se nască în mintea mea?

      Mă gândesc că în esenţă nu-s un om rău, nu îmi provoacă plăcere să ştiu că am chinuit un om, că în urma mea cineva plânge, ba din contră, orice cuvânt de-al meu care răneşte, pe mine mă doare de 10 ori mai mult... Deci ce e la mijloc?

      Explicaţia mea e ca răul e ca un nor care planează deasupra lumii, iar noi putem pur şi simplu deveni un canal al răului sau al binelui. 

      Cândva l-am întrebat şi pe părintele duhovnic lucrul acesta zicându-i că mă trezesc judecând, vorbind sau având gânduri nefolositoare uneori chiar pentru persoane la care ţin, iar dânsul mi-a citat din Noul Testament că gura grăieşte din prisosul inimii ("din prisosul inimii vorbeşte gura" Matei 12-34)... Deci inima mea e încă plină de răutăţile lumii, societăţii, neamului, strămoşilor mei... zic asta pentru că nu-mi pot asuma 100% ca tot acest rău care există pur şi simplu în mine să fie doar rezultatul gândirii şi acţiunilor mele...

      Ce e clar e că trebuie mai multă rugăciune, numai rugăciune şi gânduri bune pe cât posibil...

      Friday, October 16, 2015

      Cum să ne protejăm casa de frig iarna - partea a 3 a

      Cum să economiseşti la factura de gaz



      • închide caloriferele în camerele pe care nu le foloseşti. Asigură-te că uşile la aceste camere sunt închise, ca aerul rece să nu circule în alte camere;
      • opreşte toate infiltrările de aer rece din casă. Dacă poti crede, aerul rece care se infiltrează prin crăpături şi alte orificii din casă sunt uneori cauza unor facturi mari la gaz? Aşa că verifică tocurile uşilor şi ferestrelor în perioadele calde, ca să preîntâmpini problema în anotimpul rece;
      • izolează unde se poate, sau e nevoie. Chiar daca ivestiţia e mare, pe termen lung e rentabilă prin beneficiile pe care le caştigi;
      • ţine temperatura cât mai scăzută. Cu cât setezi termostatul la o temperatură mai ridicată, cu atât mai mari îţi vor fi facturile la gaz;
      • foloseşte curent electric pe cât posibil. Foloseşte un dispozitiv de încălzire electric pentru a ţine anumite zone din casă mai calde în timpul iernii. Nu trebuie neapărat să ţii principala sursă de încălzire la maxim.
      Citeşte şi prima parte aici şi a doua parte aici.

      Saturday, October 10, 2015

      O persoană este sănătoasă din punct de vedere...

      ... mental dacă:




      • nu se lasă copleşit de problemele vieţii, ci încearcă să le soluţioneze
      • poate face faţă "din mers" dezamăgirilor
      • îşi poate accepta propriile defecte
      • are respect de sine
      • se bucură de lucruri simple din viaţa de zi cu zi
      • are aşteptări rezonabile în concordanţă cu posibilităţile
      • se simte bine în prezenţa altor oameni
      • îşi face planuri de viitor
      • se bucură de ideile şi experienţele noi
      • îşi fixează scopuri realiste
      • este capabilă sa ia singură hotărâri în ceea ce o priveşte.

      Friday, October 9, 2015

      Cum să ne protejăm casa de frig iarna - partea a 2 a

      Învaţă să trăieşti într-o singură camera




      • alege o cameră cu o fereastră mică. Cel mai mare procent de frig vine direct prin ferestre, astfel camera ta de "supravieţuire" trebuie să aibă o draperie groasă sau o fereastră mică
      • adună pături şi pilote suficiente şi foloseşte-le la nevoie
      • dacă trăieşti într-o zonă în care cade des curentul din cauza condiţiilor meteo, fii imbrăcat corespunzător din cap până în picioare
      • asigură-te că sursa ta de încălzire e potrivită pentru a fi folosită în casă şi instalează un detector de monoxid de carbon în camera în care te vei "refugia"
      • chiar dacă nu eşti un fan al campingului, caută la ofertă saci de dormit

      Monday, October 5, 2015

      Gândul de luni


      "Nu-mi este frică de nimic... Am frică de Dumnezeu, dar este o frică deosebită, ca a copilului mic, care priveşte la tatăl lui cu uimire, cât este de mare, de puternic şi de înţelept. Copilului mic nu-i este frică de tatăl lui, ştie că-l iubeşte şi că-l apără. Copilul se aruncă în braţele lui cu iubire, cu bucurie şi cu respect, fără teamă însă, fericit că are un astfel de tată!

      Aceasta este starea. Aşa trebuie iubit Tatăl nostru ceresc, cu iubire sinceră, ca în extaz de fericire, pentru că El este Creatorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute, al atâtor frumuseţi nebănuite de noi copiii Săi iubiţi."

      Monday, September 28, 2015

      Gândul de luni...


      "Acum ştiu cum şi de ce trebuie să-mi iubesc vrăjmaşii. Pentru că judecătorul lor este Dumnezeu. Mă uit numai în sufletul meu, să fie curat, căci de el voi da socoteală."

      Jurnal duhovnicesc

      Friday, June 19, 2015

      Târgul de la mare

      Aşa cum scriam şi pe pagina de Facebook zilele trecute, trec printr-o perioadă anume. Mă uit dimineaţa în şifonier şi întind mâna invariabil după aceleaşi haine. Mă tot gândesc să păstrez doar ce-mi place, ce-mi vine bine şi în ce mă simt confortabil, iar pe restul să le dau... Ba chiar am ajuns să merg prin magazine şi când sunt tentată să-mi cumpăr ceva îmi zic "ai şi aşa ceva acasă". Mie una îmi face bine să vad dulapul cu haine mai aerisit, dar încă mai am de scos din el! Şi aşa simt că mai economisesc şi din timp, bani şi spaţiu în casă...

      Aşa am ajuns să am un teanc de haine bune, unele noi, sau aproape noi, care îmi sunt dragi, dar pe care apuc să le port prea puţin. Aşa că m-am gândit să le pun în diferite locaţii pe internet ca să-şi găsească un stăpân mai atent. Printre ele sunt strecurate şi genţi şi alte acareturi care stau părăsite prin te miri ce cotlon al casei.

      Toate pot fi găsite într-un album pe Facebook. Treptat voi mai adăuga şi altele. Aştept să aflu dacă găsiţi ceva ce vă place printre ele.

      câteva dintre haine:



      Thursday, June 11, 2015

      Două lecţii noi privind productivitatea


      Două lecţii învăţate în ultima vreme privind productivitatea:

      EU POT

      -dezvoltă-ţi pe cât posibil ideea de "eu pot" în mintea ta. Multe lucruri care stau între noi şi obiectivele noastre sunt ideile preconcepute cum că: nu eşti capabil, nu ai timp, nu ai forţă, nu poţi, ai o listă aşa de lungă de lucruri care aşteaptă să le finalizezi că NU AI CÂND să faci şi acest lucru, că ţi-au spus ţie părinţii când erai mic că eşti prost, sau că-ţi lipseşte darul de a face "x" lucru.

      Ideea lui "eu pot" se clădeşte în timp şi e suma unor victorii mai mari sau mai mici. Îmi vine acum în minte un exemplu citit într-o carte, care evidenţia aspectul de care scriu aici, că nu poţi faci un lucru pentru că ai ajuns la concluzia că nu eşti în stare de aşa ceva. Acolo autorul spunea: fă ceva extrem de simplu, dar fă-o cap-coadă şi în tine va creşte convingerea că poţi începe şi finaliza o activitate. Fă o omletă spre exemplu şi vezi cum te simţi pe urmă.

      Poate exemplul pare extrem de pueril, oricine poate face o omletă, dar pentru cineva care a ajuns la fundul sacului cu motivaţia, sau pentru cineva care se află în depresie, o activitate banală în condiţii normale poate fi pentru el un munte de neurcat.

      FORTEAZĂ NOTA

      -o altă lecţie învăţată e că atunci când simţi că nu mai poţi, de fapt atunci poţi face mai mult, mai bine, sau poţi face lucrurile care vor avea cu adevărat valoare.

      Mi-amintesc că aveam de dat o traducere şi nu vroiam în ruptul capului s-o fac, deşi trebuia, pentru că primisem deja nişte bani pe ea. Am bucăţit-o cât s-a putut, am lucrat pe segmente la ea, dar eu tot nu reuşeam s-o finalizez. Nu ştiu ce s-a întâmplat, dar mi-am zis în câteva seri că stau să mă împiedic de ceva atât de simplu, că mi-e şi ruşine de mine. Aşa că am lucrat împotriva a tot ce se trezea în mine în secundele alea: nervi, furie, dezgust, tot felul de gânduri, tot felul de urgenţe care parcă strigau toate la mine. Dar mi-am pus ambiţia, m-am culcat mai târziu, în ciuda oboselii şi a luptei de gânduri şi am finalizat lucrarea. După ce am predat-o cu un sentiment de victorie, orice a urmat DUPĂ, mi s-a părut simplu. Mi s-a părut simplu să ma apuc şi de lucruri care nu-mi plac, lucruri care TREBUIESC făcute, lucrări care mă înfuriau numai la gândul că le am de rezolvat. Şi, CULMEA, aceste lucrări erau cele care îmi aduceau şi alte rezultate (bani, sentimentul de împlinire, poftă de lucru, sentimentul de odihnă la muncă că mi-am predat la timp lucrările etc.)

      Aşa că acum mă concentrez în mod special pe lucrurile: amânate la infinit, lucrurile care mă scot din sărite, lucrurile de care NU mă simt capabilă să le fac şi încerc să întind un pic coarda când mă simt foarte obosită, iar rezultatul nu întârzie să apară.

      Poate rândurile scrise mai sus par banale pentru un om setat pe acţiune, dar pentru cineva care s-a luptat ani de zile cu lenea/teama de a face ceva, concluziile mele sunt salvatoare.

      Wednesday, June 10, 2015

      Rochiţă de fetiţă

      În weekend-ul prelungit de sfârşit de mai m-am trezit cu câteva idei după ce am întins la expoziţie toate materialele ce le mai am prin casă.

      Aşa că s-au format nişte variante de articole ce pot fi realizate din materialele respective, iar ce vedeţi mai jos e un rezultat al acestui demers.


      Rochiţă de fetiţă cu următoarele dimensiuni:

      lungime: 59 cm şi circumferinţă bust 66 cm.

      Ţin să menţionez că materialele sunt reciclate, adică recuperate din alte articole vestimentare, sau fâşii rătăcite de material care aşteptau să ia forma a ceva. Materialul din zona bustului e dintr-o fustă, bretelele şi buzunărelul sunt bucăţi dintr-o rochie demodată, iar bufnicioarele sunt dintr-un material de quilt care mi-a plăcut mie mult, dar n-am reuşit să fac nimic cu el.

      Rochiţa este cusută integral de mână, aştept să mă reîmpac cu maşina mea de cusut ca să le lucrez la ea...

      Urmează alte modele în curând :).

      Tuesday, June 9, 2015

      Apa în visele mele...

      Cu gândul la mare, la ce sentimente naşte ea în mine, la faptul că nu ştiu să înot, mi-am adus aminte de nişte vise avute cu mulţi ani în urmă, vise care îmi dau şi acum fiori pe şira spinării şi pe care le văd în minte şi le retrăiesc ca şi cum le-am visat azi noapte.

      Visul 1 - faleza irlandeză

      Ştiti falezele acele abrupte de prin Irlanda? Cu pământ negru, cu mări spumegând, cu iarba verde ca smaraldul, cu valuri aprige spărgându-se de mal? O astfel de privelişte m-a bântuit în vreo două nopţi, cu o maşină care stă sa cadă cu roţile din spate pe faleza aceea abruptă, eu singură şi o groază care-mi trepida în toata fiinţa.



      Visul 2 - marea cu aspect selenar

      Ăsta e cel mai bizar vis şi cel mai bizar e că recent am văzut o fotografie cu ceva ce reprezenta fix imaginea din visul meu. Problema e că eu am visat asta pe la vreo 14 ani, iar eu am văzut acum la 30 acea imagine.

      O apă argintie de jur imprejurul meu, eu-s pe mijloc pe un banc de nisip argintiu şi el. Cerul e tot argintiu, soarele sclipeşte, dar tot în luciri alb-argintii. Unde mă uit, stânga, dreapta, doar marea aceasta argintie, nu adâncă, nu are mai mult de 5 centimetri şi bate în valuri line, dar eu nu am decât acest banc îngust de nisip argintiu pe care pot călca.



      Visul 3 - calc pe apă

      E o apă adâncă, albastru închis, neagră în unele porţiuni şi verde smarald în altele. Eu sar dintr-o barcă în alta, calc pe porţiuni înguste de lemn care plutesc, iar groaza mea e că mă voi duce în acel adânc la fund, şi sar de pe un lemn pe altul, cu o frică viscerală în mine.



      Visul 4 - marea a venit în oraş, a ajuns la etajul meu

      Sunt în casă, în apartamentul în care am copilărit. Ma uit pe fereastră şi văd că marea e de jur-împrejurul blocului. Mă întreb ce înseamnă şi oare cum voi mai ieşi eu din casă cu apa aia care ajunge la etajul 3?

      *nu cred in vise, nu le dau vreo importanţă, dar cele povestite mai sus erau traite des, la disanţe mici de timp şi trebuie să fi avut un corespondent din realitate, cu cele cu care mă confruntam atunci... Cert este că n-am mai visat aşa ceva demult, iar când voi învăţa să înot, voi încheia cu totul acest capitol al mării care-mi provoacă mici angoase :).