Saturday, September 24, 2016

Joburi

Ca ce aţi lucrat, ca ce lucraţi? Ce faceţi cu timpul liber?

Sunt întrebări la care îmi doresc un răspuns şi din partea voastră, cititorii mei. Ca să vă stimulez, încep eu:

M-am apucat târziu de muncă, asta pentru că am avut un tată cocoloşitor, dar şi pentru că am terminat cu studiile târziu, pe la vârsta de 26 de ani mai exact.

Primul meu job a fost în perioada masterului când aproximativ jumătate de an am lucrat ca babysitter part-time cu o fetiţă tare drăgălaşă :). Acest mic job mi-a deschis oportunitatea de a lucra apoi pentru un an ca şi consultant vânzări pentru un magazin online. Apoi aproape doi ani am testat freelanceing-ul cu diverse mici proiecte, am mai vândut icoane pictate pe sticlă. Apoi a venit următorul meu job la patron, am lucrat cam 6 luni ca recepţioner pentru un mic hotel, care avea şi o librărie în locaţie şi mă ocupam şi de vânzarea de cărţi, achiziţionarea lor etc. Cred ca această a doua parte mi-a placut mai mult. Apoi am fost "avansată" în cadru aceleiaşi firme şi m-am ocupat pentru un an de sectorul de promovare şi creaţie publicitară. Mi-a plăcut mult şi aici, era un loc de muncă liniştit, acum realizez :). Pe urmă am fost iar "avansată", de acelaşi patron, la o altă locaţie, la şcoală. Aici fac detoate: administrator din toate punctele de vedere, consilier de imagine, om cu idei şi soluţii.

Pe lângă lupta cu toate frecuşurile de zi cu zi, de la lipsa unei fişe de atribuţii propriu-zise, până la uzura datorată stresului, lucrul care mă supără cel mai tare pe mine e lipsa banilor :) (vorbesc de jobul actual). Din acest motiv am ajuns la concluzia că singura soluţie e să mai faci ceva pe lângă jobul de zi cu zi, de preferat ceva care să te stimuleze şi să-ţi placă. Deşi uneori vii atât de epuizat şi răvăşit de la jobul de 8 ore încât singura chestie pe care îţi mai vine să o faci, e să fugi direct spre casă şi să te arunci în pat.

Deci, va provoc!, spuneţi-mi ca ce lucraţi, ca ce aţi lucrat, dacă aveţi un venit suplimentar pe lângă day job-ul vostru, dacă aţi găsit formula perfectă pentru viaţa voastră! :)

Vă las încă o dată un link pe care îl tot promovez cu câteva idei de a face un ban în plus: 10 idei cum să faci bani de acasă.

24 comments:

  1. Lucrez la aceeasi firma de consultanta in resurse umane de aproape 10 ani (cu pauzele aferente pentru cei 3 copii). Fac consultanta pe compensare si beneficii si imi place. Fiind o firma mica, de-a lungul timpului cu totii am facut de toate: de la lipit plicuri si dat cu mopul pe jos la organizat team buildinguri uriase si studii salariale. Am invatat enorm de mult de la colegi si atmosfera de firma mica in care suntem apropiati cu totii nu se compara cu nimic.
    Am mai facut, la un moment dat, traduceri pentru o firma, sa castig niste bani in plus - vreo 3 ani, pana a venit primul copil si nu am mai avut timp dupa serviciu sa mai fac si altceva. Visez, desigur, sa avem o mica afacere de familie sa pot lucra de acasa, dar inca nu sunt convinsa ca e ceva realizabil in cazul nostru.

    ReplyDelete
  2. Buna, Irina! Te urmăresc si pe fb. Eu sunt profesor la o scoala sanitară si intre timp mai realizez si tehnoredactari a un o proiecte, meditații la diverse discipline si chiar tratamente la domiciliu. Cam asta fac pentru ca salariul este mic.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Buna! Faptul ca poti face mai multe lucruri pe langa job este minunat! E bine sa ai mai multe surse de venit, sa nu te bazezi pe un singur canal care la un moment dat se poate opri din varii motive. Eu ii apreciez mult pe cei ca tine :). Munca atata timp cat e cinstita este binecuvantata! Multumesc ca ne-ai impartasit si experienta ta!

      Delete
  3. De cativa ani mi-e rusine sa mai spun ce profesie am, atat de hulita a ajuns (pe buna dreptate in multe cazuri)...Vad ca te preocupa lipsa banilor. Aici sunt 2 situatii, cand efectiv nu-ti ajung pt cele necesare si cand ti-ar ajunge, dar iti doresti mai multe. Am avut o singura perioada destul de scurta (dar intensa!!) cand am dus lipsa de bani varianta intai. N am optat pentru al doilea job ci pentru rezolvarea unor necesitati muncind acasa, in sensul ca-mi faceam conserve vara-toamna, de la gemuri si muraturi, castraveti, varza, pana la tot felul de zacusti, rosii in sos, bulioane, ardei, in fine, tot ce puteam cumpara extrem de ieftin in piata minunata pe care o am la doi pasi puneam la conservat si avem pana in mai-iunie. Imi lucram cam tot ce putea fi lucrat - de la hainite mai simple pana la perdele, fete de masa, etc (am facut si pilota!), din materiale -cupon, foarte ieftine. Faceam si economii la utilitati cat puteam. Ai inteles ideea. Sa optez pt a doua slujba insemna sa diminuez pana la disparitie timpul dedicat familiei, ceea ce pt mine nu merge, familia e totul-totul pt mine. Apoi sa stii ca eu de mica m-am intrebat "cine a inventat munca", mi se pare si astazi anormal, nefiresc sa muncesti !!! Serviciul a fost pt mine un supliciu, de la ora la care trebuia sa fiu acolo (sunt noctambula, nu ma pot trezi dimineata nici cu cafeaua aia-n care sta dreapta lingurita!) pana la colegii pe care nu-i alegi, ce sa vezi! Nu mai zic ca faceam o ora pe drum dus si idem intors. Vara mai ales, in Bucuresti, prin metrou sau chiar cu masina proprie e asa, un fel de nevointa inventata de sadici...Intr-o zi am fost adanc mahnita de toate problemele legate de bani si am plans asa, mai mult inlauntrul meu - dupa asta nu stiu ce s-a intamplat, am inceput sa avem bani (toate veniturile familiei au crescut brusc si mult). Dar ca idee, depinde ce ti se potriveste mai bine, unii prefera mai multe job-uri, altii sa faca economii, sa-si simplifice viata cum se spune acum, altii inteleg ca n-au nevoie de fapt de atatia bani cati credeau ei, altii se reorienteaza si-si cauta un singur job dar bine platit (de regula aici e compromisul cu sa faci ce-ti place) si altii...fura?! Deci asa. Daca te gandesti ce frumos traiesc calugarii (nu toti, evident) cu mai nimic si ce bucurosi sunt, te intrebi care-o fi secretul...Ma uit de cativa ani la mine si vad cum mereu "imi trebuie" cate ceva - de fapt nu-mi trebuie, pur si simplu omul oricat ar avea,tot zice ca i-ar mai trebui! Cred ca noua ne lipsesc relatiile adevarate cu oamenii. Si le suplinim cu lucruri. Cand eram mica aveam un tv alb-negru si 2 ore de emisie pe zi. Dar eram mereu in vizita la cineva sau primeam noi in vizita, ne simteam bine, radeam mult, dar mai ales impreuna ( acum razi ca prostu'singur de vreun clip inept). Am trait si faza cu cana de zahar de la vecin si a fost fain, in loc sa fim tristi ca ne lipseste ceva faceam bancuri si radeam enorm!Pai zic sa ma opresc c-am scris de o nuvela macar... Scuze! Sper ca esti bine cu piciorul. Zile frumoase!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Sunt pe fuga acum asa ca raspund pe scurt in prima faza. Economii exclus sa fac, ca nu am la ce... sa pun pe iarna diverse este exclus...nu am spatiu de depozitat si nici timp sa aloc producerii lor... Eu am acum un sprijin in parinti, trebuie sa apelez la ei cand e vorba de sume care mi ar destabiliza cheltuielile (ca sa mi pot repara dantura a trebuit sa apelez la ai mei, ca sa mi fac ochelari de vedere la ei, pentru RCA si reparatii la masina la ai mei, ei mi-au mobilat casa, ei, ei, ei si etc. Mi se pare penibila situatia ca la 30 de ani sa stau cu mana intinsa la ei daca e nevoie sa fac ceva pe langa clasicele facturi, cheltuieli cu mancarea, intretinerea la casa). In situatia mea sunt privilegiata ca an unde sa locuiesc fara sa platesc chirie si fara sa locuiesc inca cu parintii... Deci un job pe langa mie nu mi-ar lua nici un timp dedicat cuiva, ci doar m-ar ajuta sa traiesc normal, civilizat, fara frica zilei cand voi fi iar pe zero de la un salariu la altul. Sunt multe aspecte la mijloc, dar in cazul meu nu e vorba de mai mult pt.a cheltui mai mult, ci a face/rezolva lucrurile de care am nevoie pt.un trai decent. Un job mai bine platit...nu stiu. In Cta doar pe la agentiile de crewing stiu ca se practica salariile mari...

      Delete
    2. Maria, mi-am amintit azi... ca sa am curent, au fost niste probleme pe aici, a trebuit sa platesc o suma frumusica, la fel ca sa rezolvam si o problema cu canalizarea... bani cat doua salarii de ale mele, bani pe care a trebuit sa-i cer de la ai mei... pentru asta vreau un surplus la salariu, sa nu mai fiu nevoita sa cer altcuiva pentru astfel de cheltuieli. Insa azi ma gandeam ca, chiar si asa, nu pot sa ma plang. Traiesc decent, cu mai mult decat visam sa am la varsta asta. Stiu ca Dumnezeu randuieste pentru fiecare cat e nevoie...

      Delete
    3. Am recitit mai cu atentie ce mi-ai scris. Si eu mizez pe o viata cat mai simpla si fara pretentii, pe comuniunea cu oamenii si pe cultivarea pasiunilor, oricare ar fi ele. As zice ca asta incerc sa dezvolt si cred ca imi iese. De cand am facut detox-ul prin casa, nu-mi mai vine sa cumpar nimic, haine nu mi-am mai luat si nici alte maruntisuri. Doar mancare si am platit facturi si altele ce tin de casa. Parca si dorinta mea a evoluat de la a cheltui/risipi la a crea/face/dezvolta/invata si minimalism. Dar uite ca vine cate un val din asta cu ceva costisitor care iti aduce aminte de frustranta problema a banilor... Ar fi frumos sa traim ca si calugarii, ei punandu-si mult incredera in Dumnezeu, nici nu-si fac probleme daca au cu ce sa repare ceva pe la chilii, biserica, cu sanatatea... Cazul tau imi arata ca nevoia te invata, ce poate fi mai fain decat sa stii sa-ti faci diverse in casa? Si ai mei pun in continuare pe iarna diverse, iar mama cand traia, Dumnezeu s-o odihneasca, ne facea haine...era o croitoreasa fff priceputa :). Eu in copilarie am trait foarte modest, foarte as zice, dar Dumnezeu a dat din toate si in timp lucrurile s-au asezat, doar prin multa munca insa!

      Din ce zici, cred ca esti profesoara sau invatatoare, gresesc? :) Asta e cea mai hulita meserie in ziua de azi... si sa stii ca si mie mi se parea munca un supliciu chinuitor cand lucram in ture (si de noapte!), sau cand eram in Bucuresti. Dar au trecut toate, m-am adaptat... mie imi place sa ma trezesc dimineata, poate de aici nu am un start asa dificil in zi, iar pana la munca fac 15 minute cu masina si 30 cu autobuzul... asta e avantajul de a locui intr-un oras mai mic :).

      Hai ca am scris eu nuvele acum!

      P.S. Sunt mai bine cu piciorul, inca ma doare, ce-i drept... se strange rana, ma doare, a ramas o galma umflata... Dumnezeu cu mila! O saptamana buna sa ai!

      Delete
  4. Am inceput sa lucrez prin anul doi de facultate ca baby-sitter, apoi vreo 3 ani ca ajutor de educatoare, aproximativ jumatate de an ca agent tursim si 4 ani ca profesor de socio-umane. Imi doresc din suflet sa lucrez intr-un alt domeniu, nu neaparat din cauza salariului, ci din cauza hartiilor la care trebuie sa lucrez in afara timpului petrecut la scoala. Vreau un job care sa se termine când am iesit pe usa, iar timpul care-mi ramane sa fie dedicat fetitei in special, familiei si mie însămi.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Cam ce ti-ar place sa faci? Sa stii ca si daca nu ai hartii de rezolvat dupa, tot ramane ceva in minte la care poti rumega si dupa program... Eu cred ca secretul e sa inveti sa pui punct cu totul si toate cand se iese de la job... Succes!

      Delete
  5. Nu stiu daca merge sa pui foi de varza putin zdrobite, cat sa iasa putin sucul, asa m am tratat la nenumaratele entorse, umflaturi de diverse tipuri, poti sa incerci cu incredere carpicon,unguent, l am folosit cu rezultate uimitoare dupa operatie. De fapt sunt mai multe profesii hulite azi, cea de profesor, cea de medic, de jurist,generic...ultima. Din ce am vazut, Dumnezeu vrea sa ne ajutam intre noi, am o prietena care m a ajutat sa gasesc om sa stea cu ai mei, apoi a avut ea nevoie de bani si am ajutat o eu, am spus asta fiindca s a intamplat recent, exemple am nenumarate. Stiu ce greu este cand nu ti ajung banii. Stiu insa si ca Dumnezeu are alt gand decat noi. Daca incerci sa vezi lucrurile in cheie duhovniceasca, toate capata alte intelesuri, rosturi. Uneori e necesar sa trecem prin lipsuri ca sa ne apropiem de oameni. Poate parintii tai isi doresc sa te ajute. Poate e nevoie de altceva, nu stiu... Ma uitam la covorul pe care l ai ales, ai ochi de artist,pt mine este atat de evident...vei intelege ce cale ai de urmat, intreaba L....O saptamana buna sa ai si tu, Irina!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Am luat un unguent cu arnica, am inteles ca ar fi bun... si cu varza mi-a mai recoamndat cineva sa pun. Stiu ca va fi tot mai bine!

      Delete
  6. Eu m-am descurcat in Bucuresti si cu salariul minim pe economie si chirie. Ba aveam si economii (daca 1% din venit putem numi economii :D ).. Nu am de la cine cere, mamaia m-a mai ajutat in facultate dar din pensia de agricultor ... nu am locuit singura (inchiriat aprt. impreuna cu mai multe fete) tot pt a diminua facturile si efortul. Si mi-a prins bine ca asa am cunoscut si vazut si alta lume/mod de gandire, mai de aproape!.
    ... am avut perioade si al 2lea job..... asa am ajuns la concluzia ca reducerile de costuri au fost mai eficiente pt ca sunt rapide. Nu am masina, nu am tv, dorm la 18 gr (ziua 21), haine am 2 rafturi si iau numai la solduri sau la mana a2a, am inchis conturile bancare si redus cheltuielile cu ele, am pus pe iarna/gatit in avans ieftin (congelator, cateva borcane, plante uscate pt ceai si borsuri etc ce se poate pune cand nu am camara sau beci). Cand am o luna/perioada proasta am redus cosmetice, am construit o mini gradina, am abonament la biblioteca (oricum am exagerat cu cartile avem peste 500) etc. , am transformat si adaptat hobby-uri in mici surse de venit.
    Pt studiu, am cautat cursuri online, sunt multe gratuite.

    Daca ar fi sa imi pierd jobul, pana sa imi gasesc altceva as fi dispusa la joburi la indemana: ajutor menaj, gradinarit, meditatii, babysitter (sunt locuri in jur unde se pun anunturi, site-uri, cunostinte) etc. - orice sa nu ma destabilizeze din destabilizarea destabilizatoare.

    Succes. Gandeste pozitiv, vei gasi o solutie! Cum altii se descurca si tu iti poti gasi un echilibru!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ai mentionat cateva idei super, Cleo! Am stat si eu in chirie in perioada masterului cu inca 2 fete. A fost o experienta care nu mi-a placut deloc... :). Poate acum ar fi diferit, atunci eram si mai rigida si nu eram de acord cu niste lucruri... insa ma bucur ca nu mai e nevoie sa platesc chirie... desi pe vremea aceea gasisem o chirie buna, fix la gura de metrou... In fine, randuieste Dumnezeu totul! Te pup!

      Delete
    2. Exact despre asta vorbeam si eu! Da, si eu mi-am inchis conturile, si eu am renuntat la masina (mai mult ptca aici se circula infernal, risti sa ai daune din cauza altora prea des si nu-ti poti calcula timpul, intervin ambuscade tot prea des), cosmetice folosesc doar ce e necesar (o crema si produse de igiena, nu farduri, ruj, rimel,oja,etc), nu am vandut ce-am lucrat de mana dar am facut mici daruri ca gest de recunostinta pt servicii primite(si au fost surprinzator de bine primite, inca sunt apreciate lucrurile facute de mana si unicat), abonament la biblioteca am de la 15 ani(am mostenit o biblioteca buna si am crescut-o inainte de '90 si in primii ani dupa, apoi am achizitionat tot mai putin, doar dupa ce verificam prin lectura c-ar merita) - dar lucrurile astea au pornit mai mult din ratiune decat din dorinta de-a economisi!Sunt o cheltuitoare si rareori reusesc sa ma abtin de la ce-mi doresc, dar unele cheltuieli mi s-au parut irationale...Sa mai spun ca nu mananc niciodata "fastfood", ca am mentinut traditia "pachetelului" din nou din ratiune, imi place sa stiu ce mananc(!), la fel am facut cu toata familia si nu e nimeni nemultumit...Dar recunosc ca am "spirit de fronda" si detest sa ma inregimentez, nu ma intereseaza ce se poarta, care e moda, ce spune lumea...!Noi preferam sportul, bicla, excursiile, nu ne vezi deloc prin restaurante, cluburi, d-astea...Cred ca e vorba si de un stil de viata, la modul general, nu doar de nevoia economisirii...

      Delete
  7. Bună, Irina, eu lucrez de vreo 5 ani în domeniul editorial și am avut diverse proiecte pe lângă. Timpul a fost mereu o problemă, dar pentru că scrisul e marea mea pasiune (și pentru că asta e activitatea care îmi aduce și veniturile), nu consider muncă atunci când scriu în "timpul liber". Am abandonat treptat proiectele care nu aveau legătură cu scrisul și încerc momentan să găsesc încă un proiect de colaborare care să-mi suplimenteze veniturile. Îmi place să studiez pe cont propriu și mi-am dat seama că pe măsură ce învăț lucruri noi (de ex., despre educația financiară care din păcate nu se face în școlile din România), cu atât mai mult privesc lucrurile altfel. Cred că trebuie să ne "dezvățăm" de multe lucruri învățate pentru a schimba mai ușor aspectele care nu ne mulțumesc. Și să încercăm și să nu renunțăm atunci când primim un "nu". O să scriu în curând despre câteva cărți care ne ajută în carieră, poate o să descoperi acolo câteva sfaturi de schimbare a perspectivei. Cred că mereu trebuie să creștem încrederea în noi (e un capitol la care lucrez din greu) și trebuie să exersăm asta ca pe un mușchi. :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Buna! Multumesc pentru gandurile impartasite! E fain ca lucrezi intr-un mediu creativ, desi stiu ca poate fi solicitant. Imi place ideea ta de a directionat tot ceea ce faci spre pasiunea ta. La asta lucrez si eu acum, sa reduc totul la ceea imi place si-mi doresc in esenta sa fac (pictura). Asta cu educatia financiara, da, e un lucru care trebuie invatat de noi toti... si cum si mie imi place sa invat lucruri noi, am sa caut ceva si pe latura asta, nu cred ca am luat contact pana acum cu domeniul acesta :)). Am sa te urmaresc in continuare pentru ca voi gasi cu siguranta sfaturi utile pentru mine la tine pe blog.

      P.S. Da, increderea in noi, ca si vointa, sunt lucruri la care trebuie lucrat cu zel!

      Delete
  8. Din pacate nu, n-am gasit formula perfecta. Am inceput ca redactor si reporter in Bucuresti, la Ziua Online (trustul avea si Ziua de Constanta, nu stiu daca mai exista), apoi ofiter colectare debite, consilier relatii clienti si operator baza de date, toate la aceeasi firma, unde sunt si in prezent. Formula perfecta ar insemna un job sa-mi placa si un program mai scurt, pana la 4 ar fi ideal. Nu am din ce pune deoparte, avem apartament prin Prima Casa, nu gasesc timp sa fac altceva pt bani suplimentari. Incerc sa stau cat de mult cu copiii, iar daca n-ar fi sotul, sa impartim treburile casnice, astea mi-ar manca o gramada din timp...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Mai exista Ziua de Constanta :). Daca ai program ce trece de ora 16... te compatimesc! :) Dupa ora 16 mai ramane ceva vlaga de viata, ce trece de 17, 18 iti reduce viata la somn/job si atat.

      Delete
    2. Trece bine de 16, o saptamana lucrez de la 8.30-17.00 si una de la 10.30-19.00... In perioada asta am in lucru un dinte la stomatolog si cand sunt in tura 2, ajung aproape de 9 acasa... "Viata", ce sa mai! Am tot incercat sa-mi schimb jobul, dar nu s-a legat nimic, El stie de ce, poate imi spune si mie, totusi. :))

      Delete
  9. Îți reduce viața la somn/job dacă nu există responsabilități prea multe, familie... :) Eu lucrez de la 8.00-16.00. În mod normal ar tb. să ajung la 16.30 acasă. Dar cum nu reușesc să plec mereu la fix sau pleacă metroul din fața mea... ajung tot la 17.00. Timp berechet ar spune unii, doar că în alea câteva ore până culc copiii tb. să fac mâncare, să mă joc cu ei, să bag la spălat, să strâng, să alin, să șterg lacrimi, să... NU-mi ajunge timpul. Sincer caut ceva cu program mai flexibil. Poate chiar și part-time și mai completez cu ceva muncă de acasă. Doar că nu mă pricep la nimic, n-am nici măcar un singur talent. Nimic.

    Acum mulți ani când lucram inclusiv sâmbăta, până la ora 18:00, eram mai odihnită... Bine și mai neîmpăcată sufletește, dar asta e partea a 2-a... Contează și cât de solicitant e jobul și responsabilitățile de acasă, nu doar programul. Și știi ce-i aiurea? Că-n București deși e oferta mult mai mare de locuri de muncă, NU găsesc decât foarte rar ceva până-n ora 16. Și sigur are dezavantaje... Eu până-n ora 17 tb. să ajung acasă, să plece soțul la lucru. Nu avem cu cine lăsa copiii, iar la program lung la grădiniță eu nu-i las. Nu i-am făcut să îi crească altcineva. Da, și săracă și cu pretenții. :) Scuze că m-am lungit, mi-am spus și eu oful. :) Baftă tuturor în găsirea echilibrului!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ma bucur ca ne-ai scris si parerea ta! E chiar o minune ca termini la ora 16 in Bucuresti... stiu ca acolo e normal sa termini la orele 18-19-20...cred ca lumea se adapteaza asa pur si simplu... Dumnezeu sa te ajute si pe tine sa iei cea mai buna decizie pentru familia ta. O sa pun pe blog cateva idei adunate din jur si de pe net despre ce se poate face de acasa pentru un ban in plus. Succes!

      Delete
  10. This comment has been removed by the author.

    ReplyDelete
  11. Am uitat sa scriu aici ...
    Te rog sa ma ierti, am sters comentariul meu de mai sus la 2-3 zile dupa ce l-am scris pentru ca, in general, nu ma simt prea bine sa dezvaluiesc pe internet lucruri despre mine. Mi s-a parut prea mult si l-am sters.
    Dar tu l-ai vazut, deci scopul a fost atins. Te rog mult sa nu te superi ca l-am sters.

    ReplyDelete