Monday, October 5, 2015

Gândul de luni


"Nu-mi este frică de nimic... Am frică de Dumnezeu, dar este o frică deosebită, ca a copilului mic, care priveşte la tatăl lui cu uimire, cât este de mare, de puternic şi de înţelept. Copilului mic nu-i este frică de tatăl lui, ştie că-l iubeşte şi că-l apără. Copilul se aruncă în braţele lui cu iubire, cu bucurie şi cu respect, fără teamă însă, fericit că are un astfel de tată!

Aceasta este starea. Aşa trebuie iubit Tatăl nostru ceresc, cu iubire sinceră, ca în extaz de fericire, pentru că El este Creatorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute, al atâtor frumuseţi nebănuite de noi copiii Săi iubiţi."

4 comments:

  1. Multumesc pentru aceste randuri!

    ReplyDelete
  2. Eu am alta parere. Dumnezeu trebuie iubit si respectat si ajutat. El ne iubeste si ne respecta si ajuta. Frica nu are ce cauta in viata mea!
    Intelegerea si dragostea anuleaza frica... dragostea si milostenia sunt cele care ne conduc pe drumul de mijloc.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Si autoarea cartii spune cam acelasi lucru. Nu vorbeste de frica patologica, ci de "frica" de a nu supara o persoana preaiubita, pe care as cataloga-o mai mult ca respect decat frica.

      Delete