Cum devenim magicieni? - Hărnicia

Deschid cartea "Dragostea - cum să o dobândim, cum să o păstrăm" de Dimtry Semenik, cu alte gânduri decât cele care vor fi aşternute mai jos, şi dau peste această reţetă.

Cum devenim magicieni? Notez mai jos secretul. Nu vă speriaţi, textul e ultra-ortodox :)

1. HĂRNICIA

• sunt mulţi oameni pentru care aproape orice lucru li se pare greu. Aceasa este o stare nesănătoasă, pe care trebuie neapărat, cu orice preţ, să o depăşim, dacă vrem să ne trăim viaţa cu bucurie şi cu rost pentru noi înşine şi pentru ceilalţi.

• dacă nu aţi avut parte de nişte părinţi care, înţelegând ce moştenire preţioasă este hărnicia pentru copil, v-au pus să munciţi din copilărie în casă, la ţară, în sport sau la învăţătură, veţi fi nevoiţi să vă "încărcaţi" singuri, să vă fixaţi un scop interesant: ori să învăţaţi ceva, ori să faceţi ceva. Cu cât sunteţi mai leneşi, cu atât vă aduce mai mult folos munca după grafic.

• foarte de dorit, practic obligatoriu este să faceţi un sport - un sport unde, în primul rând, să existe un antrenor dur şi pretenţios, iar în al doilea rând să vă fie solicitată capacitatea de rezistenţă.

• majoritatea sporturilor sunt potrivite pentru deprinderea hărniciei, fiindcă te obligă să treci peste "nu pot".

• prin ce este valoros sportul? Nu numai prin aceea că facem ceva depăşindu-ne slăbiciunea ci şi prin aceea că facem asta cu corpul nostru.

• omul constă din duh, suflet şi trup. Duhul este putere ce umple sufletul de energie şi raţiune. Sufletul conduce trupul. Trupul pare a fi o parte pasivă, dependentă, a persoanei umane, care n-ar trebui să ne creeze probleme deosebite. Lucrurile nu stau însă deloc aşa. Trupul leneş, răsfăţat, e o povară pentru suflet şi o frână în calea oricărei activităţi. (...) Sportul ne învaţă trupul să muncească cu un coeficient înalt de eficacitate, adică să ceară puţin şi să dea sufletului nostru mult. Omul care face sport cu moderaţie are mai mult timp şi mai multe forţe pentru orice ocupaţie, simte, ca să zic aşa, bucurie în muşchii săi, pe când omul răsfăţat, care nu-şi oboseşte trupul, se simte obosit mereu. Sportul transferă trupul din vrăjmaş (trădător) în prieten (aliat).

• a vă disciplina, a vă forma deprinderea efortului, nu este însă suficient pentru a deveni harnici cu adevărat. Trebuie să faceţi în aşa fel încât să vreţi să faceţi eforturi.

• orice om ştie senzaţia aceea când nu îţi vine să faci nimic. Pentru mulţi, aceasta este o stare permanentă. Trebuie neapărat să ne luptăm cu ea, fiindcă nu numai că ne chinuie, ci ne şi lipseşte de capacitatea de muncă.

Din cartea "Dragostea, cum să o dobândim, cum să o păstrăm" - Dimitry Semenik