Monday, December 28, 2015

Gândul de luni...


”Vedeti oamenii acestia, din spatele meu? Se grabesc la munca si nu sunt atenti la nimic. Uneori, suntem atat de prinsi in viata noastra cotidiana, incat uitam sa ne acordam timpul de a ne bucura de frumusetea vietii. E ca si cum am fi niste zombie. Priveste in sus si scoate-ti castile de la urechi. Saluta un om pe care il vezi, poate chiar imbratiseaza pe cineva care pare ca sufera. Fii cuiva de ajutor. Trebuie sa-ti traiesti fiecare zi ca si cum ar fi ultima. Ceea ce nu stiu oamenii despre mine e faptul ca am suferit de depresie, acum cativa ani. N-am spus nimic, nimanui. A trebuit sa lupt singur ca sa ies de acolo. Persoana care ma tinea departe de fericire eram chiar EU. Fiecare zi e pretioasa, asa ca haideti s-o tratam ca atare. Ziua de maine nu este garantata, asa ca haideti sa traim azi! Sper sa distribuiti aceasta postare, sa raspanditi iubirea in aceste sarbatori.”

Unul din actorii mei preferaţi Keanu Reeves

Thursday, December 24, 2015

Un Craciun asa cum NU mi-am dorit

Nu stiu exact daca mi-am imaginat ceva legat de Craciunul de anul acesta. Cert e ca printre accese de tuse si stare de rau fizic, am reusit sa-mi impodobesc casa, sa fac cateva atentii pentru oameni la care ma gandesc deseori, sa ma gandesc ca voi face curatenie si in casa inimii si-l voi primi pe Hristos acolo, ca voi face cateva preparate doar ca sa fie si in casa mea ceva de mancare, ca-mi voi pune sub brad un cadouas pentru mine si ca va fi macar un echilibru in mine, daca nu pace si bucurie.

Nu m-am gandit nici o secunda la varianta aceea poleita a Craciunului ultra-comercial, cu n-spe cadouri sub brad, bradul de doi metri impodobit opulent, masa bogata, casa ultra-decorata si tot acel sclipici pe care il gasesc afisat pe peste tot.

Insa ce traiesc acum e departe de ceea ce speram.

Sunt pribeaga, m-am mutat in ajun de sarbatori din casa mea in casa unde am locuit in copilarie si unde ma bantuie toate amintirile dorite si nedorite. 

N-am ajuns la duhovnic sa curat casa inimii. Din lene, nepasare, boala, viata care ma consuma in alte locuri. Nici nu avea sens sa ma agit cu mers in ajun, in ziua Craciunului, de obicei in momentele astea parintele e foarte grabit si obosit iar pe mine ma ranesc spovedaniile astea de ultima secunda.

...

Ma tot intreb de ce atata nebunie a oamenilor zilele astea, de ce-s strazile pline, supermarketurile la fel, oamenii plini de nervi? 

Ma intreb de ce e duhul asta lumesc si in biserica unde doar bifam liturghii si spovedanii de forma?

De ce ne incojuram de nimicuri, oh, Doamne, de atatea nimicuri?

De ce ne hranim fals trupul si mintea? 

De ce ne amagim?

Toate astea-s intrebari retorice, pentru ca toate problemele din lume sunt problemele mele, lentilele ochilor mei sunt murdare si primesc si vad ceea ce merit...

Iertati, si sarbatori cu bucurie si pace sfanta sa aveti, pentru ca imi doresc sincer lucrul asta pentru toti oamenii din lume! 

Totul e dar si totul e Har si fiecare primeste in functie de cat se deschide spre a fi daruit de Sus.







Friday, December 18, 2015

Joia recunoştinţei

                                              Cristina ne invită la o minunată călătorie... detalii aici:

                                                                           Luna recunoştinţei

                                               

                                                                     Doamne, îţi multumesc...

                                                                  9 decembrie - 16 decembrie

Săptămâna aceasta n-am mai notat punctual bucuriile pe fiecare zi, pentru că o parte din timp am stat acasă şi am bolit. Dar cred că forumla de mai jos va rămâne şi pe viitor.

Cu toate astea, Îi sunt recunoscătoare lui Dumnezeu:
  • pentru faptul că am avut 5 zile libere şi mi-a plăcut foarte mult să stau şi să am timp doar pentru mine
  • pentru că am scotocit în dulapurile din living, ca să ajung la concluzia că nu am ce să arunc :)
  • pentru faptul că am reuşit să fac nişte cadouri şi să trimit nişte gânduri scrise unor persoane din ţara şi care îmi sunt dragi
  • pentru ziua de naştere a lui Ioni
  • pentru o săptămână productivă şi roditoare
  • pentru cheful de a scrie aici pe blog :)
  • pentru o stare de bine care coexistă cu perpetua mea agitaţie. I-am zis unei prietene că pe mine mama m-a născut agitată, nu ştiu dacă ma voi schimba curând
  • pentru prietenia unor oameni pe care îi stimez
  • pentru darul primit de la A.
  • pentru rochiţa cumpărată de pe Miniprix şi pentru care am primit multe complimente :)

Wednesday, December 16, 2015

Ce cărţi am citit în anul 2015

Mă gândeam zilele astea să fac o listă a cărţilor citite în 2015 şi am rămas profund uimită să văd că am acoperit 31 de titluri. 31 de titluri in aproximativ 12 luni înseamnă cam 2 cărţi jumate pe lună. Ceea ce e... bine!

Cum scriam aici şi în multe alte postări, am un program destul de încărcat. Dar în toată această vânzoleală a vieţii, singura mea deconectare, singura mea „plăcere” nevinovată e lectura, deci îmi fac timp pentru ea cât de des pot. 

Am strecurat timp pentru această activitate oricând am găsit ocazia: seara înainte să adorm, dimineaţa la prima oră înainte să fug la muncă, sâmbăta dimineaţă, dar şi duminica dimineaţă mai lenevesc un pic în pat lecturând. Când nu-s cu maşina, citesc în mijloacele de transport în comun (aşa am terminat rapid cărţile doamnei Doina Blaga, în perioada aceea aveam maşina stricată şi am mers mult cu transportul în comun). Când stau la rând undeva nu pierd vremea uitându-ma pe pereţi, sau iritându-ma că se mişcă încet funcţionarele de la ghişeu, sau că persoane ULTRA grăbite care nu stau la rând se bagă în faţă, ci citesc. Pentru asta am mereu câte o carte în geantă.

Cu alte cuvinte: se poate! Într-o vreme, când lucram în ture, aveam target să citesc 50 de pagini într-o zi şi asta se traducea în timp cam la o oră. Ştiu că şi atunci citeam mult (în 2014). De atunci însă n-am mai reuşit acest lucru şi tactica mea actuală e să „fur” orice secundă în care nu am ce face.

Concluzia mea este că se poate, dacă vrei. Cred cu tărie că oricine poate citi măcar o pagină pe zi, măcar un rând, o frază, o propoziţie. Iar în vremurile acestea când abundă oferta de carte, parcă e şi păcat să nu citeşti.

Ce am citit anul acesta:
  • Calea interioara. Cotidianul ca exerciţiu - Karlfried Graf Durckheim
  • Salvarea sufletului meu - Margareta Spânu-Cemârtan
  • Amintiri din Siberia - Margareta Spânu-Cemârtan
  • Siberia de acasă - Margareta Spânu-Cemârtan
  • Noile minuni ale Sf.Ioan Rusul
  • Secrete de familie. Cum se moştenesc traumele. Detalii despre carte aici.
    • Problemele psihologice obstacol pe calea vieţii duhovniceşti - o carte de reper în viaţa mea. Aşa cum cartea "Cum să îmbunătăţim relaţiile cu părinţii" a fost o piatră de hotar pentru mine, la fel şi cartea aceasta a trasat o linie între ce făceam şi ce ar trebui să fac. Dacă vreţi să aflaţi despre falsa pietate, despre vinovăţia patologică, despre iubirea ca dependenţă şi cum interferează ele cu viaţa spirituală, vă recomand cartea. E doar 9 lei acum pe Libris şi au transport gratuit. Comanda aici.
      • Dragostea - Cum o dobândim, cum o păstrăm - Dimitry Semenik

      • Sufletul meu, temniţa mea - Arhim. Simeon Kraiopulous
      • Iubirea care ne urneşte - Pr.Constantin Coman (recomand orice apare sub acest autor, e delicios părintele)
      • Divorţul - Dimitry Semenik - o carte potrivită nu numai după ce treci prin această situaţie, ci bună de lecturat şi dacă eşti singur şi dacă urmează să te căsătoreşti.
      • Pace şi bucurie în Duhul Sfânt - Stareţul Tadei 
      • Îndrăznesc să trăiesc sănătos - Doina Blaga
      • Mă bucur că sunt femeie - Doina Blaga
      • Proiectul fericirii - Ruth Gretchen
      • The One Skill - Leo Babauta
      • Voica, Pontiful - Henriette Yvonne Stahl
      • O viaţă de ţărancă - Marghioliţa Uzun
      • Creşnitism de vacanţă - Pr. Constantin Necula
      • Viata in duh - Arhim. Emilianos Simonpetritul
      • Tâlcuire la Viaţa Sf.Nil - Arhim. Emilianos Simonpetritul
      • Virtutea iertării. Bărbatul şi femeia. Însoţirea lor - Daniel de la Rarău - o carte...wow. Eu merg des la mănăstirea Techirghiol şi merg des la mormântul părintelui Arsenie Papacioc pe care îl consider un sfânt şi căruia îi las deseori gândurile mele care mă frământă peste măsură. Într-una din dăţi mă întrebam despre veşnicul subiect al relaţiilor dintre femei şi bărbaţi. De ce uneori nu merge, sau ce face procesul acesta de relaţionare aşa de dificil. După ce am gândit aceste lucruri acolo am intrat în pangarul mănăstirii şi m-am oprit fix asupra acestei cărţi. Conţinutul ei e fantastic... descrie cum neiertarea cu care ne încărcăm din copilărie şi până la maturitate ne sabotează relaţiile... despre ce putem face ca să depăşim aceste probleme... etc. O recomand cu căldură!
      • Hristos, prietenul clipelor de grea încercare - O carte medicament, o carte de întărire.
      • Laudă Maicii Domnului - O carte la fel de bună ca cea de mai sus. Două cărţi care ne arată lucrarea PRACTICĂ pe care o are Hristos şi Maica Domnului în viaţa noastră.
      • Moştenirea lui Hristos - Diacon Andrei Kuraev
      • Focus - Daniel Goleman - mă aşteptam la o carte wow cum a fost "Inteligenţa emoţională", dar n-a fost nici pe departe, n-am găsit aproape nimic util în ea...
      • Cum să ne desăvârşim în Hristos - Maica Rafaela - o viziune practică şi aplicabilă a vieţii duhovniceşti în vremurile noastre.
      • Singurătatea - o altă cale wow. Un capitol din această carte a fost iar revelator pentru mine. Se numeşte "Despre cununiile legate", dar e un titlu ironic. Explică psihologic, ştiinţific cum  cei care nu reuşesc să lege o relaţie, sunt de fapt persoane traumatizate într-un anumit moment al vieţii lor şi care se sabotează prin toate căile ca să nu se ataşeze emoţional iar de cineva care poate disparea (e vorba aici de cei care au rămas orfani, care au fost duşi la orfelinate, care au avut părinţi care i-au părăsit pentru o perioadă mai scurtă sau lungă de timp). O găsiţi aici.
      • Îngerul rănit
      • Jurnal duhovnicesc - aici detalii
      • Dacă puterile sunt pe sfârşite
      Cele subliniate sunt cărţi pe care le-aş recomanda, sau chiar reciti cândva. Pentru restul titlurilor, vă pot da detalii dacă sunteţi interesaţi de ele, eu am scris pe cât am simţit la fiecare titlu.

      Voi ce aţi citit anul acesta? Ce titluri aţi recomanda mai departe?

      Tuesday, December 15, 2015

      Despre singurătate şi de ce poate fi şi acesta un stil de viaţă bun


      Deşi viaţa celor fără o familie/o relaţie pare uşoară şi lipsită de nevoinţă din afara, din interior eu vă zic că nu e aşa. Îmi spăl, calc, gătesc, fac piaţa, plătesc facturi singură. Mai nou repar prize, schimb becuri, pun la loc mânerele uşilor, astup găuri, desfund scurgeri înfundate, izolez căzi... :D Îmi plâng singură de milă când mi-e rău, mă îmbărbătez singură când sunt la pământ şi mă "răsfăţ" singură prin atenţie, grijă şi consideraţie.

      Am multe responsabilităţi. Casa mea care e destul de măricică (aprox.60 m pătraţi cu totul) şi care necesită oarece efort să o păstrez curată: aspiră, spală, strânge, adună, pune la loc, sortează, aruncă. Statul ăsta după mine, adică eu fac mizerie, eu mă lupt să fac curat, m-a făcut să am un respect teribil pentru orice spaţiu prin care trec.Am o maşină care îmi uşurează mult viaţa, dar de care tot eu am grijă: spălat, revizii, alimentat. Lucrez de la 8 la 16-17, alerg uneori între două locaţii de care aparţin cu munca. Mă văd cu puţinele mele prietene cât de des pot (adică săptămânal), încerc să o vizitez şi să o ajut la ce are nevoie pe singura mea mamaie (tot săptămânal). Mă străduiesc să ajung constant şi la ai mei acasă şi să-i ajut când e nevoie. Viaţa duhovnicească are şi ea un segment considerabil din timpul meu şi m-am străduit să-l rutinez (adică să fie împărţit pe ore - rugăciunea, zile – sărbătorile de peste an la care pot particia şi eu, săptămâni – săptămânal maslu şi liturghie, luni – spovedanie). În medie programul meu se termină cu totul la ora 18-19 seara. Aş mai avea atâtea de strecurat printre, multe dorinţe şi planuri care îşi asteaptă rândul. Delimitările făcute aici, simt că mă vor ajuta mult de acum înainte, plus că noul sistem de planificare a timpului cu jurnalul pe puncte (bullet journal) e o epifanie pe final de an 2015 şi început de an 2016. La vremea potrivită voi povesti despre ce e vorba.

      Deocamdată puţinele mele ore libere le-am petrecut în ultima vreme pe la medici să-mi mai verific sănătatea şi încă mai am de făcut un drum la stomatolog şi unul la oftalmolog, dar slavă Domnului că sunt bine cu sănătatea!

      Stilul acesta de viaţă nu l-am ales eu. Prin 2007 m-aş fi văzut azi printre copiii mei, schimbând scutece şi ducând copiii la şcoala. N-a fost să fie şi cred cu tărie că sunt pe drumul pe care trebuia să fiu, din cauza asta n-am nici un regret şi nici o frustrare. Fiecare zi din viaţa mea, realitatea vieţii mele de fapt, e construită din paşi mici pentru care eu am depus un efort mititel. Simt că Dumnezeu a pus indicatoarele pe drumul vieţii mele ca eu să fiu în secunda asta aici unde sunt acum. Privesc cu mulţumire şi încântare toate circumstanţele vieţii mele şi mă lupt să nu mă doboare oboseala, stările depresive, sentimentul inutilităţii şi al lipsei de sens. Câteodată lupta asta este acerba, dar „în lupta voastră cu păcatul nu v-aţi luptat până la sânge”, deci nu mă plâng.

      Ştiu că în postarea aceasta am lăsat impresia că regret toată viaţa mea, că sunt frustrată pentru drumul pe care mă aflu. Nicidecum. Din acest motiv nici nu m-am aventurat să dau vreo explicaţie în comentarii, deşi mi-aţi lăsat multe gânduri faine, pentru că postarea în sine a fost o rememorare a tuturor traseelor pe care le puteam lua în viaţă, dar care n-au fost să fie dintr-un motiv sau altul..

      Pe final de an pot spune că mă simt chiar foarte împlinită. Mă simt aptă pentru viaţă, mă simt aptă pentru orice schimbare care s-ar produce. Ştiu că am resursele necesare să reuşesc, ştiu că sunt o luptătoare, ştiu că mă ghidează dorinţa de a mă schimba şi de a-mi şlefui felul de a fi spre bine în fiecare zi. Vreau să fac multe, am multe planuri şi o dorinţă puternică de a munci...

      Deci, ca să nu o mai lungesc prea mult: există nevoinţă şi multă voinţă şi în viaţa celor care nu s-au pus încă pe un drum în viaţă. Pentru că, până la urmă, drumul pe care suntem e drumul vieţii noastre., iar fiecare "trebuie" e dat de societatea în care trăim şi ritmurile ei, care, UNEORI, nu coincid cu ritmurile noastre lăuntrice. Deci să facem din drumul vieţii noastre unul demn de amintit la finalul vieţii, zic!

      Thursday, December 10, 2015

      Joia recunoştinţei

      Cristina ne invită la o minunată călătorie... detalii aici:




      Doamne, îţi multumesc...

      3 decembrie

      ...pentru cele două fetiţe cu care m-am împrietenit - Bianca şi Alexandra.
      ...pentru volumul de poezii primit cadou de la un domn care venea des în librărie pe vremea când lucram acolo şi cu care m-am intersectat azi tot în librărie.

      4 decembrie

      ...pentru o zi în care m-am odihnit.
      ...pentru primul meu borş de peşte. Bun, dar nu cred că voi mai face curând :)).

      5 decembrie

      ...pentru odihnă.

      6 decembrie.

      ...pentru darurile de moş Nicolae. Sâmbătă seara îmi plângeam de milă că la mine nu va veni nici un moş Nicolae. Aşa că am decis să schimb un pic viziunea şi să dau eu ce vreau să primesc. Aşa că am luat tatălui meu o crăciuniţă şi o ciocolată Ritter Sport cu alune întregi, iar la ceilalţi membrii ai familiei câte o ciocolată. Efectul a fost că acolo la ei acasă venise şi pentru mine moş Nicolae, a doua zi la muncă am primit un alt dar de la o prietenă, mai târziu un alt dar de la o cunoştinţă, iar seara mi-a venit în plic un voucher cu o reducere de 10% de la magazinul Penny de unde fac piaţa des.
      :)

      7 decembrie

      ...ziua unei colege de munca, bucuria comuniunii.
      ...pentru aparatul de blenduit pe care mi l-am luat cu ocazia zilei de Black Friday de pe Emag. Pun în el ce vreau, pasez şi iau cu mine recipientul apoi. Nu apuc să mănânc micul dejun acasă, iar aparatul acesta cu vas ce poate fi luat după tine e de mare ajutor pentru mine.

      8 decembrie

      ...pentru întâlnirea cu A., izvorul meu de clarificări mentale şi sufleteşti.
      ...pentru o emisiune ascultată pe Radio Trinitas cu un părinte drag inimii mele pr.Cezar Axinte.
      ...pentru surpriza de a primi concediu medical. Primul din viaţa mea de angajat. 

      9 decembrie


      ...deşi nu mă simt foarte bine, sunt profund recunoscătoare pentru pauza asta. Aveam nevoie să stau şi să mă oblojesc un pic, pentru ca am cam fost cu biciul pe mine în ultima vreme... şi măcar de ar fi fost cu folos asprimea asta cu care mă tratez de obicei!

      Thursday, December 3, 2015

      Joia recunoştinţei

      Cristina ne invită la o minunată călătorie... detalii aici:




      Doamne, îţi multumesc...

      26 noiembrie

      27 noiembrie

      ... pentru că fix de azi într-o lună fac 31 de ani. 
      ... "doamna mea preferata cu parfum de lavandă" - pare-se că asta-s eu, aşa mi-a zis una din fetiţele din şcoală...
      ...cineva m-a întrebat ce mai fac, m-a întrebat de nişte probleme mai vechi. M-a bucurat curiozitatea asta dezinteresată faţă de mine. Am fost întrebată şi ce am făcut de am dantura aşa drept crescută :)).

      28 noimebrie

      ...ca m-am tuns.
      ...masa cu colegii de la munca.

      29 noimebrie

      ...cartea pe care o lecturez acum.

      30 noiembrie

      ...ziua de nume a lui Andrei.

      1 decembrie

      ...ca am reusit sa fac curat. Da, asta am făcut eu de ziua naţională a României. Ah, şi am fost tare bucuroasă că n-am mai avut FB să văd revăsarea de fals naţionalism...

      2 decembrie

      ...că m-am odihnit zilele astea.
      ...că mi-au sosit nişte fire comandate pe net de aici. Tare drăgălaşe culorile.