Saturday, April 23, 2016

O săptămână în aceiaşi blugi

Mi s-a părut foarte amuzant cum "m-a apucat" curăţenia în haine săptămâna trecută, dar vă asigur că pe mine mă vizitează ciclic aceleaşi nevoi imperioase de curăţenii lăuntrice şi cred că nu doar eu le trăiesc în perioada asta din an când iarna se îngemănează cu primăvara. Rezultatul e îmbucurător, cel puţin săptămâna asta m-a făcut să mă simt foarte eu în ceea ce am purtat, iar reacţiile, deşi nu pe ele le-am vizat, au fost foarte vaste (multe colege mi-au zis că am "înflorit", o fi iar crema de faţă folosită? :))

Azi mă gândeam că am purtat aproape o săptămână la rând aceiaşi blugi, dar în nici una din zile n-aş fi zis că e acelaşi lucru pe mine.

Dovada:

Luni


Blugii ăştia vor dispărea din dulap în curând şi nu-s cei din zilele următoare.

Marţi


Miercuri


 Peste am avut sacoul pestriţ purtat şi sâmbătă.

Joi - n-am reuşit să fac o poză. Aceiaşi blugi, o cămaşă din voal albă cu un guleraş din mărgele brodate la baza gâtului şi balerinii cu vârf ascuţit. Peste sacoul verde.

Vineri 


Sâmbătă


În picioare pantofii roşii din piele purtaţi şi miercuri.

Mâine, duminică fiind am să pun ori una din rochiţe, ori altceva pe mine.

Me happy :).

Thursday, April 21, 2016

Locuri în care vă invit...

De ceva vreme am făcut pe Facebook nişte grupuri, plus mai am nişte pagini pe care le gestionez, plus contul meu de Instagram, pe care vă recomand să le vizitaţi şi poate să vă şi alăturaţi. Am tot zis să scriu despre ele aici pe blog, dar n-am avut ocazia. Aşa că:

Daţi search pe Facebook, sau accesaţi direct de aici următoarele grupuri


Ambele au acelaşi conţinut, dar m-am gândit că poate la un moment dat voi avea ceva de împărtăşit care vizează doar constănţencele, deci de aici unul separat pentru Constanţa. Poate m-am complicat, dar voi vedea în timp. Până acum am postat doar idei de preparate culinare, dar nu se va limita doar la acest subiect grupul. Sunt deschisă să se posteze şi de către alţi membrii diferite idei, doar să fie la subiect. Grupurile sunt închise şi va trebui să vă dau eu accept.



Paginile mele de Facebook:

Blogul de la mare - acesta n-are nevoie de prezentare, ce scriu aici, apare şi acolo.
Cercul de creativitate - aici avem fotografii de la activităţile de care vă spuneam că se ţin la o biserică din Constanţa.
Psihoterapie Ortodoxă - pagina aceasta este deschisă acum 6 ani de zile. A stat aşa într-un con de umbră, până în ianuarie anul acesta când am văzut că tot primeşte like-uri şi m-am gândit că poate e vremea să-l reactualizez. Pentru că dau peste multe informaţii de care mă folosesc şi eu, am zis să le pun într-un spaţiu distinct, special pentru cei care sunt interesaţi de acest subiect, să nu le mai amestec prin locuri unde lumea nu ar rezona cu ele.
Irina Art&Photography - o pagină mai veche unde intenţionam să-mi postez picturile şi fotografiile. S-a cam aşternut praful şi acolo, dar cine ştie când voi face curat şi va fi iar cu informaţie nouă?

Contul meu de Instagram - AICI.

Sper să găsiţi ceva util măcar pe unul din locurile de mai sus, vă garantez că informaţia e diferită din loc în loc şi că veţi găsi lucruri interesante :).

Zile senine să aveţi!

Tuesday, April 19, 2016

Schimbări și în graderobă...

Weekend-ul acesta am mai comis una bună.

Urmărită de ideea că tot ce înseamnă hainele mele sunt o adunătură de articole care nu se potrivesc decât două câte două, că multe sunt doar chestii în care mă simt super comod, dar care nu mă reprezintă, sau nu reprezintă persoana pe care trebuie să o afișez în lume (da, lucrând într-un mediu în care intru zilnic cu zeci, dacă nu sute de persoane, e nevoie să arăt prezentabil, în definitiv reprezint instituția în care lucrez :) am luat o decizie: să triez fără milă a mia oară tot ce înseamnă garderoba mea.





Am pus în mijlocul sufrageriei tot ce aveam în momentul respectiv în casă. Am pus pe jos fustele și pantalonii pe care vreau să-i port, care mă avantajează și care-s încă în stare bună. A rezultat 2 perechi de blugi - unii conici, alții super evazați, un pantalon H&M kaki, ușor conici și ei, un pantalon din in călcați la dungă și foarte evazați jos de culoare bleumarin, 4 fuste cam același model - office, ușor conice - una bleumarin dintr-o lânică mai subțire, una crem dintr-un material sintetic, una verde smarald și una cu un print abstract roz cu bleu, care e printre preferatele mele. Am trecut pe lângă ele tot ce a însemnat cămașă, bluziță, tricou etc. și am păstrat doar ce s-a potrivit la cel puțin două fuste și/sau pantaloni.

În restul am intrat fără milă, o parte le dau de pomană, o parte vreau să le vând prin OLX sau Okazii pentru că-s noi sau ca și noi. Le voi pune și pe pagina de facebook la Târgul de la mare.

Fiind încă primăvară, am nevoie și de ceva de pus pe deasupra, așa că am păstrat două sacouașe, unul verde deschis și unul pestriț cu roz și mov, ambele H&M, ambele second-hand.

Am păstrat o rochie neagră super elegantă, fără mâneci, care va merge cu un sacou pe deasupra și încă o rochiță dintr-un material sintetic ce duce cu gândul la ceva lână, mohair.


Am decis că aici se va termina și odiseea mea cu second-handurile din motivele invocate și în alte postări despre haine. Acum voi purta până uzez ce am aici, voi înlocui treptat ce nu mai poate fi folosit și, cine știe, în timp voi ajunge să am și eu o graderobă de tip capsulă, cu un minimum minimorum, cu haine care-mi plac și mă avantajează și care pot fi combinate între ele în mai multe variante.

Urmează să fac același lucru și cu hainele de vară, câte au mai rămas și ele că le-am triat și răstriat și pe ele.

Ieri mi-am făcut un mic inventar și la încălțările de primăvară și văd că ce am e foarte potrivit pentru hainele păstrate: o pereche de teniși de culoare verde, o pereche de pantofiori dintr-o piele foarte moale de culoare roșie, o pereche de balerini verde-auriu cu botul un pic ascuțit, le dă o notă de eleganță detaliul acesta și o pereche de pantofiori cu cataramă, luați dintr-un second pentru că erau drăgălași cu niște floricele pe ei și cu o talpă foarte groasă și dură, numai bună pentru hârtoapele României. Fiind un crem murdar ei, i-am vopsit cu acrilic negru. Voi avea nevoie neapărat de o pereche de sandale nouă, pentru că ce am eu sunt foarte uzate și nu mă mai simt ok cu ele asa :), dar am să caut mai prin mai așa sandale...

Am reușit să fac niște poze cu variantele purtate ieri și azi. O să mai postez probabil pe contul de Instagram combinațiile rezultate din aceste câteva haine, dar acum vă arăt cele două variante, una purtată ieri și alta azi:


Blugii evazați, o cămașă în dungulițe gri cu alb și sacoul pestriț roz și mov. În picioare niște adidași din liceu, că n-am avut altceva în casă care să nu fie încălțminte de iarnă :D



Un tricou primit cadou, model înflorat, lărguț și comod, blugii conici, sacoul verde H&M și teneșii verzi.

Mă amuză faptul că în blugii evazați par mai grasă și îndesată decât sunt, iar în aștia conici par mai zveltă... :D

Thursday, April 14, 2016

Schimbări

Anul acesta l-am simţit încă înainte să înceapă ca un an al schimbărilor, al noutăţilor, al lucrurilor pe care le voi face diferit.

Însă mie mereu mi-e frică să mă gândesc la schimbare şi la ceea ce pot face eu. De ce? Pentru că mă cunosc, pentru că mă ştiu până în adâncurile cele mai ascunse ale fiinţei mele. Şi e greu să te priveşti aşa când ochii cu care te priveşti sunt îmbibaţi de ură şi răutate. Dar!

Unul din lucrurile învăţate în ultima vreme e că nimeni nu mă priveşte aşa în afară de mine. Nimeni. Nici părinţii, care au făcut şi ei ce au putut cu mine, nici Dumnezeu care mă iubeşte cu o iubire nebună, care m-a făcut, mă ştie, mă vrea şi mă pazeşte cu cea mai deplină iubire şi grijă. Atunci dacă nimeni nu mă priveşte aşa, nici o instanţă omenească şi nici vreo instanţă divină, eu ce am cu mine?

Am început să-mi tolerez căderile şi scăderile. Oricâtă armată vreau eu să fac cu mine, eu am nevoie de iubire. Societatea are nevoie de iubire. Lumea, aproapele, rudele, prietenii, colegii mei au nevoie de iubire si de bunătate. Şi chiar dacă n-o am, n-o simt palpabil, mă pot chinui s-o dau. Mie şi altora, pentru că am învăţat de la părintele Nicolae Steinhardt că dăruind vei dobândi.



Sursă foto Google

Deci mi-e frică să vorbesc de schimbare, că mi-e teamă să nu cad iar în vechile obişnuinţe, să nu întrerup avântul meu spre bine şi spre nou. Apoi îmi aduc aminte de argumentul notat mai sus. Dacă nimeni nu mă judecă, nici Dumnezeu, eu de ce să nu-mi accept şi căderile şi scăderile?

Că am fost rea azi, so what?, pot fi bună pe mai departe. Că n-am făcut binele posibil acum, so what?, îl pot alege în secunda următoare. Că nu m-am ţinut de un plan, so what?, bine că l-am început, formulat, dorit, exprimat, experimentat... îl iau de la capăt!

Câtă vreme încă trăim, respirăm, existăm, avem şansa de a o lua de la capăt.

Există o expresie în ortodoxie care îmi place mult mie: să punem început bun. Adică să o luam secundă de secundă cu un nou început, cu un bun început, să reluăm cele bune, cele dorite de noi şi de fiinţa noastră.

Mă gândeam odată că cea mai buna dezvoltare personală eu am trăit-o în biserica ortodoxă. Acest suflu mereu nou, deşi totul pare rigid, monoton şi egal în cultul liturgic, e îmbibat de prospeţime...

Postul acesta a fost cu mari încercări, poate cel mai greu post, cu multe lovituri din toate direcţiile, cu multe căderi din partea mea pe plan de judecată şi neînţelegere şi neacceptare al apropiaţilor, dar şi cu mari bucurii şi înţelegeri. Spre exemplu, dupa mulţi, mulţi ani am reuşit să mă dezbrac de o vinovăţie patologică pe care o resimţeam faţă de cineva din familie. A fost eliberator. S-a întâmplat aşa dintr-o dată, mergând pe drum şi dând un telefon în care am zis că fac şi eu ce pot şi asta e!

Apoi curăţirea asta trupească prin post, e primul post în care n-am mai mâncat pe săturate, în care mi-a fost suficient o salată, sau ceva fiert, sau alte chestii foarte simple... Nu vreau să o zic ca pe vreun triumf personal, ci ca să arăt înţelepciunea tradiţiei pusă în aceste perioade de post. Mă simţeam tot mai oribil după ieşirea dintr-o iarnă cu carne şi alimente grele, cu dulciuri mâncate la kilogram, cu KFC şi alte ieşiri prin oraş... Nu mă mai suportam... Acum parcă toate s-au reglat: somn, energie, optimism, putere de muncă, mai puţini nervi :). Ador să-mi fac o salată, sau să mănânc ceva cu legume.

Deci să zicem că o primă schimbare ar fi asta cu mâncarea. Să vedem ce va fi din mai încolo, dar fiind vară, sigur nu voi mâncă aşa cum am făcut-o iarna.



Sursă foto Pinterest

O a doua schimbare a fost o dorinţă foarte puternică de a mea de a merge pe jos. Citisem un articol şi mi-am dat seama că de unde locuiesc acum aş putea merge măcar o parte din drum pe jos spre muncă. Am tot găsit motive câteva zile la rând să mă duc tot cu maşina, până într-o zi când m-am trezit, m-am îmbrăcat, mi-am pus în picioare adidaşii şi am mers pe jos până la o staţie de autobuz mai îndepărtată, am mers vreo 4 staţii cu autobuzul, apoi iar pe jos încă o bucată din drum. E grozav, n-am cuvinte să zic cât de energizată m-am simţit. Azi chiar mi-am luat la pachet pantofii mai eleganţi, pentru că nu mă simt ok în adidaşi la job. Ca să nu zic că am şi discount de 50% la abonamentele pe RATC fiind angajat al unei şcoli :).

O altă schimbare e tare sensibilă. Ştiti nebunia mea cu "uite facebook-ul, nu e facebook-ul", cu şters de conturi, cu refăcut conturi. Prin iarnă, până să-l refac, mă liniştisem, nu mă mai interesa. Apoi am refăcut contul şi dependenţa s-a instalat brusc. Apoi am primit un smartphone şi mai fain ca cel pe care îl aveam şi degetele mere erau lipite numai de ecran. Recent am fost la un schit unde părintele a zis ceva de dependenţa de telefoane şi Facebook, mai ales la copii, copii care văd adulţi lipiţi de tablete şi telefoane. Dacă s-ar fi putut căsca pământul în secunda aia şi să mă înghită, m-aş fi bucurat... M-am gândit cât de mult stau totuşi şi la job şi în faţa copiilor şi în general pe telefon pe Whatsapp şi pe Facebook. Aşa că am şters aplicaţia de messenger şi facebook de pe telefoane şi tabletă. Însă ca lucrurile să ţină, va trebui să găsesc un mic surogat să-mi mut atenţia o vreme.

Aşa că, în finalul acestei postări, voi scrie motivul pentru care am început aceste rânduri: de mâine voi posta pe Instagram ce apuc să văd în peregrinările mele pe jos spre muncă. E plin de liliac, meri înfloriţi şi alte petale parfumate încât e păcat să nu le adun într-o colecţie. Deci fiţi cu ochii aici: contul de Instagram Bloguldelamare

Acestea fiind zise, vă doresc vouă şi mie zile senine!

Wednesday, April 13, 2016

Ce vreau să fac în următoarele două luni...

Aseară reciteam ultimele postări și mi-a dat o stare de bine să văd ce am gândit, ce s-a întâmplat între timp, să râd de mine și de modul meu de a spune/privi lucrurile (mod care amuză și pe cei din jurul meu:) și mi-am zis că trebuie să continui.

Anul acesta, sau ce a mai rămas din el, e punctat de niște evenimente (schimbări pe care vreau să le fac, noi începuturi, activități noi, persoane noi) și ca să nu stau axată prea tare pe ce va fi și pe curiozitatea care mă proiectează în viitor, ratând prezentul, vreau să-mi fac o mică listă cu ce vreau să fac pe urmatoarele luni. 



Evenimentele acestea vor avea loc începând cu luna iunie când se va întâmpla ceva despre care nu am mare lucru de zis, Dumnezeu știe ce va fi, apoi în iulie va trebui să fac ceva pentru a pune un nou început, un nou început dorit de mulți ani dar amânat constant, în septembrie voi începe un nou capitol din viața mea, în octombrie iar ceva nou, experimentat deja în urmă cu alți ani, dar fiind o experiență trăită la altă vârstă, sper să fie mai serioasă. Noiembrie și decembrie nu știu ce-mi vor aduce. E posibil tot în octombrie să încep și un tratament care se va întinde pe câteva luni și care, dacă mă va ajuta Dumnezeu, îmi va schimba viața la 180 de grade, îmi voi recupera o parte din mine pierdută acum aproape 14 ani, voi câștiga o luptă a rușinii, a ascunderii, a imposibilității de a fi eu... Dar vedem! 

N-am vrut să stârnesc curiozitatea în mintea cititorilor acestor rânduri, ideea e că nu e momentul să zic mai mult despre nici unul din punctele de mai sus. Ceea ce pot zice acum e că am planuri ca să nu stau ancorată în viitor. Așa că până în iunie vreau să:

  • să fac șmotru mai amănunțit aici unde locuiesc acum. E deja totul ok în linii mari, dar aș vrea să iau și niște dulapuri la mână, să le așez cum trebuie și să spăl ferestrele
  • dacă găsesc timp și loc să fac și o sfeștanie, să știu eu că am plecat de acolo lăsând toate în ordine, inclusiv în plan duhovnicesc :)
  • să zugrăvesc la mine la apartament
  • să spal tot ce e în casă, să aerisesc, să fac ordine, să ”mărit” ce am zic că urmează să dau (astea tot la mine la apartament)
  • să izolez cumva întreg apartamentul... Cel puțin pereții care dau înspre un apartament nelocuit și în care nu sta nimeni iarna, pentru că e închiriat doar vara. Să izolez la subsol pe porțiunea unde e apartamentul meu și poate să fac și ce m-a sfătuit Anca, să izolez pe sub parchet, dar mi se pare foarte complicat sa scot parchetul din living...
  • să continui cu ceea ce fac deja privind: programul de lectură, de viață duhovnicească, de alimentație și odihnă
  • să mă țin de ceea ce am început deja să fac: să merg pe jos la muncă, măcar o parte din drum!
  • să regăsesc lucrurile care îmi făceau plăcere să le fac și fără de care simt că-mi lipsește ceva din mine...
  • să fac odată ce îmi tot promit că fac de când m-am mutat în casa mea în privința terasei. Acum am și găsit la Arabesque lucrurile de care am nevoie, bani să fie să le pot cumpăra :).
  • să pun în ordine informația din laptopul personal și în calculatorul de la job
  • etc.
E posibil ca până la sfârșitul lunii iunie, când se termină școala eu să fiu cu același program de la 8 la aproape 18 in fiecare zi, asta pentru că e posibil să nu mai revină fata pe care o înlocuiesc... Sper să rămân pe poziții, deși e greu...

Într-o seară stăteam și mă gândeam că oricât e de greu orice aș face, n-aș prefera nimic acțiunii, lucrului, a face comparativ cu a sta, a lâncezi, a visa la cai verzi pe pereți...

Cam atât pentru moment. Dacă mai găsesc idei de pus în practică în perioada asta, am să le consemnez aici pe blog.

Zile senine să aveți!


Friday, April 1, 2016

Nu e păcăleală...

Nu ştiu voi cum sunteţi, dar eu deja mă gândesc că aş vrea să-mi aerisesc degeţelele de la picioare...

Pentru inspiraţie, nişte săndăluţe care îmi plac:



Sursă imagini: Pinterest