Saturday, December 31, 2016

Rezoluţii pentru 2017


Încep aceste rânduri spunându-vă sincer că nu-mi place ideea de rezoluţie cum nu-mi place ideea de dietă. Dacă a doua îmi face instant foame, prima îmi spune că e doar un alt cuvânt pentru o bună păcăleală. Dar pentru că în ultima vreme nu am mai fost omul care doar să(-şi) promită, ci care a şi făcut şi care năzuie spre îndeplinirea unor obiective, zic şi sper că ce voi aşterne aici mai jos să nu fie doar cuvinte în vânt, ci jaloane pentru viitoare fapte. Unde voi scrie ambiguu, e pentru că mi-am mai propus, printre altele, să nu mai vorbesc despre ce mi-aş dori să fac, ci despre ce am făcut sau fac deja (mai ales când e vorba de lucruri care îmi provoacă multă frică, sau par prea mari spre a fi reale). Deci, hai să vedem ce am în plan pentru 2017:

  1. Clasicul să mănânc mai sănătos şi să fac mai multă mişcare. De ce? Pentru că stau mult pe scaun, zilnic între 8 şi 10 ore şi tot zilnic merg cu maşina pe peste tot. Rezultatul: am început să am dureri tot mai mari de mijloc, de încheieturi, de ceafă, m-am rotunjit peste limita admisă de mine. (Probând rochii pentru seara de revelion şi observând că majoritatea crapă pe mine, mi-am dat seama că gluma aceea cum că vara (dar şi iarna) când probezi hainele îţi dai seama că singura chestie în care mai intri este panica este adevărată. Guilty as charged. Ca să nu mai zic că nici pe un toc de 5 cm nu mai pot sta din cauza "tonusului" picioarelor mele. Cum voi mânca mai sănătos şi voi face mai multă mişcare? Cu multă blândeţe faţă de mine şi cu înţelegere. Nu am să mai auto-flagelez dacă voi mai mânca aiurea, sau dacă vor trece câteva zile fără să fac mişcare. Inteţia mea va fi să fac cele două lucruri integrându-le în stilul meu de viaţă actual, aplicând diverse trucuri.
  2. Pe început de an voi aborda două dorinţe din my bucket list. Una va fi legată de ceva ce-mi produce şi frică, iar cealaltă va fi din plăcere. Ambele vor implica multă mişcare :).
  3. Să finalizez cursul de fotografie început în anul 2012. Am absolvit doar un an din doi, sunt curioasă dacă se poate relua, sau va trebui să o iau de la zero.
  4. Să-mi pun în practică ideile mele privind călătoriile. Anul acesta nu am fost nicaieri, nu am vizitat nimic, nu m-am odihnit, concediile mele au fost doar stat acasă şi făcut curat şi recuperat ce n-am reuşit să fac în timpul serviciului. Shame on me! Deci, da, să călătoresc e o atlă rezoluţie.
  5. Să fiu mai deschisă propunerilor de a ieşi, de a cunoaşte oameni noi, de a experimenta lucruri noi. În ultima vreme s-a produs o schimbare fundamentală în mine în sensul că nu pot sta mai mult de câteva ore fără să am contact cu un om, chestie care în trecut nu era o problema, stăteam şi trei zile la rând fără să ies din casă... Schimbarea de acum nu e la modul patologic, cum sunt unii oameni care nu pot sta 15 minute fără să vorbească cu cineva, fără interacţiune umană. La mine e pur şi simplu altceva şi e de bun augur pentru felul meu de a fi uşor anti-social şi introvertit.
  6. Vreau să creez mai mult, indiferent ce anume. Că voi picta, că voi coase, că voi lipi, că voi mărgeli, că voi găti, că voi  grădinări, nu mă gândesc la nimic concret, ci vreau să creez, să fac lucruri pe care să le comercializez, să le dăruiesc, să le aduc în lume în primă fază. Indiferent ce voi face aici, am un singur amendament: să le iau pe rând, în funcţie de cum vin şi să le duc până la capăt, proiect cu proiect.
  7. Vreau să fiu mai mult cu ai mei. Prietenii vin şi se duc, unele relaţii se răcesc, altele mor, singura constantă e familia. Mai ales că în ultima vreme am reuşit să mă apropii mai mult de ai mei, aş vrea să fim şi mai mult timp împreună... Timpul trece cu repeziciune şi cine ştie cât voi mai fi împreună aici pe Pământ? (Un mic exemplu şi aici: îi spuneam surioarei mele aproape cu lacrimi în ochi: nu poţi să rămâi mereu mică? Şi ea mi-a răspuns: păi eu voi fi mică mereu! Dar ştiu că nu e aşa... ieri era toddler-ul drăgălaş pe care îl suceam pe toate părţile, acum e în perioada aceea de tranziţie spre pubertate când se transformă în domnişoară şi ştiu că lucrurile vor evolua şi mai rapid decât aceşti ultimi 8 ani...)
  8. Vreau să mă îmbrac mai frumos şi să mă aranjez mai mult (păr, faţă). Evoluţia mea în materie de vestimentaţie a avut următorul traseu: copilărie cu rochiţe şi fundiţe, adolescenţă cu trening, blugi lălâi, tricouri şi haine băieţeşti, apoi o perioadă lungă de timp de negru, maro şi gri, ca apoi să mă întreb care e faza? Tocmai eu care iubesc aşa mult culorile să le evit? Deci cuvintele cheie sunt: culoare, haine feminine, haine care mă avantajează şi în care mă simt bine, în care mă simt eu. De evitat hainele în care mă simt bine, dar arăt în ele de parcă am ieşit de la măturat cu ele. Accesorii, pantofi şi genţi asortate, lenjerie de calitate. Atenţie la detalii: părul curat şi aranjat, folosit cosmetice, măcar fond de ten şi ceva pe buze. Aici vreau să inserez un gând pentru cei care judecă şi detestă grija faţă de exterior. Am fost şi eu aşa, am trecut prin multe etape. Concluzia acestor ani e că oricât de bun, inteligent şi bine intenţionat eşti, societatea în care trăim momentan este una axată pe imagine. Până apuci să convingi un om de calitatea ta sufeletească, de inteligenţa ta, de abilităţile tale deosebite, aspectul exterior a vorbit cu mult înaintea ta. Şi de obicei această primă impresie este foarte puternică, rămâne undeva în creierul celuilalt şi îi va dicta comportamentul, vorbele etc. faţă de tine. Pe de altă parte, mie cel puţin, îmi place să privesc pe cineva care a depus un minim de efort faţă de persoana lui. O haină asortată, ceva vesel şi tineresc, un accent de ceva care să producă un efect pozitiv în afara ta e de preferat decât o faţă cernită. Am cunoscut şi altfel de oameni, oameni foarte modeşti, dar cu o bogaţie interioară atât de vastă încât e prima pe care o vezi, nici nu mai contează altceva. Dar pentru mine, care nu am atâtea daruri sufleteşti, să am grijă de aparenţe e important, îmi dă o stare de bine şi de optimism.
  9. Să citesc 3 cărţi în limba engleză: C.S Lewis, The Siberiad şi să încep War&Peace de Tolstoi (pe acestea le am în bibliotecă). Anul acesta am finalizat Crime & Punishment de Dostoievski, un titlu pe care îl aveam în bibliotecă din liceu şi pe care din varii motive nu l-am lecturat. Pe lângă faptul că mi-a plăcut la nebunie cartea, că nu a mers pe atât de greu pe cât am presupus eu că v-a merge lectura în engleză, efectul acestei lecturi l-am văzut în iarnă. Am făcut cunoştinţă cu un grec care studiază la noi în oraş şi care nu prea ştie limba română. Când am făcut cunoştinţă şi am realizat că vorbeşte doar în engleză, m-am blocat. Vroiam să vorbesc cu el, dar fiind într-un grup mare şi neavând încredere în ce ştiu din limba engleză, m-am fofilat şi n-am zis nimic. Întâmplarea a făcut că puţin mai târziu persoana aceasta m-a întrebat "do you speak English?" şi eu am zis "a bit!"... doar că fiind la teatru într-o pauza şi grecul era în faţa mea pe scaun, nu mai puteam să mă eschivez să nu vorbesc. Şi am început să vorbim şi... lejeritatea cu care vorbea el, nefiind nativ englez şi nici o engleză de academician neavând, mi-a dat încredere să vorbesc şi eu mai multe... L-am întrebat de vremea din localitatea lui, de rude, de ce face la şcoală, ce vrea să faca pe viitor etc. Faptul că am vorbit mi-a dat un boost de încredere şi am realizat că dacă nu citeam cartea aceea în vară, să-mi mai dezleg amintirile în ale limbii engleze, poate nu aş fi făcut faţă unei conversaţii în engleză. Aşa că, cine ştie pe unde mă va mai duce viaţa, iar eu voi avea nevoie de limba engleză din nou?
Scriu la această postare de aseară şi cred că dacă aş mai zăbovi asupra rândurilor, aş mai găsi şi alte lucruri pe care vreau să le fac în anul 2017. Dar zic că pe moment e arhisuficient ce mi-am propus, le voi lua pas cu pas, cu încrederea că orice e posibil, că o atitudine de optimism şi încredere în bine va aduce rezultate pe măsură...

Vă doresc un an nou mai bun ca cel ce a trecut, vă doresc să fiţi prosperi, să aveţi pace în suflet, apoi în casă, în familie, la locul de muncă, să vă ocolească necazurile, iar dacă vor veni, să vă dea bunul Dumnezeu puterea de a le înfrunta (nu ocoli), să aveţi putere pentru planurile şi obiectivele pe care vi le-aţi propus, să fim împreună mai buni, să ne facem viaţa noastră şi a altora mai frumoasă prin darurile ce ni le-a pus Dumnezeu în noi la naştere... şi aş vrea să vă mai urez eu multe, dar închei rugându-vă să-mi treceţi cu vederea micile scăpări şi ieşiri din peisaj făcute pe blog în acest an şi să fiţi alături de mine şi pe mai departe.

LA MULŢI ANI!

Thursday, December 29, 2016

Despre ce veţi citi pe blogul meu începând de azi

Decizia de a restrânge informaţia de pe blog zic eu că e tot o urmare a detox-ului. Aveam prea multe categorii pe blog irelevante, multe postări în mai multe categorii şi categorii despre care nu am mai scris demult. Astfel, am grupat tot ce exista pe blog în câteva categorii despre care am scris şi voi mai scrie. După ce vă prezint aceste categorii, voi anunţa un nou capitol despre care voi scrie începând de azi pe Blogul de la mare. Dar să începem cu începutul.

Categoria insights:

cea mai bogată categorie, lucruri de suflet, ale sufletului meu, înţelegeri, priceperi, sondări în interior, o lupă pe Irina

Categoria diverse:

aici am scris despre detoate şi nimicuri care nu au putut fi inserate în nici o altă categorie: urări, mici păreri, ce cărţi am mai citit etc.

Categoria time management:

aici sunt căutările mele din ultimii 3-4 ani, motivul de fapt pentru care am început blogul în 2012: dorinţa de a nu mai fi leneşă şi delăsătoare. Am căutat idei, am găsit, le-am aplicat, au mers şi vi le-am prezentat şi vouă.

Categoria viaţa mai simplă:

aici intră tot ce mi-a simplificat mie viaţa, tot ce am testat şi a avut efect.

Categoria grădinărit:

pe vremea când începeam acest blog locuiam la casă şi aveam un petec de pământ şi planuri mari cu el. Apoi m-am mutat la bloc, unde am o terasă şi m-am ambiţionat să mai testez una alta în ale grădinăritului. E mai mult un hobby, dar nu-l voi abandona pentru că sunt pasionată de plante şi flori :).

Categoria în atelierul meu:

nu exista un atelier propriu-zis, atelierul meu e living-ul în care mai creez şi în care dau naştere unor idei şi proiecte.

Categoria jurnal de mulţumire:

un exerciţiu de recunoştinţă cu rezultate fantastice şi uimitoare. Sunt mai optimistă şi văd mai des partea bună a lucrurilor şi a vieţii de zi cu zi datorită acestui exerciţiu!

Categoria naturiste:

ce am testat, ce mi-a plăcut din categoria produse home-made, sau produse din plante în scop cosmetic, al sănătăţii sau pentru diverse probleme.

Categoria fotografie:

pentru că văd lucrurile diferit, literalmente :) şi vreau să imortalizez clipele şi frumosul din jur.

Categoria gândul de luni:

aici mi-am propus să încep/em săptămâna cu un gând care să ne dea avânt pentru o nouă săptămână.

Categoria activităţi pentru copii:

pentru că am multe idei şi pe unele le şi aplic la Cercul de creativitate.

Categoria organizarea spaţiului:

pentru că mă pasionează maxim acest subiect şi zic eu că am o casă pe care am reuşit s-o organizez cât de cât, deci vreau să vă zic şi la acest capitol ce a funcţionat.

Categoria reţetele mele:

aici intră reţetele pe care le testez şi-mi şi ies sau imi plac.

Categoria antreprenoriat:

o categorie de suflet, o categorie în care aduc idei de mici afaceri de acasă şi în care abordez oameni ca mine şi ca tine care au avut un mic ceva în plus faţă de noi: curaj şi determinare. Categorie cu scopul de a motiva şi inspira.

Categoria cum să...:

pentru că unii practicau DIY încă dinainte ca DIY să fie trend ☺

Categoria recomand:

recomandări de produse, servicii etc.

În curând va fi integrată şi categoria numită self-care :)

Sper să găsiţi ceva util pe blogul meu şi vă mai aştept pe aici!

Saturday, December 24, 2016

Un Craciun asa cum NU am sperat :)

Ce diferenţă poate face un an în viaţa unui om... 

24.12.2016 de data asta... ce diferenţă de aşezare interioară... şi mă întreb, oare aş fi avut prilejul să fiu acum aşa, dacă acum un an nu era diferit, aşa cum scriam aici?

Zilele acestea au fost grele din multe puncte de vedere, dar cu toate astea am încercat să plutesc printre ele ca şi cum nu ar fi fost. Am făcut eforturi să văd binele, să-l las să vină spre mine, m-am rugat să fiu binele, să nu mai rănesc eu. M-am gândit mult la ce a spus Sf.Paisie Aghioritul, că preferă mai degrabă să fie el nedreptăţit, decât să nedreptăţească. Şi cât adevăr e aici. Când fac rău cuiva prin nerăbdare, sau printr-o vorbă, sau prin ceva, orice, sufăr mult... e ca o rană care trece greu. Când îmi face mie cineva rău, sufăr un pic, dar mă gândesc că celuilalt i-o fi fost rău, era obosit, se certase cu cineva, primise o amendă, e bolnav, are o neputinţă etc., iar mie îmi trece mai repede decât dacă aş fi replicat şi eu, aş fi făcut şi eu pe mândra, pe piatra dură, pe plasa care dă înapoi ce primeşte. Primeşte, priveşte şi nu sta prea mult cantonat în zona aia de rău, mergi mai departe, că nu e vorba despre tine...


Sunt acasă. E curat, mai puţin ferestrele care nu-s spălate, dar nu mă mai stresez. Am şi mâncare, voi mânca şi în deplasare... Am brăduţ, am făcut cadouri, am primit cadouri.

Am luat decizii, prima să nu mai fac nimic din ceea ce nu-mi doresc, lucruri de complezenţă, lucruri de dragul de a nu deranja pe cineva prin refuz, lucruri care mă tulburau sau oboseau peste măsură. Să nu mă mai simt vinovată când nu fac lucrurile aşa cum cred eu că ar trebui făcute, când "pierd vremea"... şi lista e lungă.

Am mai decis că vreau să încep, chiar dacă puţin câte puţin, să fac lucrurile pe care le-am amânat, sau pe care mi le-am dorit şi nu am îndrăznit să mă apropii de ele. Am cunoscut oameni frumoşi, care fac enorm de multe lucruri, variate, oameni valoroşi, oameni muncitori, oameni open-minded, oameni care m-au făcut să mă ruşinez de micimea în care trăiesc pe motivul că eu-s (oh, vai) credincioasă. Oameni care muncesc, merg la sală şi la dansuri, oameni care ajută alţi oameni şi nu fac un mare caz din asta. De asta, am să încep cu lista mea de dorinţe pe care am scris-o în ianuarie 2015 şi la care am mai adăugat timid câte un punct. Am să iau lucrurile pe rând, primul punct ar fi să învăţ să înot :). Ca partener de drum, am primit ieri de la prietena mea Iulia, pictoriţa cu Căsuţa cu Cerdac, un căluţ de mare. M-a rugat să-l învăţ să înoate, deci e cazul să învăţ şi eu :).

Vreau, nimic nou sub soare, să am mai multă grijă de mine. Cum spunea o prietenă, avem în ziua de azi atâtea care ne pot ajuta şi îmbunătăţi calitatea vieţii şi noi nu facem nimic. Aşa că am început să iau un complex de suplimente şi minerale (am să vă zic de ele curând), să folosesc tot felul de produse cosmetice care zăceau aruncate prin tot felul de colţuri ale băii, mai pe scurt, să am grijă un pic şi de "caroserie", pentru că genetica ajută doar pe unii :). Vreau să reiau mersul pe jos. Mă uitam pe aplicaţia S Health din telefon şi mă minunam cum vara am mers mult pe jos, am tot felul de medalii şi premii pe aplicaţie pentru doborârea unor "recorduri". Eu îmi pusesem ca target 6000 de paşi zilnici şi 60 minute de activitate, indiferent de tipul ei. Când depăşeşti un target pe zi, primeşti medalii... Poate sună ridicol, dar pentru mine e un motivator să văd astfel de "reminder-uri".

M-am întins la vorbă pentru că n-am mai scris demult, deci închei aici.

Sărbători cu bucurie sfântă!

Tuesday, December 13, 2016

Căsuţa cu cerdac - jucării realizate de artistul plastic Iulia Costache

Iulia Costache este absolventă a Academiei de Arte Plastice din Bucureşti, secţia Grafică. Pe Iulia am cunoscut-o într-o tabără de pictură. Cum urma să stăm în aceeaşi cameră, am stat stresată la gândul că cine ştie peste ce persoană voi da, vreun artist capricios, dar eu am dat peste Iulia, un om cald, prietenos, simplu, dar cu multe profunzimi, un om cu care am rezonat din prima.

Din 2014 de când ne-am cunoscut, ţinem legătura constant, ea îmi mai recomandă muzică şi filme, eu îi povestesc ce am mai făcut dpdv artistic, deşi, uneori, nu prea am ce povesti...

Dar haideţi s-o cunoaşteţi şi voi!

Cum a început povestea Căsuţa cu Cerdac?

Păi să mă gândesc..., eu o perioadă am ţinut ateliere de creativitate cu copii şi câteodată le mai făceam şi lecţii de cusut. Adică le coseam eu mici figurine şi încercam să-i fac şi pe ei să înţeleagă cum le-am facut. De aici mi-am dat seama că îmi place să fac jucării, îmi dezvoltă latura ludică ☺. Numele de „Căsuţa cu Cerdac” l-am dat gândindu-mă la copilăria mea şi la  momentele petrecute la bunici care aveau casă cu cerdac.

De ce jucării? Te mai atrage şi o altă activitate şi dacă da, care anume?

Îmi place să desenez, să pictez şi în general fac cu plăcere orice activitate care este cât de cât creativă. 

Ce te inspiră în procesul tău de lucru?

Inspiraţia vine de peste tot…, natură, culori, întâmplări. De multe ori nici eu nu ştiu ce va ieşi la final, dar fac încercări până iese.


Manufacturarea jucărioarelor este singura ta ocupaţie? Cu ce te mai ocupi în rest? 

Ca oricărui lucru, trebuie să-i dedici timp. Simt că povestea Căsuţei cu Cerdac are potenţial şi se poate dezvolta, dar nu mă ocup numai de ea. O să văd ce voi face pe viitor. În rest fac ilustraţie, pictez.


Ce program de lucru ai/cum lucrezi? (Ore preferate, locaţie, atmosferă, trucuri care te inspiră să lucrezi mai cu sârg)

Lucrez intens atunci când îmi propun să fac o jucărie nouă (desen, tipar, îmbinări de materiale şi culori). Nu am un program anume, dar îmi place să am ordine în jur când încep ceva nou, asta musai, ca să mă pot organiza eu mai bine. ☺ 



Ce sfat ai da celor care îşi doresc să se apuce de o activitate creativă, dar nu au curaj?

Să facă ce le place. E frumos când vezi că lucruri făcute de mâna ta sunt luate şi îndrăgite. Nu au nimic de pierdut.

Căsuţa cu Cerdac şi gazda ei Iulia pot fi găsite pe pagina de Facebook Căsuţa cu Cerdac.

Iulia va oferi un discount de 20% celor ce vor achiziţiona jucării de la ea în această perioadă, doar să-i spuneţi că aţi aflat de ea prin Blogul de la Mare.

Eu mă gândesc deja să iau cadou de Crăciun câteva jucării lucrate manual din Căsuţa cu Cerdac!

Monday, December 12, 2016

12.12

Au trecut câteva zile de la această postare. Nu pot să zic că lucrurile s-au ameliorat, ba din contra, parcă o forma de paralizie interioară a pus (pusese?) cu totul stăpânire pe mine. Însă blocajele astea sunt bune şi ele pentru că te obligă să priveşti fix în faţă lucrurile pe care le tot ascunzi de colo-colo. (Până intru eu în subiect vreau să zic că mi-au plăcut comentariile voastre şi m-au încurajat, a fost un feed-back opus faţă de de credeam eu că ar merita acele rânduri).

Faza e că dintr-o dată mi-a apărut foarte limpede următoarele:

că sunt infiorător de critică cu mine şi
că am nevoie să am grijă de mine din acest moment într-un mod deosebit.

Critică cu mine sunt pentru că de la 1800 toamna când îmi pot eu aminti de existenţa mea am fost înconjurată de persoane care au fost criticate şi au criticat şi m-au criticat. Nu e cazul să intru în detalii, dar e suficient să fac o vizită la bunica mea, singura care mai trăieşte, să văd o rădăcină a "necesităţii" mele de a mă critica. "Să nu cumva să mergi pe afară după ce se lasă întunericul", "să nu dai centrala la maxim", "să nu dormi cu fereastra deschisă", "nu mai sta cu gâtul dezgolit". Oricât ar vrea o persoană binevoitoare să vadă în aceste vorbe o grijă a cuiva faţă de altcineva, eu vă zic că e doar o critică bine disimulată, o critică faţă de cineva care deşi a trecut de 30 de ani e tot incapabilă de a-şi purta de grijă (în viziunea ei) şi o nevoie de control care mai are doar slabe pâlpâiri, zvâcniri... o nevoie bolnavă de control.

Deci cum factorii aceştia de critică au dispărut din viaţa mea treptat, ei au lăsat o instanţă în mine care îmi vorbeşte mereu: eşti proastă, ce-i mizeria asta (când creez ceva), nu faci nimic bine, mda, ai făcut şi tu curat, dar uite aici ce mizerie e, eşti leneşă, eşti incapabilă, nu ştii, n-ai, nu poţi, nu faci nimic bun, nu eşti în stare, tu? ha, ha.

O astfel de moştenire se iartă greu. 

Ce e limpede e că această critică permanentă faţă de mine mă înăspreşte şi în relaţie cu mine şi în relaţie cu alţii. Mi-au trebuit 30 de ani ca să pot depăşi ura şi sila faţă de cuvinte bune şi calde. Să zic cuiva apropiat că-l iubesc şi să o simt în inima mea. M-am simţit mereu ridicolă fiind caldă şi bună, am simţit-o ca pe o slăbiciune, ca şi cum aşteptam să sară cineva de după un colţ şi să zică: eşti penibilă!

Dar lucrurile acestea au trecut (adică nu prea mai sunt oameni care să mă critice din exterior, iar dacă mai sunt, nu există pentru mine :), în secunda de faţă am rămas eu cu toate conştientizările astea, cu toate neputinţele astea, cu toate luptele astea. Nu-mi doresc decât să nu mai fiu şi să nu mai fie aşa. E ca şi cum aş vrea să rup o carapace veche de pe mine şi să las cea nouă să iasă la suprafaţă. E greu. E greu pentru că acest fel de a fi mă face respingătoare pentru ceea ce-mi doresc eu pentru viitor, să am şi eu o familie, să iubesc şi accept un număr de persoane în viaţa mea, să nu-i resping şi, cel mai important, să nu-i critic, să nu le caut nod în papură pentru orice, să devin o scorpie cu chip uman. E imperios necesar să devin blândă, pentru sănătatea mea mentală în primul rând.

Apoi e important să am grijă de mine, să mă iubesc. Pentru că lipsa de respect şi iubire faţă de sine duce la lipsa de iubire şi respect faţă de alţii. De obicei cei care umilesc, excepţie cazurile de o crasă proastă creştere, o fac doar ca un răspuns al umilirii de sine. (Da, la fel e şi la cei care critică, fie se critică deja pe ei şi o fac şi cu alţii, fie au fost criticaţi în copilărie şi aşa "au prins", sau o a treia instanţă pe care am observat-o într-o relaţie cu cineva "apropiat", uneori eviţi să te critici pe tine - când poate chiar e cazul- şi proiectezi pe altul ceea ce eviţi să-ţi reproşezi ţie :)

Din această cauză am să mă pun pe mine pe locul 1. Am să las baltă toate luptele de Don Quijote de a salva omenirea, de a fi prinsă în lupte inexistente, de a dori salvarea omenirii, a României, a celor cărora nu-s în responsabilitatea mea. Momentan responsabilitatea mea sunt eu, sunt numero uno pentru mine.

Deci ce voi face în anul 2017 e să devin o variantă care va privi mai mult spre sine. Dar nu spre o analiză critică de care care mi s-a acrit ca de mere pădureţe, ci de a afla ce vreau, ce-mi place, ce îmi doresc de la viaţă, ce pot face, de a fi blândă cu mine. De a ieşi din mine, de a face lucrurile pe care le-am amândat din "lipsă de timp", sau pur şi simplu dintr-o frică bine disimulată.

Viaţa asta e scurtă, iar eu încă aştept vremurile alea "potrivite" spre a face una şi alta.

Vremurile potrivite sunt acum, în secunda asta.

Doamne, ajuta!


Thursday, December 8, 2016

Jurnal de mulțumire 1-8.12.2016



Doamne îți multumesc:
  • pentru Adriana
  • pentru cărți
  • pentru tata
  • pentru parfumuri
  • pentru mâncarea caldă
  • pentru Tine, Doamne
  • pentru organizare
  • pentru jurnalul pe puncte
  • pentru haine
  • pentru căldură
  • pentru cafea
  • pentru ”laptele” din alune de pădure
  • pentru prietenie
  • pentru frații mei, pentru verișorii mei
  • pentru planuri de viitor
  • pentru speranță
  • pentru Maica Domnului
  • pentru haine curate
  • pentru mașina de spălat (mi se pare cea mai tare invenție)

Wednesday, December 7, 2016

Azi...

Atentie, postare depresivă!

Pe 4 decembrie scriam rândurile de mai jos:

Luna decembrie pentru mine este deopotrivă dulce şi amară. Dulce pentru că e luna în care m-am născut eu, luna în care sunt născuţi şi mulţi alţi oameni dragi mie, fie ei rude sau prieteni, e o lună plină de sărbători faine (Sf.Nicolae, Sf.Spiridon, Sf.Filoteea, Naşterea Mântuitorului), apoi e noaptea de anul nou care are şi ea farmecul ei. Luna vacanţei, a cadourilor, a familiei.

Dar e şi luna în care mie îmi scade energia cu mult sub zero, luna în care trag linie şi parcă-mi dă cu rest în fiecare an, o lună în care mă lupt cu o paralizie a sufletului, o lună în care mă lupt la propriu cu depresia.

E luna în care realizez că lucrurile nu s-au schimbat foarte mult. Sunt acelaşi om, am aceleaşi ascunzişuri şi colţuri tăioase, aceleaşi nereuşite, aceleaşi frustrări, aceleaşi angoase.

Ştiu că nu e chiar LA FEL an de an, dar e partea aceea din mine cu care mă confrunt constant, acea parte din mine care-mi spune într-una: nu eşti suficientă, nu eşti bună, nu ştii, n-ai, nu poţi, nici n-o să ai şi nici n-o să poţi vreodată.

E perioada din an în care întorc situaţia pe toate părţile şi nu găsesc un capăt de unde să apuc şi să mă ţin până trece tsunami-ul. Pentru că îţi dai seama că tsunami-ul ăla e una cu tine, eşti tu, complet dereglată, mimând că eşti OK.

Am obosit să simt atât de adânc totul, să văd şi să simt lucruri pe care alţii le trec cu vederea de parcă nici nu ar fi.

Însă nu mă las. În lupta mea nu m-am împotrivit până la sânge, deci mai am resurse să keep going.

Azi e 7 deja... am avut niște zile în care m-am întrebat serios care e faza? Rău fizic, rău sufletesc, rău în creier... Știu și ce m-a adus aici:

lipsa de mișcare, lipsa de nou, plafonarea, recăderea în aceleași tipare comportamentale, o serie de frici... însă nici nu mi-a mai păsat să fac altceva. Am obosit din cauza seriei de așteptări de la mine și de seria de așteptări ale altora față de mine. Am obosit să văd că viața are loc doar pentru alții și că eu sunt ca o mlaștină, ca o baltă stătută în care apa se împute și seacă și seacă și iar seacă.

Azi însă am început iar lucrurile diferit, în ritmul meu.

Șters aplicații de socializare falsă.

Dormit cât vreau și suficient.

Trezit, spălat, făcut cafea, băgat rufe la spălat, rugat, citit. Mers la muncă dispusă să nu mai fiu doar folosită și periată.

Azi merg mai departe prinsă cu o funie groasă, groasă, singura chestie care mă ține sane într-o lume insane: o credință și o nădejde în Dumnezeu. Atât.

De azi voi face lucrurile diferit, doar în ritmul meu, nu voi mai alerga dupa nimeni, nu voi mai tolera prietenii care doar mă rănesc, nu voi mai înceta să fac fix lucrurile care îmi fac bine.

Azi e o nouă zi.

Wednesday, November 23, 2016

Un hop ori doi


Și se întâmplă așa, câteodată, când te apucă o dorință de a păși în față, de a sări un hop ce te separă parcă de o nouă lume, de perspective noi, de gânduri noi, puteri noi, viziuni noi. Un pas care te-ar duce în lumea aceea după care tânjești. Lumea în care greul nu dispare, ci e îndulcit de curaj, de iubire, de persoane calde lângă care să te cuibărești ca lângă o sobiță. Un hop care să te aducă lângă mânuțe calde, pupici dulci, paturi calde, îmbrățișări largi și cu putere, umărul unui om iubit, privirea senină și încurajatoare a altcuiva, reflectându-o pe a ta. Un hop care te-ar aduce într-o casă calduroasă, în care miroase a pâine caldă, a brad, iar afară a ger, a iarnă. Un hop pe care după ce l-ai sărit ar da un alt sens și o altă direcție zilelor tale... lucrurile s-ar calcula în ori doi: planuri, vacanțe, cafeaua băută, planurile de viitor, încurajarea, îmbărbătarea, dezvoltarea, adâncirea, descoperirea, ori doi. Un hop care ți-ar aduce mai multe rude, mai mulți prieteni, mai multe zâmebete, mai mult bine, mai multă credință, mai multă speranță, mai mult ajutor, mai multă determinare.

Un hop pe care să nu-l mai sar eu inutil, nerăbdătoare, fără curaj, cu teamă. Un hop pe care sa nu îl mai sar în direcții în care nu sunt ale mele, în zone în care nu aparțin și în planuri în care nu există.

Un hop.

Ori doi.


Friday, November 18, 2016

Activități copii: ornamente de brad din carton reciclat

Săptămâna trecută am lucrat cu copiii de la Cercul de creativitate ornamente de brad din carton reciclat.

Ce am folosit:

-bucăți de carton
-sfoară de iută
-lipici
-foarfece
-creioane colorate și carioci
-o ațișoară mai subțire pentru agățătoare
-un bețișor de frigăruie, sau ceva ascuțit în vârf. Eu am avut acasă o sulă de găurit piele.


Cum se realizează:
  1. se conturează pe o bucată de carton forme diferite: glob, brad, casuță, clopoțel etc. Se decupează modelul, păstrându-se în vârf un cerc pentru agățătoare.
  2. se găurește capătul prin care vom trece ața pentru agățătoare.
  3. se dă de jur-împrejur cu lipici, apoi se lipește o bucată de sfoară, cât să acopere exteriorul cartonului.
  4. pe mijloc se decorează după dorință și inspirație.


Rezultatul nostru:


Vă invit din nou să ne dați un Like și un Share dacă vă place ce iese din mânuțele copiilor.



Tuesday, November 15, 2016

Bullet Journal - Jurnal pe puncte

Mi-aduc aminte foarte clar ca în ianuarie anul acesta mă lăudam că încep să testez o idee nouă de organizare numită jurnal pe puncte/bullet journal. Ne apropiem de finalul anului 2016, iar eu îmi ghidez viața, cu succes aș zice, cu acest tip de organizare.

Am să vă prezint două variante vizavi de acest tip de jurnal. Cea oficială, de pe site-ul mamă bulletjournal.com și cea neoficială, metoda mea așa cum am testat-o în decursul acestui an.



Vă zic sincer că nu știu cum aș fi supraviețuit acestui an fără să notez în această agendă tot ce am făcut sau ce am avut de făcut. Beneficiile sunt enorme și am să le prezint în postările care urmează pe acest subiect.

Poziția oficială privind jurnalul pe puncte zice așa:

1. Notarea
  • jurnalul pe puncte este un sistem permisibil și ajustabil de organizare;
  • poate fi lista ta de ”to do”, caiet de schițe, de notițe, jurnal, dar, cel mai probabil, va fi toate acestea la un loc.
1.1. Notarea rapidă (Rapid logging)
  • metoda jurnalului clasic și a notițelor cer timp. Cu cât este mai complex subiectul abordat, cu atât mai mult efort este necesar. Cu cât e nevoie de mai mult de efort, cu atât șansele de a renunța la proiect/idee/temă sunt mai mari.
  • din acest motiv, notarea rapidă este soluția. Notarea rapidă este limbajul prin care jurnalul pe puncte este scris. Astfel, această notare rapidă este structurată pe următoarele teme: tema/subiectul, numerotarea paginilor, propoziții scurte și puncte.
1.2. Subiectul și numerotarea paginilor
  • primul pas pentru notarea rapidă este să pui un subiect în colțul din stânga sus al paginii. Un subiect este un titlu scurt și descriptibil. acest subiect te va ajuta să ai o viziune mai clară asupra intrărilor/notițelor, apoi numerotează pagina. În timp ce începi să umpli jurnalul pe puncte, îți va intra în obișnuință să numești și să numerotezi paginile înainte de a adăuga conținut nou pe pagină.
1.3. Punctele
  • notarea rapidă se bazează pe utilizarea unei prescurtări ce va face pereche cu punctele fiecărei intrări în jurnal. Fiecare punct trebuie notat ca o propoziție scurtă cu un obiectiv.
  • punctele te vor ajuta să-ți sortezi notițele în 3 categorii: de rezolvat (task), evenimente și notițe diverse.
  • acțiunile sunt reprezentate printr-un simplu punct/cerculeț (•) și vor acoperi toate intrările ce pot fi transformate în acțiune. Spre exempl: ”• să ridic hainele de la spălătorie”.
  • punctele cu acțiuni vor acoperi o mare parte din jurnal așa că au trei stări adiționale:
  • x intrare completată
  • > intrare migrată
  • < intrare reprogramată
1.4. Evenimentele
  • evenimentele sunt marcate cu un punct ”o”. Evenimentele sunt intrări datate care fie pot fi programate (spre ex. ”o ziua lui Irina”) sau menționate dupa ce au avut loc (”o am semnat contractul”)
  • intrările de tip eveniment, oricât de personale/emoționale ar fi, trebuie să fie pe cât de obiective și succinte pot fi când folosim notarea rapidă. Evenimentul ”o noapte de film” nu cântărește mai mult sau mai puțin decât ”o cea mai bună prietenă se mută”.
  • acestea fiind spuse, dupa ce ai notat rapid un eveniment, simte-te liber să scrii cât de amplu vrei despre el pe următoarea pagină disponibilă
1.5. Notițe
  • notițele sunt reprezentate cu o liniuță ”-”. Notițele includ: fapte, idei, gânduri și observații.
  • notițele sunt intrări de care vrei să-ți amintești, dar nu necesită o acțiune imediată.
  • acest punct se potrivește pentru întâlniri, lecturi sau notițe de clasă.
1.6. Seminalizatoare
  • semnalele sunt simbolurile care oferă punctelor tale un context adițional. Câteva exemple for fi expuse mai jos, dar simte-te liber să îți creezi și altele
1.6.a. Prioritate
  • reprezentate printr-un axterix ”*”, folosit pentru a conferi unei intrări prioritate. Plasează-l la stânga unui punct, astfel încât să poți scana paginile să găsești cele mai importante intrări.
1.6.b. Inspirație
  • reprezentat cu un ”!”. Cele mai adesea folosit cu o notiță. Ideile bune, citate, revelațiile nu vor mai fi rătăcite de acum înainte.
1.6.c.Explorează
  • reprezentat de un ochi . Folosit pentru ceva care trebuie verificare, informatii suplimentare sau cercetare.
2. Module
  • un mod de a privi jurnalul pe puncte este ca o secvență de timp (framework). Această secvență de timp este formată din module. Modulele sunt metode dezvoltate pentru a pune la un loc și a organiza diferite tipuri de intrări. Secretul jurnalului pe puncte este că poți potrivi și amesteca aceste module în folosul tău. Să aruncăm o privire asupra celor patru module de bază: Indexul, Planuri/Programări viitoare, Plan lunar, Plan zilnic
2.1. Index
  • primele pagini din acest jurnal sunt indexul tău. La index este locul unde jurnalul pe puncte ia formă. Pe măsură ce începi să foloseși jurnalul, adaugă subiectele colecțiilor tale și numărul paginilor la index astfel încât să le găseși mereu ușor și să le consulți la un moment dat.
  • colecțiile care cumulează o serie de intrări consecutive sunt indexate ca ”nume colecție 5-10”.
  • unele colecții sunt repetabile și se pot regăsi pe peste tot în jurnal.
  • aceste teme/indexuri pot fi indexate astfel: ”nume subiect: 5-10, 23, 34, 39”.
2.2. Planificări viitoare
  • această colecție este utilizată pentru a plasa puncte/itemi care fie necesită să fie planificat cu luni în avans, sau lucruri pe care vrei să le faci la un moment dat. Stabilește-ți planificările viitoare desenând pe pagini numărul de luni de care ai nevoie. Spre exemplu, două linii orizontale pe două pagini fac un calendar de 6 luni.
2.3. Plnificări lunare
  • planificarea lunară te ajută la... planificarea lunară, corect! Este reprezentată de un calendar și o listă de obiective. Pentru a planifica prima ta lună, mergi pe următoarele pagini disponibile față în față. Pagina din stânga va fi pagina calendarului, pagina din dreapta va fi pagina ta cu obiective/activități. Calendarul îți oferă o privire de ansamblu a lunii.
  • pentru a o pune la punct: pune în capătul de sus numele lunii curente. Notează acum în ordine toatele zilele lunii în stanga paginii cu prima literă din ziua respectivă. Luni 14 va fi L14. Lasă ceva spațiu în marginea din stânga pentru a adăuga simboluri/semnale.
  • poți folosi pagina calendar pentru a programa evenimente și activități, a trece în revistă evenimente după ce a au avut loc sau ambele. Oricum ar fi, intrările aici trebuie să fie cât mai scurte cu putință deoarcece această pagină este doar ca referință.
  • pagina de activități este o listă cu activități pe care vrei să le faci în luna respectivă și obiective (task) neterminate care au migrat din luna anterioară.
2.4. Planificarea zilnică
  • planificarea zilnică este creată cu scopul de a fi folosită zilnic. În capătul de sus al paginii trece ca topic data, iar pe parcursul zilei notează rapid activitățile pe care trebuie să le rezolvi, evenimente și alte notițe așa cum apar ele în cursul zilei. Dacă nu ai umplut o pagină, continuă cu ziua următoare.
  • SFAT: nu planifica cu prea mult timp înainte punctele care apar la planificarea zilniciă. Creează-le așa cum vin sau cu o noapte înainte. Nu știi fiecare zi cât spațiu va necesita.
2.5. Migrarea
  • migrarea conținutului este un punct de cotitură pentru jurnalul pe puncte. Odată ce ai trecut la următoarea lună de jurnal, aruncă o privire pe notițele anterioare, Ai cumva activități nerezolvate? ✓ (bifează) pe cele complete și decide dacă cele nebifate mai au relevanță.
  • dacă un punct a devenit complet irelevant, taie integral rândul cu o linie.
  • dacă activitatea încă necesită atenția ta, migrează-l: transformă ⚫ în > pentru a simboliza că ai migrat activitatea, apoi pune-l pe pagina de ”to do” pe noua planificare lunară.
  • ai totodată opțiunea de a migra activități și evenimente programate. Când scrii o nouă lună, migrează orice activitate programată pe acea lună din Planificartea viitoare pe Planificarea lunară. Punctele programate sunt plasate pe planificarea lunară de pe pagina cu calendarul.
  • poate părea un efort să tot rescrii itemi la infinit, dar acesta este scopul. Acest pas te obligă să iei o pauza și să analizezi orice punct din jurnal. Dacă o intrare în jurnal nu merită efortul să-l scrii din nou, probabil nu este important, deci scapă de el.
  • scopul migrării este să afli ce anume merită cu adevărat atenția ta, a deveni atent la obiceiuruile și obișnuințele tale și pentru a separa zgomotul de sunet.
Un filmuleț care explică grafic ce s-a scris mai sus:


Va urma

P.S. Am tradus aceste informații de pe pagina oficială a jurnalului pe puncte de aici. Pot exista erori și inexactități, am tradus după câtă știință am și eu de limba engleză. Pentru cine vrea să se informeze mai în amănunt, să lectureze varianta originală de pe site-ul menționat anterior. Voi reveni cu experiența mea directă vizavi de bullet journal/jurnalul pe puncte.

Monday, November 14, 2016

Săpunul Oriflame cu alge

Când zic mare, când văd marea, când simt mirosul sărat de mare, când simt ceva care m-ar aduce cu gândul mai aproape de mare, intru într-o stare anume.

Nu ştiu s-o explic.

Pentru mine marea e sinonimă cu interiorul sufletului meu. Câteodată liniştită, câteodata translucidă, câteodată calmă, câteodată în valuri, câteodată îngheţată, dar, mereu, adâncă, cu profunzimi nebănuite, cu o amploare ce nu poate fi curpinsă cu ochii, cu multe necunoscute.

Ce e ciudat e că. 1. eu nu merg foarte des vara la mare şi oricât mă lupt an de an să rup obişnuinţa asta nu-mi iese, 2. nu ştiu să înot şi de aici am o TEAMĂ reală faţă apa mării care depăşeşte 1 m şi 3. de fiecare dată când o văd îmi aduc aminte de visele astea din copilărie.

Faptul că am numit blogul chiar Blogul de la mare, a fost şi legat de apropierea mea de Marea Neagră, dar şi de legătura asta tainică cu ea, legătură cu miraj pentru mine.

Dar să revin la ideea cu care am început aceste rânduri. Astăzi nu voi vorbi despre povestea mea cu firma de cosmetice suedeze Oriflame, ci de primul meu contact cu săpunul cu alge.




Când s-a lansat gama Swedish Spa, aceasta conţinea şi un săpun verde translucid în care se vedeau bucăţele mici de alge. Mirosul era divin, te ducea cu gândul instant la mare şi la fauna specifică mării. Între timp s-a făcut un upgrade, cred, al aceste game pentru că mult iubitul meu săpun cu alge s-a transformat un pic. Şi-a schimbat culoarea din verde smalard translucid în turcoaz, din săpun simplu a devenit unul de masaj, adică are bumbii aceia de masaj pe o parte şi nu-mi mai pot da seama dacă s-a umblat şi la miros, pentru că cel vechi nu l-am mai prins de foarte multe vreme, deşi, când şi când, îl mai readuc în catalog ca un remember aşa.

Acum cumpăr des acest săpun upgradat cu alge marine şi vă zic că-s fan declarat. Pe lângă motivele de aspect, miros, textură care pe mine mă duc cu gândul la mare, săpunul are şi un efect uşor abraziv datorat algelor din compoziţie.

Intenţionez curând să testez şi celelalte produse din gama Swedish Spa pentru că, pam-pam, am renunţat la Avon (încă mai comand, dar rar) şi m-am făcut reprezentant Oriflame şi am să explic în altă postare de ce.


Deci dacă vreţi să-l testaţi şi voi, eu vi-l recomand cu mare încredere.

Saturday, November 12, 2016

Friday, November 11, 2016

Activități pentru copii: felicitare/tablou cu frunze de toamnă

Toamna aceasta am profitat din plin de frunzele uscate și colorate minunat. Cred că e prima oară și când le-am văzut altfel, le-am tot urmărit pe jos și prin copaci și acum parcă inima mea plânge când văd că au mai rămas doar câte două, trei frunze aninate pe cregi. Dar vine iarna și e și asta o bucurie!

Să revin însă la tema postării. Spuneam că am profitat mult de frunzele uscate și am lucrat câteceva cu ele. Una din temele abordate a fost tabloul/felicitarea cu frunze uscate.







De ce am avut nevoie:

-un carton oarecare, care va fi folosit ca bază
-hârtie colorată
-frunze cât mai diferite
-un lipici bun

Cum se realizează:

-pe cartonul de suport se conturează un model. Noi am mers mult pe elemente care să aibe legătura cu toamna: frunze, copaci etc.
-se desenează acelasi model și pe cartonul colorat, doar ca acesta va fi decupat cu grijă (se decupează interiorul, se păstrează exteriorul/rama)
-pe carton se lipesc bucăți de frunză alese după placul inimii
-după ce s-a uscat cât de cât, se lipeste peste carton și frunze cartonul colorat (rama cum am numit-o eu)






Produsul final poate fi chiar și înrămat.

Spor și bucurie!

Thursday, November 10, 2016

Jurnal de mulţumire 4.11-10.11.16

Jurnal de mulţumire:


  • cumpărăturile de vineri cu P. din piaţa Griviţei. Carne tocată de curcan, guşă de porc afumată, spanac proaspăt, roşii gustoase, humus de la un magazin arăbesc, lămâi zemoase şi legume pentru borşul de peşte de a doua zi. Living la vida loca.
  • pentru ieşirea inopinată cu V. Încă mă lupt cu inerţia de a face şi altceva, nu pot să ies din culcuş. Dar am ieşit şi a fost bine, i-am luat cadou lui A., am mâncat pizza, am mirosit parfumuri la Douglas, am râs de m-am îndoit cu soră-mea Alexia care a vrut să testeze dacă o căpşună de plastic pusă ca model pentru aroma balsamului Eos e reală muscându-o... mă mir că paza nu i-a zis nimic :)).
  • pentru că mi-am dat seama că iubirea mea pentru Alexia e aşa de mare încât nu mă mai pot împotrivi ei, chiar dacă face vreo tâmpenie. Sper doar ca iubirea asta s-o am şi pentru copiii mei, nu rigiditatea de care mă temeam că voi da dovadă ca mamă. Cine ştie însă ce va fi?
  • pentru ziua lui Andrei. Wow, 11 ani. Wow, atât... Mă uitam pe poze de la ziua lui când a făcut un an... singura diferenţă de atunci şi până acum e că amândoi suntem mai graşi și, cred eu, că mai înțelepți.
  • pentru verişoarele mele. Pentru ieşirea cu I., pentru latte de la McDrive, pentru discuţiile de pe malul lacului care m-au montat, discuţii despre ieşirea din zona de confort, despre planuri, despre viitor. 
  • pentru crizantemele luate de la bunicuţa care stătea în capătul McDrive-ului.
  • pentru ardeiul iute de diferite culori primit de la I., ca să-l usuc şi să plantez semincioarele la primăvară.
  • pentru că e faină ideea asta de a avea un sertar în care să strângi diverse pentru cadouri. Spre exemplu, pentru ziua lui P. de luni, am avut suficiente chestiuţe pe care doar să le împachetez şi să le ofer apoi. Am strâs acolo cosmetice, cărţi şi alte mărunţişuri, plus două seturi de felicitări...
  • pentru ziua lui P., a fost foarte frumos și am mâncat și ciorbă și pizza și un tort demențial. Living la vida loca, v-am zis.
  • pentru că marți am încercat o activitate nouă. A fost foarte interesantă, am să văd dacă o voi continua.
  • pentru că miercuri m-a remontat discuţia cu cineva, deşi toată ziua fusesem fără vlagă şi fără speranţă...
  • joi... privilegiul de a te duce mai târziu la muncă. Plusurile pe care le am eu la serviciul acesta mă fac să mă răzgândesc mereu în a-mi găsi altceva.
  • faptul că am ţinut locul conducerii (doar cu prezenţa şi cu luatul de notiţe!) la o şedinţă importantă locală. A fost fain sentimentul să vezi şi auzi şi altceva.
  • latte-ul şi sandwich-ul de la 5 to Go cu care mi-a făcut cinste cineva.
  • banii pe care i-am primit pentru a lua materiale pentru Cerc.
  • sarmalele şi dulciurile mâncate azi ca urmare a târgului de toamnă din şcoală.
  • faptul că am făcut cunoştinţă cu uleiurile Young Living, mi-am comandat ceva, chiar dacă-s cam piperate preţurile.
  • o veste de la o prietenă de suflet, veste de care m-am bucurat de parcă ar fi fost vestea mea!
  • Cercul de azi, multă bucurie mi-a adus.
  • piesa asta.
  • pentru că m-am întâlnit complet întâmplător în seara asta cu un fost coleg de facultate la care m-am gândit deseori. Un pictor foarte talentat, care s-a apucat de facultate târziu. Nu am vorbit mult, mi-a zis că m-am maturizat şi că m-a recunoscut cu greu :).
Să privim jumătatea plină a paharului, zic!

Thursday, November 3, 2016

Jurnal de mulţumire 27.10-3.11.16

Tentativă de jurnal de mulţumire:


Cromatică perfectă.


  • că am redescoperit plăcerea de a viziona filme, vreau măcar săptămânal să mă uit la câteceva, mai ales că am o colecţie de filme artistice foarte bune în laptop.
  • că l-am regăsit pe profesorul meu de modelaj/sculptură din liceu. Nu ştiu de ce a produs un impact aşa mare asupra mea acest om, că am avut doar un semestru cu el. E interesant să vezi un om la vârsta de 19 ani şi să-l abordezi din nou la 31 :). 
  • pentru o duminică superbă.
  • pentru cursul de Leadership la care am participat.
  • pentru Cercul de creativitate - vă invit să urmăriţi ce iese din mâinile micuţilor şi poate să ne şi susţineţi cu un like, sau share.
  • pentru că marți am crezut că mor de la o stare de rău ciudată. Partea bună e că am stat acasă și am zăcut între somn și realitate, cred ca am dormit aproape toată ziua. Au fost multe aspecte interesante, am trecut prin tot felul de stări... Însă odihna le-a rezolvat.
  • pentru familia mea, pentru ajutorul pe care îl primesc din partea lor și care mă scoate din niște angoase foarte urâte.
  • pentru că azi mi-a mai revenit pofta de viață
  • pentru bogăția de culori de afară!
  • pentru un mail fain primit de la Andreease
  • pentru că l-am descoperit pe scriitorul Sergiu Ciocârlan şi prin el am redescoperit copiii din şcoală. Vreau să fac mai multe pentru ei. Să văd ce îmi iese de pe funcţia de secretară a şcolii...
  • tot dl.Sergiu Ciocârlan ar trebui să-i mulţumesc pentru că mi-a confirmat ideea că lectura nu e o pierdere de vreme :).
  • recomand o postare superbă despre mulţumire/recunoştinţă aici
Gânduri bune tuturor!

Tuesday, November 1, 2016

Idei imunizare

În decursul existenţei acestui blog, m-a interesat mult subiectul preparatelor naturiste pentru întărirea organismului. Am făcut recomandări de produse folosite de mine cu succes, am testat nişte reţete homemade de preparate pentru a ne ajuta sănătatea, aşa cred că e de bun augur să le pun la un loc. Asta cu atât mai mult încât acum am mici probleme de sănătate care cred că s-ar rezolva dacă aş lucra un pic la întărirea organismului.

Ce am încercat până acum cu succes:
Cleo, autoarea blogului Iubesc oraşul meumi-a mai lăsat câteva idei într-un comentariu şi vreau să le trec şi pe acestea aici, spre ajutor:

"- mersul pe jos, zilnic. Copiii au o energie ce e musai de descărcat, de facut o pauză mintală între şcoală/casă etc. dar şi ajută la termoreglare şi adaptare la mediu, circulaţia sangvină etc.

- adormit devreme. Şi la temp. redusă. 18 gr e un afiş din cabientul dr.

- alimentele diverse. Şi de sezon. Ai scris multe. Cine nu are bani de citrice se completează cu cătina. Şi chestii crude. Nu mâncat mult la o masă! 
Pediatrul zicea că dacă nu reuşesc să gătesc la timp, atunci să fac în weekend şi porţionez, congelez, şi completez. Pediatrul e contra zahărului şi semipreparatelor din supermarket, deci evităm să trecem ...

- linişte în suflet şi în casă. E f. greu de discutat aici când avem un pachet întreg de traume ce le purtăm peste viaţă noi românii... cică unele le ducem şi peste generaţii...

- sport. Nu ne dăm seama ce important e sportul până când începem să îl facem şi să vedem rezultatul."

Cleo, mulţam fain pentru împărtăşire! Invit cu această ocazie şi restul cititorilor să ne mai sugereze ceva idei pentru întărirea imunităţii în această perioadă...

Sănătate!

Irina de la mare




Monday, October 31, 2016

Voi aţi copiat vreodată la şcoală?

Nu ştiu când şi de ce mi-a venit ideea acestei postări, dar eu am nişte întâmplări haioase pe acest subiect. În rândurile ce urmează voi explica şi de ce nu sunt de acord cu copiatul! Deci, nu vă îngrijoraţi, nu voi învăţa tânăra generaţie să facă lucruri rele.

Deşi am fost un elev destul de bun zic eu, am avut câteva momente când mi s-a oferit prilejul să copiez şi am făcut-o. Sau mi-am creat eu prilejul!

Până la liceu nu s-a pus problema de copiat, nici măcar de la colegul de bancă, pentru că aveam nişte cadre didactice mai ceva ca generalii de armată şi nu mişca nimeni în front. Plus de asta, eram mici şi naivi, acum realizez cât de mici şi cât de naivi, asta fiind undeva în paleolitic când nu exista şmartfonu şi iutubu. De obicei când nu ştiam, nu ştiam şi luam note mici, asumându-mi-le.

Însă am ajuns la liceu şi lucrurile s-au schimbat. Aici am câteva amintiri notabile.

(Înainte de a trece la subiect vreau să vă zic că, excepţie clasa a9a, când abia mă dezmeticeam din atâtea schimbări, am învăţat de plăcere mai la toate materiile şi am terminat mereu anul şcolar cu media generală peste 9.)

Urma să avem teză la română. Doamna profesoară, care era şi diriginta noastră, ne dă o listă de posibile subiecte. Din tot listoiul ala nu am învăţat nimic, dar îmi fac acasă doar pe două subiecte câte un eseu frumos, cu nume şi dată în colţ, cu titlu Teză la limba şi literatura română. Doar doua subiecte dintr-un listoi. Îmi pică fix unul din cele doua pregătite acasă. Toată ora scriu tâmpenii pe hârtie, că nu ştiam să reproduc din memorie minunăţia aia de eseu. La final de oră, printre nişte emoţii crunte, scot teza făcută de acasă din bancă şi o predau. A fost cel mai ruşinos 10 din viaţa mea.

A doua fază. Colega mea de bancă, un elev de 10 din clasa 1 şi până la momentul de care vă povestesc, nu se pregătise pentru teza la istorie parcă de data asta. Subiectele ne erau date pe rânduri 1 şi 2. Eu 1, ea 2. Îmi vine iar o idee genială şi-i zic să scrie tot ce scriu eu, că eu am învăţat şi la final să treacă şi ea tot 1 pe hartie şi să-i zică profesoarei când ne aduce tezele că stătea în alt loc. Ne iese şi de data asta şi luam amândouă nota 10.

Dau Bac-ul. Îmi pică la oral la română un subiect pe care nu-l ştiu. Colegul meu T. este ascultat. Ciulesc cu atenţie urechile şi bag de seamă că printre altele îi picase şi lui subiectul acela. Ascult ce zice, ce îi mai completează profesoara, iau notiţe şi mă prezint şi eu apoi cu succes. Iau iar 10.

Momentele de mai sus nu le regret, au avut şi ele farmecul lor. Şi vă zic sincer că în afară de faptul că teza de la română era ceva cu Mioriţa, că la teza de la istorie, deşi învăţasem, nu-mi mai amintesc nici măcar o virgulă, că la bac subiectul era ceva cu tipurile de comunicare, am şi un o poveste cu copiatul când am regretat teribil că am copiat şi că nu am învăţat.

La facultate nu prea m-am spetit cu învăţatul. Era o diferenţă atât de mare între ce făcusem în liceu şi ce făceam la facultate, din toate punctele de vedere, că şi interesul meu era undeva sub nivelul mării. Aşa că dacă s-a putut copia, sau ne-am putut inspira pe la examene unul de la celălalt, era super. Aşa se face că la unul din examenele care se dădeau la materiile din modulul psihologic, cineva ne-a pasat un teanc de fiţuici din care s-a copiat în voie. Acest moment îl regret mult şi am să explic de ce. Persoana care ne-a dat fiţuicile învăţase şi a zis o vorbă pe care nu am uitat-o nici azi. A zis ceva de genul: am vrut să învăţ temeinic la materiile astea din modulul psihopedagogic, că nu vreau să ajung vreodată să predau şi să râdă copiii de mine că nu ştiu nimic. Atunci nu am înţeles ce a zis, dar acum după ani de zile realizez cât de mult contează să fii bun pe domeniul ales, sau măcar să ai habar unde să te uiti în materie când îţi trebuie o informaţie. Nu-mi mai amintesc mare lucru de la examenul acela, cred ca era la cursul de pedagogie, am luat notă mare, dar la ce bun, dacă nu învăţasem? (Ştiu că încercasem să învăţ, dar limbajul era aşa de alambicat, că am renunţat)

Iar cu această ultimă idee vreau să mă mai leg de ceva. Faza e că şi dacă vrei sa copiezi, trebuie să ştii cât de cât materia, sau să fi învăţat anterior ceva, ca să ştii să formulezi ceva cu noimă în faţa profesorului. Îmi aduc aminte acum de un cunoscut care e profesor şi care spunea: eu îi las pe elevii mei să copieze, pentru că de obicei cei care copiază sunt şi cei care ştiu unde anume în carte să se uite ca să rezolve subiectul x sau y...

În încheiere vreau să menţionez că-s pro învăţat, că mereu am sfătuit pe cei mai mici decât mine să-şi ia in serios studiile şi dacă ar fi să o iau de la capăt cu vreo facultate sau un master, aş învăţa!

Voi ce experienţe aveţi pe subiectul copiatului? Ce părere aveţi? Aştept gândurile voastre în comentarii.

Cu amuzament,

Irina de la mare


Friday, October 28, 2016

Cele 4 rezervoare interioare

Despre ce nu v-am zis eu că am făcut în ultima vreme e că am participat la un curs de Leadership în educație și Managementul conflictelor. Deși a costat destul de mult, m-am bucurat că m-am dus, m-am bucurat să cunosc oamenii noi și să descopăr, în definitiv, lucruri care îmi folosesc mie ca persoană. Bonus au avut și cafea bună, na!



La prima zi de curs s-a vorbit printre altele despre o problema de care am zis că MUSAI trebuie să scriu și pe blog. Mai exact despre cele 4 rezervoare interioare și cum că, având aceste rezervoare goale, nu ai ce să dai nici ca profesor, dar nici ca om în general în interacțiunea de la om la om.

Cele patru rezervoare sunt: rezervorul fizic, rezervorul psihic, rezervorul emoțional și rezervorul sufletesc. Chiar ne-a spus să ne gândim la câteva idei de a umple aceste rezervoare, iar eu aș fi avut liste întregi de zis, dacă nu s-ar fi terminat cursul în ziua aceea.

Din ce ni s-a spus la curs:

”Înainte de a fi lider pentru alții este necesar să îți fii propriul lider.”

”Self-leadership-ul constă în a fi conștient de cele 4 rezervoare (mental, emoțional, fizic și spiritual) și de a face acele activități care garantează că fiecare rezervor este pe plus în permanență.”

”Pentru a rezista și a produce schimbări este important să îți alimentezi rezervoarele, altfel nu poți produce schimbări.”

Ce-i drept, e greu când omiți să-ți faci plinul acestor rezervoare. Suntem oameni, în definitiv. Suntem compuși din multe planuri și e spre folosul nostru să fim într-un echilibru. Altfel, oricâtă bunăvoință sau motivație am avea în a merge mai departe în viață, a ajuta și a fi de folos, nu avem cum. Văd toată povestea asta ca o fântână secată în care tot arunci găleata să scoți apă...

Câteva idei cu care cred eu că putem umple aceste rezervoare.

Rezervorul mental

  • lectura, discuțiile cu persoane care fie îți stimulează mintea, fie cu care rezonezi în idei
  • odihnă, somn suficient


Rezervorul fizic

  • mișcarea, plimbarea sau activitățile în natură, mâncare sănătoasă


Rezervorul emoțional

  • comuniunea cu oamenii, dăruirea, contactul cu persoanele dragi, iar în ceea ce mă privește, contactul cu copiii


Rezervorul sufletesc

  • rugăciunea și alte activități care ne pun în legătură cu Dumnezeu
Ideea aceasta cu cele 4 rezervoare s-ar regăsi în cartea autorului Stephen Covey - Cele 7 deprinderi ale persoanelor eficace. Carte pe care nu am citit-o încă, dar poate urmează.

Voi ce idei aveți pentru umplerea acestor rezervoare? Aștept păreri :)

Cu gânduri bune,

Irina de la mare

Thursday, October 27, 2016

Jurnal de mulţumire

Tentativă de jurnal de mulțumire:
  • acest citat: ”...the only way you or I exist right now is because everything in the past happened exactly the way it did.”
  • toamna
  • pizza bună mâncată la școală
  • mic dejunul de la Mc și faptul că am făcut-o pe fata care servește la McDrive să zâmbească. Știam că o cheamă Petronela, pentru că pe vară avea ecusonul cu numele în piept și am întrebat-o: Petronela, nu? După ce a făcut ochii mari i-am zis că am reținut numele pentru că am o prietenă cu același nume.
  • că am avut spor la muncă
  • că dezamăgirile abisale privind viața mă fac să înțeleg că există viață și Viața
  • că m-am retras în dormitor spre hibernare și mi-am făcut spațiul ca pentru toate: somn, birou etc.
  • pentru predica părintelui meu duhovnic. De fapt cele 3 - de duminică și din cele două sărbători din săptămâna aceasta. Când îl văd pe părintele meu, când îl aud, când merg acolo la bisericuța dintre blocuri, mă întreb de ce fuge lumea atât de Dumnezeu și că un preot ca părintele I. ar convinge pe mulți doar prin simplitatea pe care o iradiază. Deși e și el un pui de profesor universitar, unul din cei mai apreciați profesori de la facultatea de Teologie din Constanța.
  • pentru părintele meu duhovnic care m-a ajutat să rămân sane (normală, echilibrată, rezonabilă, teafără) într-o lume insane (nebună)
  • pentru melodia asta a lui Smiley. Mi-am dat seama că experiența din vară cu H., deși a fost ciudată și alambicată, mi-a conturat ceea ce vreau de la un posibil el. Chiar dacă asta ar însemna să rămân singură pentru tot restul vieții, dorind lucruri imposibile și neștiind să primesc flori la prima întâlnire.
  • că mi-am reamintit că scopul vieții omului e să se sfințească, să aducă un scop mai înalt vieții lui, de a primi ajutor divin și de a fi pârghia spre Dumnezeu pentru el însuși și pentru cei care nu știu acest traseu.
  • Instagram-ul. Îmi place foarte mult pentru moment.
  • Faptul că am primit un mesaj privat pe Instagram, nici nu știam că are așa ceva, de la o persoană căreia i-am dat follow. A spus că Blogul de la mare, denumirea, îi trezește amintiri frumoase.
  • cafeneaua 5 to Go din Constanța. Cred că am băut vreo câteva cafele în ultima săptămână de la ei. Îmi place locul, cafeaua, totul.