Monday, May 30, 2016

Gândul săptămânii



Este un mare meşteşug să izbândiţi sfinţirea sufletului vostru. Pretutindeni se poate sfinţi cineva. În munca voastră, oricare ar fi ea, puteţi să deveniţi sfinţi. Prin blândeţe, răbdare şi iubire. Să puneţi în fiecare zi un început nou, o nouă dispoziţie, cu înflăcărare şi iubire, rugăciune şi tăcere. Nu să aveţi nelinişti şi să vă doară pieptul.

Se întâmplă, de pildă, să vi se rânduiască o muncă în plus faţă de datoriile voastre. Nu-i bine să vă mâniaţi şi să vă împotriviţi. Aceste tulburări aduc rău în om. Să le socotiţi pe toate prilejuri de sfinţire. Şi încă ceva. Există şi un alt câştig: încredinţându-vi-se multă treabă, învăţaţi modul cum se face întreaga muncă, slujiţi la mai multe ascultări, deveniţi mai responsabili. Primiţi cunoştinţe care mai târziu s-ar putea să vă folosească. Dacă vi se încredinţează treburi mai presus de puterile voastre, puteţi să spuneţi, totuşi – cu nobleţe, fireşte: „Iertaţi-mă, nu voi putea face această treabă”. Dar, puteţi şi să nu spuneţi, şi să vă iasă bine toată această osteneală. […]

Să munciţi cu trezvie, simplu, lin, fără frământare, cu bucurie şi veselie, cu bună dispoziţie. Atunci vine dumnezeiescul har.

(Ne vorbeşte părintele Porfirie – Viaţa şi cuvintele, traducere din limba greacă de Ieromonah Evloghie Munteanu, Editura Egumeniţa, 2003, pp. 243-244)

Sursa: Doxologia.ro

Eu l-am preluat de pe blogul Ramonei.

Saturday, May 28, 2016

Trucuri pentru a îţi creşte nivelul de serotonină

În ultima vreme am observat că nivelul meu de poftă de viață scade și asta ca urmare a oboselii care tot crește. Așa că m-am uitat pe internet și am găsit că una din cauze e nivelul mic de serotonină, cunoscut și ca hormonul fericirii. Mai jos notez câteva trucuri pentru a crește nivelul de serotonină pe căi naturale. Cu punctul 5 sunt puțin în dubii, dar am să mă mai informez. Sper să fie de folos cuiva.


1. Mănâncă adecvat: proteinele bune, fructele şi legumele cresc nivelul de serotonină. Nu elimina carbohidraţii, pâinea şi pastele pot ajuta şi ele. Evită doar ruta scurtă (şi dezamăgitoare!) spre fericire a dulciurilor.

2. Fă mişcare: sportul/mişcarea este un stimulator al stării de bine natural. Chiar şi 15 minute de mişcare pe zi va elibera hormonii stării de bine (serotonină) şi te va face să te simţi calm şi fericit.

3. Ieşi din casă. Cui nu-i place aerul curat? Plus de asta, expunerea la lumină naturală s-a dovedit a fi un stimulator al producerii de serotonină de asemenea.

4. Bucură-te de un masaj. Roagă pe un apropiat, mergi la un specialist sau fă-ţi tu singur un masaj pentru a beneficia de o cale perfectă de a te relaxa şi deconecta. Plus de asta se ştie de puterea vindecătoare a atingerii şi apropierii umane. Un masaj odihnitor te va ajuta şi să dormi mai bine, ceea ce îţi va ridica nivelul de serotonină.

5. Ia un supliment 5-HTP: capsulele cu 5-HTP cresc nivelul de serotonină. De asemenea reglează problemele de greutate şi problemele ale pielii. În scurt timp vei zâmbi cu siguranţă.


Simptome ale lipsei de serotonină:


 anxietate, nerăbdare, oboseală, gânduri negative, agitaţie, mânie, astenie, schimbări bruşte de dispoziţie, poftă de dulce, apatie, îngrijorare excesivă, insomnii, tristeţe, tulburări senzoriale etc.

Friday, May 27, 2016

Secretul oamenilor cu adevărat creativi – Despre Menlo Park de ROBIN SHARMA

Nu știu dacă am apucat să vă zic de ultima mea descoperire: specialistul în leadership Robin Sharma. Mă gândesc că nu întâmplător îl cheama Sharma, pentru că este un tip foarte șarmant :). Adică pe mine m-a cucerit cumva cu ce spune, cum le spune și cu cât de ușor realizabile par a fi sfaturile lui.

Am început să-i ascult o mică parte din înregistrările de pe Youtube și mi-am scos idei pentru început dintr-un material numit ”Secretul oamenilor cu adevărat creativi”. Acolo el spune despre procesul de lucru al marelul inventator Thomas Edison și cum putem prelua și noi câteva idei din acest proces.



Acum că am tradus o parte din informații, mi le-am notat in jurnalul meu pe puncte, am să mă desconspir să vă zic unde e locul meu Menlo Park și ce fac în el. Deocamdată e în creieraș pe post de idee...

Secretul oamenilor cu adevărat creativi – Despre Menlo Park de ROBIN SHARMA

Ce este Menlo Park? Menlo Park era locul în care Thomas Edison a mers timp de trei ani de zile şi a lucrat la marea sa invenţie (becul cu filament). Locul în care se rupea de tot ce era viaţa lui de zi cu zi (familie, îndatoriri etc.) şi se concentra doar pe lucru.

Thomas Edison a creat un spaţiu în care să fie inspirat, în care el şi echipa lui se separau de lume, locul în care dădeau naştere celor mai bune idei, loc fără factori perturbatori, loc în care au adus la suprafaţă ceea ce au dăruit mai apoi lumii.

Sfatul lui Robin Sharma e să îţi dezvolţi şi tu propriul MENLO PARK: închiriază un birou în apropierea celui pe care îl ai deja, o cameră de hotel în care să mergi săptămânal, o cafenea în care vei merge de 3 ori pe săptămână la aceeaşi oră.

Sfaturi:

#1 LOCUL TĂU MENLO PARK SĂ FIE INSPIRAŢIONAL

Ai grijă ca spaţiul tău de creativitate acută, propriul tău Menlo Park să fie cât mai inspiraţional cu putinţă. Foloseşte ceea ce te inspiră pe tine: un loc cu lumină naturală, notiţe cu citatele tale preferate, o masă anume, mult alb de jur-împrejur etc.

#2 SPAŢIUL TĂU MENLO PARK SĂ FIE STRĂIN

E bine ca spaţiul tău Menlo Park să fie uşor accesibil dar cel mai creativ spaţiu pe care îl vei obţine va fi într-o locaţie îndepărtată. Creierul este înfometat de noutate şi din acest motiv când eşti expus la o ţară străină, la o limbă străină, la artă şi arhitectură străină vei fi surprins de ideile pe care le vei genera în spaţiul tău Menlo Park.

#3 FĂRĂ FACTORI PERTURBATORI

Într-o societate obsedată de virtual şi de social media, tu nu-ţi aduce nici un device în spaţiul tău Menlo Park. Observă în acest interval ce se întâmplă cu calitatea gândurilor tale, cu calitatea muncii tale. Vei observa trecerea de la MUNCĂ/LUCRU FALS la MUNCĂ/LUCRU ADEVĂRAT.

Un bun exemplu sunt marii artişti. În atelierele lor nu găseai lucrări medicore, pentru că nu aveau timp de aşa ceva, ci totul era de cel mai înalt nivel cu putinţă.

#4 SPAŢIUL TĂU MENLO PARK SĂ FIE SPARTAN

Cu cât ai mai multe hârtii în jurul tău, cu cât ai mai multe cărţi, lucruri în dezordine, cu atât vei fi mai distras. Aşadar pătrează spaţiul de lucru cât mai spartan cu putinţă. Spre exemplu, unul din cei mai celebrii scriitori din lume a locuit timp de un an într-un hotel ieftin. Motivaţia? LUXUL/ABUNDENŢA DILUEAZĂ FOAMEA (de cunoaştere, de generare a unor idei noi etc.). Cu cât vei deveni mai de succes cu atât vei dori mai puţin să-ţi pierzi curiozitatea, creativitatea. Deci, un mediu cât mai spartant îţi poate furniza o sumedenie de idei.

#5 PLANIFICĂ-ŢI TIMPUL PENTRU SPAŢIUL TĂU MENLO PARK

„Lucrurile pe care le planifici sunt lucrurile pe care le faci.”

Acordă timp pentru a merge în acest spaţiu de generare al celor mai creative şi bune idei. Notează-l în agendă, fă-l un lucru real şi realizează-l.


În concluzie: dacă vrei să faci lucruri de valoare mare, nu trebuie să fii disponibil oricui, va trebui să mai „dispari” din când în când şi să nu fi prea uşor de găsit.

Thursday, May 26, 2016

Jurnal de recunoştinţă

19-26.05.2016
Doamne, îţi mulţumesc pentru:

- părintele C. ("nu mai ofta, că noi avem dragostea lui Hristos")
- un compliment: minunata ia, minunată şi cea care o poartă
- familia mea
- când reuşesc să sar peste furnicarul de gânduri din minte şi fac ce n-aş vrea
- menta din grădina
- seminţele de flori
- că mi-a nimerit într-o zi cafeaua (nu-mi mai place cea la ibric...)
- limonada cu mentă
- micul dejun cu 4.7 lei de la McDonalds
- sentimentul de acasă de la job
- cele două frumuseți pe nume I. și E. pe care le-am fugărit pentru un pup pe holul școlii
- cele două buchete de la o elevă din școala - unul cu bujori parfumați, trandafiri și un fir de gura-leului și al doilea cu bujori alb și iasomie
- doamna  de la Arabesque care a fost drăguță și m-a ajutat să scot ceva dintr-un raft, apoi mi-a zis că un tip de jardiniere dreptunghiulare mai înguste şi înalte dau foarte bine cu multe flori în ele. Mi-a plăcut că deși era în vârstă, era îmbrăcată cu bun gust și aranjată discret și la păr și ca machiaj. Mi-a plăcut tonusul și buna dispoziție pe care o avea.
- magazinul Arabesque, mi-a plăcut pentru ce avea și pentru cum era amenajat.
- salcia sălbatică
- mare și odihna pe care o am doar privind-o
- ananas şi mâncarea cumpărată de la autoservire
- curcubeu! primul pe anul acesta.
- bucuria copilărească de a vedea curcubeul în plin trafic (îmi venea să fac semn la toţi să se uite în dreapta la curcubeul minunat de pe cer)
- Stromae
- că-s o tipă creativă
- că e nevoie în lume şi de oameni duri şi reci ca mine :)
- colegele de la muncă, cel puţin o parte
- Sf.Siluan Athonitul. Am deschis în seara asta cartea "Între iadul deznadejdii..." fix unde m-a durut mai tare.
- discuţiile cu fratele meu şi trăznaia pe care a facut-o în Lidl şi pentru care a înţeles morala pe care i-am făcut-o pe drum


Saturday, May 21, 2016

Ce este important pentru mine?

N-am nimic de adăugat acestei postări, o notez aşa cum am trecut-o în jurnalul meu pe puncte.

1. RELAŢIA CU DUMNEZEU

- rugăciunea - zilnică (dimineaţă, seară, la masă)
                     - de toată vremea (rugăciuni scurte, Doamne Iisuse...)
- lectura - a Noului Testament
              - a Sfinţilor Părinţi
              - a cărţilor de folos sufletesc (puţin şi bun)
- participarea la slujbele bisericeşti, cel mai important: Sf. Liturghie şi Sf. Maslu
- spovedanie şi împărtăşanie deasă

2. SĂNĂTATEA

- mişcarea - sală 
                 - mers pe jos
                 - exerciţii acasă
- mâncatul sănătos: salate, fructe, mâncăruri puţin procesate/preparate, alimente din surse sigure, ceaiuri, sucuri naturale, folosit produse naturiste utile (polen, orz verde etc.)
- somnul: un somn odihnitor susţine optim desfăşurarea zilei următoare; ideal somn orele 22-5, mulţumitor 11-6, acceptabil trezirea la ora 7 maxim când sunt foarte obosită

3. PACEA MINŢII/INIMII

- pus punct relaţiilor abuzive
- ajutat doar unde se poate
- trasat graniţe personale la job şi în viaţa privată
- fără ranchiună, fără resentimente, fără tocat la gânduri pe o discuţie/situaţie pe care nu o pot rezolva, controla
- rugăciunea pentru ceilalţi, mai ales acolo unde nu am ce face fizic, emoţionale, psihic, dar şi respect, bun-simţ, prietenie (aici am avut în minte micile frecuşuri care pot apărea cu colegii de serviciu, cu părinţii copiilor din şcoală, cu colaboratorii noştri)
- concentrarea pe muncă, pe studiu, pe pacea cu ceilalţi - fii eficientă la muncă, nu bârfi, nu te plânge
- ţine un jurnal de mulţumire
- rugăciune pentru apropiaţi, pentru vrăjmaşi, pentru cei din trecut cu care nu am ajuns la pace
- cultivarea duhului blândeţii

4. LECTURA

- să fie mai puţin recreaţională şi specifică (cărţi de succes, literatură clasică etc.)
- să fie mai mult educaţională

5. CULTIVAREA PASIUNILOR

- cultivarea talanţilor
- acordat timp creaţiei

6. ELIMINARE FACTORI PERTURBATORI

- Facebook, site-uri inutile, lecturi inutile, filme inutile sau alte activităţi şi lucruri care "omoară timpul" - timpul e scurt, nu mai e loc de risipă
- persoane care te mănâncă lăuntric: văicăitorii, leneşii, abuzatorii mental/verbal - nu e timp de aşa ceva, viaţa e scurtă
- eliminat ce e muncă inutilă, care nu atinge vreun scop mai amplu

7. RELAŢII PRIORITARE: familia (bunica, părinţii, fraţii mei), prietenii apropiaţi, colegii de muncă
- atenţie la abuzatorii care se strecoară printre rude, prieteni şi colegii de muncă :) - revezi punctul pacea inimii/minţii

Friday, May 20, 2016

În ultima vreme...

Nu aduce anul ce aduce clipa. De aş fi avut în minte aceste cuvinte când am scris această postare, poate aveam un entuziasm mai moderat privind planurile mele pentru lunile mai şi iunie. La câteva zile după ce am scris ce am scris acolo, lucrurile aveau să se precipite mai repede decât speram eu, dar mă bucur că a fost aşa, fiind totul spre luminare, reaşezare, revizuire a cam tot ce e viaţa mea. Deşi a fost o lună seacă dpdv al lucrurilor propuse, lăuntric activitatea a fost intensă.

Ce merită să consemnez privind rândurile din vechea postare e că am reuşit să mă mut înapoi la mine acasă. Cam pe 26 aprilie aveam să vin acasă şi să intru în apartamentul meu proaspăt inundat :). Deci acum se cere să schimb parchetul cu totul fiind umflat de la apa care a intrat în el.

Ce vreau eu să scriu astăzi e că sunt sub influenţa unor experienţe recente şi a unor lecturi care m-au pus serios pe gânduri. Ca experienţe... nu poate fi pus în nici un caz aici, ci cel mult într-un jurnal secret, sau mărturisit în faţa unor persoane foarte apropiate şi de încredere, genul de poveşti care trebuie să intre în mormânt cât mai curând. Ce pot să consemnez e că am fost aşa de copleşită cu toate că am avut o altercaţie şi cu şeful meu cel mare, altercaţie care a rămas în coadă de peşte şi pe care sper să o lămuresc curând. Acest mic conflict nu a fost una din probleme, ci am ajuns la el din cauza haosului din capul meu.

Ca lecturi am finalizat recent: O altă creştere - Şcoala muncii scrisă de academicianul Simion Mehedinţi, Cu Hristos te întâlneşti mai întâi în iad de Maica Siluana Vlad şi Omul în căutarea sensului vieţii de psihiatrul şi suapravieţuitorului lagărului de la Auschwitz, Victor Frankl. Am scos din aceste cărţi citate la care vreau să revin, cu care am rezonat puternic şi, dacă e cazul, le voi scrie la un moment dat şi pe blog.

M-am bucurat să citesc cărţi aşa "grele" una după alta, fără să ştiu şi să conştientizez că lecturile se vor lega între ele. Mi-am dat seama încă o dată că sunt pe drumul cel bun cu ceea ce fac, cu ceea ce gândesc, cu ceea ce vreau de la mine şi de la viitorul meu apropiat şi îndepărtat. Că există lucruri esenţiale de care am nevoie într-o societate în plin declin moral. Cuvintele care ar rezuma cele trei titluri, în ordinea menţionării lor ar fi că munca e sfântă, că doar Dumnezeu ne mai poate da un echilibru interior şi că trebuie să ne cunoaştem "de ce"-ul.

Aşa că, după atâta agitaţie, după lecturile mele, după discuţii, după încurajări, după decizii serioase, m-am pus să notez în agenda mea lucrurile care sunt esenţiale pentru mine. Dar pentru ele voi face o postare nouă. 

Gânduri bune tuturor!


Thursday, May 19, 2016

Jurnal de recunoştinţă

12-19.05.2016
Doamne, îţi mulţumesc pentru:



- sandvişurile calde
- chiuveta goală
- să spăl vase - prilej de rugăciune
- ispite - îmi arată că oricât mă agăț eu de lume/oameni și de lucrurile care mângâie temporar inima, țelul, scopul, nadejdea, speranța, ajutorul, ancora, reperul, stânca, bucuria e altceva. Pardon, Altcineva. Hristos :)
- blogurile faine, blogurile care îmi dau nădejde, blogurile fraților și surorilor în Hristos. Exemplu: Diana de la De dimineață și Grațiela de la Dulapul cu vise
- parfumul suav de bujori
- bujorii roz
- parfumurile scumpe, na! :) (asta pentru că am mai primit unul nou)
- când am mult de lucru, că nu mai am timp de gânduri că mă plictisesc
- îngheţata cu nucă şi caramel
- ou ochi cu mult piper pe el şi brânza feta
- seminţele de flori
- trandafirii de dulceaţă
- macii
- cărţile
- espresso-ul freddo de la Filicori
- discuţiile faine cu prietenii mei
- Noul Testament
- copiii de la şcoală, în special cei mici-mici
- pentru pupicurile lor, pentru îmbrăţişările lor

Tuesday, May 17, 2016

7 trucuri pentru a învinge amânarea (2)

Primele 3 sfaturi le puteti citi aici.



4. ÎNVINGE SINDROMUL CERCETĂRII NESFÂRȘITE (piedica de început) - Modifică documentarea în actiune, luând notițe pe hârtie.

Unul din motivele amânării este scuza că nu ai suficiente informații pentru a lucra, deci ai nevoie să faci o documentare, dar aceasta este o activitate pasivă. Soluție: când te documentezi, ia și notițe pe o foaie, ceea ce reprezintă o acțiune propriu-zisă, nu e o cercetare pasivă. Scrie și ideile și impresiile ce îți vin în minte in timp ce citești/scrii.

5. LUPTĂ CU DISTRACȚIILE (piedica de mijloc)- Dacă te convingi într-un moment important că vrei să faci orice altceva (să stai jos, să te uiți la TV), du-te și fă ceva complet diferit.

La jumătatea drumului în rezolvarea unei activități importante, e posibil să simți nevoia să dormi, dar, uneori, aceaste pauze pot dura ore, zile, chiar ani întregi până într-acolo încat activitatea la care lucrai îți va deveni străină și neinteresantă. Soluția: spală rufele, sau fă orice altă activitate de odihnă activă, ceva diferit de tipurile clasice de pauze/odihnă: a dormi, a te uita la TV, a intra pe Facebook etc. Poate fi orice altă activitate care te ține alert, îți odihnește mintea, dar îți dă și satsifacția lucrului dus la capăt. După ce ai terminat, te poți întoarce la activitatea ta principală odihnit și entuziast.

6. ÎNVINGE TULBURAREA DE LA SFÂRSIT (piedica de sfârșit) - Înainte să termini, ține-ți recompensa la distanță până îți atingi obiectivul.

După ce ai trecut de piedica de mijloc, o a doua piedică importantă este cea cu care te confrunți la finalul proiectului sau obiectivului tău. Chiar înainte de a termina îți poți zice că ai nevoie de un respiro, dar și acest respiro îți poate bloca finalizarea proiectului. A termina ceva poate deveni la fel de imposibil cu a începe un proiect! Soluția ar fi să-ți interizici plăcerile pe care ai vrea să ți le oferi chiar înainte de a finaliza un proiect (un film, o plimbare etc.). A ține în frâu o plăcere poate fi un puternic motivator pentru a finaliza obiectivul.

7. LUPTĂ CU OBOSEALA - După ce ai terminat ce ți-ai propus, oferă-ți o recompensă.

Timpul petrecut în afara proiectelor e la fel de important ca timpul petrecut la proiecte. După ce ai terminat, oferă-ți o recompensă fără a te mai gândi la obiective, proiecte, liste etc. O minte odihnită te poate ajuta mai mult decât una epuizată care va amâna și mai puternic orice obiectiv.

Wednesday, May 11, 2016

Terapeutic

Pe lângă declaraţiile uzuale de iubire pe care le primesc de la picii din şcoală, ieri şi azi au avut loc câteva momente care mi-au fost mai de ajutor mie decât lor.




Ieri ţineam în brate fratele unor alţi trei frăţiori din şcoala, un bebe de câteva luni, când una din fetiţele de care m-am lipit de la grupa mică vine aşa în lateralul meu şi începe să mă împingă, apoi să mă tragă de o mână, să încerce să o dezlipească şi pe cealaltă de peste bebe să se pună ea în locul lui...

Azi aveam la dormitor o fetiţă care are 3 ani şi nu poate sta decât lângă fratele ei, chiar dacă el e grupa mare. Şi plânge şi o apucă panica dacă el nu e in raza ei de vedere, iar câteodată o apucă plânsul şi cu el în zonă.

Azi au rămas amândoi la dormitor, iar când s-au trezit P. îi reamintea cât de plângăcioasă e ea şi că drept pedeapsă o s-o lase la grupa mică. Mă trezesc şi eu că fac pe deşteapta şi-i zic că e vremea să înţeleagă că nu va putea sta lipită mereu de P., mai ales că el din toamnă va merge la clasa pregătitoare şi ea nu va putea merge după el... (pentru ea e primul an de grădi şi a plâns aproape neîncetat vreo 2-3 săptămâni când a fost lasată la şcoală).Şi se pune M. a mea iar pe un plâns din acela ancestral, sfâşietor, nu genul acela de plâns isteric de copil răsfăţat care face un tantrum, ci de copil părăsit de toţi care nu ştie ce e cu el şi cui a rămas el.

Şi mi-am adus aminte de un copil de 2 ani, care acum 30 de ani plângea în toiul nopţii pe un pat de spital, singur, un copil care plângea cu un plâns din acela ancestral, sfâsietor, plâns de copil părăsit de toţi care nu ştie ce e cu el şi cui a rămas el...

Mi-am dat seama cât greşesc eu prin lipsa mea de blândeţe şi cât de greu îmi e să fiu blândă. Aşa că am lăsat să curgă blândeţea asta, să vină de nu-ştiu-unde şi s-o alin pe fetiţa asta. Aşa cum acum 30 de ani un copil mai mare a venit şi m-a consolat pe mine, s-a întins lângă mine în pat în noaptea aia şi a stat aşa pe întuneric până m-am liniştit, aşa m-am dus la M. care plângea încă în pat, am luat-o în braţe şi am stat aşa cu ea fără să-i zic nimic până s-a liniştit, apoi am îmbrăcat-o şi i-am explicat că şi dacă P., mama sau tata nu e lângă ea, ea nu e singură, e cu copiii, e cu doamnele care îi vor binele şi că treptat va deveni o fetiţă curajoasă care nu va mai avea nevoie să stea cu P. Am întrebat-o şi dacă merge la biserică şi ştie vreo rugăciune şi mi-a zis că ştie "Îngeraşul", aşa că i-am zis să se roage îngeraşului păzitor când i se face teamă că rămâne singură, sau dor de mamă şi aşa va prinde curaj...

Nu vreau ca rândurile de mai sus să-mi aducă vreun premiu, sau laudă. N-am făcut nimic decât să fiu om într-o situaţie, nu ştiu ce aş fi făcut în altele. Cum îmi spunea o mămică, poate că-s aşa blândă, bună şi iubitoare cu copiii mici pentru că nu am şi responsabilitatea creşterii lor, ci mă bucur când şi când de prezenţa lor. Cine ştie?

Tuesday, May 10, 2016

Părelnicie/închipuire/înșelare


Mi-au plăcut mult pentru că viața reală, viața din spatele fațadelor afișate în lume, viața din spatele postărilor frumoase de pe bloguri e destul de crudă atunci când o trăiești cu onestitate.

Mi-am dat seama tot mai mult că realitatea e una, ceea ce visăm noi e alta. Citim texte frumoase, cărți potrivite, vorbim de lucruri înalte, ne place să părem și să ne închipuim despre noi altceva decât ceea ce suntem. Suntem mândri și nu  ieșim din înșelarea asta decât prin mari zguduiri și suferințe.

Fugim și fugim, cădem, ne trezim, dar o luăm de la capăt și ne punem la loc mască părelniciilor. Fugim iar și ajungem iar în locul acela în care ne privim cu cruzime într-o oglindă în care îți vezi interiorul beteșugit, îți dai seama că nu e nici o soluție pentru problemele tale, că toate căile psihologice sunt doar întrebări din întrebări și false soluții.

Mereu am vrut să cred că problemele mele sunt mai vaste, că trebuie multă informație și multă muncă spre a le soluționa, dar totul se traduce la următoarele detalii:

1. problema = suntem mândri. Credem că știm și că putem ceva. Ne încredem în noi 100%.
2. soluția = să ne smerim. Să înțelegem că noi nu putem nimic și că altcineva poate lucra în noi, că viața, puterea, râvna, soluțiile, cu alte cuvinte combustibilul este Dumnezeu.

Nu vreau să zic prin rândurile mele că ar trebui să stăm cu poalele în cap zi de zi şi să ne plângem de cât de grea e viaţa, dar mi-aş dori să n-o mai idealizăm atât, să nu ne mai amăgim că există bucle în spaţiu de reverie, să nu mai avem păreri înalte despre noi, că suntem la măsura X sau Y. Spre exemplu, din toate lecturile mele recente doar câteva titluri au avut un conţinut care să pun degetul pe rană şi să zică: asta e buba şi asta trebuie să faci ca să o vindeci. Deci aş vrea să fac mai mult şi să contemplu mai puţin.

Viaţa e viaţă şi în mare parte e o cursă cu obstacole în care înveţi singuri să treci probele... Dar să nu uit(ăm) de Viaţa din viaţă:

Hristos a ÎNVIAT!