Saturday, January 30, 2016

Despre detoate şi nimic

Despre detoate şi nimic aşa cum v-aţi obişnuit deja cu tema acestui blog.

Am în minte multe proiecte, planuri, articole pentru blog. Până reuşesc să le dau formă, vreau să scriu despre detoate şi nimic, cum am mai scris de multe ori.

De o săptămână mănânc de regim. Mi s-a pus mie pata că vreau să fiu iar slabă, cam cum eram pe la...21 de ani :). O să scriu în curând ce şi cum, deocamdată am împărtăşit pe Instagram câteva mese din săptămâna aceasta. Ceea ce mi se pare minunat e că s-a putut fără zahăr, sau cu 5% zahăr în alimentaţie. Cred că pe undeva mi s-a reglat nivelul glicemiei din sânge, pentru că n-am simţit nevoia de dulce. Multe forţe ostile s-au ridicat împotriva mea, deci dacă simte cineva să-mi zică ceva, să o facă, dar vă anunţ că-s un capricorn încăpăţânat şi nu vreau să mai renunţ la ideile mele :).

Am reluat mersul la sală. N-am decât o şedinţă la activ, dar în ziua aia, printre ameţelile care mă luaseră, senzaţiile de sufocare şi de "vai, pic acum din picioare", orice alteceva am crezut eu că a fost greu vreodată în viaţa mea (sarcinile de la job, persoanele cu care am intrat in conflict, toate lucrurile care mi se păreau imposibil de făcut) mi-au părut floare la ureche, ceva plăcut, lejer, de dorit, comparativ cu chinul de a-mi pune la muncă cei 0 barat muşchi atrofiaţi şi masă amorfă de grăsime din corp. Mai că n-am ajuns acasă în patru labe şi mai că nu m-am pus pe plâns când am intrat în casă. M-am culcat de la ora 21 ca să uit de toate :).

Din toate direcţiile am aflat veşti urâte. Conflicte, neînţelegeri, situaţii limită. situaţii la care nu te aşteptai nici în coşmaruri, lucruri lipsite de sens, oameni nehotărâţi, situaţii fără rezolvare. În toate pe post de observator, de persoană tangenţial implicată. Vine o vreme când îţi dai seama că lumea, viaţa, tu nu eşti decât la mila lui Dumnezeu. Că singurul tău rol este de a iubi, de a răbda, de a te ruga, de a fi flăcăruia care luminează în întuneric. Uneori în taină, de la distanţă, ascultând şi făcând răbdare. Actele de eroism sunt uneori mici, în gesturi de taină şi de răbdare. Cinste celor ce pot iubi mult, activ şi făţiş, eu pot da dovadă de iubire altcumva.

Din mine se naşte acum o dorire spre a face ceva creativ. Tot ceea ce ating are un touch creativ, dar simt să duc la un alt nivel acest lucru. Vreau să mă apuc iar de fotografiat, să-mi termin cursul  de fotografie început în 2012. Vreau să reiau activităţile cu copiii, vreau să mă joc, vreau să fac şi altceva faţă de ce fac în fiecare zi. Vroiam să mă înscriu la un curs de croitorie şi design, dar costa 450 lei pe lună şi mi s-a părut mult prea mult pentru bugetul de care dispun lunar.

Vreau să reiau economisitul banilor. Nu că m-ar fi ajutat în cine ştie ce mari situaţii, dar era un exerciţiu bun.

Vreau să duc mai departe lucrurile începute, să statornicesc nişte rutine şi să dezvolt altele noi. Pentru asta m-a ajutat bullet journal (nu ştiu cum s-ar traduce în română, bullet e glonţ... jurnalul pe gloanţe???) şi cred că mă va ajuta şi pe mai departe.

Sper să se aşeze toate şi să merg mai departe cu optimism şi încredere în viaţă.

Ceea ce vă doresc şi vouă :).

Idei - accesorii

E frig şi vă zic sincer că gândul nu-mi stă decât la modalităţile prin care aş putea să mă încălzesc mai uşor. Totodată m-am plictisit de atâta gri şi negru, deci vreau şi culoare...

Să ne inspirăm un pic, zic:

Căciuli





Sursa foto: Pinterest



Tuesday, January 26, 2016

Piatra lunii decembrie - turcoazul

De când mă ştiu am avut o atracţie deosebită spre o piatră semipreţioasă şi anume turcoazul. Îmi place în mod deosebit lucrat pe argint, mai exact inelele din argint cu această piatră semi-preţioasă.

Recent am aflat că aceasta este piatra lunii... decembrie, deci poate de aici preferinţa şi pentru culoare şi pentru piatră.

Las mai jos câteva modele, că poate nu ştiţi ce cadou să-mi faceţi în viitorul apropiat, sau anul acesta de ziua mea :D.








Friday, January 15, 2016

Igienol - review produs

Pentru că ştiţi că din când în când îmi place să vă mai prezint câte un produs pe care îl consider bun din mai multe puncte de vedere, vreau să vă scriu azi câteva rânduri despre un produs de curăţenie de care am auzit în şcoală, fiind folosit pentru spălat băncuţele elevilor şi am fost convinsă să-l iau şi eu.

Este vorba de IGIENOL.



De ce am decis să-l încerc şi eu?

1. este un produs românesc testat de  Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie-Imunologie "Cantacuzino" şi de Institutul Naţional de Virusologie şi este avizat de Ministerul Sănătaţii.

2. Produsul este folosit cu încredere şi recomandat mămicilor de către Dr. Ana Culcer - medic primar pediatru-neonatolog, şeful Secţiei de Neonatologie a Spitalului Municipal Bucureşti.
3. Nu are clor, nu lasă în urmă compuşi care pot să se ia apoi pe piele, alimente. (Deşi, pentru un freak-cleaner ca mine, clorul nu e un bau-bau.)

4. E disponibil în două variante: miros de mere - cel verde şi miros marin - cel bleu.

5. Poate fi folosit pe orice suprafaţă - lemn, plastic, sticlă etc.

6. Preţ mic, undeva până în 15 lei tubul cu spray.

Eu-s mulţumită de el şi-l folosesc în bucătărie în special: blatul de lucru, mobila, aragazul, frigiderul şi-s mulţumită de el, deci se va afla pe viitoarea mea listă de cumpărături.

O mică parte din informaţii le-am preluat de pe site-ul lor de prezentare: http://www.igienol.ro/ Vizitaţi pagina pentru mai multe informaţii şi clipuri.

Thursday, January 14, 2016

Joia recunoştinţei

Cristina ne invită la o minunată călătorie... detalii aici:

                                                                           Luna recunoştinţei

                                                

                                                                     Doamne, îţi multumesc...

                                                                    8 ianuarie - 14 ianuarie


  • pentru cămaşa albastră primită cadou
  • pentru filmul de sâmbătă seara
  • pentru maşina de spălat primită cadou şi pentru covorul aproape nou, care va sta binemersi în living la mine acasă (este foarte mare, va acoperi tot livingul, ceea ce e bine, că va ţine de cald...)
  • pentru ajutorul dezinteresat al unor cunoscuţi
  • pentru lumânările parfumate American Candle
  • pentru uleiul sfinţit ce urmează să-l primesc taman din State de la mormântul Sf.Ioan Maximovici
  • pentru că am reînceput munca
  • pentru restructurarea programului meu, mi-e bine cu o ocupaţie
  • pentru că am reuşit luni să fac destul de multe, deşi am ajuns acasă la ora 21 obosită maxim, iar la ora 22 am căzut lată
  • ca azi - marţi, m-am trezit la ora 4:30 :D
  • pentru radio MagicFM
  • pentru ritualuri
  • pentru un caşcaval delicios găsit în piaţă
  • pentru răsăritul de azi, de când n-am mai văzut un răsărit?
  • pentru sporul la tot ce am de facut acasă şi la servici
  • pentru tihnă
  • pentru plapuma din lână :D
  • pentru cămăşuţa bleu din bumbac, cumpărată ieri :). Îmi plac cămăşile mult!
  • pentru locul meu de muncă
  • pentru că am primit de la o prietenă de aici din oraş ulei de la Sf.Ioan Maximovici
  • pentru curăţenie, pentru liste...

Tuesday, January 12, 2016

Fă totul vs. fă puţin

De când mă străduiesc să fiu mai organizată, am observat nişte aspecte în ceea ce priveşte abordarea rezolvării unei probleme, unei activităţi plictisitoare, sâcâitoare, repetitive, sau când pur şi simplu eşti obosit, plictisit şi n-ai chef sa faci ceva, dar trebuie.



Am dus lupte cu mine în a face cele ce ţin de mine, de munca mea, sau de ajutorul oferit altora. M-am simţit copleşită, deprimată, neputincioasă, alteori am simţit că pot rupe munţii în două, ca apoi să realizez că n-am energie nici cât să mut o cană din stânga în dreapta...

Fără să intru în detalii, recent am fost pusă în faţa a face curat în nişte spaţii foarte murdare, sau în care nu se mai locuise de multă vreme şi s-a adunat în timp praf şi altele pe acolo. Primul impuls, prima viziune era să fac totul dintr-un foc, într-o zi dacă s-ar fi putut să fac să strălucească totul. Apucându-mă de treabă, mi-am dat seama că 

1. nu am timpul necesar pentru aşa ceva şi 
2. nu am energia/puterea fizică să termin totul de una singură într-un timp scurt. 

Aşa am ajuns la concluzia că făcând puţin din lucrurile copleşitoare, ajungi la un moment dat să faci totul.

Dacă şterg azi un aragaz foarte îmbâcsit cu o soluţie, dar fără să insist până mă epuizez, a doua oară când voi reveni asupra lui îl voi curăţa un pic mai temeinic decât data trecuta, iar în tot acest timp, în toate dăţile când eu am curăţat treptat şi cu răbdare aragazul, am avut timp să mai curăţ şi altceva în ziua respectivă.

Deci fă puţin, ca în timp să poţi face mult, să faci totul.

Reversul acestei situaţii e când vrei să abordezi ceva uşor în paşi mici. Aici trebuie să te sileşti să faci totul. Nu face un sfert dintr-un fel de mâncare, fă-l până la capăt, chiar dacă ţi-e somn. Într-o baie nu spăla doar un sfert de chiuvetă, dă cu un spary cu soluţie de baie peste tot, chiar şi peste cada si wc, apoi treci cu o cârpă peste tot. Maldărul de hârtii de pe masă e bine să-l ataci tot cu perspectiva lui fă totul. Muntele acela de haine de călcat, atacă-l şi pe el cu gândul "fac totul", pentru ca de obicei aici se adaugă de la zi la zi altceva ce are nevoie să fie călcat.

Nu ştiu cât de limpede am reuşit să redau viziunile astea de fă totul, fă puţin, dar sunt nişte traictorii pe care le aplic şi în celelalte aspecte ale vieţii mele. La muncă ştiu când ceva e de făcut cu totul, sau de făcut pe bucăţi, în viaţa duhovnicească am învăţat să discern când e de făcut totul şi când e de făcut puţin, spre creştere şi înmulţire etc.

Acestea fiind zise, aş fi curioasă să aflu în ce domeniu al vieţii, sau în ce situaţie aţi simţit voi că e cazul să fie făcul totul, sau să fie făcut puţin, dar cu bătaie pe termen lung.

Cu drag, Irina
:)

Friday, January 8, 2016

Joia recunoştinţei

 Cristina ne invită la o minunată călătorie... detalii aici:

                                                                           Luna recunoştinţei

                                                

                                                                     Doamne, îţi multumesc...

                                                                   16 decembrie - 7 ianuarie


  • pentru vacanţa prelungită şi neaşteptată, am avut liber şi săptămâna 4-8 ianuarie
  • pentru sărbătorile petrecute în sânul familiei
  • pentru că m-am mutat şi pentru beneficiile ce au derivat de aici
  • pentru noul tip de jurnalit-jurnal pe puncte pe care îl testez acum şi de care sunt încântată
  • pentru că ne aflăm într-un an nou plin de noi posibilităţi
  • pentru prietenie
  • pentru modul în care mi-am serbat ziua de naştere, a fost mai mult decât speram, visam, meritam
  • pentru timpul petrecut cu fraţii mei
  • pentru înţelegerile profunde pe care le-am avut zilele astea privind unele aspecte ale credinţei
  • pentru festinul de trei predici ale părintelui meu duhovnic, ultima, cea de ieri, a fost un balsam pentru inimă
  • pentru bucuria autentică a părintelui când a fost felicitat ieri de ziua de nume de cei din parohie
  • pentru zbuciumul sufletesc pe care l-am trăit şi din care n-am ieşit încă. Am ajuns să mă bucur când nu mă simt bine, pentru că ştiu că urmează ceva frumos la capătul lui :)
  • pentru că am avut curaj să ies cu maşina pe zăpadă
  • că s-a dus zăpada...
  • că am înaintat cu croşetatul la păturica mea gigantică
  • pentru firele pe care le găsesc pentru ea la un second hand ştiut doar de mine
  • pentru kalanchoea de la muncă, drăgălaşa de ea a înflorit şi a făcut pe aceeaşi plantă şi flori portocalii şi flori roz. Poate fi găsită o poză pe contul meu de Instagram
  • pentru că pot scrie toate aceste lucruri, slavă Ţie, Doamne!

Wednesday, January 6, 2016

Botezul Domnului Iisus Hristos - Epifania



Astăzi, ne-am izbăvit de plânsul cel vechi şi ca un Israel nou ne-am mântuit.
...
Mare eşti, Doamne, şi minunate sunt lucrurile Tale, şi nici un cuvânt nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale...
Din rugăciunea la slujba sfinţirii aghiasmei cele mari - Molitfelnic

Saturday, January 2, 2016

Gânduri la început de an

Încep aceste rânduri urându-vă cu o mică întârziere un sincer "LA MULŢI ANI!" tuturor celor care citiţi aceste rânduri. Vă mulţumesc că-mi vizitaţi căsuţa virtuală fie des, fie rar, eu sunt onorată de privirile care poposesc aici şi de feedback-ul care mă face să merg mai departe cu blogul şi să dau tot ce am mai bun şi mai sincer în mine chiar şi aici.


Am multe de zis, mi-e să nu uit ceva pe parcursul aşternerii acestor rânduri.

Sunt recunoscătoare pentru aceste zile geroase. Îmi fac atât de bine temperaturile astea, aerul ăsta rece care-mi lipeşte nările, dar şi tăria aerul pe care-l simt pur şi curat. Îmi place cum arată cerul în zilele astea de ger, cum parcă şi el e purificat şi culorile sunt vii şi intense. Poate are legătura cu faptul că-s născută iarna, poate nu, ce mai contează.

Sunt recunoscătoare pentru faptul că sunt ca melcul cu casa în spate iar. Trecerea dintr-o locaţie în alta a fost lină şi parcă cu bucurie. Nu am stat să mă gândesc de ce eu, de ce iar, da de ce, că una, că alta. Asta a fost şi cred că e de bine. Mă gândeam la plusurile faptului că-s aici... şi-s multe. Sunt la un pas de parohia unde slujeste duhovnicul meu, sunt aproape de casa alor mei, sunt peste drum de verişoarele mele, sunt peste drum de o piaţă cu detoate, aici e cald, deşi, culmea, nici un calorifer nu e deschis... etc. Mutarea mi-a pus în lumină iar cu câte nimicuri m-am înconjurat în clipa în care am vrut să iau "esenţialul" după mine. Multe lucruri au fost sau urmează să fie aruncate! 

Sunt recnoscătoare pentru starea asta de spectator în care mă regăsesc în viaţă. Spectator în viaţa mea, specator în vieţile celorlalţi. Dintr-o dată nu-mi mai pasă decât de lucrurile care mă privesc. Vreau să am de a face cu lucrurile, relaţiile în care mă aflu direct implicată, nu colateral. Dintr-o dată nu-mi mai bat capul nici cu ce care au ales să plece din viaţa mea, sau să se reîntoarcă subit, sau să caut explicaţii pentru de ce, da de ce, dar oare..., dar nu era mai bine... Las lucrurile să se desfăsoare, tot ce există deja în prezentul meu e voia lui Dumnezeu. Nu mă mai ocup cu păstrat, scos. Eu am viaţa mea asupra căreia trebuie să-mi axez privirea, să am grijă de parcela mea, restul sunt relative.

Citind postarea Irinei, m-am gândit dacă aş vrea să am şi eu un cuvânt care să guverneze anul 2016. Instinctiv mi-a venit în minte "TRĂIEŞTE". Poate sună stupid şi ridicol, dar una din problemele cu care mă confrunt eu e senzaţia că trăiesc la foc mic, că fac totul cu precauţiune, că nu vreau să ies din zona de confort cu nici un chip. Am multe exemple pentru anul 2015 în care am ales să trăiesc la foc mic, inerţial şi nu aşa cum mi-aş fi dorit, cu flacăra aprinsă. cu poftă, cu curaj.

Ca să înţelegeţi ce vreau să zic, îmi vin în minte doar două exemple:

1.câteva nunţi la care am evitat să mă duc din varii motive, dar la care cred că mi-ar fi plăcut să particip şi la care erau mulţi tineri şi mulţi cunoscuţi, deci m-aş fi simţit bine, aş fi participat la un altfel de experienţă.
2. am evitat să aplic pentru un curs de formare care... A.era gratuit. B.era în Grecia pe o insulă. C.era un fel de perfecţionare în lucrul cu copiii pe activităţile artistice, creative... N-am nimic de adăugat aici, n-am nici o scuză!

În altă ordine de idei, ca şi Iuliana, abia aştept să reîncep munca, să-mi intru pe făgaşul bine cunoscut, că prea m-am deconectat în ultimele două săptămâni de concediu/stat acasă şi să reiau planurile pe care mi le creionasem în anul 2015.

Vă doresc un an nou cu mult rod bun în tot ceea ce faceţi, să fiţi sănătoşi şi optimişti şi să ţinem minte cu toţii că, atâta timp cât încă suntem în viaţă, fiecare zi e o oportunitate de a o lua de la capăt.

P.S. Apropos de optimism, recomand postarea aceasta, în special nota de subsol cu care rezonez 100%. Mulţumesc, Cristina!