Wednesday, August 17, 2016

Cea mai mare minciună deghizată în compliment

Câteodată ne învârtim în cercuri. Încă n-am învățat cum se iese din cercuri, deși m-am rugat, am cerut să nu mai fiu în cercuri, să nu mai calc în aceleași ape, să nu mai fac aceleași lucruri, să nu mai experimentez același tip de experiență, să nu mai găsesc același tipar de om. Dar, cu toate astea, mă aflu în cercuri.

Un astfel de cerc e format din cele mai măgulitoare cuvinte care-ti pot mângâia urechea de femeie singură. ”Ce femeie mișto ești tu, stăpână pe tine, independentă, descurcăreață, serioasă, am nevoie de cineva ca tine în viața mea, ești altceva...” Apoi puf!, persoana care spune aceste cuvinte dispare. Dispare ca înghițit de pământ, ca și cum n-a fost vreodată, ca și cum nu m-a cunoscut vreodată. Și eu rămân și mă întreb, dar cum?, că eu eram ”cea mai mișto femeie, stăpână pe mine, independentă, descurcăreață, serioasă, aveai nevoie de cineva ca mine în viața ta”...

De fapt femeile mișto, stăpâne pe ele, independente, descurcărețe, serioase, de care tu ai nevoie în viața ta etc. sunt un fel de bau-bau, un fel de moartea pasiunii, un fel de castratoare emoționale ale bărbaților. Nu poți ține/accepta lângă tine cineva atât de bine centrat, de prezent, de capabil, această minte pe două picioare cu propria ei putere și existență.

Ceea ce se întâmplă de fapt e că nimeni nu știe că aceasta ”capabilitate” e doar rodul camerelor goale, răsunetul pașilor pe o podea care nu te vede decât pe tine, al nopților în care te uiți pe tavan, al mașinilor pe care le duci tu singură la reparat, al zilelor în care te iei în piept cu toți ceilalți bărbați care profită de faptul că ești singură și vulnerabilă, o pradă ușoară care nu merită respect, căreia i se poate cere lejer ore peste program, zile de weekend cu probleme de serviciu, că, na, tu ți-ai spălat nădragii în timpul săptămânii, n-ai avut om acasă, n-ai avut copii acasă, tu n-ai responsabilități, tu nu ai obligații, tu ești o frunză în vânt, o vanitoasă descreierată, ai timp să te aranjezi, să mergi în magazine să-ti iei țoale noi, tu ai timp, dar n-ai altceva, n-ai pe altcineva care să-ți țină socoteala.

Trăiesc într-o sumă de prejudecăți... dansez în sute de cercuri, mă scald în ape străine multora.

Trăiesc cele mai mari minciuni. Nu-s femeia aia stăpână pe mine, sunt doar un om care se străduiește, care vrea să trăiască, pentru că într-o lume plină de absurd nu poți decât să mori.

Iar dacă mai aud vreodată cuvintele astea: ”Ce femeie mișto ești tu, stăpână pe tine, independentă, descurcăreață, serioasă, am nevoie de cineva ca tine în viața mea, ești altceva...” poți să fii sigur că eu voi dispărea în secunda doi.

Cu moralul sub nivelul mării azi,

Irina

3 comments:

  1. Draga mea, ai primti un mesaj pe blog la mine de la o cititoare ca nu poate comenta pe blogul tau: http://casutadinpoveste.blogspot.ro/2016/08/galeta-cu-piersici.html#comment-form
    Anca, te rog ingaduie sa-i scriu aici la tine ceva Irinei de la Bloguldela mare, fiindca la ea nu pot lasa comentarii! Si-mi pare asa de rau ca se chinuieste! Dupa ce-am trecut si eu prin multe faze despre care povesteste si ea, a venit o vreme cand ceva s-a schimbat, de fapt am inteles cumva ca nu-mi sunt suficienta mie insami...Problema cu femeile inteligente, cultivate, care arata si destul de bine si e greu sa nu constientizeze ca au multe calitati (chiar daca sunt constiente si de defecte) e ca emit semnale potrivit carora nu au nevoie de nimeni. Nu stiu cum sunt semnalele astea, in orice caz ele exista si cei din jurul nostru le percep si se comporta ca atare. Barbatii sunt si raman mereu in anumite sensuri copii, au nevoie de grija cuiva, sunt atrasi de femeile care emit semnale "materne", ca sa zic asa. Adica femeile mai dispuse sa aiba grija de altcineva decat de ele insele. Asta este foarte greu pt o femeie care s-a obisnuit (si a avut inclinatii de la inceput) sa se uite la ea, sa se introspecteze, sa se cultive, sa tinda catre independenta...Desi si o astfel de femeie isi doreste o familie, un sot, copii. Dar parca si-o doreste PENTRU EA, ca sa fie ea implinita, nu ca sa se daruiasca, sa aiba grija de cuibul ei, de altii...In plus de regula o astfel de femeie are si pretentii foarte mari de la altii, fie ca e sau nu constienta de asta. Poate fi foarte saritoare, eficienta, sa ajute pe multi, dar cumva ea ramane centrata pe ea si asta se simte. Pt mine schimbarea a insemnat un fel de "nu ma mai uit la mine, ci ma uit la voi si chiar va vad si VA PLAC asa cum sunteti, nu vreau sa va schimb, nu vreau sa-mi faceti pe plac, nu va mai supun testelor, nu va incadrez in grile, pur si simplu va vad si constat ca sunteti importanti pentru mine si valorosi".Cand iei decizia de-a face asa si ceri ajutor de la Domnul, lucrurile se schimba. Cand vrei sa-ti intemeiezi o familie cam trebuie sa-ti dai seama ca asta inseamna mai ales ca vrei sa daruiesti, sa renunti in buna parte la tine asa cum te stii si sa descoperi in tine o persoana care vrea sa traiasca IMPREUNA, iubind pe celalalt cel putin cum te iubesti pe tine, cu calitati si defecte cum realmente toti suntem, nu doar asa, in teorie...S-ar putea sa descoperi ca nu poti trai impreuna, adica ai un real handicap asupra caruia e necesar sa te apleci pentru remediere, cu ajutorul lui Dumnezeu. In orice caz primul pas e sa-i privesti pe ceilalti cu simpatie si fara sa-i judeci.Cred ca ajuta sa realizezi ca Dumnezeu ii iubeste si pe ei cel putin cat te iubeste si pe tine si ca le vrea si lor binele - iar pe Dumnezeu sa-L "vezi" ca pe Cel ce uneste, fiindca realmente El vrea sa ne uneasca...

    ReplyDelete
  2. ti pup. Avem si zile din astea.
    Maine stiu ca va fi o zi mai buna.

    ReplyDelete
  3. Of! Problema asta cu cercurile cred ca apare pentru ca e o lectie de invatat, de o parte sau de alta. Poate tine de mesajele transmise, cum spune si cititoarea Ancai,dar tine si de interpret. In orice caz, ce-i al tau e pus deoparte! Si da, stiu ca pare usor sa vorbesc, avand in vedere ca eu mi-am gasit peticul, dar am trecut si eu prin aceasta perioada de cautare si framantari. Asa ca... rabdare, rabdare, rabdare! :D

    ReplyDelete