Thursday, April 27, 2017

Pauză

...blogul acesta va intra într-o pauză nedeterminată. Vă mulțumesc pentru împreuna călătorie pe acestă bucățică a vieții mele.

Gânduri bune tuturor!

Tuesday, April 25, 2017

Brambura


Mi se întâmplă să merg prin magazine, cu mintea brambura, să ridic privirea şi să văd o persoană interesantă care îmi atrage atenţia şi pe care poate aş vrea să o cunosc. Ca apoi să mă dezmeticesc şi să realizez că-s eu reflectată în vreo oglindă...

Aş vrea să mă văd cu privirea curată, să mă văd cum sunt, nu cum cred eu că sunt, sau nu focusată pe ce nu e bun la mine, interior şi exterior.

Cam cum zicea şi Diana aici.

Monday, April 24, 2017

Cum să ai o grădină superbă primăvara - 6 idei



1. Plantează în paturi ridicate:

Paturile ridicate umplute cu un mix hrănitor de pământ sunt un mediu ideal pentru creșterea legumelor, mai ales dacă solul din zona ta este lutos. Poți crea marginile acestor paturi ridicate din pietre de diferite forme, care pot fi mutate la finalul sezonului după cum dorești.






2. Creeaza un gard spalier: 

Pentru a maximiza un spațiu mic, direcționează fasolea pe spaliere montate pe gard. Pentru fiecare gard taie o bucată de grilaj rigid din metal cumpărat dintr-un magazin cu articole de constucție. Pune pe gard patru sisteme de prindere și atașează acest grilaj de ele.






3. Realizează un loc de "baie" pentru păsări:


Realizând un spațiu în care păsările se pot bălăci în apă, te asiguri că insectele dăunătoare plantelor vor fi hrana acestor vietăți.







4. Cultivă roșii în cuști  

Cuștile realizate în casă au un aspect natural. Pune patru șipici înalte la o distanță considerabilă cât să formeze un pătrat. Plantează sămânța de roșie în mijloc. Pe masură ce planta crește, leagă sfoara de jur împrejurul șipiclor la o distanța de 15 cm.







5. Alege florile potrivite 

Florile în culori vesele atrag albine, fluturi și alte insecte polenizatoare. Totodată atrag și păsări și insecte bune care se hrănesc cu insectele dăunătoare plantelor. Floarea soarelui, spre exemplu, este o floare ușor de crescut.






6. Păstrează un calendar de grădinărit 

Notează când trebuie să fertilizezi. Totodată notează-ți când ar trebui ca fiecare plantă să înceapă să producă legume. Culege ardeii iuți când ajung la dimensiunea și culoarea potrivită.

Pot încă visa la o grădină? Pot! :))

Articol tradus de aici.

Saturday, April 22, 2017

Jurnal de mulţumire

Mulţumesc, Doamne:



  • pentru frişca în cafea, sau cafeaua cu frişcă
  • pentru florile de liliac. Le ador, culoarea, parfumul...
  • pentru că am înţeles că multe din lucrurile pe care le fac cu scop bun, nobil, sunt de fapt lupte împotriva mea. În general lupta cu kilogramele e o isterie, o ură împotriva ta, a felului în care arăţi
  • ceşcuţa de porţelan pictată manual de la Iulia


Friday, April 21, 2017

Despre alimentaţie, apă şi slăbit

Hristos a înviat!

De ceva vreme mă tot ţin să scriu câteva rânduri despre alimentaţie. Perioada aceasta, suprapusă cu postul, am făcut o mică obsesie legată de mâncare, sau mai corect despre alimentaţia potrivită ca să nu mă mai îngraş. Trebuie să fiu onestă, cu tot sedentarismul, faptul că-s mai rotundă pe ici pe colo are ca vină principală tona de dulciuri mâncată de un an încoace, mâncatul la orice oră îmi căşuna mie şi produsele de tip fast-food cu care m-am delectat destul de constant (nu zilnic, dar măcar săptămânal). Am încercat să testez diferite planuri alimentare cu care alţii reuşesc să supravieţuiască şi să slăbească. Doar că la un moment dat am clacat efectiv psihic, îmi era atât de foame, că aş fi mâncat şi pixurile cu care scriam la birou.

Ceea ce face bine altora, mie (poate)  nu-mi face bine. Asta se aplică în orice domeniu al vieţii, dar şi acesta e un alt subiect despre care poate am să scriu pe aici cândva. Aşa că m-am gândit: MIE oare ce-mi face bine, ce ştiu eu, sau am simţit eu la un moment dat că îmi e potrivit?

Micul dejun

Ce ştiu despre mine e că: nu pot mânca fructe ca mic dejun. Mai bine nu mănânc nimic şi aştept prânzul direct decât să mănânc fructe. Fructele îmi fac o foame nebună la nici o oră după ce le-am mâncat. Nu am simţit acelaşi lucru cu bananele, pe ele le tolerez mai bine. La fel nici cerealele nu le simt la fel de folositoare, chiar dacă nu mănânc decât cereale integrale cu lapte sau iaurt. Câteodată îmi ţin de foame, alteori nu. Îmi ţin de foame sendvişurile, diferite paste (hummus, fasole bătută) întinse pe pâine, ouăle în diferite forme, lactate - brânza, cu laptele şi iaurtul nu mă împac, deşi iaurtul e cam pe acelaşi loc la mine cu brânza, adică aş mânca mult şi des.

Prânzul 

Apoi prânzul pe care trebuie să-l iau neapărat în jur de ora 13. Cu fiecare minut care trece după ora asta mă transform într-un monstru care ar mânca iar orice, chiar şi pixuri. Sunt ceea ce zic unii "rea de mâncare", un sindrom pe care l-am întâlnit în general la bărbaţi. Îmi plac foarte mult ciorbele, sunt ciorbăreasă numărul 1. Moda cu două feluri de mâncare e păguboasă din punctul meu de vedere, deşi încă mănânc şi eu aşa. E păguboasă din simplul motiv că bagi prea multe chestii diferite în stomac (ciorbă, pâine, o tocană, sau ceva carne cu garnitură, salată şi poate mai torni şi apă peste tot festinul acesta) şi odată că-ţi înveţi stomacul cu mult, dar îl şi zăpăceşti de cap, că nu ştie ce să digere mai întâi. Deci în ceea ce mă priveşte ar trebui să educ falsa nevoie de a mânca două feluri de mâncare şi, poate, în timp, să reduc cantitatea a ceea ce mănânc.

Cina

Cina pentru mine ar fi ideal să o iau la orele 18-19. Aşa ştiu sigur că nu am mâncat nici prea târziu, dar nici prea devreme şi poate mi se face iar foame, în condiţiile în care la 22-23 sunt de obicei în pat. La cină cred că cuvântul cheie ar trebui să fie: simplitatea. Nu chestii complexe, grele, alambicate. O salată cu brânză, sau cu o bucată de carne făcută la cuptor sau la grătar, salată cu legume gătite într-un fel sau altul, salată cu ton, salată simplă cu seminţe. Cam cu lucrurile astea rezonez. Dacă ar fi să fiu în vizită, ar trebui să am grijă la cantitate şi, la fel, să nu amestec prea multe tipuri de alimente.

Atenţie sporită

Dulciurile ar fi ideal să le degust o dată în săptămână. 

Alte lucruri la care ar trebui eu să fiu atentă: 
  • cafeaua fie îmi lua pofta de mâncare, fie o accentua. Eu acum zic că nu mai beau, dar am mai băut când am fost prin vizite. 
  • Apă, multă apă. Am o verişoară pe care sunt foarte invidioasă pentru că a slăbit mult, poate chiar prea mult din punctul meu de vedere, doar bând foarte multă apă. Bine, înainte de povestea cu apa se educase să nu mai ronţăie în timp ce lucrează biscuiţi sau alte crănţănele, să nu mai mânânce dulciuri şi pâine şi să mănânce porţii mai mici la masă. 
  • Ar trebui să nu mai am în casă tentaţii: dulciuri, sucuri, chestii care-mi plac prea mult, cum ar fi brânza cu mucegai, vreun vin care-mi place mult, cum ar fi Lambrusco sau Prosecco.


Despre apă şi slăbit

Referitor la băut apă, vă pot spune că funcţionează. Am citit articolul acesta (recomand site-ul per total) şi am înţeles că apa trebuie băută aşa:

Dimineaţa când te trezeşi, pe stomacul gol, se bea cu înghiţituri mici, precum ai bea cafeaua, cam 500 ml apă în 10 min. După 30 min se ia micul dejun, care e menţionat în articol să fie fructe, deci cam după alte 30 min-1 h, când fructele se digeră se poate bea iar apă câtă se doreşte. Cu o oră înainte de masa de prânz se face pauză ca să se golească stomacul. Se ia prânzul, iar 2-3h nu se mai bea apă ca să nu fie diluate sucurile gastrice şi asa să se îngreuneze procesul digestiei. Cu o oră înainte de cină se face iar pauză pentru a se goli stomacul, apoi se ia cina. După cină la fel, lăsăm stomacul 2-3h să-şi facă treaba.

Eu mi-am făcut chiar şi un grafic care arată cam aşa:
  • aproximativ 6 dimineaţa 500 ml apă 
  • 6:30-7:00 micul dejun
  • 8:00-12:00 apă
  • 12:30-13:30 pauză de la apă
  • 13:30 prânzul
  • 13:30-16:30 pauză de la apă
  • 16:30-18:00 apă
  • 18:00-19:00 cina
  • 21:00-22,23 apă - nu prea multă că vă treziţi noaptea des pentru pipi :)


Acum întrebarea e câtă apă? Cică dacă bem prea multă, ea nu face decât să treacă prin rinichi, luând şi tot ce înseamnă minerale din corp şi iese fără să hidrateze vreo celulă. Hidratarea trebuie făcută treptat, dacă nu am băut decât un pahar de apă pe zi până acum, vom creşte treptat cantitatea. Eu eram şi înainte o mare băutoare de apă, dar nu beam suficient. Calculul ar fi numărul de kilograme pe care îl avem X 0.033 ml.

Spre exemplu eu am acum 70 de kilograme, ori 0.033 ml rezultă ca ar trebui să beau cam 2 litri şi 300 ml de apă.

Cum spuneam, am testat şi chiar funcţionează. Pentru asta nu e nevoie decât de o sticluţă ţinută prin preajma. Eu, spre exemplu, ţin o sticlă de plastic de 600 ml pe masă la muncă şi beau din ea de câte ori simt nevoia, între orele în care am voie, şi o reumplu de câte ori e nevoie, pentru că avem dozator cu apă în birou. Dacă nu aş fi avut dozator cu apă, aş fi ţinut prin preajmă un bidon de 2 sau chiar 5 L şi aş fi umplut sticluţa din el. Apoi port sticluţa asta umplută cu apă şi în restul zilei cu mine. Nu e foarte greu, trebuie doar puţină disciplină şi apoi intră în reflex totul.

Succes!

Monday, April 10, 2017

Gândul de luni


"Dacă vrem cu tot dinadisnul să ne ameliorăm substanţial modul de viaţă, trebuie să renunţăm la tăiatul frunzelor - în atitudini şi comportamente - să ne apucăm de lucru la rădăcină; astfel spus, să ne schimbăm paradigmele, căci mentalitatea noastră şi conduita din ele se nasc."

Stephen R. Covey - "Cele 7 deprinderi ale persoanelor eficace"

Monday, April 3, 2017

Gândul de luni


"Comunicăm mult mai elocvent prin ceea ce suntem decat prin ceea ce spunem sau facem."

Stephen R. Covey - "Cele 7 deprinderi ale persoanelor eficiente"

Friday, March 31, 2017

Azi sunt iar îngâdurată...

Dragii mei, n-am mai scris aici din lipsă de timp, deși am avut idei, poate am avut și ferestre de timp, dar cine știe ce m-a oprit. Însă, azi, avântul mi-a fost oprit de la ce aveam în plan la aflarea unei vești mai puțin bune. Unul din unchii mei, fratele tatălui meu, om tânăr de altfel, a trecut la cele veșnice.

E interesat cum dintr-o dată ți se dă iar vălul de pe ochi la o parte și vezi viața goală și așa cum e ea: un drum spre un alt tărâm, spre alte locașuri. Suntem doar suflete îmbrăcate în trup de humă, într-o călătorie spre Veșnicie. Ce contează pe acest drum e cât de mult am iubit, restul e balast.

Prinsă în egoismele mele, planurile mele, activitățile mele, ”timpul meu”, munca mea, iubirea asta de sine pe care o practic cu un devotament păgubos, am omis să arăt că cei din jur există și îi apreciez în viața mea. Toată săptămâna, pe drumul spre întoarcere de la serviciu, drum care trece prin cartierul în care locuia acest unchi, mă tot gândeam, să-l sun pe Virgil, să-l mai întreb de sănătate, dar nu am făcut-o. Lasă ca o fac mâine. Acest mâine care azi nu mai e.

Știu că s-a dus dincolo biruit de neputințe. Doamne, de am iubi mai mult, poate cei din jur nu s-ar mai acoperi pe ei înșiși în neputințe de tot felul. De câte ori nu m-am aruncat asupra unei farfurii cu mâncare tot dintr-o lipsă de sens, dintr-un gol al inimii, din ideea că nu-s iubită. Tocmai eu, care cunosc flagelul neputințelor, am judecat atât de aspru pe alții și mai neputincioși decât mine... Vai, ție, suflete al meu care nu iubești și care prigonești!

Săptămâna asta m-am rugat mult să nu mă lase Dumnezeu să-L uit. Prinsă tot în egoismele mele, uit că trăiesc și respir datorită Lui, uit că relația mea principală trebuie cu El s-o dezvolt, prinsă în obsesiile mele, uit de ESENȚIAL. Acum parcă am primit răspuns, parcă prin moartea acestui unchi mi-am revenit la viață, sau de fapt am conștientizat iar care e Viața.

Doamne, iartă-mi micimea sufletului și dă-mi zile să-i pomenesc pe toți aceștia din neamul meu trecuți la Tine, iartă-mi neputința de a iubi!

Dumnezeu să te odihnească, unchiulețule, cum îți spuneam eu ție...

Vă rog să-l pomeniți și voi pe unchiul meu Virgil-Ion.

Mulțumesc!

Monday, March 27, 2017

Gândul de luni


"Când vrem să producem schimbări relativ minore în vieţile noastre, ne putem concentra asupra atitudinilor şi comportamentelor de adoptat. Însă, când vrem să obţinem o mutaţie semnificativă, trebuie să lucrăm asupra paradigmelor noastre de bază." 

Stephen R. Covey - "Cele 7 deprinderi ale persoanelor eficiente"

Thursday, March 23, 2017

Acum...




O fotografie de acum... 
Experimentez...

...vreau să fac o soluţie restructurantă pentru păr şi o paine cu usturoi.

Ma uit la/ascult...

Mă bucur să...

...simt că se mai încălzeşte puţin.

 Mă bucur şi că m-am înscris la cursul de dans. E frumos să vezi că un lucru atât de mic poate avea efecte atât de mari...poate voi scrie la un moment dat despre efectele pozitive ale cursului asupra mea.

Fac...

...planuri pentru zilele, lunile următoare, îmi doresc să reiau activităţile pentru copii.

Scriu...

...prea puţin pe blog, deşi am avut multe postări în plan şi idei de împărtăşit, dar când a fost timp n-a fost inspiraţie, când a fost inspiraţie n-a fost timp şi tot aşa...

Pot...

...să fac mai mult şi mai multe, dacă aş fi mai riguroasă şi mai atentă la planificări.

Planific...

...nimic, dar mi-aş dori să îmi planific câteva zile de vacanţă, adică să-mi iau câte o pauză într-un mod regulat.
Visez...

...la primăvară, la căldură, dar nu aceea excesivă de iunie-septembrie :D, ci de mai şi octombrie :P.

Beau...

...din păcate am revenit iar la cafea... :( Nu aş lăsa-o dacă nu aş fi experimentat ce înseamnă o minte şi un trup fără cofeină. Eu am crezut că-s o agitată, anxioasă din fire, dar în cele câteva zile de "sobrietate" am constatat că-s foarte calmă şi stăpână pe mine şi în anumite situaţii în care aş fi devenit agitată în mod normal, am reuşit să-mi păstrez calmul şi să nu încep să tremur aşa vizibil :).

Ceai verde nu ştiu dacă voi mai bea, cică el nu s-ar compara cu cafeaua, dar doctoriţa mea mi-a recomandat să nu beau nici un fel de excitant: cafea, ceai negru, verde, cacao.

Apropos de ceai verde, vinerea trecuta băusem o cafea de dimineaţă, iar la prânz un ceai verde, o ditamai cana pe care am dat-o peste cap. La puţin timp am început să tremur şi să am o agitaţie atât de aiurea în tot corpul încât nu ştiam ce e cu mine, pentru că uitasem că băusem ŞI cafea înainte de acel ceai verde (nevinovat).

Mă simt...

...uşor obosită, zilele astea nu m-am mai trezit foarte devreme, ci am dormit până pe la ora 7.

Mă gândesc...

...încerc să nu mă mai gândesc :)).

Cărţi pe noptieră...

...tot Simply C.S. Lewis, mă bucur că am perseverat s-o citesc, am găsit un capitol foarte frumos despre iubire şi suferintă, Cele 7 trepte ale eficienţeiAlternative la antibiotice, pe acesta n-o citesc neapărat, e pe noptieră în teancul de "citesc acum" :)) şi Convorbiri pe pământ rusesc, o carte foarte, foarte bună, Puterea autocontrolului mental, o carte pe care am vrut s-o arunc până am răsfoit-o într-o zi şi m-a captivat prin câteva rânduri. Aş vrea să scriu din ea pe aici, are nişte idei care mi-au plăcut foarte mult, chiar azi mă gândeam că în rândurile ei am găsit o soluţie la o problemă financiară care mă frământa.

Gătesc...

... tot supă cremă, salate, ca gustare mai mănânc fructe proaspete, sau uscate (curmale, caise, merişoare), am început să folosesc mult seminţele în salate, sau pun câteva şi în supa cremă când o mănânc. Prânzul îl iau la muncă, acolo nu prea aleg, ci mănânc ce e în meniu.

Monday, March 20, 2017

Gândul de luni



"Ceea ce eşti îmi răsună atât de tare în ureche, încât nu pot auzi ceea ce-mi spui." 

Emerson

Friday, March 17, 2017

Prin ce case am trecut din 1984 şi până în prezent (2017)

De azi voi începe o serie aleatorie de postări, ca să mai înveselesc şi "revergorez" un pic interiorul căsuţei virtuale. Aşa că voi începe cu un articol despre locuinţele prin care am trecut din copilărie şi până acum.



1984-1986

Până pe la vârsta de 2 anişori am stat cu mama şi cu tata în casa buncii mele, o casă care îmi bântuie visele, am scris odată despre acest loc aici pe blog, dar am lăsat în draft articolul, că era plin de supărare.

1986-1988

Apoi până cam în 1988 am locuit cu mama, tata şi cu proaspătul meu frăţior Daniel într-un bloc din cartierul Poarta 6, un apartament cu 2 camere, de care îmi amintesc vag, iar amintirile pe care le am sunt mai degrabă construite din ce îmi povestea mama despre acel loc.

Particularităţile acelui apartament erau următoarele: bloc hexagonal, adică aveam mulţi pereţi în casă, era situat la etajul... 8 şi nu funcţiona liftul, acesta a fost pus în funcţiune după 90. Îmi povestea mama cum urca cele 8 etaje pe scări, cu mine de mână, în altă mână cu plasa cu cumpărături şi cu Dani în burtică, sau tata cum a cărat 8 etaje mobila când s-au mutat acolo...

1988-2010 (cu ceva pauze)

De acolo ne-am mutat într-un apartament mai central, un apartament cu 3 camere, un apartament la etajul 3, spaţios şi luminos. Am locuit acolo din 88-89 şi până în anul 2010. Apartamentul încă există şi ducem lupte cu "îl vindem-nu-l vindem", mai mult pentru că tata leagă de el evenimentele traumatice prin care am trecut. Eu mi le-am depăşi în cele aproape 5 luni când am locuit în iarna lui 2015-2016 acolo, episod despre care am mai scris pe aici. Am copilărit acolo practic, am mers la şcoală în cartier, m-am jucat în mii de feluri în faţa blocului şi în spatele blocului, în grădină, în faţa scării cu preşul şi păpuşile, sau cu preşul şi păpuşile pe palier, în faţa uşii (Doamne, cine se mai joacă aşa de "învechit" precum o făceam noi în era când tabletele nu erau nici măcar un concept?), m-am căţărat pe schele (era încă în construcţie blocul când ne-am mutat), intram în apartamentele încă nelocuite, fără să ştie părinţii etc.

Micile plecări din cuibul părintesc

2004

Prima plecare din casa copilăriei a fost în anul când am dat BAC-ul, adică 2004. Terminasem clasa a 12 a, nu dădusem nici la Arhitectură (cum era plănuit), nici la Arte (cum îmi doream), eram într-o confuzie totală, dar cu o certitudine: fac facultatea la Bucureşti! Şi am ajuns la Litere ca picată din lună, dar şi într-un cămin de protestanţi (don`t ask!), 4 fete într-o cameră, cu duş comun, cu haine spălate la mână, nici nu mai ţin minte pe unde mâncam atunci... Am stat aici 6 luni, apoi am făcut trecerea la un apartament din cartierul Nicolae Grigorescu, undeva la etajul 10, făceam 30 de minute până la staţia de metrou, ieşeam de după nişte blocuri gri şi sinistre, ce să mai, era un stres teribil. Apartamentul era cu 3 camere şi stăteam 6 fete în el. Totul a fost cu bunăcuviinţă în vremea aia, dar iei prinţesa din puf şi o duci în cazarmă? Nu. Aşa că am renunţat, m-am întors acasă la culcuş, am dat la Arte în Constanţa şi am terminat facultatea locuind liniştită cu ai mei.

2008

Apoi mi s-a făcut iar dor de ducă de acasă. Şi am dat la master la Bucureşti la Artă Sacră la Teologie în 2008. Aici "noroc" cu o prietenă făcută pe internet, că am găsit rapid unde să stau. Tot un cămin al unei facultăţi protestante (nu ştiu cum de s-a legat tot aşa, că nu aveam nici o treabă cu ei), dar aici era un lux desăvârşit, căldură, cantină, apă caldă, maşină de spălat... Eram la Gorjului acum, tot departe de staţia de metrou, mergeam pe jos de mi se acrea până ajungeam la metrou, dar în perioadele astea de mers MULT pe jos, slăbisem fenomenal de mult... Aici stăteam 4 fete în cameră.

Apoi a început epopeea mutărilor în Bucureşti. După tot cam 6 luni de locuit în cămin, ne-am mutat într-un apartament în Drumul Taberei (etajul 1, 3 camere, 3 fete) unde am stat un an şi unde am făcut un frig incredibil în iarna aceea, apoi de aici ne-am mutat în alt apartament tot în Drumul Taberei, unde am rezistat o lună din cauza unor neînţelegeri cu proprietarul. Aici stăteam la etajul 10 şi locuiam aceleaşi 3 fete.

Am terminat masterul şi m-am întors acasă (2010). Ai mei se mutaseră de la bloc la casă, relativ în în aceeaşi zonă cu apartamentul mai sus menţionat. Stăteam ca pe ace, vroiam înapoi la Bucureşti. S-a invit oportunitatea unui job acolo. Fetele cu care locuiam găsiseră un alt apartament, iar la Gorjului, dar în buza staţiei de metrou, preţ mai bun la chirie, etajul 1, pe bulevardul Iuliu Maniu.

Am locuit acolo fix un an: pe 1 august 2010 ajungeam în faţa blocului cu bagajele şi o I. somnoroasă, coborâse să-mi deschidă uşa, iar pe 1 august 2011 mă întorceam acasă la ai mei depresivă, anxioasă şi cu o maşină înţesată de tot ce-mi aparţinea şi folosisem în acel an.

2011-2013

Din toamna aceea şi până în iunie 2013 am locuit cu tata, mama vitregă, fraţii mei şi încă o persoană. În perioada aceea nu am trăit, ci am supravieţuit de la o zi la alta.

2013-prezent

Din 2013 până în prezent, cu o pauză de 5 luni (decembrie 2015-aprilie 2016 când am stat la apartamentul în care am copilărit din cauza că aici nu mai aveam curent electric) locuiesc singură într-un apartament cu 2 camere, la Cucuieţii din Deal, departe de orice punct din oraş, dar aproape de mare, aproape de o piaţă, aproape de staţii de maxi-taxi şi de autobuze...

Pentru un om atât de static ca mine, mutările acestea nu mi-au fost foarte confortabile, dar sper eu că prea curând nu va mai trebui să mă mut altundeva!

Sper să vă fi creat plăcere lectura acestor rânduri, mie sigur mi-a făcut plăcere să trec prin cufărul cu amintiri! Chiar aş fi curioasă să aflu şi de experienţa voastră, aţi trecut ca mine prin mai multe locuinţe, sau numărul acestora a fost mai restrâns?

Cu prietenie,

Irina

Thursday, March 16, 2017

Jurnal de mulţumire

Viaţa e frumoasă, aşa că, Doamne, Îţi mulţumesc:




  • pentru muzica grecească
  • pentru cadourile primite
  • pentru flori în general, pentru frezii în particular
  • pentru inelul din argint cu piatră de coral pe care mi l-am luat recent
  • pentru oportunităţile care vin spre mine
  • pentru lectura care hrăneşte mintea

Tuesday, March 14, 2017

Acum



O fotografie de acum... Cap Kaliakra, poate voi apuca să scriu curând şi despre vizia făcută acolo.

Experimentez...

...paşi de dans, cine ar fi crezut că-mi poate place atât? :)
...lupta cu amânarea, viaţa e acum.
...nu aş zice "gândirea pozitivă", ci "gânditul optimist".
...părul natural, adicătelea ondulat.
...şi ar mai fi...

Ma uit la/ascult...

...ascult pe repeat o piesă numită Eni Mantili. Tot repetăm paşi pe ea la dansuri. Curios e că se adânceşte dragostea faţă de Grecia în toate aspectele ei, până de curând era vorba doar de latura ortodoxă grecească, acum simt cum rezonează în mine şi muzica lor. Apropos, o concluzie, în comparaţie cu populara românească, dansurile greceşti sunt filosofie curată şi nu-s ironică când zic asta!

Mă bucur să...

...fi revenit pe linia de plutire. După destăinuirea de pe week-end, o sumedenie de lucruri s-au întâmplat... Am primit sms-uri de încurajare şi sfătuire de la cineva drag (te pup, Anca!), o invitaţie de călătorie surprinzătoare (mulţumesc, doamna Cristina), o invitaţie de a participa la un eveniment sâmbătă, feedback de la voi prin comentarii etc. Vă mulţumesc!

Fac...

...liste de dorinţe, am ca main goal achitarea datoriilor, apoi vreau să fiu mai atentă cu gestionarea finanţelor. Din mers mai bifez şi nişte chestii prin casă, vând ce e în plus, donez ce nu-mi mai foloseşte, îmbunătăţesc aspecte lăsate în aer prin casă (am comandat un cuier), optimizez tot ce se poate, pentru că vreau să trăiesc simplu, iar pe viitor să direcţionez câştigurile mele nu spre cheltuieli inutile, ci spre lucruri ce ţin de dezvoltarea mea ca om.

Scriu...

...tot pe blog, dar cam rar, însă voi rezolva şi acest aspect.

Pot...

...să am o viziune bună asupra vieţii, dacă privirea e spre Dumnezeu.

Planific...

...deocamdată nu voi putea merge la sală, dar vreau să încep să folosesc o coardă de sărit luată acum... 7 ani! :D

Visez...

...la momentul când nu-mi voi mai călca pe picioare colegii de la dans...
...la o vacanţă în Grecia...
...să fiu slabă...
...să-mi rezolv anumite probleme care-mi stau pe creier şi vineri voi afla de la un medic dacă acest lucru va fi posibil, sau nu...
...la vară...

Beau...

...ceai verde!

Mă simt...

...încrezătoare.

Mă gândesc...

...că şi cele mai rele lucruri, situaţii, pot avea un schepsis, care odată accesat va îndulci situaţia experimentată. Vă zic asta pentru că încerc să întorc în avantajul meu o situaţie la care nu mă aşteptam, sunt în antipatii cu o persoană extrem de influentă la job (nu e cineva dintre şefi :P) şi am de ales între a-mi face viaţa un chin prin gânduri şi opunere, sau a-mi face viaţa uşoară "dându-mă" de partea acestei persoane, profesional vorbind...

Cărţi pe noptieră...

...tot Simply C.S. Lewis, nu-mi place cartea, dar mă încăpăţânez s-o finalizez, Cele 7 trepte ale eficienţei, Alternative la antibiotice şi Convorbiri pe pământ rusesc.

Gătesc...

...salate, supe creme, am descoprit perlele de tapioca (bate orice îngheţată, desert, you name it!), am făcut crackerşi din seminţe integrale etc.

Sunday, March 12, 2017

...si mergem mai departe!

De vineri de la ora 17 pana azi ora 9 am zăcut efectiv în pat. Am dormit, am citit puţin, m-am zvârcolit pe toate părţile, am rumegat la gânduri, am fost "rock bottom", am mâncat ca sparta, am ieşit din casă doar ca să dau o tură cu maşina şi să-mi iau chips-uri, am scris rândurile astea, am stat şi m-am gândit că viaţa e degeaba. M-am rugat să mă ajute Dumnezeu să mă duc azi măcar la biserică, pentru că, uneori, ajung atât de deznădăjduită încât îmi zic că degeaba mă duc şi la biserică. Dar azi m-am dus şi l-am rugat pe Dumnezeu să-mi redea pofta de a trăi, să-mi ridice şi mie sufletul slăbănogit, să aibă milă de mine.

Şi Dumnezeu mi-a răspuns, mi-a ajutat, simt asta.

Pe drumul spre casă mi-am zis că nu am nimic de fapt, nu mi-e rău, ci uneori mă părăseşte puterea de a face, de a mai crede, de a mai spera. Nu (mai) am nevoie de ajutor specializat, SLAVĂ CERULUI, ci doar de o perspectivă corectă asupra vieţii.

Până la urmă nu sunt nici experienţele mele, nici ceea ce-mi zic alţii că sunt, nici traumele mele. Încă-s întreagă la cap, în putere, am minte să pun iar cap la cap ceea ce trebuie să fac.

Şi mergem mai departe.

Sufleteşte:
  • voi trage de mine să merg în continuare la slujba de Maslu pentru vindecarea sufletului şi a trupului, voi face şi imposibilul să ajung la biserica părintelui meu, mi-e de ajutor că-l mai întreb una, alta, sau chiar mă pot spovedi în ziua aceea. Voi continua să merg şi la Liturghie pentru a fi în comuniune directă cu Dumnezeu.
  • voi continua să mă spovedesc după rânduiala pe care o am dată de părintele duhvonic. Pare-se că se cere să fie şi mai deasă acum, pentru că mă luptă neputinţele. Va trebui să spovedesc că-s plină de neiertare, judecată şi resentimente faţă de "casnicii mei": mamaia, tata şi mama care nu mai e.
  • mă voi strădui să particip şi eu sâmbăta sau când e rânduită pomenirea morţilor la Biserică, mă voi strădui să dau mai des de pomană pentru sufletul mamei, al fratelui meu şi al celor trecuţi la cele veşnice din neamul meu.
  • voi face ceva ce nu am făcut decât forţată de împrejurări: să merg la mormântul mamei, al fratelui, al bunicilor, al mătuşii şi am şi un fost coleg de liceu înmormântat în cimitirul din Palas. Pentru asta mă voi pregăti din timp cu lumânări, tămâie, o sticlă cu apă, flori, chibrit. La fel voi lua şi cele necesare pentru a face pachete de împărţit şi colivă.
  • voi lupta iar cu mine să nu las rugăciunea de dimineaţa, de seară, citirea unui capitol din Noul Testament, pravila mea. Acum ştie şi tot internetul ce pravilă simplă am, dar părintele meu e cumva "contra" lucrurilor peste putinţa omului, când i-am mai cerut să fac cine ştie ce nevoinţă mi-a zic: fă tu măcar atât o vreme şi mai vedem. Şi vremea asta s-a vădit, pentru că dacă dau de greu sau lene las şi puţinul ăsta de rugăciune... Şi aghiazma şi anafora: spre iertarea păcatelor, întărire şi ajutor de la Dumnezeu.
(Rugaciunea spusă înainte de consumarea anaforei şi a aghiazmei: Doamne, Dumnezeul meu, să-mi fie mie Darurile Tale și aghiasma aceasta spre lăsarea păcatelor, spre luminarea cugetului, întărirea și tămăduirea sufletului și trupului meu; întru biruința patimilor și neputințelor mele, după mare mila Ta, a Preacuratei Tale Maici și a tuturor sfinților.)

  • lectura din cărţile de folos sufletesc, câte un pic, spre întărire, motivare spre cele duhovniceşti.
Trupeşte:
  • mersul pe jos să fie obligatoriu, măcar câteva zile pe săptămână, dacă nu zilnic.
  • mers la sală măcar o dată sau de două ori pe săptămână, am o sală în apropiere unde poţi plăti doar pe şedinţe. Au aerobic, ce mă interesează pe mine şi spinning.
  • continuat cu cursul de dans, da, m-am înscris la un curs de dansuri populare :). Pentru început îmi place, iar la nunţile şi botezurile la care voi merge de acum înainte nu-mi va mai înţepeni fundul pe scaun.
  • luptat până la sânge cu poftele! De cafea am renunţat, slavă lui Dumnezeu, am băut doar decofeinizată o vreme, care e atât de scârboasă că te ajută ea s-o laşi. Cu cofeină cine ştie când voi mai bea, poate niciodată. Apoi pofta de dulce, de zahăr, pofta de ronţăit, de mâncat când nu mi-e foame. În ceea ce mă priveşte, am observat legătura directă dintre emoţii şi mâncare. Mănânc când mă simt "nu-ştiu-cum", tristă, furioasă, neputincioasă, singură, câteodată simt efectiv un spaţiu de gol în mine care se cere a fi umplut... Cred că trebuie să-mi fac rânduială şi din rugăciunea la masă, nu o practic, spre ruşinea mea... cred ca tot Dumnezeu mă va ajuta şi cu neputinţa asta.
  • avut grijă în continuare cu exteriorul meu. Am destule gânduri care se arată pe faţă şi mă urâţesc, va trebui să contrabalansez treaba asta. Plus că atunci când mă aranjez un pic, mă simt şi eu mai bine. Vreau să-mi iau o fustă conică neagră sau bleumarin mărimea 44, pentru că fustele mele conice 42 nu-mi mai vin (aveam una verde smarald, una bleumarin, una bej şi una gri...), iar genul acesta de fusta e versatil, clasic şi mă avantajează mult. La make-up să continui cu fondul de ten, puţin rimel, puţin liner, puţin blush şi puţin luciu de buze. Diferenţa e convârşitoare. Să-mi aranjez părul, să merg pe tendinţa lui de a se ondula. Avea dreptate Costin că mă avantajează felul lui natural de a fi (Costin e tipul la care m-am tuns ultima oară).
  • să beau multă apă (recomand documentarul acesta numit Postul negru cu apă, nu am în vedere postul negru, dar mă gândeam că şi o pauză alimentară între cină şi micul dejun de 8-12 h în care vom consuma doar apă poate avea un efect benefic asupra organismului).
Mental:
  • să nu mai cred gândurile care mă trag în jos, să formulez conştient gânduri de nădejde, de speranţă.
  • să îmbrac cu o "platoşă a nesimţirii", cum spunea un puşti din şcoală, în faţa celor care mă acuză, umilesc, jignesc, atrag în bârfe.
  • să caut lecturi care mă motivează şi mă stimulează.
  • să-mi (re)găsesc pasiunile. Să găsesc ceva ce aş vrea să fac în timpul liber, ceva la care mă pricep şi care mi-ar aduce satisfacţie şi mulţumire. În secunda de faţă jobul nu-mi dă aceste lucruri, deşi mi-am dat seama cât de folos mi-e şi jobul şi faptul că dimineaţa mă trezesc, nu stau la discuţii cu mine şi, indiferent cum mă simt în ziua aia, mă duc la un soldat pe front, la datorie.
  • chiar dacă va fi o formă de prefăcătorie, cu unele persoane voi avea doar discuţii formale.
Deocamdată, atât!

Sper ca aşa să fiu mereu:



Doamne, ajută!

P.S. Ieri am blocat postarea de comentarii la ultimul articol, pentru că mi s-a părut prea dureros ce am scris acolo. L-am trecut odată pe draft, apoi l-am publicat iar. Aveam nevoie să strig undeva durerea mea. Discutând cu Diana pe messenger, mi-am mai amintit nişte detalii din acele zile. Doamne, miluieşte-mă şi vindecă neputinţa mea de a ierta! Ce vreau să vă zic e că mă puteţi contacta oricând pe adresa de email care este postată aici. Zilele trecute chiar cineva mi-a scris să-mi zică să schimb tipul de font la litere pentru că e obositor la lecturat şi să mă încurajeze pentru ceea ce postez aici. Câteodată am nevoie de motivaţiile pe care mi le puteţi oferi voi. Mulţumesc şi nu ezitaţi să-mi scrieţi.

Saturday, March 11, 2017

8,11 şi început de martie.

8 martie, 11 martie, începutul lunii martie, martie an de an. E o lună în care amintirile vin cascadă, iar eu somatizez. Anul trecut mă durea burta foarte rău, fără o cauză, anul acesta am iar neplăceri suspecte în fix ceea ce mă face pe mine de sex feminin. E perioada în care sunt hiper-sensibilă, mă cert cu toate lumea, m-aş certa cu toată lumea, aş vrea lumea să fie blândă acum cu mine şi nu e. Şi nici n-are cine. Şi nici nu are de ce.

Aseară stăteam pe marginea patului şi rememoram. Pete de sânge, bălţi de sânge coagulat, ea sub un teanc de pături, nici vie, nici moartă, doar ne-prezentă. Mă spăl pe mâini cu spirt, dau cu Vanish peste petele de sânge de pe covor, în casă întuneric, mamaia îmi vorbeşte cum că nu se va mai face bine, doar cu un transplant... N-am înţeles aseară de ce, ziceam că a trecut şi 8 martie şi gata, să mă lase. Dar de fapt pe 10 spre 11 ea s-a dus.

Am 12 ani, nu trebuie să văd şi să aud scenele astea.

Ea nu vrea să se ducă la spital, probabil vrea să moară în casă.

Am 32 de ani şi mă întreb ce a fost cu ea în ziua aia. Ce o fi simţit, aproape moartă fiind, să trebuiască să strângă şi să spele prăpădul care se dezlănţuise din ea? Eu fac atac de panică dacă mă ia cu stare de vomă, dar ea să-şi fi văzut măruntaiele întinse în casă şi perspectiva ca noi, copii ei, să vedem desfăsurarea acelor scene de coşmar? Ce o fi fost cu tine, mamă?

Mie mi-e rău, mi-e gol, mi-e nimic, mi-e ne-suficient, mi-e neajuns. Doare singurătatea asta, doare golul ăsta anesteziat, doar încercarea mea de a-l îndopa cu mâncare, doar feminintatea mea, doare să fiu eu, doare să fii neînţeles. Doare.

Şi remeorez aceleaşi scene, frânturi dintr-o poveste mai amplă, de ce oi fi memorat doar aceste bucăţele?

Cum ne-am trezit din somn şi eu şi Dani în zbiarete lugubre, cu lumina aprinsă brusc, ca să desluşesc printre urlete că s-a dus, că a murit.

"Ce îneamnă a murit, Irina?

Înseamnă că nu mai vine acasă."

Discuţie între doi copii, 12 şi 9 ani.

Din secunda aia noi am fost ai nimănui. El, Dani, s-a dus şi el 3 ani mai târziu, ca apoi să rămân complet a nimănui. Rudele aveau familiile lor, mamaia avea vehea şi de dinaintea obsesie pentru cealaltă fată a ei şi a nepotului ei, tata pe mare, sau cu neînţelegerile lui pe care a refuzat cu obstinaţie să şi le rezolve, împovărându-mi şi mai mult viaţa, care a trebuit mereu s-o rezolv prin răni, psihiatrii, psihologi, drame, relaţii eşuate etc.

Apoi cum a intrat în casă. O fi fost 12, sau tot 11 martie? Cum a intrat în casă, nu în pijamale cum a plecat, ci îmbrăcată. Între 5 scânduri.

Mama mea.

Mama mea moartă.

Mama nu mai e.

Mama nu mai e.

Mama nu mai e.

Mama nu mai e.

Mama nu mai e.

În secunda asta urăsc şi doare tot.

Tuesday, February 28, 2017

Strategii pe care oamenii de succes le folosesc - Robin Sharma


  1. Investesc în educaţie în loc de distracţie
  2. Nu sunt dependenţi de telefoanele mobile şi de alte formare de distragere
  3. Sunt atenţi (focused).
  4. Sunt într-o formă fizică foarte bună.
  5. Se înconjoară cu persoanele potrivite.
  6. Înţeleg că succesul este un joc al numerelor.
  7. Sunt dedicaţi.
  8. Îşi ţin promisiunile.
Idei preluate din acest material video.

Sunday, February 26, 2017

Cuvinte de înţelepciune

Săptămâna aceasta nu am avut timp nici de postarea "acum", nici de review-ul privind ce am făcut săptămâna aceasta pentru obiectivele mele, pentru că nu am făcut mare lucru, deşi la "acum" aş fi avut de zis multe, am trecut prin multe şi săptămâna aceasta.

Ce pot să zic e că m-a terminat programul nou de la job şi am rămas surprinsă de mine şi de evoluţia unor copii. Anul trecut am rezistat un semestru cu cei mici de la after-school, anul acesta, după 2 săptămâni am zis enough! (Cu ocazia asta încerc să scot cu desăvârşire orice gând că aş putea lucra vreodată în învăţământ, pot face alte lucruri din care să trăiesc, iar dacă mă mai apucă vreu criză de idealism, pot găsi alt traseu de a fi de folos omenirii). Anul trecut la programul de after erau doar vreo 2-3 copii care necesitau mai multă atenţie şi din cauza asta erau foarte năzdrăvani (ori agresivi cu ceilalţi colegi, ori nu ascultau de nimic din ce le ziceai, ori nu dormeau şi îi deranjau pe cei care dormeau sau vroiau să doarmă etc.), acum însă, dintr-o grupă de aproximativ 13 copii (au mai şi lipsit, deci n-au fost mereu 13), aproape toţi erau vioara întâi. Mă rog, nu mă mai lungesc cu subiectul, ideea e că s-au legat lucrurile de aşa manieră că se caută alt om pentru after-school şi eu voi rămâne cu cele 8 ore ale mele de secretariat.

Vreau să menţionez nişte lucruri pe care le-am auzit şi care m-au dat pe spate (cele ce voi scrie mai jos sunt motivul pentru care îmi place să intercţionez şi să vorbesc cu oamenii care nu-s în sfera mea de interese):
  • o doamnă de 78 de ani care merge la cosmeticiană lunar pentru tratament facial. Pe data de x îşi ia pensia şi din banii respectivi, într-un buzunar separat, pune banii pentru tratamentul cosmetic. Tot lunar îşi face piaţa o dată de la Metro cu tot ce ar avea nevoie pe luna respectivă. Mi-a plăcut ideea asta de a pune deoparte o mică parte din venituri doar pentru tine şi de a respecta cu sfinţenie acest lucru. Tot doamna aceasta cică foloseşte şi cumpără de la cosmeticiana aceasta produse de îngrijire profesionale (nu musai şi scumpe, ea foloseşte Gerovital gama profesională şi are preţuri mai bune la ele).
  • tot de la cosmeticiana aceasta am aflat că sunt persoane care poate nu au venituri mari, dar constant vin la ea pentru diferite servicii şi spunea că şi-a dat seama că ţine de ceva interior, de o nevoie de a avea grijă de tine.
  • tot de la ea am aflat o chestie care a pus într-o lumină nouă multe experienţe de ale mele. Îmi spunea că dacă îşi doreşte ceva pentru ea, un lucru, o experienţă, o excursie şi ar avea banii pentru acele lucruri, dar nu îi dă, se opreşte şi zice că mai bine să-i păstreze, sau să facă economie etc. i se întâmplă o pagubă, sau se îmbolnaveşte şi e nevoită să folosească fix acei bani "puşi deoparte" (cu o conotaţie păguboasă). Dacă îşi urmează impulsul de a folosi în scop bun acei bani, lucrurile se "leagă" de aşa manieră că face şi alţi bani în loc, are succes şi cu tot ce-şi propune. Aş putea să dezvolt ideea, cum o văd eu, dar mie mi-e clar şi am înţeles că şi la mine s-a aplicat acest sistem, când m-am oprit în a face ceva ce-mi doream: o excursie, un curs, ceva ce ar fi fost o investiţie în mine, au apărut cheltuieli inutile cu casa, cu sănătatea. Ca şi cum privându-te de lucrurie care te-ar fi făcut să creşti, primeşti şi mai multe experienţe care te privează-opresc din creştere din dezvoltarea ta ca om. Îl văd ca pe un efect de ecou... Un exemplu grăitor e că nu m-am dus la cursul de dans, deşi mi-am dorit mult, dar mi-au apărut tot felul de mici probleme sâcâitoare de sănătate şi bruma de bani avută am dat-o fie pe medicamente, fie pe analize... Un fel de, na, dacă meriţi puţin, ia şi mai puţin de aici şi stai în şi mai multă pagubă!
  • ieri am fost la serviciul verişoarei mele şi m-am simţit ca într-o excursie, pentru că lucrează în sistem corporate la o firmă în port şi clădirea e pe măsura unei corporaţii... Am văzut şi marea şi zona spre care priveam eu de pe partea cealaltă (din oraş), a fost interesant. Interesant e cum s-au inversat rolurile parcă cu verişoara aceasta a mea care e mai mică cu 2 ani decât mine. Când eram mici, ea mă privea cu o mare admiraţie, tot ce ziceam sau făceam eu era sfânt şi laudativ şi uneori poate că am influenţat-o în rău prin tâmpeniile pe care le făceam în perioada adolescenţei. Acum o privesc EU cu admiraţie şi mă minunez de maturitatea şi echilibrul de care dă dovadă şi mă tot întreb care e secretul, ce face, sau ce nu face... Până una, alta, ne bucurăm reciproc una de cealaltă, fiecare întrevedere cu ea e fun şi atât.
  • săptămâna aceasta mi s-a mărit salariul. Până nu mă reglez cu datoriile pe care le am nu ştiu cât voi simţi aceasta schimbare, însă perioada asta de austeritate în care abia de ale gurii am reuşit să-mi iau, mi-a fost o lecţie preţioasă. Acum nu mă gândesc ce să fac, sau pe cei voi cheltui acest surplus, ci mă gândesc ce metodă ar fi mai eficientă de a economisi, dar şi de a multiplica veniturile.
  • ca tot vorbesc de bani şi mai sus de verişoara mea, aseară mi-a zis o chestie fascinantă. A zis că formula după care oamenii economisesc e: VENITURI-CHELTUIELI=ECONOMIE şi mi-a tăiat-o şi a zis: e greşit, formula corectă ar trebui să fie: VENITURI-ECONOMII=CHELTUIELI :). Ea e inginer economist la bază şi lucrează chiar pe inginerie economică, deci am încredere în ea.
Cam atât, să aveţi o săptămână uşoară.

Irina

Tuesday, February 21, 2017

Stabilirea obiectivelor - Robin Sharma

"Obiectivele vagi duc la rezultate vagi."

(notiţe pe marginea acestui material video)



1. Marile 5 obiective - La începutul fiecărui an întreabă-te; "care sunt cele 5 lucruri care trebuie să se întâmple astfel încât acest an să fie cel mai bun an din viaţa mea?". Priveşte lista cu aceste 5 puncte zi de zi şi înaintează în atingerea lor în fiecare săptămâna.

2. Cele 5 obiective zilnice - O viaţă de succes are legătură cu ce faci în fiecare zi. Zilele tale sunt viaţa ta în miniatură. Ai grijă de fiecare zi şi viaţa ta va deveni ea singură de succes. Dacă vei reuşi să ai zilnic 5 mici reuşite, la sfârşitul lunii (după 30 de zile), vei avea 150 de mici victorii. La sfârşitul anului sunt 150 x 12 luni de mici victorii.

Succes!

Cu prietenie,

Irina de la mare

Saturday, February 18, 2017

Ce am făcut săptămâna aceasta pentru planurile/obiectivele mele? (week 2)

Salutare, dragilor!

N-am mai scris aici săptămâna aceasta cu excepţia zilei de miercuri cu "acum-ul" şi a zilei de marţi când am mai scris câteva idei din materialul video a lui Robin Sharma despre cum să dobândeşti măiestria, dar trei articole într-o săptămână (cu acesta), zic eu că e bine.

Intenţionez ca aceste postări cu "ce am făcut săptămâna aceasta..." să fie săptămânale ca să pot avea o privire asupra a ceea ce fac în realitate cu ce mi-am propus.

Măncat sănătos: Încep prin a vă spune că am finalizat cartea "Alimente care ucid creierul" şi deşi nu ştiu dacă voi ţine cont de tot ce scrie acolo 100%, mai ales că, pe final, am realizat că promovează dieta keto, cea pe care o testasem şi eu anul trecut, ştiu că o influenţă a avut asupra mea şi de unele idei voi ţine cont. (Îmi doresc să am timp să pot scoate câteva citate din ea, dar nu ştiu când şi dacă!) Cât am citit cartea nu m-am mai atins de făineturi, sau de produse alimentare cu făină şi nici de zahăr şi produse dulci. Marea reuşită a fost să nu cedez în a mânca un covrig polonez primit de la cineva, din acela pufos şi îmbibat în sirop, salam de biscuiţi şi cornuleţe cu gem. Eram chiar "wow!" în faţa propriei mele persoane, dar am încercat să văd imaginea de ansamblu şi am zis că merită efortul. Am renunţat la ideea de un suc de fructe pe zi şi am ales să mănânc fructe pur şi simplu. Am înţeles că sucul de fructe nu e ok pentru simplul fapt că elimini fibrele şi păstrezi fructoza care-ţi dă glicemia peste cap, lucru care nu se întâmplă când mănânci fructe simple. Mai ales că nu reuşeşti să mănânci atâtea fructe câte intră la un suc (eu făceam cam 250-300 ml şi intrau şi 8 mere şi vreo 2 portocale la el!). Un alt wow a fost când am rezistat stoic în faţa unei scene de coşmar: 6 cutii cu Crispy Strips şi cartofi prăjiţi de la KFC pe care le mâncau un grup la o masă pe diagonala mea când m-am întâlnit cu nişte cunoştinţe la zona de mâncare din City Mall. Aveau şi sos din acela de usturoi, cum mâncam şi eu cândva. Un nivel mai sus va fi când îmi va face silă o astfel de scenă :)).

Mişcare: am mers pe jos considerabil mai mult. Ziua s-a mărit, vremea s-a mai încălzit şi aproape că a fost o plăcere s-o fac. M-am gândit şi cât de mult economisesc de fapt la bani lăsând maşina doar pentru situaţii de urgenţă. Zic eu că e bine.

Am avut o tentativă de făcut sport acasă şi pe lângă o febră musculară care m-a paralizat pentru următoarele câteva zile, mi-am dat seama că-s praf cu rezistenţa fizică... Dar se va rezolva şi asta. Îmi doresc mult un stepper, dar momentan strâng cureaua.

Pentru cursul de foto doar m-am interesat şi poate fi reluat, trebuie să vorbesc cu profesoara care-l ţine acum (şi mă bucur că nu mai e proful care era atunci în 2012 şi din cauza căruia am renunţat în definitiv, nu intru în detalii :). Am oscilat dacă să nu mai amân şi să-l finalizez acum, sau să aştept toamna. Tot din motive financiare voi mai aştepta un pic!

Cu călătoritul nimic, doar dorinţă există.

Să ies mai des. Au mai fost ocazii, le-am refuzat. Fie nu am avut starea mentală potrivită, fie m-am simţit rău fizic, fie m-am gândit că mai bine economisesc stând acasă... însă am tras o concluzie: decât mult şi prost, mai bine puţin şi bun. Am ieşit totuşi cu o verişoară săptămâna asta şi aşa de tare mi-a încărcat bateriile prezenţa ei, încât am zis că da, contează enorm compania... Nu m-aş fi dat dusă acasă...

Să creez mai mult. Am în plan un curs în finalizarea căruia m-am împotmolit deoarece am avut un blocaj psihic. Am făcut un mic sondaj pe Facebook, am constatat că e cerere pentru el, apoi m-am gândit că dacă o voi da în bară... Frica, neîncrederea m-au făcut să pun efectiv pauză, deşi în prima săptămâna din martie am programat să-l încep... Sunt foarte sensibilă la critici, foarte. Orice opinie negativă îmi distruge bruma de încredere pe care mi-o clădesc cât de cât. Am să povestesc cândva ce m-a făcut să mă sperii acum... Ideea e că nu mai suport zidurile astea între care trăiesc, vreau să le dărâm şi să fiu eu, cea care simt că pot să fiu cu adevărat, omul care poate aduce ceva nou şi calitativ celor din jur... 

Să fiu mai mult cu ai mei. Luni am ieşit cu ei la un pre-Valentines Day să zic, deşi nu le-am gândit aşa. Apoi azi am fost să mănânc de prânz cu ei, tata chiar a făcut un grătar... (Ironic, amuzant, în drum spre ei era aşa cald şi bine în maşină, soare afară, aer de primăvară şi-mi zic în sinea mea: ce ar fi mers un grătar azi... Ajung la ai mei, intru în curte, în mijloc fumega puternic un grătar încins :)). Zilele acesta am pus în balanţă tot şi chiar m-am gândit serios la...a mă întoarce să locuiesc cu ei... Din câte ştiu nu se mai poate şi poate e chiar aiurea, social vorbind, dar a devenit apăsătoare izolarea asta în care mă aflu. Izolare necesară cândva, auto-impusă cumva, izolare cu care ştiu să convieţuiesc, dar... există un dar şi o lipsă pe undeva...

Să am grijă de mine. Nu ştiu cât am reuşit, dar m-am dus să mă caut de sănătate şi-mi doresc mult să am mai multă grijă de mine, să mă respect, să am limite bune, să fiu eu echilibrată şi în pace în interior şi se va aşeza totul şi în exterior. Frumuseţea este mai întâi de toate INTERIOARĂ. Cum vorbeam şi cu verişoara de care am pomenit mai sus, toată industria asta a frumuseţii moda, împopoţoarea e de fapt o mascare a unui gol, a unui minus interior.

3 cărţi în engleză... Cu "Simply C.S.Lewis" la drum...

Un al mare plus: o frecventare a Facebook-ului tot mai rară, mă plictiseşte teribil acel spaţiu şi când intru aş vrea să văd ceva doar cu şi despre apropiaţii mei. Şi mi-am dat seama de trigger-ul care te aduce iar şi iar acolo: activitatea ta. Dacă postezi ceva, eşti curios să vezi dacă i-a plăcuit cuiva, dacă ţi-a comentat cineva etc. Dacă nu postezi, devine tot mai plictisitor doar să stai să vezi ce debitează alţii...

Închei aici, m-am întins deja prea mult.

Cu gânduri bune,

Irina

Wednesday, February 15, 2017

Acum...



O fotografie de acum...(am primit-o de la Laura Frunză spre lecturare, a citit aici pe blog că îmi doresc şi...ta-daa! :) Pare-se că există încredere sugerată şi acordată şi prin intermediul unui simplu blog.

Experimentez...

...noul program de muncă - 8-18, scriam aici că am preluat iar after-school-ul de la grădi. În prima zi, după job, am ieşit cu ai mei în oraş, apoi m-am întors acasă şi la 21:30 dormeam dusă. Ieri, marţi, la 19:30 dormeam iar extrem de profund :). O să dureze un pic până mă adaptez. Azi am citit ceva foarte frumos, că determinarea înseamnă să sacrifici plăcerea lui acum ca să te poţi bucura de plăcerea rezultatului final. Am parafrazat, dar e ceea ce fac acum, sacrific nişte lucruri care mi-ar fi adus doar plăcere imediată (ore în plus de făcut ce vreau), ca să pot sta liniştită mai încolo când îmi voi fi achitat datoriile prin munca în plus depusă acum.

Ma uit la/ascult...

...MagicFm şi m-am uitat la un documentar de pe Youtube despre Sf.Siluan Athonitul, se numeşte "Monahul".

Mă bucur să...

...văd că se poate trăi simplu. Mersul pe jos face piciorul frumos, transportul în comun e ieftin şi bun, am timp să citesc în minutele acestea petrecute în autobuz... Încerc să mă axez mult pe lucrurile interioare care au o mai mare valoare decât lucrurile de suprafaţă, iar asta s-a văzut şi într-o dorinţă de a avea mai puţin şi de a mă mulţumi doar cu anumite lucruri. Am fost şocată literlamente să văd că se poate trăi şi fără să fii într-o permanentă cheltuială. Eu-s omul care ar aduce la faliment marile mall-uri :). E greu, trăim într-o societate bazată pe imagine, care nu mai are timp să te descopere, dar voi păstra o linie de echilibru.

Fac...

...ar trebui să finalizez păturica granny-square, săptămâna viitoare e botezul nepoatei mele şi pentru ea o lucram.

Scriu...

...pe blog.

Pot...

...să mă axez mai mult pe ce e în interiorul meu şi mai puţin pe ce e în exteriorul meu: evenimente, păreri, sfaturi.

Planific...

...un curs de pictură de icoane pe sticlă şi nişte idei pentru la vară...

Visez...

...să fac multe lucruri, dar mi-am dat seama că neîncrederea în mine şi delăsarea au tăiat din faşă multe proiecte pe care le puteam înfăptui. Mai intervine aici dorinţa de a face multe, presiunea celor din jur care ar ştii şi ei ce e mai bine pentru mine, deci mă încarcă cu alte sugestii de ce aş putea face şi de aici o brambureală în cap...

Beau...

...cafea! Dar de azi voi trece pe decof!

Mă simt...

...azi mă simt bine şi optimistă.

Mă gândesc...

...ca românul, sau poate în special constănţeanul, are mintea ataşată de stomac. Altfel nu-mi explic de ce aici se ridică fie mall-uri, fie supermarket-uri, în rest nimic care să ţină de creier, de suflet (un centru cultural, un muzeu etc.). Ideea asta mi-a venit când am aflat şi văzut cu ochii mei că fosta fabrică DOBROGEA (de unde veneau celebrele eugenii Dobrogea), a fost dărâmată ca să se ridice un Lidl... în condiţiile în care la doi paşi de acest loc se află supermarket-ul Kaufland.

Citesc...

...câteva cărţi minunate. Una e "Alimente care ucid creierul", un food for the brain e cartea aceasta, are multă informaţie cu care rezonez, de care aveam nevoie, care mi-a răspus la multe întrebări (cum ar fi de ce sunt mereu obosită, agitată, de ce am dureri articulare, deşi sunt încă tânără, de ce am multe grăsime pe burtă etc., scrie şi despre proteina din creier BDNF de care spunea Robin Sharma aici şi multe altele), fac o paranteză la paranteză şi vă spun că mi-aş dori să am timp să scot aceste idei si să le trec pe blog, poate o voi face cândva... O alta este "Cele 7 deprinderi ale oamenilor eficienţi", o carte iar wow care mi-a răspuns la nişte frământări pe care le aveam vizavi de muncă unde nu se "pupă" nişte aparenţe - ce se doreşte să se facă cu realitatea - ceea ce se face, dar şi multe alte lucruri care au legătură directă cu drumul pe care mă aflu acum. Îmi place autorul, foarte echilibrat. Fac iar o paranteză, cred cu tărie că atâta timp cât îţi setezi intenţia, Dumnezeu îţi dă resursele. Pare că, mai ales la capitolul lecturi, primesc ce am nevoie ca să-mi întregesc ideile şi viziunea. O altă carte e "Paşi către tine însuţi". Titlul e ezo-mezo cum îmi place mie să spun la lecturile cam new-age, dar conţinutul cărţii e echilibrat şi de bun-simţ, sunt mici reflecţii ale autoarei pe diferite teme şi e o lectură care dă speranţă. "Simply C.S. Lewis" e pe pauză. dar va fi reluată şi ea curând, presimt că primele 3 titluri vor fi epuizate în curând.

Gătesc...

...tot pe week-end am făcut o mâncare de linte, îmi place mult lintea.

Tuesday, February 14, 2017

Cum să dobândeşti măiestria - Robin Sharma




  • Să ai încredere în viziunea ta chiar şi când cei din jurul tău te fac nebun.
  • Înconjoara-te cu persoanele potrivite.
  • Cu cât e mai măreţ visul, cu atât e mai importantă echipa ta.
  • Pune-ţi la punct lumea interioară. Nu poţi inspira lumea, dacă "fântâna" ta interioară e goală...
  • Ia-ţi angajamentul măiestriei - devino atât de bun în ceea ce faci încât să-ţi creezi propriul tău sistem economic. Piaţa va plăti întotdeauna pentru măiestrie.
  • Stabileşte-ţi rutine bune. Pune-ţi la punct obiceiurile.
  • Fii motivat de o cauză care să nu aibă a face cu banii. Găseşte o motivaţie care să te influenţeze la nivel emoţional astfel încât să trăieşti pentru o cauză mai mare decât tine.
Idei extrase din acest material video.

Friday, February 10, 2017

Ce am făcut săptămâna aceasta pentru planurile/obiectivele mele?

Salutare, dragilor!

După cum s-a putut observa pe blog, mă gândesc intens cum să fac să devin cât mai eficientă cu tot ceea ce vreau sa fac. Am în vedere multe aspecte la care vreau să lucrez şi care dacă nu-s bifate, în special în punctele CHEIE, parcă se duc tăvălug toate de râpă.



Cele câteva arii extrem de importante pentru mine sunt: relaţia mea cu Dumnezeu, relaţia mea cu cei foarte apropiaţi (familia), sănătatea mea fizică şi psihică. De aici derivă practic tot ce mi-am propus să fac anul acesta, am tot scris pe subiect diferite idei, cei care citiţi aici ştiţi deja. Ca să-mi iau practic un ANGAJAMENT faţă de planurile şi obiectivele mele, va trebui să stau axată mai mult pe ele, adică să le privesc mai des, zilnic, pentru că:

"Suntem ceea ce facem în mod repetat. De aceea măiestria nu este un act, ci o deprindere." Aristotel

Astfel mi-am făcut un habit tracker în jurnalul pe puncte, un fel de grilă a obiectivelor mele, iar în fiecare zi a săptămânii bifez ce am făcut sau nu în ziua aceea.

În habit tracker am:

- elemente ce ţin de relaţia mea cu Dumnezeu şi de lucrurile pe care mi le-am propus pentru a avea continuitate în relaţia cu El. Aşa cum aproape zilnic îmi sun părinţii sau dau mesaje prietenilor foarte apropiaţi, aşa îmi doresc ca zilnic să clădesc un pic câte un pic apropierea de Dumnezeu, pentru a avea intimitate cu sensul existenţei mele, cu creatorul meu. Aici am trecut: rugăciunea de dimineaţa şi de seară, lectura unui capitol din Noul Testament şi participarea săptămânală la slujba Liturghiei şi a Maslului. Tot aici mai sunt câteva detalii, dar nu sunt trecute în habit tracker şi nu le voi scrie nici pe blog.

-elemente ce ţin de obiectivul meu privind mişcarea şi hrana sănătoasă: un suc de fructe, un ceai, o salată, minim 6000 de paşi, 20 de minute de mişcare energică (acestea fac parte din regula 20-20-20 a lui Robin Sharma), dans, fără zahăr, fără făină, fără cafea.

-aspecte pe care dacă nu le fac îmi provoacă un stres: sunat-vizitat părinţi, bunica mea.

-diverse: să fac patul, să las chiuveta goală seara (cele două gesturi care mie îmi dau o stare de bine, aşa cum am scris aici)

-bunăstare mentală: 20 de minute de lectură ultra-folositoare şi 20 de minute de planificare (din regula 20-20-20 a lui Robin Sharma), 30 de pagini de lectură de plăcere, fără cheltuieli, să fiu o apariţie plăcută, decentă (despre obiectivul acesta am scris aici). fără Facebook, făcut puţină ordine prin casă, să scriu în jurnal, lucrat la planurile privind viitorul meu.

Ştiu că sunt foarte multe, dar majoritatea sunt făcute în calupuri şi nu-mi iau foarte mult timp :). E mult până îţi setezi intenţia de a le face/avea în vedere, iar subconştientul are grijă să-ţi reamintească de ele.

Ce pot spune că am făcut săptămâna aceasta pentru obiectivele mele? Le-am bifat în mare parte, pe unele le-am făcut pe sfert şi e mai mult decât nimic, iar altele, pentru simplul fapt că au fost acolo, mi-au atras atenţia să mă străduiesc să le fac (sau să NU le mai fac, cum e cu statul de aiurea pe Fb).

Mai exact: pe Facebook am stat foarte puţin, chiar dacă nu am făcut 6000 de paşi zilnici, măcar am mers pe jos şi am lăsat maşina acasă, chiar dacă nu m-am înscris încă la cursul de dans, am dat câteva telefoane să cer detalii privind cursul, cafea am băut mai puţină, cele 30 de pagini de lectură de plăcere se bifează ultra-rapid pe drumul dus-întors la muncă etc.

Nu mă mai întind, ci zic atât KEEP GOING!

Succes!

Irina

Wednesday, February 8, 2017

Acum...




O fotografie de acum...

Experimentez...

... o concentrare mai amănunţită asupra obiectivelor mele. Îmi trebuie mult curaj pentru toate şi în special pentru ieşirea din zona de confort.

Ma uit la/ascult...

...nimic şi nimic, same old MagicFm la lucru.


Mă bucur să...

...văd că pot înfăptui unele lucruri. De săptămâna viitoare preiau iar after-school-ul de la grădiniţă. Mă bucur pentru că vor fi din copiii care erau anul trecut, dar am şi ceva emoţii. Va fi bine, însă! Trebuie!

Fac...

...planuri doar.


Scriu...

...pe blog şi în jurnalul pe puncte.

Pot...

... să fac multe lucruri. Mi-a plăcut un gând găsit pe un blog: din ce faci, din ce ai face mai multe şi din ce stai, din ce ai mai sta...

Planific...

...am trecut în jurnalul pe puncte ce a rămas nebifat pe ianuarie ca planuri pe februarie. Îmi doresc să găsesc o formulă care să fie eficientă, să pot bifa cât mai multe din ce-mi propun. Planific şi un târg pe pagina de blog, am scos din dulapuri tot ce e neatins , sau complet nefolositor pentru mine în acest moment. Vor fi tot clasicele haine, dar şi nişte articole de veselă care e păcat să stea dosite prin dulapuri, poate înveselesc altă casă.

Visez...

...la zile cu soare. Week-end-ul trecut au fost zile de primăvară şi parcă înflorisem şi eu...

Beau...

...ceaiuri, tincturi, sucuri de fructe, dar şi cafea (încă!).

Mă simt...

...optimistă.

Mă gândesc...

...că e bine să fii organizat.

Citesc...

...am vreo patru titluri din care citesc câte puţin. Sună a risipire, dar bine că citesc.

Gătesc...

...tot pe week-end. Acum am făcut o ciorbă de pui şi un sos pentru paste. Am mâncat pe lângă ce am gătit şi salate, iaurt cu tărâţe de psilium şi goji la muncă ca gustare, într-o zi am mâncat la ai mei etc. 

Tuesday, February 7, 2017

Clubul 5 AM şi formula lui 20-20-20 - Robin Sharma

Anul 2017 se pare a fi un generator de noi noutăţi, ca să zic aşa, la care nu m-am gândit. Se pare ca va trebui să renunţ la multe în vederea de a obţine altele. Va trebui să renunţ la obiceiuri proaste fie ele alimentare, sau relaţionale, la sedentarism, la dulciuri şi făină albă, la compromisuri, la imposibilitatea de a spune "nu", la neîncrederea în mine etc. Cu cât mă gândesc mai mult la lucrurile astea, cu atât îmi apar mai multe materiale sub nas care să confirme ce gândesc. Un exemplu sunt notiţele de mai jos extrase prin vară dintr-un material video cu autorul Robin Sharma (poate fi vizionat aici), sau acest articol de pe Blogul de familie care îmi confirmă că doi ani de stat pe scaun m-au adus aici (da, fac 2 ani în martie de când sunt pe postul actual de muncă unde a fost aproape numai muncă de birou, stat pe scaun).


Dar să trec la subiect şi să notez ideile de care vă vorbeam:

"Războinicii spartani avea un o idee după care se ghidau: cine transpiră mai mult în antrenament, va pierde mai puţin sânge în război.

Fie că eşti antreprenor, artist, brutar, profesor, mamă, măturător de stradă, atunci când ieşi în lume e o necesitate să dai lumii ce ai tu mai bun.

Majoritatea dintre noi ne trăim zilele "by default"/din inerţie, lăsăm viaţa să ne trăiască într-un mod reactiv.

Soluţia e să ne vedem ce fel de luptători/războinici şi să ne pregătim în intervalul 5-6 AM zilnic fizic/psihic/emoţional/spiritual.

Un secret este formula lui 20-20-20.

1. Primele 20 de minute, imediat după ce te-ai trezit, FĂ MIŞCARE, antrenează-te intens: acest obicei va face enorm pentru tine. Studiile demonstrează că acest antrenament va crea o farmacie chimică a excelenţei: creierul îşi va elibera DOPAMINĂ - neutrotransmiţătorul motivaţiei, vei reduce nivelul de CORTIZON din creier: hormonul FRICII, creierul va elibera SEROTONINĂ, datorită căreia chiar de eşti morocănos vei începe să te simţi bine, vei elibera BDNF (detalii puteţi găsi aici) - un hormon miraculos care ajută creierul prin vindecarea celulelor dăunate de stress (BDNF - prescurtarea pentru brain-derived neurotrophic factor, acţionează asupra anumitor neuroni din sistemul nervos central şi în sistemul nervos periferic ajutând la supravieţuirea neuronilor existenţi şi încurajarea dezvoltaării unor noi neuroni şi sinapse).

Cu aceste prime 20 de minute îţi rescrii practic CREIERUL, îţi creşti ritmul metabolic, te pregăteşti de luptă şi rezistenţă împotriva stresului.

2. Următoarele 20 de minute - PLANIFICI, îţi stabileşti ce vrei să faci, acest gest fiind generator de SPERANŢĂ şi POZITIVISM în faţa zilei ce ţi se aşterne înainte. Acest pas este necesar pentru că DEPENDEŢA DE ÎMPRĂŞTIERE/FACTORII PERTURBATORI ESTE MOARTEA PRODUCTIVITĂŢII CREATIVE (Addiction to distraction is the death to creative production).

3. Ultimele 20 de minute - ÎNVEŢI ceva nou, studiezi ceva util pentru tine. cine învaţă mai mult câştigă mai mult. (The more you know, the more you can achieve)."

Ce îmi place mie la Robin Sharma e că este atât de bine documentat şi face lucrurile să pară atât de realizabile, încât te întrebi de ce mai stai pe gânduri?

Mă gândesc serios să implementez şi eu acest 20 20 20 în viaţa mea, cu mici retuşuri... :). Aici mai am câteva idei pe care le voi prezenta zilele următoare.

Succes şi bunăvoie, dragi prieteni!

Saturday, February 4, 2017

Hello, february!

Începem luna februarie cu drag şi spor şi mă leg în continuare de lucrurile pe care mi le-am propus pentru anul acesta. Le iau pe rând, cu puncte, ca să nu mă pierd în detalii:

Mişcarea şi mâncatul sănătos:
  • poate că în primă fază dorinţa mea de a face mişcare, de a fi mai activă, a avut un criteriu ce a ţinut strict de estetic. M-am îngrăşat şi câteva articole vestimentare cheie pentru mine nu îmi mai vin. Ca să nu mai zic că mă simt greoaie şi lipsită de putere în a face lucruri simple. Dar din urmă vin puternic şi nişte probleme de sănătate generate de viaţa asta sedentară şi de mâncatul mai mult pe criterii de impuls şi pofte (impuls-mănânc ce găsesc acum că mi-e foarte foame, sau am în faţă la discreţie multe dulciuri şi trebuie să le mănânc şi după pofte: azi aş mânca x sau y produs doar că mi-e poftă de el, nu că-mi face şi bine). Deci în momentul de faţă a devenit imperios necesar să aduc în viaţa mea un aport considerabil de mişcare. La fel şi cu mâncarea: pare-se că trebuie să renunţ la cafea, drogul meu preferat, care, ca să fiu onestă până la capăt acum, îmi activa mai mult decât oricât anxietatea de care sufăr de când mă ştiu...Zahărul mă lupt de mult timp să-l scot şi capitulez mereu când primesc dulciuri de la cineva, sau când merg la un eveniment, sau când se mai face vreo cinste sau masă la şcoală şi eu am în faţă "n" sortimente de prăjituri, ciocolată şi bomboane... Făina albă. Nu mănânc foarte multă pâine, nu cumpăr aproape niciodată în casă pâine, foarte rar când mă loveşte vreo poftă (again!) de un sendviş cald... Dar, iar, dacă sunt în deplasare şi văd pe masă pâine, o mănânc, că e albă sau neagră... Ce mănânc destul de des sunt pastele, pentru că în mintea mea pastele făinoase nu intră la categoria pâine... :)). 
  • Dorinţa mea de a introduce ceva sănătos în alimentaţie a fost strict ca să nu duc lupte inutile cu mine, pentru că mă apucă disperarea când văd câte trebuie să NU fac. Deci continui cu #asaladaday, ca idee de a introduce ceva sănătos măcar o dată în zi şi pentru totdeauna şi ader şi la ideea de #ateaaday (un ceai din plante pe zi) şi #ajuiceaday (un suc de fructe, nu-mi plac sucurile de legume) ca înlocuitori pentru cafeaua de dimineaţa, dar şi ca băuturi sănătoase care hrănesc organismul şi-l vindecă.
  • O altă dorinţă, iar postul care stă să bată la uşă îmi va fi de mare ajutor, e să mănânc cât mai simplu şi să fac lucruri mai complicate doar când vreau să invit pe cineva la mine la masă. Ca să fiu sinceră, îmi place mult cum mănâncă Adelina şi familia ei, aşa văd eu un meniu de zi cu zi.
  • Revin iar la concluzia că trebuie să las maşina, pentru care nu am mereu banii de alimentare a ei..., şi să iau autobuzul sau maxi-taxi. Aceste două variante îmi oferă ocazia de a merge pe jos, mai mult decât o fac în mod normal, iar pe traseul de dus-întors acasă pot şi citi, timp pe care nu-l mai am la discreţie în ultima vreme.
  • Îmi doresc în continuare să merg la sală, dar mi-am dat seama că şi dacă aş fi avut bani de abonament, nu m-aş fi dus. E o împotrivire în mine, un auto-sabotor care m-a "ajutat" să dau chix în multe. O să scriu în viitorul apropiat cum această inerţie interioară, capitularea în faţa vieţii are mult de a face cu sedentarismul. 
  • Îmi doresc mult să mă înscriu şi la un curs de dans. La cursul de dansuri greceşti nu m-am dus pentru că e o rudă înscrisă şi nu am vrut să creadă că mă bag în treburile ei. La dansuri populare româneşti nu m-am dus pentru că cineva mi-a zis de ce fac lucruri din astea băbeşti (ca apoi să-mi dau seama cât de util mi-ar fi fost băbismul acesta când la petrecerea de 1 an al finuţului de la Slobozia eu am stat de la ora 14 la ora 22 pe scaun pentru că...nu ştiam să dansez muzică băbească). M-am gândit chiar şi la un curs de salsa, dar am găsit "n" motive în fiecare zi de marţi şi joi din luna trecută pentru a nu mă duce... Tot acest "da de ce?" mă oboseşte fantastic... Nu vreau să fiu înţeleasă greşit. Nu-s o party girl, nu ştiu dacă am vreun fler la dans, nu simt că e vreo pasiune nedescoperită dansul... Dar vreau să ies din carapacea mea, vreau să cunosc oameni noi şi să interacţionez cu ei, să ies din turnul meu de fildeş şi... s-o fac mişcându-mă. Ştiu oameni care s-au schimbat complet ieşind din zona de confort şi înfruntânu-şi timiditatea prin fix aceste cursuri de dans.
Cursul de fotografie:
  • motivaţia din spatele acestei dorinţe e de a finaliza ceva ce am lăsat baltă la jumătatea drumului. Să închei şi acest cerc va fi de folos pentru mine per ansamblu. Apoi consider că o diplomă în plus la dosar nu e un lucru rău. Chiar cineva mi-a spus să nu regret niciodată banii pe care îi dau pe cursuri pentru că, mai devreme sau mai târziu, avantajele acelui curs se vor întoarce la mine... Am în vedere şi alte lucruri pe care să le fac privind aptitudinile mele profesionale şi o voi face cu încrederea că, mai devreme sau mai târziu, acele cunoştinţe vor fi folosite în avantajul meu.
A ieşi mai mult şi a spune "da" mai multor experienţe noi şi a fi mai des cu ai mei:
  • Aici am să argumentez cu nişte fragmente din cărţile despre care menţionam acum câteva zile..
  • "Sunteţi un singuratic? De ce? Pentru că nu aţi lăsat dragostea să rodească. Aşteptaţi de la ceilalţi primul pas? De ce? Din orgoliu nu vreţi să-l faceţi voi. Nu vreţi să oferiţi ceea ce vi se cere. <<Daţi şi vi se va da!>> spune Hristos. Căutaţi prietenia Prietenului adevărat şi veţi avea prietenia tuturor oamenilor."
  • "Nu faceţi pe mizantropul retrăgându-vă din lume. Trăiţi cu epoca voastră, fără însă a împărtăşi greşelile ei, la aceasta nimeni nu vă obligă. Diamantul nu poate fi şlefuit decât tot cu diamant. Omul nu poate fi perfecţionat decât tot prin contactul cu oamenii. Este mult mai uşor să te faci pustnic, dar este mult mai util să fii misionar printre oameni. De altfel, de ce aţi simţit dezgust faţă de ceilalţi oameni şi aţi dori să scăpaţi de ei, nemaputându-le suporta prezenţa? Nu sunteţi oare cu toţii alcătuiţi din aceeaşi ţărână? Vă indispune prezenţa lor? De ce? Pentru că nu împărtăşiţi dragoste, ci egoism, interese personale. Izolarea, aşadar, poate fi o formă a mândriei şi a dispreţului la adresa celorlalţi."
  • "Părăsiţi atitudinea voastră sterilă şi daţi un scop vieţii voastre prin colaborarea cu ceilalţi oameni. Prietenul divin nu este numai al vostru, ci al tuturor oamenilor, şi toţi oamenii sunt destinaţi a fi una cu El. Există o artă de a trece peste momentele grele. Secretul ei este speranţa că aceste momente vor trece." Fragmentele sunt din cartea "Hristos, prietenul clipelor de grea încercare". Orice alt comentariu e de prisos după aceste rânduri...
Restul planurilor pe care le am mi se par secundare în clipa aceasta (călătoriile, creaţiile mele, grija de look, lectura în engleză), deşi nu sunt ignorate nici ele... Aşa că nu mă mai lungesc şi închei aici.

Să aveţi o lună cât mai spornică, nu de alta, dar va trece repede şi aceasta.

Succes!

Irina de la mare