Friday, August 26, 2016

Gânduri la împlinirea a 3 ani de serviciu

Zilele acestea fac fix 3 ani de când lucrez în acelaşi loc. Nu e chiar acelaşi loc unde m-am angajat în acel an, dar e vorba de acelaşi patron.

Multe lucruri s-au întâmplat în aceşti 3 ani şi mă minunez şi eu de una singură. Deşi zilele astea am fost plină de nervi şi lupte tot din cauza jobului, tot la limită să renunţ, eu fac 3 ani de când sunt în acelaşi loc de muncă. Şi asta înseamnă mult pentru mine. Înseamnă că:

  • timp de 3 ani de zile m-am prezentat zi de zi la serviciu. Moartă, coaptă, cu chef, fără chef, a trebuit să merg. Mi-am demonstrat mie că-s capabilă să fac ceva pe termen lung, că-s loială, mi-am dezvoltat diferite tipare de lucru la job şi în afara lui. 
  • pe final de aceşti trei ani mi-am dezvoltat tipare de a coopera cu stresul, cu tipare diferite de persoane, cu nervii şi supărările altora. Mi-am atins limite deosebite, iar într-un final am învăţat să o iau şi eu mai moale :).
  • acum la final de 3 ani de muncă simt că lucrurile pot creşte. În paralel cu aceşti trei ani, blogul îmi stă mărturie în direcţia căutărilor mele, abia acum simt că pot dezvolta nişte lucruri în direcţia pe care o vreau.
  • acum simt că îmi mai pot aloca încă (măcar) 3 ani ca să fac ceea ce-mi doresc cu adevărat. Simt că timpul e relativ, el trece oricum şi indiferent de forma pe care i-o dai tu. Poţi petrece 3 ani mergând la job, venind acasă, băgând seriale până adormi, apoi o iei de la capăt. Sau poţi folosi timpul liber pentru a te dezvolta în direcţia dorită de tine. Da, la mine puteţi da vina pe contextul meu de viaţă care îmi "permite" să fac una sau alta. Dar şi în cazul meu a face sau a nu face unele lucruri ţine doar de motivaţie şi în nici un caz de contextul meu de viaţă.
La sărbătorirea a 3 ani de job închin un pahar şi zic "La multi ani!"

P.S. Zilele astea mergeam cu maşina spre job şi mi-am zis its over.

Apoi pe drumul spre întoarcere am zis: ce atitudine de învingător vei dezvolta tu dacă fugi din faţa a ceea ce e mai greu pentru tine acum? Marea provocare pentru tine acum e sa faci lucrurile să meargă fix în contextul acesta dificil de viaţă... 

Deci sper să-mi revin curând definitiv, nu de alta dar începe şcoala :).


7 comments:

  1. Nu inteleg din postarea ta daca iti detesti jobul sau nu :) Daca da, poate ar trebui sa faci o schimbare chiar daca privesti cu optimism lucrurile pe care le-ai invatat in ultimii ani.

    ReplyDelete
  2. Nu pot sa-mi dau seama. E un spatiu in care ramai blocat, nu evoluezi nici financiar, nici ca functie... Sunt si multe aspecte pozitive, cred ca de asta n-am renuntat la el, sau poate pur si simplu din cauza ca prin Constanta alternativele de job sunt slabe sau inexistente... si se speculeaza mult treaba asta de catre angajatori.

    ReplyDelete
  3. Of, of, cum rasucesti tu cutitul in rana! Si da, imi dau seama ca exista o rana, undeva, nu foarte bine inchisa. Si exista un job de la care as pleca si maine, daca as avea alternativa. Dar chiar daca am incercat, fie nu ne-am inteles la pret (bani), fie la programul de lucru. Caci cu copiii nu-mi permit sa lucru pana la cine stie cat seara si x weekenduri pe luna. Si nu, n-am priceput de ce trebuie sa fiu inca aici, dar inca mai sper sa inteleg...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Offf... :( De asta imi doresc foarte mult sa gasesc, sa aflu, sa testez, sa experimentez, sa vad ca se poate si sa zic si la altii despre lucrurile facute pe cont propriu. Decomandata caut! Cum circula pe net vorba aia "daca nu vei lucra la visul tau, te va anagaja altcineva sa lucrezi la visul lui". Categoria de antreprenoriat asta are ca scop!

      Uite, impartasesc ceva cu voi: http://alobebe.md/femei/business-feminin/

      Delete
    2. Minunat, multumesc! Mi-am permis sa pun si eu linkul in blogroll! Despre incercarile mele, cu alta ocazie! Weekend frumos!

      Delete
  4. probabil ai ajuns la stadiul de echilibru, vezi si bune si rele, nu stii unde sa evoluezi. Ma bucur ca nu lasi blazarea sa te cuprinda si iti deschizi creierul si sufletul si te dezvolti singura.

    Si eu am visele mele la care lucrez. Si 1 ora pe sapt. e tot lucru pt vis si e mai mult decat nimic!!

    ReplyDelete