Friday, June 19, 2015

Târgul de la mare

Aşa cum scriam şi pe pagina de Facebook zilele trecute, trec printr-o perioadă anume. Mă uit dimineaţa în şifonier şi întind mâna invariabil după aceleaşi haine. Mă tot gândesc să păstrez doar ce-mi place, ce-mi vine bine şi în ce mă simt confortabil, iar pe restul să le dau... Ba chiar am ajuns să merg prin magazine şi când sunt tentată să-mi cumpăr ceva îmi zic "ai şi aşa ceva acasă". Mie una îmi face bine să vad dulapul cu haine mai aerisit, dar încă mai am de scos din el! Şi aşa simt că mai economisesc şi din timp, bani şi spaţiu în casă...

Aşa am ajuns să am un teanc de haine bune, unele noi, sau aproape noi, care îmi sunt dragi, dar pe care apuc să le port prea puţin. Aşa că m-am gândit să le pun în diferite locaţii pe internet ca să-şi găsească un stăpân mai atent. Printre ele sunt strecurate şi genţi şi alte acareturi care stau părăsite prin te miri ce cotlon al casei.

Toate pot fi găsite într-un album pe Facebook. Treptat voi mai adăuga şi altele. Aştept să aflu dacă găsiţi ceva ce vă place printre ele.

câteva dintre haine:



Thursday, June 11, 2015

Două lecţii noi privind productivitatea


Două lecţii învăţate în ultima vreme privind productivitatea:

EU POT

-dezvoltă-ţi pe cât posibil ideea de "eu pot" în mintea ta. Multe lucruri care stau între noi şi obiectivele noastre sunt ideile preconcepute cum că: nu eşti capabil, nu ai timp, nu ai forţă, nu poţi, ai o listă aşa de lungă de lucruri care aşteaptă să le finalizezi că NU AI CÂND să faci şi acest lucru, că ţi-au spus ţie părinţii când erai mic că eşti prost, sau că-ţi lipseşte darul de a face "x" lucru.

Ideea lui "eu pot" se clădeşte în timp şi e suma unor victorii mai mari sau mai mici. Îmi vine acum în minte un exemplu citit într-o carte, care evidenţia aspectul de care scriu aici, că nu poţi faci un lucru pentru că ai ajuns la concluzia că nu eşti în stare de aşa ceva. Acolo autorul spunea: fă ceva extrem de simplu, dar fă-o cap-coadă şi în tine va creşte convingerea că poţi începe şi finaliza o activitate. Fă o omletă spre exemplu şi vezi cum te simţi pe urmă.

Poate exemplul pare extrem de pueril, oricine poate face o omletă, dar pentru cineva care a ajuns la fundul sacului cu motivaţia, sau pentru cineva care se află în depresie, o activitate banală în condiţii normale poate fi pentru el un munte de neurcat.

FORTEAZĂ NOTA

-o altă lecţie învăţată e că atunci când simţi că nu mai poţi, de fapt atunci poţi face mai mult, mai bine, sau poţi face lucrurile care vor avea cu adevărat valoare.

Mi-amintesc că aveam de dat o traducere şi nu vroiam în ruptul capului s-o fac, deşi trebuia, pentru că primisem deja nişte bani pe ea. Am bucăţit-o cât s-a putut, am lucrat pe segmente la ea, dar eu tot nu reuşeam s-o finalizez. Nu ştiu ce s-a întâmplat, dar mi-am zis în câteva seri că stau să mă împiedic de ceva atât de simplu, că mi-e şi ruşine de mine. Aşa că am lucrat împotriva a tot ce se trezea în mine în secundele alea: nervi, furie, dezgust, tot felul de gânduri, tot felul de urgenţe care parcă strigau toate la mine. Dar mi-am pus ambiţia, m-am culcat mai târziu, în ciuda oboselii şi a luptei de gânduri şi am finalizat lucrarea. După ce am predat-o cu un sentiment de victorie, orice a urmat DUPĂ, mi s-a părut simplu. Mi s-a părut simplu să ma apuc şi de lucruri care nu-mi plac, lucruri care TREBUIESC făcute, lucrări care mă înfuriau numai la gândul că le am de rezolvat. Şi, CULMEA, aceste lucrări erau cele care îmi aduceau şi alte rezultate (bani, sentimentul de împlinire, poftă de lucru, sentimentul de odihnă la muncă că mi-am predat la timp lucrările etc.)

Aşa că acum mă concentrez în mod special pe lucrurile: amânate la infinit, lucrurile care mă scot din sărite, lucrurile de care NU mă simt capabilă să le fac şi încerc să întind un pic coarda când mă simt foarte obosită, iar rezultatul nu întârzie să apară.

Poate rândurile scrise mai sus par banale pentru un om setat pe acţiune, dar pentru cineva care s-a luptat ani de zile cu lenea/teama de a face ceva, concluziile mele sunt salvatoare.

Wednesday, June 10, 2015

Rochiţă de fetiţă

În weekend-ul prelungit de sfârşit de mai m-am trezit cu câteva idei după ce am întins la expoziţie toate materialele ce le mai am prin casă.

Aşa că s-au format nişte variante de articole ce pot fi realizate din materialele respective, iar ce vedeţi mai jos e un rezultat al acestui demers.


Rochiţă de fetiţă cu următoarele dimensiuni:

lungime: 59 cm şi circumferinţă bust 66 cm.

Ţin să menţionez că materialele sunt reciclate, adică recuperate din alte articole vestimentare, sau fâşii rătăcite de material care aşteptau să ia forma a ceva. Materialul din zona bustului e dintr-o fustă, bretelele şi buzunărelul sunt bucăţi dintr-o rochie demodată, iar bufnicioarele sunt dintr-un material de quilt care mi-a plăcut mie mult, dar n-am reuşit să fac nimic cu el.

Rochiţa este cusută integral de mână, aştept să mă reîmpac cu maşina mea de cusut ca să le lucrez la ea...

Urmează alte modele în curând :).

Tuesday, June 9, 2015

Apa în visele mele...

Cu gândul la mare, la ce sentimente naşte ea în mine, la faptul că nu ştiu să înot, mi-am adus aminte de nişte vise avute cu mulţi ani în urmă, vise care îmi dau şi acum fiori pe şira spinării şi pe care le văd în minte şi le retrăiesc ca şi cum le-am visat azi noapte.

Visul 1 - faleza irlandeză

Ştiti falezele acele abrupte de prin Irlanda? Cu pământ negru, cu mări spumegând, cu iarba verde ca smaraldul, cu valuri aprige spărgându-se de mal? O astfel de privelişte m-a bântuit în vreo două nopţi, cu o maşină care stă sa cadă cu roţile din spate pe faleza aceea abruptă, eu singură şi o groază care-mi trepida în toata fiinţa.



Visul 2 - marea cu aspect selenar

Ăsta e cel mai bizar vis şi cel mai bizar e că recent am văzut o fotografie cu ceva ce reprezenta fix imaginea din visul meu. Problema e că eu am visat asta pe la vreo 14 ani, iar eu am văzut acum la 30 acea imagine.

O apă argintie de jur imprejurul meu, eu-s pe mijloc pe un banc de nisip argintiu şi el. Cerul e tot argintiu, soarele sclipeşte, dar tot în luciri alb-argintii. Unde mă uit, stânga, dreapta, doar marea aceasta argintie, nu adâncă, nu are mai mult de 5 centimetri şi bate în valuri line, dar eu nu am decât acest banc îngust de nisip argintiu pe care pot călca.



Visul 3 - calc pe apă

E o apă adâncă, albastru închis, neagră în unele porţiuni şi verde smarald în altele. Eu sar dintr-o barcă în alta, calc pe porţiuni înguste de lemn care plutesc, iar groaza mea e că mă voi duce în acel adânc la fund, şi sar de pe un lemn pe altul, cu o frică viscerală în mine.



Visul 4 - marea a venit în oraş, a ajuns la etajul meu

Sunt în casă, în apartamentul în care am copilărit. Ma uit pe fereastră şi văd că marea e de jur-împrejurul blocului. Mă întreb ce înseamnă şi oare cum voi mai ieşi eu din casă cu apa aia care ajunge la etajul 3?

*nu cred in vise, nu le dau vreo importanţă, dar cele povestite mai sus erau traite des, la disanţe mici de timp şi trebuie să fi avut un corespondent din realitate, cu cele cu care mă confruntam atunci... Cert este că n-am mai visat aşa ceva demult, iar când voi învăţa să înot, voi încheia cu totul acest capitol al mării care-mi provoacă mici angoase :).