Tuesday, August 16, 2016

1-15 august 2016

Ador perioada aceasta din an. În special zilele de 1-15 august, perioadă de sondări lăuntrice.

În 2013 în perioada asta îmi găseam de muncă, în 2014 nu știu exact ce anume a fost notabil, dar în 2015 știu că luam o decizie foarte importantă pentru mine.

Anul acesta a fost și mai și. De pe 1 parcă am simțim o nevoie imperioasă, puternică, din adâncul ființei mele să schimb niște lucruri. Brusc mi-am schimbat întreg regimul alimentar, a fost și perioada de post, dar n-am mai consumat decât suc natural dimineața și apoi salate, sau chestii simple fierte. Am slăbit, sau am senzația asta, dar nu că am slăbit e important, ci cum mă simt eu cu mine, eu în mine.

Apoi am luat o decizie să nu mai las pe nimeni să decidă ce voi face sau ce curs voi da gândurilor mele. Când te dezbari de cele ale lumii, când decizi să o iei pe panta îngustă a vieții, când te retragi din grupurile care te-ar influența într-un fel sau altul, când nu mai bei, nu mai pierzi nopți, când nu mai fumezi, când nu mai trăiești destrăbălat. rămâne cel mai fin teren al bătăliilor: mintea/gândurile. Și dă-i și judecă, și dă-i și crede-te tu mai cu moț și zorzoane. Iar dacă mai ești și Irina, devii foarte susceptibilă la sugestiile celor din jur. Și bune, dar și rele. Nu mai decizi tu în proporție de 100%, ci te lași influențat. Am închis și chestia asta. Eu decid ce voi da minții mele să toace. Eu decid ce voi gândi și alege de aici înainte. Eu decid ce las să mă întristeze și ce să mă entuziasmeze. Eu îmi voi asuma răspunderea pentru orice voi face și decide de aici înainte, chiar dacă asta înseamnă să mă dau cu fundul tare de pământ la un moment dat.

Ce e ciudat e că știu sigur că alimentația m-a ajutat în acest proces. N-am mai avut ceață pe creier, ceață care mă facea anxioasă sau impulsivă. Că tot vorbim de anxietate, de la sucurile naturale, cred, n-am mai putut să beau cafea. Iar când n-am mai băut cafea, s-au dus și stările de agitație și teamă inexplicabilă.

M-am aflat efectiv ca într-un tunel, un spațiu de timp în care am ales să-mi direcționez gândurile mult spre Dumnezeu, să duc tot ce mă frământa pe mine spre El, să duc sacul gândurilor la cel mai bun morar :).

Am fost destul de mult și la plajă. Cu sinceritate zic că anul acesta am făcut plajă cât n-am făcut din copilărie până acum. Coborând scările zi de zi de la Modern îmi aruncam acolo în nisip și frica mea de singurătate, spații mari, oameni străini, ridicol, expunere, rușinea de a fi în pielea mea.

Am citit mult. Pe plajă, acasă, acasă și pe plajă. 4 cărți într-o lună și nu mă opresc. A fost iar o alternativă bună de a pune stop la lucrurile inutile care-mi puteau traversa mintea.

Nu-mi doresc decât ca lucrurile să fie așa și pe mai departe. Dumnezeu știe dacă va rămâne acest proces adânc imprimat în ființa mea.

Nu de alta, dar la capătul acestor zile m-am îndrăgostit.

Pam-pam


Cu prețuire, 
Irina

5 comments:

  1. Hehe! Te-ai indragostit de viata, nu? :P Si mie mi-a priit perioada asta, acum ma straduiesc sa pastrez ce-am invatat si sa nu mai fac lucrurile la care mi-am promis sa renunt.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Categoric de viata! :)) Si eu sper sa raman pe traseu... desi ieri si azi am mancat cam detoate...

      Delete
  2. Ce bine suna schimbarea asta, Irina draga! Sa iti ajute Dumnezeu in tot!

    P.s. Asa-i ca te-a cucerit piesa Lost on you? :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Imi place foarte mult piesa!

      Te imbratisez, Clau!

      Delete
  3. Ce imi place schimbarea asta! Da, si eu am remarcat ca sunt mai calma de cand am redus (nu am reusit sa elimin complet) zaharul din viata mea. Perioadele cu produse din supermarket nu m-au ajutat, dar acum e vara si piata ofera multe.
    Cafea nici eu nu beau, si da, ma agita, imi ridica pulsul si tot ce simt e escaladat.

    Cu plaja, te invidiez si admir. Nu rezist pe plaja decat la rasarit, si iarna :) (pielea mea si soarele sunt chestii de tinut departe :D ). Ai produs suficienta vitamina D pentru corpul si sufletul tau (am impresia ca si tu esti ca mine, o persoana kinetica, sa faca ceva, sa produca ceva cu degetele, care se simte bine cand a mai construit ceva).

    ReplyDelete