Friday, September 23, 2016

I like you/I block you

Azi revin cu câteva gânduri noi despre platformele de socializare, despre Facebook mai exact. Cei care îmi citesc blogul mai de multă vreme, ştiu că e un subiect cu care mi-am bătut capul des.

Ce vreau să spun azi e că a început să-mi fie frică de reţelele de socializare. Singurul loc mai ok, fără mari pretenţii, este Instagramul. Pui poze, scrii o mică descriere şi-ţi vezi de viaţă. Dacă cineva îţi dă unfollow, vei observa cu greu acest lucru. Însă pe Fb lucrurile au luat-o razna literalmente.

Cel mai mult mă uimeşte modul în care lumea se joacă cu Add friend/Unfriend, cum şi cei mai lipsiţi de opinie oameni devin brusc şi dintr-o dată plin de păreri şi idei şi cum adevărate psihoze se învârt pe aceste platforme. Ar fi mult de scris, însă am să mă rezum la ce mă deranjează pe mine.

Pentru mine, contul meu personal de Fb e un fel de extensie a mea. Postez acolo gânduri, melodii care îmi plac, idei, mici frânturi din viaţa de zi cu zi, am doar vreo 170 de prieteni şi cu majoritatea fie mă cunosc, sunt din viaţa mea reală, fie m-am cunoscut cândva, fie i-am dorit în listă pentru anumite afinităţi. Cuvâtul cheie e că 1. sunt reală 100% acolo, 2. sunt onestă 100% acolo şi nu-mi doresc să-mi creez o falsă imagine. De ce zic asta? Pentru că am dat peste multă falsitate şi nu mă refer la conturile acelea ale oamenilor de plastic, sau al celebrităţilor :). Ci al celor care vor să fie altceva decât ceea ce sunt ei în realitate.

Foarte rar şterg pe cineva. De obicei dau unfollow. Spre exemplu am unfollow pe un amic care postează zilnic chestii încărcate cu ură, e într-o luptă permanentă cu ţara, clasa politică, armata, hingherii etc. :) Cu toate astea, mai schimbăm când şi când mesaje pe Messenger.

Am şters de obicei din pasiune pe cineva. Am şters pe cei care m-au rănit cu voie sau fără voie, sau cei care după ce m-au rănit nu au avut onestitatea să păstrăm o relaţie amicală cu un loc de bună ziua. De obicei o astfel de relaţie, care de la declaraţii de dragoste la "te ignor, nu exişti" e ceva ce nu pot să tolerez. Aici am dat unfriend şi nu o dată :). 

Din acest motiv nu înţeleg de ce te şterge o persoană de sex feminin. Un exemplu concret. Pe vechiul cont aveam o persoană care e artist plastic şi cu care aveam o oarece legătură (mesaje, comentarii, like-uri). Cu greu prinsesem accept la cererea de prietenie. În iarnă anul trecut când mi-am şters contul, am pierdut multe legături şi acum recent mi-am amintit de ea şi i-am dat add. Nu mi-a dat accept şi am presupus că o avea numeroase cereri şi de aici nu mi-a dat accept. Am rugat o prietenă comună să o roage să-mi dea accept pentru că vreau să reiau legătura cu ea, îmi da accept, ca azi să constat că m-a sters după ce mi-a dat accept şi câteva like-uri la postări. 

Ştiu că sună nebuneşte să vorbeşti de o intercaţiune om la om prin termeni ca like-uri şi comentarii, dar trebuie să recunoaştem că Fb-ul nu mai e doar ceva de pe net, ci ceva care s-a infiltrat cu perfidie în viaţa noastră de zi cu zi.

Poate soluţia e echilibrul, daaaar... câteodată îmi doresc să-i dau peste nas lu` nea Ţuncănberg fie ştergând contul, fie limitându-mă la pagină de Fb pentru blog şi pentru ce mai am eu...

Voi ce relaţie aveţi cu Facebook-ul?

:)




14 comments:

  1. Am sters contul de facebook cam in urma cu un an si ceva (nu mai tin minte exact cand). Aveam in jur de 60 de prieteni, iar contul fusese creat mai ales pentru a tine legatura cu doi prieteni care sunt plecati din tara. Totusi, in timp am fost obligata, sa zic asa, ca din politete sa accept si oameni pe ii cunosteam foarte putin si nu aveam afinitate cu ei. Asta nu-mi prea placea ...
    Apoi nu-mi placeau like-urile si comentariile date din politete (fie ca le dadeam sau ca le primeam) si nici faptul ca am intrat in cateva discutii contradictorii care m-au afectat la acel moment. Imi displacea dependenta mea de facebook, imboldul pe care-l simteam de a intra mereu sa vad ce se mai intampla.
    As vrea uneori sa am iar cont (doar pentru cativa oameni), dar mi-e teama ca as lua-o de la capat. De exemplu, e posibil sa stric relatii bune din realitate daca eu nu accept pe cineva pe care il respect in viata reala, dar nu doresc sa-i ofer informatii despre viata mea personala (de ex: colegi de serviciu nu vreau sa am in lista ... sau colegi de-ai sotului meu, sau sotiile colegilor - chiar daca le cunosc etc.).
    Uneori as avea nevoie de fb, totusi asta se intampla foarte rar.
    Am devenit un pic impotriva relatiilor mentinute prin Internet, desi nu cred ca e un lucru rau (si contul de pe Blogger l-am sters, totusi am creat altul recent, ca sa mai pot comenta din cand in cand, astfel avand oarecum o identitate, nu un anonim)
    Maria

    ReplyDelete
    Replies
    1. Sunt de acord cu tot ce ai scris... Una peste alta, se poate trai si fara FB si e bine si asa. Poate chiar mai bine, pentru ca ajungi sa acorzi fiecarui tip de relatie atributele necesare. Cum ai zis, de ce sa dau detalii din viata privata unor colegi de munca spre exemplu, mai ales daca nu vreau acest lucru? In capcana asta sunt si eu acum, au acces la informatiile mele persoane cu care nu am treaca decat tangential in viata reala (jobul)... Voi chibzui mai bine sa vad ce pot face...

      Delete
  2. Experienta mea cu fb e de ras! Anul trecut am cedat la insistentele unei rude care sta in strainatate si nu am inteles de ce considera ca nu ajunge cat vorbim la telefon, plus sms si mms, poze si tot ce vrei, plus email...Mi-am creat cont fara entuziasm, nu mi-a placut ideea de fb niciodata, curand m-am pomenit plina de "prieteni" carora le dadusem accept din jena, efectiv (stiu c-am gresit) si care postau ...nimic personal, doar chestii tipice tot preluate, adanc plictisitor si pt mine ridicol... Stiu de problemele de pe fb in general si de asta nici nu m-a atras, mi se pare si pierdere de timp, chiar n-am timp de stat pe nimic, nu-mi place nici ideea de-a vorbi cu necunoscuti... Nu l-am sters ca sa nu-mi supar ruda, dar nici nu intru pe el ca ma enervez si nu vreau! De ras! Prefer blogurile, unde se scriu lucruri interesante si iata, descopar oameni deosebiti cu care imi doresc sa intru in contact - desi n-am nici blog, tot fiindca nu stiu ce-as putea scrie si nu simt ca dispun de timp sau dispozitie...Cred ca nu trebuie sa-ti bati capul, Irina, daca e ceva benefic pt tine mentine, daca nu, mai bine fara, dar e doar o parere! In general cred ca nu e cazul sa ne incarcam cu nimic care ne provoaca batai de cap sterile...Relatiile cu oamenii sunt benefice dar cred ca e necesar acel face to face si nici orice relatie cu oricine nu cred ca merge...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Pai cam asa gandesc si eu si asta cred ca va fi solutia mea pentru viitorul apropiat: pastrez contul, dar fara sa-l mai accesez. Sa vad daca-mi si iese. Pe mine cel mai mult ma doare timpul irosit acolo si care poate fi utilizat in moduri mai creative si accesul cu oameni straini de care n-ai habar si de la care poti avea fel si fel de surprize... Robin Sharma, despre care am mai scris eu pe aici, chiar spune ca e de preferat sa nu mai fim atat e disponibili in online si sa nu mai verificam atatat telefoanele si alte cele, pentru ca asta denota risipire...

      Delete
  3. eu mai curat contul din cand in cand. Cu cine nu am vorbit de un an si nu cred ca mai vorbesc etc.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Asta faceam si eu cu vechiul cont unde aveam vreo 300 de persoane in lista. Acum am 170 si nu pot sterge pe nimeni fara sa supar pe cineva :D.

      Delete
  4. Propun un facebook detox - stergerea contului.

    Mi-am facut, cu greu, cont, la insinuarile unora ca sigur fac parte dintr-o secta sau din cine stie ce miscare religioasa dubioasa care interzice chestii firesti - precum socializarea virtuala, daca ii putem spune socializare. Am descoperit ca sunt persoane pe care le-ai scos din viata ta, dar care trimit cereri de prietenie, ca ai prieteni, dusmani care nu au curaj sa iti zica in fata anumite lucuri si se apuca de filosofie si literatura special pentru tine, am observat ca lumea posteaza ori chestii mult prea personale, ori chestii care nu le tradeaza firea si gandurile. In orice caz, e multa dusmanie acolo, e spionaj, e barfa. Nu-mi place!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ai punctat alte lucruri pe care le observasem si eu si nu le scrisesem in postarea mea :)). Da, pe langa multa falsitate e plins si cu alte rele...

      Am luat in calcul sa sterg iar contul, l-am mai sters prin iarna... dar nu e o varianta ok pentru mine momentan. Si ca o observatie asa, pentru unii e ca tigarea Fb-ul, dupa ce l-au sters, il refac dupa o vreme. Asta daca nu ai ceva care sa-ti umple timpul la maxim, sa nu mai ai timp de frunzarit nimicurile de pe news feed :)).

      Delete
  5. Am o relatie on-and-off cu facebook. Am dezinstalat aplicatia de pe telefon si am pastrat doar messenger si groups, pentru ca sunt in niste grupuri care chiar ma ajuta.
    In rest, intru cand sunt total lipsita de vointa si nu reusesc sa ma abtin :p dau scroll si like scroll si like la ce imi apare in partea de sus a feedului pana cand imi dau seama ce am facut si il inchid :)) asta poate sa fie peste un minut sau peste o ora.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Cam asa si eu, sa stii :). Un truc din ultima vreme e sa nu-mi mai iau telefoanele in dormitor, deci garantat ca timpul acela pana adorm nu va mai fi folosit la scrolluit newsfeedul!

      Delete
  6. Hihihi irina am sters contul acum 2 ani. Exista viata si dupa facebook :)))

    ReplyDelete
    Replies
    1. Stiuuuu, mai am o prietena fara Fb de mai bine de un an si supravietuieste! :))

      Delete
  7. deci eu sunt singura de pe aici care n.a avut niciodata si nici nu.si va face? eu nu simt nevoia de facebook, a facut sotul, intr.adevar, un cont pt grupul de la gradinita baiatului, dar nu postam nimic,n.avem poze, nu dam share sau like. ne informam si atat. si da, se poate trai si fara, existi, chiar daca se spune ca nu si mai am prieteni care nu au cont si sunt bine. cine.si doreste sa ne risipeasca mintile, reuseste din plin in zilele noastre!

    ReplyDelete