Saturday, December 31, 2016

Rezoluţii pentru 2017


Încep aceste rânduri spunându-vă sincer că nu-mi place ideea de rezoluţie cum nu-mi place ideea de dietă. Dacă a doua îmi face instant foame, prima îmi spune că e doar un alt cuvânt pentru o bună păcăleală. Dar pentru că în ultima vreme nu am mai fost omul care doar să(-şi) promită, ci care a şi făcut şi care năzuie spre îndeplinirea unor obiective, zic şi sper că ce voi aşterne aici mai jos să nu fie doar cuvinte în vânt, ci jaloane pentru viitoare fapte. Unde voi scrie ambiguu, e pentru că mi-am mai propus, printre altele, să nu mai vorbesc despre ce mi-aş dori să fac, ci despre ce am făcut sau fac deja (mai ales când e vorba de lucruri care îmi provoacă multă frică, sau par prea mari spre a fi reale). Deci, hai să vedem ce am în plan pentru 2017:

  1. Clasicul să mănânc mai sănătos şi să fac mai multă mişcare. De ce? Pentru că stau mult pe scaun, zilnic între 8 şi 10 ore şi tot zilnic merg cu maşina pe peste tot. Rezultatul: am început să am dureri tot mai mari de mijloc, de încheieturi, de ceafă, m-am rotunjit peste limita admisă de mine. (Probând rochii pentru seara de revelion şi observând că majoritatea crapă pe mine, mi-am dat seama că gluma aceea cum că vara (dar şi iarna) când probezi hainele îţi dai seama că singura chestie în care mai intri este panica este adevărată. Guilty as charged. Ca să nu mai zic că nici pe un toc de 5 cm nu mai pot sta din cauza "tonusului" picioarelor mele. Cum voi mânca mai sănătos şi voi face mai multă mişcare? Cu multă blândeţe faţă de mine şi cu înţelegere. Nu am să mai auto-flagelez dacă voi mai mânca aiurea, sau dacă vor trece câteva zile fără să fac mişcare. Inteţia mea va fi să fac cele două lucruri integrându-le în stilul meu de viaţă actual, aplicând diverse trucuri.
  2. Pe început de an voi aborda două dorinţe din my bucket list. Una va fi legată de ceva ce-mi produce şi frică, iar cealaltă va fi din plăcere. Ambele vor implica multă mişcare :).
  3. Să finalizez cursul de fotografie început în anul 2012. Am absolvit doar un an din doi, sunt curioasă dacă se poate relua, sau va trebui să o iau de la zero.
  4. Să-mi pun în practică ideile mele privind călătoriile. Anul acesta nu am fost nicaieri, nu am vizitat nimic, nu m-am odihnit, concediile mele au fost doar stat acasă şi făcut curat şi recuperat ce n-am reuşit să fac în timpul serviciului. Shame on me! Deci, da, să călătoresc e o atlă rezoluţie.
  5. Să fiu mai deschisă propunerilor de a ieşi, de a cunoaşte oameni noi, de a experimenta lucruri noi. În ultima vreme s-a produs o schimbare fundamentală în mine în sensul că nu pot sta mai mult de câteva ore fără să am contact cu un om, chestie care în trecut nu era o problema, stăteam şi trei zile la rând fără să ies din casă... Schimbarea de acum nu e la modul patologic, cum sunt unii oameni care nu pot sta 15 minute fără să vorbească cu cineva, fără interacţiune umană. La mine e pur şi simplu altceva şi e de bun augur pentru felul meu de a fi uşor anti-social şi introvertit.
  6. Vreau să creez mai mult, indiferent ce anume. Că voi picta, că voi coase, că voi lipi, că voi mărgeli, că voi găti, că voi  grădinări, nu mă gândesc la nimic concret, ci vreau să creez, să fac lucruri pe care să le comercializez, să le dăruiesc, să le aduc în lume în primă fază. Indiferent ce voi face aici, am un singur amendament: să le iau pe rând, în funcţie de cum vin şi să le duc până la capăt, proiect cu proiect.
  7. Vreau să fiu mai mult cu ai mei. Prietenii vin şi se duc, unele relaţii se răcesc, altele mor, singura constantă e familia. Mai ales că în ultima vreme am reuşit să mă apropii mai mult de ai mei, aş vrea să fim şi mai mult timp împreună... Timpul trece cu repeziciune şi cine ştie cât voi mai fi împreună aici pe Pământ? (Un mic exemplu şi aici: îi spuneam surioarei mele aproape cu lacrimi în ochi: nu poţi să rămâi mereu mică? Şi ea mi-a răspuns: păi eu voi fi mică mereu! Dar ştiu că nu e aşa... ieri era toddler-ul drăgălaş pe care îl suceam pe toate părţile, acum e în perioada aceea de tranziţie spre pubertate când se transformă în domnişoară şi ştiu că lucrurile vor evolua şi mai rapid decât aceşti ultimi 8 ani...)
  8. Vreau să mă îmbrac mai frumos şi să mă aranjez mai mult (păr, faţă). Evoluţia mea în materie de vestimentaţie a avut următorul traseu: copilărie cu rochiţe şi fundiţe, adolescenţă cu trening, blugi lălâi, tricouri şi haine băieţeşti, apoi o perioadă lungă de timp de negru, maro şi gri, ca apoi să mă întreb care e faza? Tocmai eu care iubesc aşa mult culorile să le evit? Deci cuvintele cheie sunt: culoare, haine feminine, haine care mă avantajează şi în care mă simt bine, în care mă simt eu. De evitat hainele în care mă simt bine, dar arăt în ele de parcă am ieşit de la măturat cu ele. Accesorii, pantofi şi genţi asortate, lenjerie de calitate. Atenţie la detalii: părul curat şi aranjat, folosit cosmetice, măcar fond de ten şi ceva pe buze. Aici vreau să inserez un gând pentru cei care judecă şi detestă grija faţă de exterior. Am fost şi eu aşa, am trecut prin multe etape. Concluzia acestor ani e că oricât de bun, inteligent şi bine intenţionat eşti, societatea în care trăim momentan este una axată pe imagine. Până apuci să convingi un om de calitatea ta sufeletească, de inteligenţa ta, de abilităţile tale deosebite, aspectul exterior a vorbit cu mult înaintea ta. Şi de obicei această primă impresie este foarte puternică, rămâne undeva în creierul celuilalt şi îi va dicta comportamentul, vorbele etc. faţă de tine. Pe de altă parte, mie cel puţin, îmi place să privesc pe cineva care a depus un minim de efort faţă de persoana lui. O haină asortată, ceva vesel şi tineresc, un accent de ceva care să producă un efect pozitiv în afara ta e de preferat decât o faţă cernită. Am cunoscut şi altfel de oameni, oameni foarte modeşti, dar cu o bogaţie interioară atât de vastă încât e prima pe care o vezi, nici nu mai contează altceva. Dar pentru mine, care nu am atâtea daruri sufleteşti, să am grijă de aparenţe e important, îmi dă o stare de bine şi de optimism.
  9. Să citesc 3 cărţi în limba engleză: C.S Lewis, The Siberiad şi să încep War&Peace de Tolstoi (pe acestea le am în bibliotecă). Anul acesta am finalizat Crime & Punishment de Dostoievski, un titlu pe care îl aveam în bibliotecă din liceu şi pe care din varii motive nu l-am lecturat. Pe lângă faptul că mi-a plăcut la nebunie cartea, că nu a mers pe atât de greu pe cât am presupus eu că v-a merge lectura în engleză, efectul acestei lecturi l-am văzut în iarnă. Am făcut cunoştinţă cu un grec care studiază la noi în oraş şi care nu prea ştie limba română. Când am făcut cunoştinţă şi am realizat că vorbeşte doar în engleză, m-am blocat. Vroiam să vorbesc cu el, dar fiind într-un grup mare şi neavând încredere în ce ştiu din limba engleză, m-am fofilat şi n-am zis nimic. Întâmplarea a făcut că puţin mai târziu persoana aceasta m-a întrebat "do you speak English?" şi eu am zis "a bit!"... doar că fiind la teatru într-o pauza şi grecul era în faţa mea pe scaun, nu mai puteam să mă eschivez să nu vorbesc. Şi am început să vorbim şi... lejeritatea cu care vorbea el, nefiind nativ englez şi nici o engleză de academician neavând, mi-a dat încredere să vorbesc şi eu mai multe... L-am întrebat de vremea din localitatea lui, de rude, de ce face la şcoală, ce vrea să faca pe viitor etc. Faptul că am vorbit mi-a dat un boost de încredere şi am realizat că dacă nu citeam cartea aceea în vară, să-mi mai dezleg amintirile în ale limbii engleze, poate nu aş fi făcut faţă unei conversaţii în engleză. Aşa că, cine ştie pe unde mă va mai duce viaţa, iar eu voi avea nevoie de limba engleză din nou?
Scriu la această postare de aseară şi cred că dacă aş mai zăbovi asupra rândurilor, aş mai găsi şi alte lucruri pe care vreau să le fac în anul 2017. Dar zic că pe moment e arhisuficient ce mi-am propus, le voi lua pas cu pas, cu încrederea că orice e posibil, că o atitudine de optimism şi încredere în bine va aduce rezultate pe măsură...

Vă doresc un an nou mai bun ca cel ce a trecut, vă doresc să fiţi prosperi, să aveţi pace în suflet, apoi în casă, în familie, la locul de muncă, să vă ocolească necazurile, iar dacă vor veni, să vă dea bunul Dumnezeu puterea de a le înfrunta (nu ocoli), să aveţi putere pentru planurile şi obiectivele pe care vi le-aţi propus, să fim împreună mai buni, să ne facem viaţa noastră şi a altora mai frumoasă prin darurile ce ni le-a pus Dumnezeu în noi la naştere... şi aş vrea să vă mai urez eu multe, dar închei rugându-vă să-mi treceţi cu vederea micile scăpări şi ieşiri din peisaj făcute pe blog în acest an şi să fiţi alături de mine şi pe mai departe.

LA MULŢI ANI!

14 comments:

  1. Si daca reusesti sa indeplinesti jumatate din ce ti-ai propus si tot e o mare victorie. Eu nu-mi propun mare lucru, ma trezesc ca mai tare ma lenevesc. De aceea iti urez sa iti realizezi toate visurile, sa ai vointa sa te tii de ceea ce ti-ai propus si sa te bucuri de mai mult timp liber. La multi ani!

    ReplyDelete
    Replies
    1. La sfarsit de 2015 nu stiu daca mi-am propus ceva pentru acest an, aveam aceeasi teama ca voi ceda din prima... acum si daca nu ma voi tine de ele si daca ma voi tine de ele... stiu ca n-am sa ma mai critic asa mult cum o faceam in trecut...

      La multi ani si tie si familiei tale!

      Delete
  2. La multi ani! Sa ai un an bun draga mea, sa fii buna si blanda cu tine, sa gasesti curajul de a incerca toate lucrurile noi care iti aduc tie si celorlalti bucurie, sa crezi, sa perseverezi :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Multumesc, Ancuta! Oare ne vom vedea anul acesta?

      Delete
  3. La multi ani, Irina draga, cu spor si ajutor de la Doamne in tot ce ti-ai propus!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Multumesc, Ligia draga mea! Asa sa ne ajute Dumnezeu pe toti! Te imbratisez cu prietenie si pretuire!

      Delete
  4. La multi ani! Bafta in tot ce ti-ai propus!

    ReplyDelete
    Replies
    1. La multi ani, Daniela! Succes si tie in tot ce ti-ai propus in noul an si mult succes cu blogul, ca vad ca e proaspat in blogosfera! Multumesc sid e vizita!

      Delete
  5. La mulţi ani, Irina! Să dea Dumnezeu să-ţi îndeplineşti cât mai multe din dorinţele puse pe listă şi chiar dacă nu, să nu te întristezi. Cu siguranţă, Dumnezeu are alte planuri pentru tine.

    ReplyDelete
    Replies
    1. La multi ani, Laura! Asa e, Dumnezeu stie mereu mai bine de ce avem nevoie... mult succes si tie in toate si sper ca esti mai bine, citisem pe pagina de Fb a blogului ca ai trecut prin niste incercari acum pe final de an. Te imbratisez!

      Delete
  6. La multi ani!sa ai un 2017 asa cum iti doresti!
    eu m-am gandit ca, in loc de rezolutii, sa imi stabilesc lunar cate o provocare legata de un aspect al dezvoltarii mele personale.Pentru ianuarie ma concentrez pe iubirea de sine :).Punctul 8 e si in planul meu.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Multumesc la fel! Si eu am de gand sa le iau pe bucatele, nu tot deodata, ca m-as risipi. Unele idei pot fi impartite-bucatite pe tot parcursul anului, dar pe unele va trebui sa le bifez de acum, zilele acestea, ceea ce voi si face... Sunt curioasa ce ti-ai propus si tu pentru anul 2017, vei scrie pe blog despre ce ti-ai propus? Succes inca o data si multumesc de vizita si feed-back!

      Delete