Saturday, January 30, 2016

Despre detoate şi nimic

Despre detoate şi nimic aşa cum v-aţi obişnuit deja cu tema acestui blog.

Am în minte multe proiecte, planuri, articole pentru blog. Până reuşesc să le dau formă, vreau să scriu despre detoate şi nimic, cum am mai scris de multe ori.

De o săptămână mănânc de regim. Mi s-a pus mie pata că vreau să fiu iar slabă, cam cum eram pe la...21 de ani :). O să scriu în curând ce şi cum, deocamdată am împărtăşit pe Instagram câteva mese din săptămâna aceasta. Ceea ce mi se pare minunat e că s-a putut fără zahăr, sau cu 5% zahăr în alimentaţie. Cred că pe undeva mi s-a reglat nivelul glicemiei din sânge, pentru că n-am simţit nevoia de dulce. Multe forţe ostile s-au ridicat împotriva mea, deci dacă simte cineva să-mi zică ceva, să o facă, dar vă anunţ că-s un capricorn încăpăţânat şi nu vreau să mai renunţ la ideile mele :).

Am reluat mersul la sală. N-am decât o şedinţă la activ, dar în ziua aia, printre ameţelile care mă luaseră, senzaţiile de sufocare şi de "vai, pic acum din picioare", orice alteceva am crezut eu că a fost greu vreodată în viaţa mea (sarcinile de la job, persoanele cu care am intrat in conflict, toate lucrurile care mi se păreau imposibil de făcut) mi-au părut floare la ureche, ceva plăcut, lejer, de dorit, comparativ cu chinul de a-mi pune la muncă cei 0 barat muşchi atrofiaţi şi masă amorfă de grăsime din corp. Mai că n-am ajuns acasă în patru labe şi mai că nu m-am pus pe plâns când am intrat în casă. M-am culcat de la ora 21 ca să uit de toate :).

Din toate direcţiile am aflat veşti urâte. Conflicte, neînţelegeri, situaţii limită. situaţii la care nu te aşteptai nici în coşmaruri, lucruri lipsite de sens, oameni nehotărâţi, situaţii fără rezolvare. În toate pe post de observator, de persoană tangenţial implicată. Vine o vreme când îţi dai seama că lumea, viaţa, tu nu eşti decât la mila lui Dumnezeu. Că singurul tău rol este de a iubi, de a răbda, de a te ruga, de a fi flăcăruia care luminează în întuneric. Uneori în taină, de la distanţă, ascultând şi făcând răbdare. Actele de eroism sunt uneori mici, în gesturi de taină şi de răbdare. Cinste celor ce pot iubi mult, activ şi făţiş, eu pot da dovadă de iubire altcumva.

Din mine se naşte acum o dorire spre a face ceva creativ. Tot ceea ce ating are un touch creativ, dar simt să duc la un alt nivel acest lucru. Vreau să mă apuc iar de fotografiat, să-mi termin cursul  de fotografie început în 2012. Vreau să reiau activităţile cu copiii, vreau să mă joc, vreau să fac şi altceva faţă de ce fac în fiecare zi. Vroiam să mă înscriu la un curs de croitorie şi design, dar costa 450 lei pe lună şi mi s-a părut mult prea mult pentru bugetul de care dispun lunar.

Vreau să reiau economisitul banilor. Nu că m-ar fi ajutat în cine ştie ce mari situaţii, dar era un exerciţiu bun.

Vreau să duc mai departe lucrurile începute, să statornicesc nişte rutine şi să dezvolt altele noi. Pentru asta m-a ajutat bullet journal (nu ştiu cum s-ar traduce în română, bullet e glonţ... jurnalul pe gloanţe???) şi cred că mă va ajuta şi pe mai departe.

Sper să se aşeze toate şi să merg mai departe cu optimism şi încredere în viaţă.

Ceea ce vă doresc şi vouă :).

7 comments:

  1. asa si e. prima oara cand am zis aici pe blog de el, i-am zis jurnal pe puncte :))

    ReplyDelete
  2. mult succes in tot ce ti ai propus, cu siguranta vei reusi.
    abia astept sa aflu mai multe despre dieta pe care o tii.
    apropo la ce sala te duci?

    ReplyDelete
    Replies
    1. multumesc! mult succes in toate si tie!

      merg la o sala aproape de casa.

      Delete
  3. Doamne ajuta! Abia astept mai multe detalii si vesti. N am habar de instagram, dar ma documentez sa te pot urmari! E lucru mare sa ai vointa si o saptamana de dieta e déjà mult. Bravo! Cu drag, Ioana

    ReplyDelete
    Replies
    1. E destul de permisia "dieta", o sa vedeti... Instagramul e oarecum ca Facebook. In dreapta sus se vede ce am postat eu pe Instagram.

      Te pup, Ioana!

      Delete
  4. frumoase cele propuse! Doamne ajuta!
    Ca greutatea as vrea sa iti zic ca la 30 ani este 'neaceptat medical' sa ai imc de 18, pe cand la adolescenta da. Corpul are o tendinta naturala sa se ingrase pana pe la 50-60 ani, cand incepe sa slabeasca - iar graficele astea medicale urmaresc starea de sanatate, nu doar ce 'la moda'.
    Mi-a luat ceva ani sa inteleg ca frumusetea ramane din interior si ca cele 50 kile de la 25 ani s-au dus :D, si 57 is faine (doar sa nu urc mai sus :D )

    ReplyDelete