Wednesday, December 7, 2016

Azi...

Atentie, postare depresivă!

Pe 4 decembrie scriam rândurile de mai jos:

Luna decembrie pentru mine este deopotrivă dulce şi amară. Dulce pentru că e luna în care m-am născut eu, luna în care sunt născuţi şi mulţi alţi oameni dragi mie, fie ei rude sau prieteni, e o lună plină de sărbători faine (Sf.Nicolae, Sf.Spiridon, Sf.Filoteea, Naşterea Mântuitorului), apoi e noaptea de anul nou care are şi ea farmecul ei. Luna vacanţei, a cadourilor, a familiei.

Dar e şi luna în care mie îmi scade energia cu mult sub zero, luna în care trag linie şi parcă-mi dă cu rest în fiecare an, o lună în care mă lupt cu o paralizie a sufletului, o lună în care mă lupt la propriu cu depresia.

E luna în care realizez că lucrurile nu s-au schimbat foarte mult. Sunt acelaşi om, am aceleaşi ascunzişuri şi colţuri tăioase, aceleaşi nereuşite, aceleaşi frustrări, aceleaşi angoase.

Ştiu că nu e chiar LA FEL an de an, dar e partea aceea din mine cu care mă confrunt constant, acea parte din mine care-mi spune într-una: nu eşti suficientă, nu eşti bună, nu ştii, n-ai, nu poţi, nici n-o să ai şi nici n-o să poţi vreodată.

E perioada din an în care întorc situaţia pe toate părţile şi nu găsesc un capăt de unde să apuc şi să mă ţin până trece tsunami-ul. Pentru că îţi dai seama că tsunami-ul ăla e una cu tine, eşti tu, complet dereglată, mimând că eşti OK.

Am obosit să simt atât de adânc totul, să văd şi să simt lucruri pe care alţii le trec cu vederea de parcă nici nu ar fi.

Însă nu mă las. În lupta mea nu m-am împotrivit până la sânge, deci mai am resurse să keep going.

Azi e 7 deja... am avut niște zile în care m-am întrebat serios care e faza? Rău fizic, rău sufletesc, rău în creier... Știu și ce m-a adus aici:

lipsa de mișcare, lipsa de nou, plafonarea, recăderea în aceleași tipare comportamentale, o serie de frici... însă nici nu mi-a mai păsat să fac altceva. Am obosit din cauza seriei de așteptări de la mine și de seria de așteptări ale altora față de mine. Am obosit să văd că viața are loc doar pentru alții și că eu sunt ca o mlaștină, ca o baltă stătută în care apa se împute și seacă și seacă și iar seacă.

Azi însă am început iar lucrurile diferit, în ritmul meu.

Șters aplicații de socializare falsă.

Dormit cât vreau și suficient.

Trezit, spălat, făcut cafea, băgat rufe la spălat, rugat, citit. Mers la muncă dispusă să nu mai fiu doar folosită și periată.

Azi merg mai departe prinsă cu o funie groasă, groasă, singura chestie care mă ține sane într-o lume insane: o credință și o nădejde în Dumnezeu. Atât.

De azi voi face lucrurile diferit, doar în ritmul meu, nu voi mai alerga dupa nimeni, nu voi mai tolera prietenii care doar mă rănesc, nu voi mai înceta să fac fix lucrurile care îmi fac bine.

Azi e o nouă zi.

14 comments:

  1. Today is a good day to have a good day :) ceea ce iti doresc cu drag >:d<

    ReplyDelete
  2. domnitza, ia zi, ti-ai luat vitamina D? pt ca ...s-o dus soarele :)

    ReplyDelete
  3. Am citit undeva ca timpul e ca o spirala, ne invatim in cerc, dar mereu la alt nivel:). Eu te vad mult evoluata fata de acum trei ani de exemplu, poate nu esti multumita, dar mie imi pare ca ai facut foarte foarte multe, ca esti mai echilibrata, mai curajoasa, mai razbatatoare, mai impacata:)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ancuta draga! Da, sunt mult mai schimbata fata de acum 3 ani, dar cand cad, dau cu fundul tare detot de pamant, ca si cum nu m-as fi miscat nici un mm fata de acum 3-5-8-10 ani...:( Multumesc de incurajare!

      Delete
  4. Hmmmm, cred ca stiu de ce ai nevoie, de un seminar anume. Tine-te de funie si nu te teme! ;) Te imbratisez!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Am facut seminarul... de doua ori chiar... ori n-am stiut sa-l fac, ori. M-am si lalait mult cu el, credeam ca trebuie sa stau 10 ani pe fiecare sesiune... Te imbratisez si eu Crenguta!

      Delete
  5. Foarte bine faci! Simt si eu in ultima vreme ca ar fi cazul sa ma gandesc mai mult la mine, sa ma ingrijesc mai atent. Uneori e buna o asemenea atitudine. Pentru sanatatea noastra fizica si psihica.
    Imbratisari stranse!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Da, e important sa avem grija de noi ca sa putem avea grija de altii!

      Delete
  6. Mie mi se pare o postare optimista nu depresiva:) pentru ca ti-ai gasit singura iesirea si modul de a continua.
    Si eu simt la fel de multe ori, mai ales in lunile de iarna. Cred ca hipersensibilitatea e pana la urma un dar si trebuie sa invatam sa ne bucuram de el. Si sa ne protejam de cei care nu inteleg nimic din asta si ranesc.
    In rest, sport, aer curat, magneziu si hygge:) Mult curaj!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Multumesc, Natty, pentru ganduri si vizita! Subscriu celor propuse de tine... ^_^

      Delete
  7. Ştii? Eu sunt de multă vreme agăţată de funia aia. :)) Şi mi-am agăţat şi familia! Eu mă simt ca o cloşcă, întâi să-i văd pe ei bine, apoi eu. Să-i agăţ şi să-i feresc pe ei de lumea insane şi apoi pe mine! Îmi pare rău că avem şi perioade din astea... Ştiu doar că la mine nu are loc depresia. Nu-mi permit şi nu am timp de aşa ceva. Mă grăbesc să prind şi un strop de bine din ce dă Dumnezeu şi mă bucur de toate de parcă mâine aş muri. Cumva e bine şi să nu mai ai timp să le gândeşti, conştientizezi prea mult. Eu am tihnă şi limpezime atâta vreme cât am linişte. Dacă nimeresc în mulţime de oameni, cu gălăgie, discuţii de complezenţă, etc., obosesc psihic. Aşa că evit asta cât pot. Bunăoară, mi se întâmplă când se reuneşte neamul la ai soţului. Rumeg apoi câteva zile problemele altora şi discuţiile purtate şi îmi ies din ale mele. Iar apoi mă străduiesc să-mi recapăt liniştea. Nu ştiu dacă te ajută cu ceva ce spun eu acum dar eu percep viaţa ta ca fiind una ordonată (ceea ce e bine), eşti preocupată de tine şi de tot ceea ce simţi, poţi schimba tot ce vrei în viaţa ta (sunt şi excepţii care nu ţin numai de voinţă), eşti sănătoasă, Îl ai pe Dumnezeu aproape, ai o viaţă întreagă în faţă, în care să fii fericită. Pup.

    ReplyDelete
  8. :) ja, Irina stii cum e mintea noastra? asa cum ii e numele, cu alte cuvinte mintea ne minte :). Nu-i da crezare la tot ce zice, intuitia inimii e cea care ne duce la punct ochit punct lovit.Decembrie, e luna Luminii, nici decum a depresiilor, sunt de parere ca este necesar sa ne iubim pe noi mai mult. Fi atenta ce-am gasit " Veselia inimii este viata omului si bucuria este indelungarea zilelor lui", " Iubeste-ti sufletul tau si-ti mangaie inima ta si departe de la tine goneste intristarea". ( Int.Isus Sirah)
    Bucura-te de ceea ce ai realizat, si fii mandra de fiecare treapta urcata! Iti doresc cea mai minunata zi din zilele Luminii!

    ReplyDelete