Tuesday, September 20, 2016

Cum a fost ziua de 19 septembrie

Despre ziua de ieri, pe puncte:

  • cred că e ora 4 jumate sau 5 fără, nu mai am somn, am emoţii pentru ziua de azi. Afară tună şi toarnă cu găleata. Bine că nu văd nimic, că am draperia trasă, iar fereastra izolează bine sunetele. Păcat că nu am candela aprinsă, câteodată mi-e frică în toiul nopţii pe beznă.
  • încep să sune alarmele, prima la 5, a doua la 5 jumate. Mă duc pe hol să opresc telefoanele, scap unul pe jos. Înainte să ajung la ele, dau să aprind lampa de la capul patului, se arde becul.
  • cobor totuşi la 6 din pat, apuc să mă spăl. Începe să-mi fie frică de cum se aud tunetele de pe holul scării.
  • se ia şi lumina. Mă chinui cu lumina de la telefon să mă îmbrac, să-mi prind părul. Nu mai am timp să mănânc, e şi beznă, n-ai curent nici pentru esspressor şi oricum trebuie să pleci mai devreme la muncă, ca să ajungi la timp.
  • umbrela. Da, e sus pe dulap. Încerci să o iei, e după o cutie, pe cutie nişte saboţi de lemn. Cad saboţii, te fereşti la milimetru.
  • materialele pentru copii, azi ai cu ei activitate. Cobori tot pe beznă, deschizi dulapul, cade pe tine tot ce ai îndesat aseară acolo: hartii, cartoane etc. Apuci să iei totuşi ce ai nevoie...
  • ajungi la uşă, vine curentul, haha!, pleci. Ieşi din casă, afară sinistru. Decizi să mergi la McDrive să iei o cafea şi un sendviş, pe drum constaţi că toate intersecţiile sunt blocate de apă. Decizi să testezi azi 5toGo. Ajungi la nimereală la el, după ce ai ieşit safe din vreo 3 lacuri create ad-hoc de către furtună şi 5 ambuteiaje de groază. Nici un poliţist pe stradă.
  • tipul care te serveşte la 5toGo te întreabă dacă-ţi tremură mâinile că n-ai băut cafeaua, zici da, nu mai stai să explici că aşa îţi tremură ţie mâinile de fel. Îţi iei şi un fresh şi te duci spre şcoală.
  • pe drum verşi un sfert din cafea. Parchezi maşina departe de şcoală, e ambuteiaj şi aici. Un nene îţi face observaţie că ce ai tras aşa aproape de maşina lui. Urci înapoi, o dai mai în spate, ca să constaţi că nu avea de făcut nici o manevră, a ieşi practic doar învârtind un pic de volan stânga. În fine!
  • pe drum ajungi din urmă un tătic cu fetele. Uneia din fete îi cade o orhidee din aranjamentul floral din mână. Tu o strigi şi le arăţi ce le-a căzut. În acest proces mai verşi juma de pahar de cafea, pe cămaşa de data asta.
  • ajungi în şcoală. Afli că eşti doar tu, paznicul din şcoală şi una din femeile de serviciu. Copiii de la grupa mică urlă din toţi rărunchii. Te duci şi-i aduni prin clase, nu-s toţi copiii veniţi. Pe drum culegi din zbor pupici şi îmbrăţişări de la piticii de la grădi.
  • vin şi restul angajaţilor. Intrii un pic la clasa a4a şi faci cu ei o activitate de lucru manual. Eşti mai dată pe spate decât ei de ce iese...
  • doamna învăţătoare de la a4a îţi spune că eşti dăruită pentru învăţământ. Răsuceşte iar cuţitul în rană...
  • vine televiziunea.
  • pe repede înainte se face ora 15.
  • o amică veche te regăseşte pe Fb şi e tare entuziasmată de faza asta. O amică cunoscută recent te şterge de pe Fb.
  • o altă doamnă învăţătoare, care are cont de Fb şi e prietenă cu mine, îmi spune că am darul scrisului, că-mi urmăreşte în special comentariile şi am un stil sprinţar de a scrie, că fac asocieri interesante, că scriu liber. Îi zic că am blog şi jurnal şi îmi spune să continui şi să mă gândesc să dau o formă acestui talent.
  • beau o altă cafea cu lapte, mănânc supă cu roşii şi ostropel de pui doar cu pâine.
  • plec într-un final, mă văd cu I. Mâncăm KFC şi mă blamez iar pentru treaba asta, ştiu cât e de nociv. Dar nu mi-aş lua o salată în veci când merg în oraş...
  • dacă mai trăia Daniel, azi ar fi făcut 28 de ani. Ştiu şi eu şi ea, dar nu zicem nimic. Doamne, Iisuse Hristoase, pomeneşte pe fratele meu Daniel-Nicolae acolo unde e el acum!
  • stăm de vorbă, mă bucur de prezenţa ei. Când o fi devenit atât de profundă, nu ştiu, doar noi am crescut împreună! Îmi spune printre altele că mă va ajuta pentru noul proiect început cu Cercul de creativitate.
  • ajung acasă şi un vecin îmi spune unde să parchez, ca să nu rămân împotmolită mâine dimineaţă. Mă mângâie grija lui!
  • pe seară primesc un mail de la o cunoştinţă care îmi spune acelaşi lucru spus de I., că mă va sprijini în proiectul cu Cercul...
  • s-a încheiat ziua. Noapte bună!

8 comments:

  1. o zi frumoasa, cu de toate. Ma bucur pentru tine :)

    ReplyDelete
  2. Cred ca nu te plictisesti niciodata!
    Putere multa sa faci fata provocarilor de zi cu zi!
    By the way... mie imi place tare mult cand tuna si fulgera. Iar daca si ploua e perfect!
    Imbratisari!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Si mie imi place cand ploua! De preferat sa fiu in casa, insa! :))

      Delete
  3. Si ai rezistat?! parca vedeam un film, nu m-am putut opri sa rad, desi nu era de ras!...Intr-un fel, cred ca ziua asta e in mic ce e viata, amestecatura ametitoare de bine si rau, de ras si plans, de nervi si mangaieri...Si totusi, o zi frumoasa!Si totusi, cine rezista, castiga! Sanatate, Irina - si multumesc!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Am rezistat! Nu e zilnic asa, slava Domnului! Doar ca in timp se aduna stresul... Multumesc si eu!

      Delete
  4. Of! Frumos si trist totodata, stiu ce spui despre rasucitul cutitului in rana. Dar nebanuite sunt caile Domnului. :) Nu stii ce lucruri ai de invatat pe unde treci si de la oamenii pe care ii intalnesti. As mai avea ceva de spus si legat de postarea ta cu ranile, dar daca as avea si timp... as vrea sa pot scrie liber despre asta, dar ceva ma retine, poate faptul ca nu m-am impacat cu situatia. Multumesc pentru ca imi arati cum se curata sinele de buruieni!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Eu multumesc pentru gandurile frumoase!

      Delete