Tuesday, June 13, 2017

Câteva idei de urmat pentru următoarele luni partea 1



Mi-au plăcut mult îndemnurile acestea. Încerc să le adaptez cu câteva gânduri personale:

Citeşte pentru a-ţi antrena mintea.

- lectura mi se pare cea mai tare chestie pe care o poate face un om. Într-un filmuleț motivațional, actorul Will Smith sfătuia câțiva copilași de școală să facă două lucruri. Unul din ele era să alerge. Spunea că alergatul te face să reduci la tăcere acea mică voce din mintea ta care zice că nu poți. Un alt sfat era să citească. Spunea că nu există problemă în lumea asta care să nu-și găsească rezolvarea într-o carte, pentru că majoritatea ne confruntăm cu probleme asemănătoare la un moment dat în viață. Cu alergatul încă nu știu, urmează să aflu, dar cu cititul sunt de acord.

Fă mişcare ca să-ţi antrenezi corpul.

Abia descopăr acest punct. Dar e incredibil cum te poți simți după o banală plimbare, după 5-10 minute de pedalat la bici, după o oră de dans. Noi trăim o epocă difertă. Bunicii și străbunicii noștri erau toată ziua în mișcare, pe lângă casă, la câmp etc. Ei se mișcau într-una, poate doar iarna se odihneau. Odată cu evoluția societății, munca fizică a fost automatizată și înlocuită de fabrici, mașinării. Omul muncește acum mai mult cu partea lui mentală, majoritare sunt serviciile care te țin locului pentru un număr de ore în șir. Din acest motiv multe sunt bolile sedentarismului...
Ce văd în jurul meu, cel puțin de anul acesta, e o adevărată revoluție. Aproape toți cunoscuții mei fie merg la sală, fie aleg să meargă foarte, foarte mult pe jos, fie s-au apucat de alergat, fie au început să mănânce foarte sănătos. Și eu simt că e un fel de ”acum, ori niciodată”. Anii trec, viața merge înainte, când voi face ceea ce îmi tot propun dacă nu acum?


Roagă-te ca să-ţi cultivi sufletul.

Spiritualitatea, deși nu-mi place termenul în mod deosebit, mi se pare un punct cheie în viața unui om. Nu știu de ce anume ține ca să dezvolți spiritualitatea, dar despre mine pot spune că am fost de mică un om religios. Orele de religie erau preferatele mele încă din clasa a II a, îmi aduc aminte foarte viu cum mă învăța mamaia să mă închin înainte de culcare, îmi aduc aminte o iconiță mică cu un îngeraș care ghidează doi copii mici, o carte mică de rugăciuni pe care o citeam cu multă curiozitate, pelerinajele făcute cu clasa pe la biserici și mănăstiri. Îmi aduc aminte chiar și fiecare profesor în parte de religie pe care l-am avut. Atracția aceasta a fost intrinsecă și personală, părinții mei nu au fost religioși, iar în afară de episodul cu mamaia, nu am alte amintiri în care un bunic să mă învețe despre ale bisericii (mai ales că 3 din 4 au murit de tineri).

Personal mi se pare foarte important să cred în ceva superior mie, într-un creator mai presus de părinții care mi-au dat viață. E suficient să mă uit în jur si să realizez că tot ce e în jurul nostru nu poate fi rodul întâmplării...

Cultivarea sufletului îmi aduce pace și gânduri și intenții bune. Mă face mai îngăduitoare, îmi dă un sens mai înalt, acela de a iubi și respecta tot ce e în viața mea.

Va urma...


Monday, June 12, 2017

zile binecuvântate

Sunt zile binecuvântate ca aceasta.

Când parcă tot norul scârbelor s-a dus, când viața clocotește în tine, când te simți bun și plin de îngăduință, când vrei să faci o sumedenie de lucruri bune. Cu viața ta, la locul de muncă, în viața celor din jurul tău.


...lectura curentă...o carte wow!

Înmulțește, Doamne, rodul acestei zile!

Mă gândesc uneori dacă acesta e dezideratul, dacă AȘA trebuie să simțim, fim... Sau de fapt normal e să fie o împletire între așa și între altfel...

Dumnezeu știe.

Doar atât vreau... înmulțește, Doamne, rodul acestei zile!

Wednesday, May 31, 2017

Geantă handmade

Cred că treaba asta cu făcutul lucrurilor de mână, cu creația de genți și portofele e o obsesie pentru mine. Nu știu dacă le fac pentru că-s foarte ușor de realizat, sau pentru că am realmente o fixație neterminată zic eu. Prima oară când am început să fac gentuțe realizate manual 100% a fost în 2008. Apoi cred ca am mai avut o tentativă prin 2011. Acum văd că am reluat tema. Să vedem cât mă va ține.

Geantă lucrată manual cu două fețe.




Va urma...

Tuesday, May 30, 2017

Ce e ACUM sub nasul tau?

Cel mai mult pe mine mă obosesc perioadele de confuzie în ceea ce mă privește. Când nu știu ce trebuie să fac, dacă e bine ce fac, când nu știu ce simt, ce-mi place, ce pot, cine sunt... :(



Dar, tot gândindu-mă eu la acest ”ce trebuie eu să fac?”, mi-am dat că totul e atât de obositor cu acest proces de deslușire a ce e bine pentru mine și pentru viitorul meu, încât am zis că poate ar trebui să aplic o metodă pe care o aplic în cazul activităților de la serviciu sau al activitățile casnice. 

Adică, rezolvă ce e în fața ta. Ia lucrurile cum sunt ele ACUM. Mergi pe drumul pe care ești ACUM. Ocupă-te de primul lucru care e la îndemâna ta, în fața ta, sub nasul tău.

Exemple concrete:
  • Știu că în casă ar trebui să aspir/mătur. Dar mai vizibil decât faptul că nu am casa măturată e faptul că în chiuvetă sunt vase nespălate. Deci spăl vasele, ele îmi sar în ochi.
  • Am în plan tot felul de idei creative, dar eu mi-am pregătit pe masa de lucru un mic proiect care să-mi dea curaj și avânt spre lucruri mai mari. Deci nu scot alte materiale pentru alte proiecte, ci mă apuc de cel care e sub nasul meu, cel care e la îndemână. (Aici trișez un pic, pentru că îmi place așa mult să pregătesc lucrurile pentru o (altă) activitate, încât mă duc și le grupez la un loc, dar apoi le ascund în dulap până termin ce e în lucru momentan.)
  • Îmi doresc să merg la sală să fac antrenamente mai solicitante, sau să merg să alerg, sau să mă mai înscriu la un alt curs de dans. Dar acum, azi, am sub nas bicicleta pe care mi-am achiziționat-o pentru nu a nu mai avea NICI O SCUZĂ pentru a nu mai face mișcare. Așa că mă urc pe ea, pun căștile cu muzică în urechi, sau iau o carte (mda, o carte!) și fac 5 sau 10 minute de mișcare. Sau fac ceva energic prin casă, spăl prin baie, mătur în loc să aspir, spăl pe jos cu o cârpă în loc de a da cu mopul etc.
  • Îmi doresc un alt job. Nici nu știu exact ce anume, dar am multe frustrări la capitolul acesta. DAR, am un job acum, am un venit sigur lună de lună, mediul nu e rău, ba chiar am ajuns să mă plâng că mă cam plictisesc pe aici... Deci trebuie să fac ceea ce e acum sub nasul meu, să mă trezesc dimineața, să mă duc să-mi fac munca pentru care sunt plătită, să-mi dau silința, să-mi folosesc creativitatea și să vin cu idei noi și, simt eu, când voi merita mai mult, voi primi mai mult (alt loc de muncă).
  • Cursul de dansuri grecești mi-a scos din mine multe mizerii. Am să povestesc cândva, poate, dar nu acum. Însă o chestie generală a fost că am vrut să fug de ce a scos cursul din mine, să mă eschivez, să fac pe lașa, să cred cu tărie în continuare că nu pot, că nu-s capabilă, că nu știu, dar tot ceva din mine m-a împins mai departe. Am făcut ce a fost sub nasul meu. M-am dus la cursuri, m-am dus la evenimente, m-am dus și am dansat, m-am dus și m-am afișat, m-am dus și m-am confruntat cu frustrările din mine. Că am avut nopți albe înainte sau după, că am slăbit vreo 4 kg în nici 2 luni doar pe fond psihic... ce mai contează când îți depășești din limitări?
  • Îmi doresc mult să fiu cu cineva, într-o relație. Dar nu relația e scopul, ci scopul e de a iubi și a fi iubită, de a avea o familie a mea, un sprijin în viața. Însă, acum, nu am acest om, deci va trebui să fac ce e sub nasul meu. Ce e sub nasul meu? Să iubesc pe cei care îmi ies în întâmpinare, cei care sunt sub nasul meu acum: colegii, familia, oamenii de pe stradă, oamenii cu care intru în contact în diferite locații, copiii de la școală, șefii, oamenii din parohia mea, colegii de la curs, pe părintele duhovnic, pe cei trecuți la cele veșnice... E mult de lucru, zic eu :)
  • later edit: mi-am mai adus aminte de o chestie. Încă de când am terminat facultatea în 2008, mi-am dorit să mai studiez ceva, dar între timp, în afara de un masterat și 2-3 cursuri de formare, n-am făcut nimic. Deci eu an de an mă frământ cu ideea de un nou curs, o nouă specializare, o nouă facultate, dar fără să fac ceva pentru că-s prea confuză. Dacă ar fi să aplic ideea din aceasta postare și să fac ceva ce e sub nasul meu acum, vă zic sincer că mi-ar trebui un curs de formator și un curs de contabilitate primară. Ce simplu pare acum! :))
Aecstea fiind zise, am să mă axez pe ACUM și pe CE E SUB NASUL MEU de aici înainte.

Aș fi curioasă să știu care e ACUM-UL tău și ce ar fi sub nasul tău în momentul de față care poate fi rezolvat?


Cu prietenie,

Irina

Saturday, May 20, 2017

2. Zis şi făcut...


- Orice lucru începe cu nişte cuvinte scrise, rostite cu voce tare sau în gând. Acestea constituie expresia verbală a dorinţei de a face un anumit lucru, într-un anumit interval de timp, într-un anumit mod. Ei bine, aici "magicianul" se comportă foarte diferit faţă de omul obişnuit.

- Atunci când omul obişnuit spune: "o să fac asta", de obicei vrea să spună: "în acest moment am o anumită dorinţă de a face asta". Problema este că, în primul rând, nu se ştie cu câtă perseverenţă voi căuta să-mi împlinesc dorinţa, iar în al doilea rând peste 5 minute dorinţa poate să-mi treacă. (...)

- Atunci când "omul-magician" spune: "O să fac asta", înseamnă: "mi-am cumpănit dorinţele şi posibilităţile şi am ajuns la concluzia că o să pot face asta. Încep să fac asta şi o să fac tot ce e necesar ca să duc lucrul la bun sfârşit". În acel moment are loc ceva mistic, de parcă în momentul respectiv ideea se materializează. Calea către ţintă, ce doar era marcată cu linie întrerupt, devine brusc un terasament solid de cale ferată: rămâne doar să mergi pe ea fără îndoieli şi opriri.

-Cuvâtul are o forţă mare, mistică, forţă căreia nu-i dăm însemnătatea cuvenită. De aceea ne murdărim limba cu tot felul de mizerii, facem promisiuni mincinoase, nu credem cuvintelor celorlalţi.
-Omul cu adevărat de succes îşi tratează cu foarte mare seriozitate cuvântul: şi pe cel scris, şi pe cel rostit, chiar şi pe cel nerostit, dar formulat în minte.

-Aşadar, dacă vreţi să vă realizaţi visurile, obişnuiţi-vă cu onestitatea şi cu atitudinea responsabilă faţă de fiecare cuvânt pe care îl spuneţi. 

Prima parte o puteţi citi aici.

Friday, May 19, 2017

Cele 3 limitări interioare - Robin Sharma



Cele 3 limitări interioare cu care oamenii se confruntă când încearcă să dobândească măiestria şi cum pot fi acestea înfrânte:

1. Definirea, dezvoltarea identităţii personale. Veniturile tale nu vor depăşi niciodată nivelul pe care tu consideri că-l meriţi.

2. Fricile tale. Fricile tale nu te definesc, nu sunt...TU. Fricile sunt doar o sumedenie de emoţii care apar natural în momentul în care părăseşti spaţiul sigur al zonei tale de confort, al cunoscutului. Este o reală seducţie în "Dacă mi-e frică, înseamnă că ceva e în neregulă.". NU! Fricile tale nu sunt mai mult decât dezvoltarea ta şi lucrurile bune pe care ţi le doreşti care vin spre tine. Dacă vei ajunge să trăieşti o viaţă de succes, îţi va fi frică tot timpul. Minunat! Înseamnă că te dezvolţi, creşti.

3. Energia. Energia ta este mai importantă decât inteligenţa ta. Ai grijă de energia ta prin mişcare, sport, dietă, lucruri care te inspiră etc.

Idei preluate din acest material video.

Thursday, May 18, 2017

Antreprenoriatul la feminin

Mai ţineţi minte secţiuna blogului meu numită "antreprenoriat"? Aproape nici eu, aşa că, hai să dăm un pic praful la o parte.



Acum ceva vreme, cu câteva săptămâni în urmă mai exact, eram pe Facebook, iar Mihaela de la Mic Dejun de Bucureşti a semnalat că o carte pe Book Express este la un preţ foarte bun. Cartea cu pricina era "In the Company of Women" şi era cu peste 50% redusă. Cartea era despre antreprenoriatul la feminin, un subiect care mă pasionează, preţul şi el bun, dorinţa mea de a-mi perfecţiona limba engleză era şi ea bifată, deci drumul a fost scurt până la achiziţie.


Cartea am primit-o săptămâna aceasta şi m-a cucerit complet. În carte sunt intervietate o serie de femei din Statele Unite care lucrează în domenii ce ţin de creativitate şi au o afacere pe cont propriu în acest domeniu. Ele sunt de la artiste plastice, la poete, la designeri de lenjerie intime şi până la designeri de decoraţiuni interioare, meşteri olari etc.



Mi-au plăcut toate detaliile din coletul Book Express


 Mesaje pe inima mea ;)


Cartea cu pricina

 


Am început deja s-o citesc şi îmi place aşa mult, încât am început să scot câteva idei care simt că mi-ar fi de folos în viaţa mea, în traseul meu.

Le voi împărtăşi şi aici cu voi, ştiţi că îmi place să dăruiesc :), chiar dacă e vorba doar informaţie pe care o consider bună, pentru moment.

Reminder:






(Fac o paranteză, ştiţi că ador şi parantezele. Recent, frustrată fiind -iar 'de locul meu de muncă, m-am gândit serios la tot ce am făcut eu începând cu clasele de gimanziu şi până în prezent şi mi-am amintit de orele de Design Ambiental de la liceu, secţia la care eram şi de faptul că, deşi îmi plăcea, eram foarte frustrată că "nu ştiu", acesta fiind motivul pentru care nu am mers mai departe. Cât m-a limitat pe mine acest "nu ştiu" şi "nu pot"... Dar înclin să cred că nimic nu e pierdut complet în viaţa asta şi, poate la proporţii mai mici, o poţi lua de la capăt. Un exemplu e o femeie din cartea asta care la vârsta de 59 de ani, nemulţumită fiind de produsele cosmetice de pe piaţă, şi-a făcut o cremă pe bază de uleiuri naturale, iar de aici a dezvoltat o afacere în toată regula.)

Danielle Colding - Designer de interior

"Să ai propria ta afacere este un risc. Fiecare zi este nesigură, dar şi o aventură. Dacă nu te dai jos din pat şi nu începi să faci lucrurile să se mişte, nu se va întâmpla nimic. Să ştii că succesul tău ţine exclusiv de tine este mai mult decât infricoşător câteodată, dar nu aş schimba asta cu nimic altceva."

"Ce înseamnă succesul pentru tine?

Calitatea vieţii mele. (...) calitatea vieţii însemnând de a avea libertatea pentru a face alegeri care nu sunt bazate pe frică. Fie că este vorba de posibilitatea de a alege anumite proiecte din care aş avea doar de învăţat, sau abilitatea de a îmi lua o lună liber pentru a călători. Libertatea de a alege este luxul suprem."

"Este uşor în lume să trăieşti după opinia altora; este uşor în singurătate să trăieşti după propriile opinii; dar omul cu adevărat liber este cel care în mijlocul mulţimii reuşeşte să îşi păstreze cu mare abilitate independenţa din singurătate." R.W. Emerson

"Ce faci când intri într-un blocaj creativ, sau ai nevoie de inspiraţie? Care este secretul tău?

Călătoresc. A ieşi din propriul tău spaţiu are un efect profund transformator. Eu revin la viaţă când călătoresc. Inspiraţia mă invadează. Creativitatea este reaprinsă. Pentru mine este cu adevărat special călătoritul şi mă face mereu să mă simt extrem de inspirată."

Va urma...

Cu prietenie,

Irina

Wednesday, May 17, 2017

Efectele fricii...

Astăzi, pusă în fața unor situații noi, am avut niște reacții foarte deplasate. Totodată și reacțiile celor din jur au fost la fel (mai, mai, să mă ia cineva la bătaie la semafor pentru că, cu câtiva metri mai în urmă, îndrăznisem să-l claxonez insistent pentru că vroia să intre pe banda mea, fără să se asigure și fără să semnalizeze. E prima oară când pățesc asta în 11 ani de șoferie).

Cum spuneam, am trecut azi și ieri printr-o serie de emoții: furie, mânie, agresivitate, împotrivire și n-am înțeles de ce.



Dar azi, tot la volan fiind, locul revelațiilor mele, am înțeles că în spatele a toate astea, cauza care a generat acest torent de lucruri urâte în mine a fost: frica.

M-am simțit iar copilul părăsit, orfan, pus în fața unor reposanbilități prea mari. 

Ceea ce îmi spuneam eu de fapt, inconștient, era: oare ești capabilă? Oare vei reuși să faci asta? Poți tu? Poți tu să faci și aia, dar și aia? Și dacă poți, cum va ieși? Va râde lumea de tine? Dar daca poți, de ce să poți iar tu? De ce să nu poată altul, mai ales că nu era responsabilitatea mea 100% acel lucru pe care trebuia să-l fac...

Mă gândesc la animalele sălbatice care, de frică, atacă, mănâncă, nimicesc, desființează, bucățesc. De frică.

Copilul din mine, hăituit iar de responsabilitățile vieții, singur fiind, a urlat, a bucățit, a nimicit și el cum a putut prin împrejurul lui...

Ce-i drept, m-am achitat de sarcini, dar repercusiunile fricii încă le simt.

Tuesday, May 16, 2017

Unde m-am născut şi când?



M-am născut în Constanţa la Spitalul Judeţean, iar anul acesta am aflat că în iarna aceea din 1984-1985 era o iarnă grea, cu drumuri blocate şi zăpezi considerabile (treaba asta mi-a zis-o o doamnă de la oficiul poştal de care aparţin şi care are un băiat născut la câteva zile după mine).

M-am născut şi am locuit în Constanţa toată viaţa, cu pauzele despre care am apucat să vă povestesc aici. Ce n-am apucat să povestesc este cum este să fi născut între Crăciun şi Anul Nou, eu fiind născută pe data de 27 decembrie.

Nu știu cum e la alții, dar la mine ziua mea e ba umbrită de sărbătorile între care m-am născut, ba accentuată. Umbrită pentru că, în copilărie, primeam cadou fie doar de Crăciun, fie doar de ziua mea, iar petrecerea de ziua mea era opțională, în condițiile în care abia trecuse o sărbătoare și urma noaptea de Anul Nou. Nu am avut zile de naștere sărbătorite cu colegii pentru că eram în vacanță și nu aveam pe cine să chem la ziua mea pentru că majoritatea erau fie plecați la bunici, fie eram înzăpeziți și nu puteau veni la mine :)). Pe vremea aceea se purta sa chem copiii vecinilor, ceea ce era drăguț, că eram oarecum prieteni...



Partea frumoasă e că toți se miră când le spun că-s născută a 3 a zi de Crăciun și, cumva, mă simt și eu specială într-un fel, sau am un motiv în plus de a mă simți...altfel :P, mai... specială.

Un aspect ciudat al faptului că-s născută iarna este că suport foarte greu instalarea frigului, a gerului... Printre cunoscuții mei se știe că eu începând cu 15 noiembrie încep să mă plâng de frig, de ger, de apatie etc. , iar când se termină iarna, abia atunci mă adaptez și eu la noile temperaturi, dar prea târziu, pentru că vin zilele de căldură...

Voi când v-ați născut? Aveți un detaliu aparte legat de ziua voastră de naștere? Aș fi curioasă să-mi povestiți!

Cu prietenie,

Irina




Monday, May 15, 2017

Cutii de metal reciclate

Chiar dacă pe aici a fost destul de liniște, în particular am făcut, zic eu, destul de multe lucruri. Spre exemplu, am reluat atelierele pentru copii, am găsit un spațiu foarte aproape de casă, iar colaborarea cu persoana care deține acest spațiu s-a legat spontan. Faptul că s-a legat ”de la sine”, m-a făcut să-mi dea multă încredere că fac ceea ce trebuie și sunt pe drumul cel bun.

Roadele s-au văzut. Încet și sigur s-au strâns spre participare tot mai mulți copii, iar eu, ca niciodată, în preziua atelierului, nu simt oboseala și repulsia pe care o aveam când lucram în alte părți. Ba am avut zile în care m-am trezit în mijlocul nopții ca să-mi pregătesc materialele și activitatea.

Sâmbăta trecută am testat ideea de a recicla cutii de metal.

Am folosit cutii simple de la conserve de fasole, năut, mazăre etc., fire textile, nasturi, scoici, bucăți de sticlă culese de pe malul mării, vopsea acrilică, hârtie, bucăți de stinghii de lemn, imaginație și un pistol de lipit.

Doar două dintre aceste cutii sunt lucrate de adulți, una de mine și una de o colega de la dansuri care a participat și ea, restul sunt realizate de 6 pitici cu vârste între 4 și 6 ani. Nu e așa că-s minunate!?









Cu gânduri de prietenie,

Irina

P.S. Vă recomand să dați LIKE paginii de Facebook: Cercul de creativitate, acolo postez tot ce fac cu acești pitici.

Sunday, May 14, 2017

Life lately

muncă

Nu mai vreau la muncă, nu mai vreau la locul de muncă actual, nu mai vreau serviciu de 8h. Simt cu toată fiinţa mea că nu vreau să-mi mai dedic timpul, ideile, creativitatea, energia, sănătatea altcuiva, afacerii altora. Cu fiecare oră care trece la muncă, simt că o parte din mine se duce, moare, dispare. Vreau cu disperare să investesc acest aport de lucruri pozitive de care-s capabilă în mine, în interesul meu, în pasiunea mea, în dorinţele mele, în fiinţa mea, în lucrurile care-mi fac plăcere. Azi chiar m-am trezit cu întrebarea: dar cu tine ce faci?

Reversul medaliei e că această repulsie a început să se traducă în zero productivitate la muncă. Trec zilele şi orele făcând nimic, murind de plictiseală, confuză asupra rolului meu acolo. Ceea ce mi se pare unfair pentru felul meu de a fi, eu nu pot să iau salariul tăind frunză la câini, mi se par bani nemunciţi, necinstiţi. Oare acesta e motivul pentru care de când mi s-a mărit salariul considerabil, aceştia mi-au trecut efectiv printre degete? E jumătatea lunii, iar eu nu am decât vreo 150 de lei în portofel şi aceştia făcuţi la atelierul de sâmbătă, salariul fiind demult cheltuit, ba chiar am luat avans şi din salariul din mai.

sănătate

De când eram mică, prolemele mele de sănătate au tradus o suferinţă sufletească. De vreo lună mă doare foarte rău încheietura mâinii stângi. M-am trezit pur şi simplu într-o dimineaţă cu o durere acută în încheietură. Nu m-am dus la medic, cu gândul ca va trece. Acum, deşi încă utilizabilă, mişcările mâinii devin tot mai dificile... Mi-aduc aminte de regretatul meu profesor, pictorul Adi Cornel, care păţise o chestie similară, s-a vindecat cu un tratament homeopat, iar cauza erau solvenţii chimici din culorile de ulei. Ştiu că şi la mine e ceva toxic care poposeşte în mine :). (a se citi punctul "muncă")

relaţii

Le reconsider. N-am ţinut cont niciodată de reciprocitate, m-am băgat cu totul în sufletul celor la care am ţinut într-un mod special. Le-am pretins atenţia, am fost abuzivă în nevoia de atenţie poate. Până mi-am dat seama că 1.fie modul meu de a mă comporta produce oboseală, 2.fie nu e reciproc sentimentul în privinţa relaţiilor respective. Am făcut un test, n-am căutat pe nimeni o perioadă. Persoane care m-au căutat înapoi? Zero. Am obosit să caut eu, să planific eu ieşiri şi întâlniri, să fiu prima care dă mesaj. Ştiu că dragostea nu ţine cont de cine e primul, dar am obosit să mă consum atât.

Un subpunct aici ar fi şi inflamările mele amoroase, când îmi pică cu tronc cineva şi apoi sufăr cumplit din cauza ignorării şi a nebăgării în seama. Un nou an, aceeaşi poveste. Doar că acum am devenit un pic mai nesimţită. Ştiu că nu-mi lipseşte nimic ca să pot reprezenta şi eu un interes pentru o persoană de sex opus şi nu să tânjesc, să aştept, sau să fiu tot eu cea care face primul pas şi abordează omul.

vise

Îl tot visez pe unchiul care a murit recent. Şi visez, la o perioadă de timp, că trebuie să zbor cu avionul şi duc tot felul de lupte acolo în somn. Azi-noapte am visat foarte interesant. Urma să zbor cu avionul şi căutam să mă eschivez de treaba asta. Eram de mână cu persoana de care menţionez indirect mai sus şi care mi-e în simpatii acum. Trebuia să mergem la el acasă, el fiind din altă ţară. Pe drum mă întâlnesc cu duhovnicul meu şi-i zic: părinte, el e X, v-am zis de el, merg la el acasă, dar mi-e frică să zbor. Iar părintele mă ia de mână şi-mi zice: Irina, strigă la Maica Domnului şi aruncă-te în gol. E interesant că, acolo în somn, am avut un AHA, deci asta e...

Deci asta e, strigă la Maica Domnului şi aruncă-te în gol.

Thursday, May 4, 2017

Din dragoste, cu dragoste...



Oricât am fi de jos, Dumnezeu, tatăl nostru cel ceresc, vine și ne atinge inima cu câteceva. Cum îmi place mie să spun, cu inima mea folosește unelte fine, pentru că inima mea e de granit, uneltele și operațiunile grosolane nu au nici un efect...

Transcriu mai jos câteva gânduri primite de la un frate, care vine și-mi mai spune câteceva fix când simt că inima mea nu mai există deloc, când devin doar creier gânditor, profund tulburat.

”...să încerci să nu mai cauți fericirea în ce primești ci mai ales în ce oferi, în ce dăruiești...

Vei fi mai fericită atunci când, fără să aștepți nimic de la celălalt, îl vei ajuta sau îi vei dărui ceva... pentru că unde este fericirea sau învierea decât numai după jertfă...

Să nu mai căutăm fericirea tot depinzând de alții și de cum și ce ne-au oferit ieri sau azi, căci, așa cum spuneam, vom obosi.

Nici Hristos nu a venit să I se dăruiască ceva, sau să primească ceva, ci să dăruiască... să se dăruiască nouă...

...

Mult curaj și bucurie mai departe, Dumnezeu știe de tine, știe ce gândești în fiecare clipă și mai ales îți poartă mereu de grijă... ca un Dumnezeu.”


----------------------------------------------------------------

Dacă ar mai fi fost printre cei vii, mama mea ar fi împlinit azi 56 de ani. Doar că, de 20 de ani, este la Hristos.

Veșnică să-ți fie pomenirea, mamă, și-ți mulțumesc că m-ai adus pe lume și că m-ai educat și crescut cum ai știut tu mai bine și cât ai putut. Iartă-mă pentru cât am cârtit și cât te-am judecat în toți acești ani...

Doamne, odihnește sufletul roabei tale, Lucica...



Thursday, April 27, 2017

Pauză

...blogul acesta va intra într-o pauză nedeterminată. Vă mulțumesc pentru împreuna călătorie pe acestă bucățică a vieții mele.

Gânduri bune tuturor!

Tuesday, April 25, 2017

Brambura


Mi se întâmplă să merg prin magazine, cu mintea brambura, să ridic privirea şi să văd o persoană interesantă care îmi atrage atenţia şi pe care poate aş vrea să o cunosc. Ca apoi să mă dezmeticesc şi să realizez că-s eu reflectată în vreo oglindă...

Aş vrea să mă văd cu privirea curată, să mă văd cum sunt, nu cum cred eu că sunt, sau nu focusată pe ce nu e bun la mine, interior şi exterior.

Cam cum zicea şi Diana aici.

Monday, April 24, 2017

Cum să ai o grădină superbă primăvara - 6 idei



1. Plantează în paturi ridicate:

Paturile ridicate umplute cu un mix hrănitor de pământ sunt un mediu ideal pentru creșterea legumelor, mai ales dacă solul din zona ta este lutos. Poți crea marginile acestor paturi ridicate din pietre de diferite forme, care pot fi mutate la finalul sezonului după cum dorești.






2. Creeaza un gard spalier: 

Pentru a maximiza un spațiu mic, direcționează fasolea pe spaliere montate pe gard. Pentru fiecare gard taie o bucată de grilaj rigid din metal cumpărat dintr-un magazin cu articole de constucție. Pune pe gard patru sisteme de prindere și atașează acest grilaj de ele.






3. Realizează un loc de "baie" pentru păsări:


Realizând un spațiu în care păsările se pot bălăci în apă, te asiguri că insectele dăunătoare plantelor vor fi hrana acestor vietăți.







4. Cultivă roșii în cuști  

Cuștile realizate în casă au un aspect natural. Pune patru șipici înalte la o distanță considerabilă cât să formeze un pătrat. Plantează sămânța de roșie în mijloc. Pe masură ce planta crește, leagă sfoara de jur împrejurul șipiclor la o distanța de 15 cm.







5. Alege florile potrivite 

Florile în culori vesele atrag albine, fluturi și alte insecte polenizatoare. Totodată atrag și păsări și insecte bune care se hrănesc cu insectele dăunătoare plantelor. Floarea soarelui, spre exemplu, este o floare ușor de crescut.






6. Păstrează un calendar de grădinărit 

Notează când trebuie să fertilizezi. Totodată notează-ți când ar trebui ca fiecare plantă să înceapă să producă legume. Culege ardeii iuți când ajung la dimensiunea și culoarea potrivită.

Pot încă visa la o grădină? Pot! :))

Articol tradus de aici.

Saturday, April 22, 2017

Jurnal de mulţumire

Mulţumesc, Doamne:



  • pentru frişca în cafea, sau cafeaua cu frişcă
  • pentru florile de liliac. Le ador, culoarea, parfumul...
  • pentru că am înţeles că multe din lucrurile pe care le fac cu scop bun, nobil, sunt de fapt lupte împotriva mea. În general lupta cu kilogramele e o isterie, o ură împotriva ta, a felului în care arăţi
  • ceşcuţa de porţelan pictată manual de la Iulia


Friday, April 21, 2017

Despre alimentaţie, apă şi slăbit

Hristos a înviat!

De ceva vreme mă tot ţin să scriu câteva rânduri despre alimentaţie. Perioada aceasta, suprapusă cu postul, am făcut o mică obsesie legată de mâncare, sau mai corect despre alimentaţia potrivită ca să nu mă mai îngraş. Trebuie să fiu onestă, cu tot sedentarismul, faptul că-s mai rotundă pe ici pe colo are ca vină principală tona de dulciuri mâncată de un an încoace, mâncatul la orice oră îmi căşuna mie şi produsele de tip fast-food cu care m-am delectat destul de constant (nu zilnic, dar măcar săptămânal). Am încercat să testez diferite planuri alimentare cu care alţii reuşesc să supravieţuiască şi să slăbească. Doar că la un moment dat am clacat efectiv psihic, îmi era atât de foame, că aş fi mâncat şi pixurile cu care scriam la birou.

Ceea ce face bine altora, mie (poate)  nu-mi face bine. Asta se aplică în orice domeniu al vieţii, dar şi acesta e un alt subiect despre care poate am să scriu pe aici cândva. Aşa că m-am gândit: MIE oare ce-mi face bine, ce ştiu eu, sau am simţit eu la un moment dat că îmi e potrivit?

Micul dejun

Ce ştiu despre mine e că: nu pot mânca fructe ca mic dejun. Mai bine nu mănânc nimic şi aştept prânzul direct decât să mănânc fructe. Fructele îmi fac o foame nebună la nici o oră după ce le-am mâncat. Nu am simţit acelaşi lucru cu bananele, pe ele le tolerez mai bine. La fel nici cerealele nu le simt la fel de folositoare, chiar dacă nu mănânc decât cereale integrale cu lapte sau iaurt. Câteodată îmi ţin de foame, alteori nu. Îmi ţin de foame sendvişurile, diferite paste (hummus, fasole bătută) întinse pe pâine, ouăle în diferite forme, lactate - brânza, cu laptele şi iaurtul nu mă împac, deşi iaurtul e cam pe acelaşi loc la mine cu brânza, adică aş mânca mult şi des.

Prânzul 

Apoi prânzul pe care trebuie să-l iau neapărat în jur de ora 13. Cu fiecare minut care trece după ora asta mă transform într-un monstru care ar mânca iar orice, chiar şi pixuri. Sunt ceea ce zic unii "rea de mâncare", un sindrom pe care l-am întâlnit în general la bărbaţi. Îmi plac foarte mult ciorbele, sunt ciorbăreasă numărul 1. Moda cu două feluri de mâncare e păguboasă din punctul meu de vedere, deşi încă mănânc şi eu aşa. E păguboasă din simplul motiv că bagi prea multe chestii diferite în stomac (ciorbă, pâine, o tocană, sau ceva carne cu garnitură, salată şi poate mai torni şi apă peste tot festinul acesta) şi odată că-ţi înveţi stomacul cu mult, dar îl şi zăpăceşti de cap, că nu ştie ce să digere mai întâi. Deci în ceea ce mă priveşte ar trebui să educ falsa nevoie de a mânca două feluri de mâncare şi, poate, în timp, să reduc cantitatea a ceea ce mănânc.

Cina

Cina pentru mine ar fi ideal să o iau la orele 18-19. Aşa ştiu sigur că nu am mâncat nici prea târziu, dar nici prea devreme şi poate mi se face iar foame, în condiţiile în care la 22-23 sunt de obicei în pat. La cină cred că cuvântul cheie ar trebui să fie: simplitatea. Nu chestii complexe, grele, alambicate. O salată cu brânză, sau cu o bucată de carne făcută la cuptor sau la grătar, salată cu legume gătite într-un fel sau altul, salată cu ton, salată simplă cu seminţe. Cam cu lucrurile astea rezonez. Dacă ar fi să fiu în vizită, ar trebui să am grijă la cantitate şi, la fel, să nu amestec prea multe tipuri de alimente.

Atenţie sporită

Dulciurile ar fi ideal să le degust o dată în săptămână. 

Alte lucruri la care ar trebui eu să fiu atentă: 
  • cafeaua fie îmi lua pofta de mâncare, fie o accentua. Eu acum zic că nu mai beau, dar am mai băut când am fost prin vizite. 
  • Apă, multă apă. Am o verişoară pe care sunt foarte invidioasă pentru că a slăbit mult, poate chiar prea mult din punctul meu de vedere, doar bând foarte multă apă. Bine, înainte de povestea cu apa se educase să nu mai ronţăie în timp ce lucrează biscuiţi sau alte crănţănele, să nu mai mânânce dulciuri şi pâine şi să mănânce porţii mai mici la masă. 
  • Ar trebui să nu mai am în casă tentaţii: dulciuri, sucuri, chestii care-mi plac prea mult, cum ar fi brânza cu mucegai, vreun vin care-mi place mult, cum ar fi Lambrusco sau Prosecco.


Despre apă şi slăbit

Referitor la băut apă, vă pot spune că funcţionează. Am citit articolul acesta (recomand site-ul per total) şi am înţeles că apa trebuie băută aşa:

Dimineaţa când te trezeşi, pe stomacul gol, se bea cu înghiţituri mici, precum ai bea cafeaua, cam 500 ml apă în 10 min. După 30 min se ia micul dejun, care e menţionat în articol să fie fructe, deci cam după alte 30 min-1 h, când fructele se digeră se poate bea iar apă câtă se doreşte. Cu o oră înainte de masa de prânz se face pauză ca să se golească stomacul. Se ia prânzul, iar 2-3h nu se mai bea apă ca să nu fie diluate sucurile gastrice şi asa să se îngreuneze procesul digestiei. Cu o oră înainte de cină se face iar pauză pentru a se goli stomacul, apoi se ia cina. După cină la fel, lăsăm stomacul 2-3h să-şi facă treaba.

Eu mi-am făcut chiar şi un grafic care arată cam aşa:
  • aproximativ 6 dimineaţa 500 ml apă 
  • 6:30-7:00 micul dejun
  • 8:00-12:00 apă
  • 12:30-13:30 pauză de la apă
  • 13:30 prânzul
  • 13:30-16:30 pauză de la apă
  • 16:30-18:00 apă
  • 18:00-19:00 cina
  • 21:00-22,23 apă - nu prea multă că vă treziţi noaptea des pentru pipi :)


Acum întrebarea e câtă apă? Cică dacă bem prea multă, ea nu face decât să treacă prin rinichi, luând şi tot ce înseamnă minerale din corp şi iese fără să hidrateze vreo celulă. Hidratarea trebuie făcută treptat, dacă nu am băut decât un pahar de apă pe zi până acum, vom creşte treptat cantitatea. Eu eram şi înainte o mare băutoare de apă, dar nu beam suficient. Calculul ar fi numărul de kilograme pe care îl avem X 0.033 ml.

Spre exemplu eu am acum 70 de kilograme, ori 0.033 ml rezultă ca ar trebui să beau cam 2 litri şi 300 ml de apă.

Cum spuneam, am testat şi chiar funcţionează. Pentru asta nu e nevoie decât de o sticluţă ţinută prin preajma. Eu, spre exemplu, ţin o sticlă de plastic de 600 ml pe masă la muncă şi beau din ea de câte ori simt nevoia, între orele în care am voie, şi o reumplu de câte ori e nevoie, pentru că avem dozator cu apă în birou. Dacă nu aş fi avut dozator cu apă, aş fi ţinut prin preajmă un bidon de 2 sau chiar 5 L şi aş fi umplut sticluţa din el. Apoi port sticluţa asta umplută cu apă şi în restul zilei cu mine. Nu e foarte greu, trebuie doar puţină disciplină şi apoi intră în reflex totul.

Succes!

Monday, April 10, 2017

Gândul de luni


"Dacă vrem cu tot dinadisnul să ne ameliorăm substanţial modul de viaţă, trebuie să renunţăm la tăiatul frunzelor - în atitudini şi comportamente - să ne apucăm de lucru la rădăcină; astfel spus, să ne schimbăm paradigmele, căci mentalitatea noastră şi conduita din ele se nasc."

Stephen R. Covey - "Cele 7 deprinderi ale persoanelor eficace"

Monday, April 3, 2017

Gândul de luni


"Comunicăm mult mai elocvent prin ceea ce suntem decat prin ceea ce spunem sau facem."

Stephen R. Covey - "Cele 7 deprinderi ale persoanelor eficiente"

Friday, March 31, 2017

Azi sunt iar îngâdurată...

Dragii mei, n-am mai scris aici din lipsă de timp, deși am avut idei, poate am avut și ferestre de timp, dar cine știe ce m-a oprit. Însă, azi, avântul mi-a fost oprit de la ce aveam în plan la aflarea unei vești mai puțin bune. Unul din unchii mei, fratele tatălui meu, om tânăr de altfel, a trecut la cele veșnice.

E interesat cum dintr-o dată ți se dă iar vălul de pe ochi la o parte și vezi viața goală și așa cum e ea: un drum spre un alt tărâm, spre alte locașuri. Suntem doar suflete îmbrăcate în trup de humă, într-o călătorie spre Veșnicie. Ce contează pe acest drum e cât de mult am iubit, restul e balast.

Prinsă în egoismele mele, planurile mele, activitățile mele, ”timpul meu”, munca mea, iubirea asta de sine pe care o practic cu un devotament păgubos, am omis să arăt că cei din jur există și îi apreciez în viața mea. Toată săptămâna, pe drumul spre întoarcere de la serviciu, drum care trece prin cartierul în care locuia acest unchi, mă tot gândeam, să-l sun pe Virgil, să-l mai întreb de sănătate, dar nu am făcut-o. Lasă ca o fac mâine. Acest mâine care azi nu mai e.

Știu că s-a dus dincolo biruit de neputințe. Doamne, de am iubi mai mult, poate cei din jur nu s-ar mai acoperi pe ei înșiși în neputințe de tot felul. De câte ori nu m-am aruncat asupra unei farfurii cu mâncare tot dintr-o lipsă de sens, dintr-un gol al inimii, din ideea că nu-s iubită. Tocmai eu, care cunosc flagelul neputințelor, am judecat atât de aspru pe alții și mai neputincioși decât mine... Vai, ție, suflete al meu care nu iubești și care prigonești!

Săptămâna asta m-am rugat mult să nu mă lase Dumnezeu să-L uit. Prinsă tot în egoismele mele, uit că trăiesc și respir datorită Lui, uit că relația mea principală trebuie cu El s-o dezvolt, prinsă în obsesiile mele, uit de ESENȚIAL. Acum parcă am primit răspuns, parcă prin moartea acestui unchi mi-am revenit la viață, sau de fapt am conștientizat iar care e Viața.

Doamne, iartă-mi micimea sufletului și dă-mi zile să-i pomenesc pe toți aceștia din neamul meu trecuți la Tine, iartă-mi neputința de a iubi!

Dumnezeu să te odihnească, unchiulețule, cum îți spuneam eu ție...

Vă rog să-l pomeniți și voi pe unchiul meu Virgil-Ion.

Mulțumesc!

Monday, March 27, 2017

Gândul de luni


"Când vrem să producem schimbări relativ minore în vieţile noastre, ne putem concentra asupra atitudinilor şi comportamentelor de adoptat. Însă, când vrem să obţinem o mutaţie semnificativă, trebuie să lucrăm asupra paradigmelor noastre de bază." 

Stephen R. Covey - "Cele 7 deprinderi ale persoanelor eficiente"

Thursday, March 23, 2017

Acum...




O fotografie de acum... 
Experimentez...

...vreau să fac o soluţie restructurantă pentru păr şi o paine cu usturoi.

Ma uit la/ascult...

Mă bucur să...

...simt că se mai încălzeşte puţin.

 Mă bucur şi că m-am înscris la cursul de dans. E frumos să vezi că un lucru atât de mic poate avea efecte atât de mari...poate voi scrie la un moment dat despre efectele pozitive ale cursului asupra mea.

Fac...

...planuri pentru zilele, lunile următoare, îmi doresc să reiau activităţile pentru copii.

Scriu...

...prea puţin pe blog, deşi am avut multe postări în plan şi idei de împărtăşit, dar când a fost timp n-a fost inspiraţie, când a fost inspiraţie n-a fost timp şi tot aşa...

Pot...

...să fac mai mult şi mai multe, dacă aş fi mai riguroasă şi mai atentă la planificări.

Planific...

...nimic, dar mi-aş dori să îmi planific câteva zile de vacanţă, adică să-mi iau câte o pauză într-un mod regulat.
Visez...

...la primăvară, la căldură, dar nu aceea excesivă de iunie-septembrie :D, ci de mai şi octombrie :P.

Beau...

...din păcate am revenit iar la cafea... :( Nu aş lăsa-o dacă nu aş fi experimentat ce înseamnă o minte şi un trup fără cofeină. Eu am crezut că-s o agitată, anxioasă din fire, dar în cele câteva zile de "sobrietate" am constatat că-s foarte calmă şi stăpână pe mine şi în anumite situaţii în care aş fi devenit agitată în mod normal, am reuşit să-mi păstrez calmul şi să nu încep să tremur aşa vizibil :).

Ceai verde nu ştiu dacă voi mai bea, cică el nu s-ar compara cu cafeaua, dar doctoriţa mea mi-a recomandat să nu beau nici un fel de excitant: cafea, ceai negru, verde, cacao.

Apropos de ceai verde, vinerea trecuta băusem o cafea de dimineaţă, iar la prânz un ceai verde, o ditamai cana pe care am dat-o peste cap. La puţin timp am început să tremur şi să am o agitaţie atât de aiurea în tot corpul încât nu ştiam ce e cu mine, pentru că uitasem că băusem ŞI cafea înainte de acel ceai verde (nevinovat).

Mă simt...

...uşor obosită, zilele astea nu m-am mai trezit foarte devreme, ci am dormit până pe la ora 7.

Mă gândesc...

...încerc să nu mă mai gândesc :)).

Cărţi pe noptieră...

...tot Simply C.S. Lewis, mă bucur că am perseverat s-o citesc, am găsit un capitol foarte frumos despre iubire şi suferintă, Cele 7 trepte ale eficienţeiAlternative la antibiotice, pe acesta n-o citesc neapărat, e pe noptieră în teancul de "citesc acum" :)) şi Convorbiri pe pământ rusesc, o carte foarte, foarte bună, Puterea autocontrolului mental, o carte pe care am vrut s-o arunc până am răsfoit-o într-o zi şi m-a captivat prin câteva rânduri. Aş vrea să scriu din ea pe aici, are nişte idei care mi-au plăcut foarte mult, chiar azi mă gândeam că în rândurile ei am găsit o soluţie la o problemă financiară care mă frământa.

Gătesc...

... tot supă cremă, salate, ca gustare mai mănânc fructe proaspete, sau uscate (curmale, caise, merişoare), am început să folosesc mult seminţele în salate, sau pun câteva şi în supa cremă când o mănânc. Prânzul îl iau la muncă, acolo nu prea aleg, ci mănânc ce e în meniu.

Monday, March 20, 2017

Gândul de luni



"Ceea ce eşti îmi răsună atât de tare în ureche, încât nu pot auzi ceea ce-mi spui." 

Emerson

Friday, March 17, 2017

Prin ce case am trecut din 1984 şi până în prezent (2017)

De azi voi începe o serie aleatorie de postări, ca să mai înveselesc şi "revergorez" un pic interiorul căsuţei virtuale. Aşa că voi începe cu un articol despre locuinţele prin care am trecut din copilărie şi până acum.



1984-1986

Până pe la vârsta de 2 anişori am stat cu mama şi cu tata în casa buncii mele, o casă care îmi bântuie visele, am scris odată despre acest loc aici pe blog, dar am lăsat în draft articolul, că era plin de supărare.

1986-1988

Apoi până cam în 1988 am locuit cu mama, tata şi cu proaspătul meu frăţior Daniel într-un bloc din cartierul Poarta 6, un apartament cu 2 camere, de care îmi amintesc vag, iar amintirile pe care le am sunt mai degrabă construite din ce îmi povestea mama despre acel loc.

Particularităţile acelui apartament erau următoarele: bloc hexagonal, adică aveam mulţi pereţi în casă, era situat la etajul... 8 şi nu funcţiona liftul, acesta a fost pus în funcţiune după 90. Îmi povestea mama cum urca cele 8 etaje pe scări, cu mine de mână, în altă mână cu plasa cu cumpărături şi cu Dani în burtică, sau tata cum a cărat 8 etaje mobila când s-au mutat acolo...

1988-2010 (cu ceva pauze)

De acolo ne-am mutat într-un apartament mai central, un apartament cu 3 camere, un apartament la etajul 3, spaţios şi luminos. Am locuit acolo din 88-89 şi până în anul 2010. Apartamentul încă există şi ducem lupte cu "îl vindem-nu-l vindem", mai mult pentru că tata leagă de el evenimentele traumatice prin care am trecut. Eu mi le-am depăşi în cele aproape 5 luni când am locuit în iarna lui 2015-2016 acolo, episod despre care am mai scris pe aici. Am copilărit acolo practic, am mers la şcoală în cartier, m-am jucat în mii de feluri în faţa blocului şi în spatele blocului, în grădină, în faţa scării cu preşul şi păpuşile, sau cu preşul şi păpuşile pe palier, în faţa uşii (Doamne, cine se mai joacă aşa de "învechit" precum o făceam noi în era când tabletele nu erau nici măcar un concept?), m-am căţărat pe schele (era încă în construcţie blocul când ne-am mutat), intram în apartamentele încă nelocuite, fără să ştie părinţii etc.

Micile plecări din cuibul părintesc

2004

Prima plecare din casa copilăriei a fost în anul când am dat BAC-ul, adică 2004. Terminasem clasa a 12 a, nu dădusem nici la Arhitectură (cum era plănuit), nici la Arte (cum îmi doream), eram într-o confuzie totală, dar cu o certitudine: fac facultatea la Bucureşti! Şi am ajuns la Litere ca picată din lună, dar şi într-un cămin de protestanţi (don`t ask!), 4 fete într-o cameră, cu duş comun, cu haine spălate la mână, nici nu mai ţin minte pe unde mâncam atunci... Am stat aici 6 luni, apoi am făcut trecerea la un apartament din cartierul Nicolae Grigorescu, undeva la etajul 10, făceam 30 de minute până la staţia de metrou, ieşeam de după nişte blocuri gri şi sinistre, ce să mai, era un stres teribil. Apartamentul era cu 3 camere şi stăteam 6 fete în el. Totul a fost cu bunăcuviinţă în vremea aia, dar iei prinţesa din puf şi o duci în cazarmă? Nu. Aşa că am renunţat, m-am întors acasă la culcuş, am dat la Arte în Constanţa şi am terminat facultatea locuind liniştită cu ai mei.

2008

Apoi mi s-a făcut iar dor de ducă de acasă. Şi am dat la master la Bucureşti la Artă Sacră la Teologie în 2008. Aici "noroc" cu o prietenă făcută pe internet, că am găsit rapid unde să stau. Tot un cămin al unei facultăţi protestante (nu ştiu cum de s-a legat tot aşa, că nu aveam nici o treabă cu ei), dar aici era un lux desăvârşit, căldură, cantină, apă caldă, maşină de spălat... Eram la Gorjului acum, tot departe de staţia de metrou, mergeam pe jos de mi se acrea până ajungeam la metrou, dar în perioadele astea de mers MULT pe jos, slăbisem fenomenal de mult... Aici stăteam 4 fete în cameră.

Apoi a început epopeea mutărilor în Bucureşti. După tot cam 6 luni de locuit în cămin, ne-am mutat într-un apartament în Drumul Taberei (etajul 1, 3 camere, 3 fete) unde am stat un an şi unde am făcut un frig incredibil în iarna aceea, apoi de aici ne-am mutat în alt apartament tot în Drumul Taberei, unde am rezistat o lună din cauza unor neînţelegeri cu proprietarul. Aici stăteam la etajul 10 şi locuiam aceleaşi 3 fete.

Am terminat masterul şi m-am întors acasă (2010). Ai mei se mutaseră de la bloc la casă, relativ în în aceeaşi zonă cu apartamentul mai sus menţionat. Stăteam ca pe ace, vroiam înapoi la Bucureşti. S-a invit oportunitatea unui job acolo. Fetele cu care locuiam găsiseră un alt apartament, iar la Gorjului, dar în buza staţiei de metrou, preţ mai bun la chirie, etajul 1, pe bulevardul Iuliu Maniu.

Am locuit acolo fix un an: pe 1 august 2010 ajungeam în faţa blocului cu bagajele şi o I. somnoroasă, coborâse să-mi deschidă uşa, iar pe 1 august 2011 mă întorceam acasă la ai mei depresivă, anxioasă şi cu o maşină înţesată de tot ce-mi aparţinea şi folosisem în acel an.

2011-2013

Din toamna aceea şi până în iunie 2013 am locuit cu tata, mama vitregă, fraţii mei şi încă o persoană. În perioada aceea nu am trăit, ci am supravieţuit de la o zi la alta.

2013-prezent

Din 2013 până în prezent, cu o pauză de 5 luni (decembrie 2015-aprilie 2016 când am stat la apartamentul în care am copilărit din cauza că aici nu mai aveam curent electric) locuiesc singură într-un apartament cu 2 camere, la Cucuieţii din Deal, departe de orice punct din oraş, dar aproape de mare, aproape de o piaţă, aproape de staţii de maxi-taxi şi de autobuze...

Pentru un om atât de static ca mine, mutările acestea nu mi-au fost foarte confortabile, dar sper eu că prea curând nu va mai trebui să mă mut altundeva!

Sper să vă fi creat plăcere lectura acestor rânduri, mie sigur mi-a făcut plăcere să trec prin cufărul cu amintiri! Chiar aş fi curioasă să aflu şi de experienţa voastră, aţi trecut ca mine prin mai multe locuinţe, sau numărul acestora a fost mai restrâns?

Cu prietenie,

Irina

Thursday, March 16, 2017

Jurnal de mulţumire

Viaţa e frumoasă, aşa că, Doamne, Îţi mulţumesc:




  • pentru muzica grecească
  • pentru cadourile primite
  • pentru flori în general, pentru frezii în particular
  • pentru inelul din argint cu piatră de coral pe care mi l-am luat recent
  • pentru oportunităţile care vin spre mine
  • pentru lectura care hrăneşte mintea

Tuesday, March 14, 2017

Acum



O fotografie de acum... Cap Kaliakra, poate voi apuca să scriu curând şi despre vizia făcută acolo.

Experimentez...

...paşi de dans, cine ar fi crezut că-mi poate place atât? :)
...lupta cu amânarea, viaţa e acum.
...nu aş zice "gândirea pozitivă", ci "gânditul optimist".
...părul natural, adicătelea ondulat.
...şi ar mai fi...

Ma uit la/ascult...

...ascult pe repeat o piesă numită Eni Mantili. Tot repetăm paşi pe ea la dansuri. Curios e că se adânceşte dragostea faţă de Grecia în toate aspectele ei, până de curând era vorba doar de latura ortodoxă grecească, acum simt cum rezonează în mine şi muzica lor. Apropos, o concluzie, în comparaţie cu populara românească, dansurile greceşti sunt filosofie curată şi nu-s ironică când zic asta!

Mă bucur să...

...fi revenit pe linia de plutire. După destăinuirea de pe week-end, o sumedenie de lucruri s-au întâmplat... Am primit sms-uri de încurajare şi sfătuire de la cineva drag (te pup, Anca!), o invitaţie de călătorie surprinzătoare (mulţumesc, doamna Cristina), o invitaţie de a participa la un eveniment sâmbătă, feedback de la voi prin comentarii etc. Vă mulţumesc!

Fac...

...liste de dorinţe, am ca main goal achitarea datoriilor, apoi vreau să fiu mai atentă cu gestionarea finanţelor. Din mers mai bifez şi nişte chestii prin casă, vând ce e în plus, donez ce nu-mi mai foloseşte, îmbunătăţesc aspecte lăsate în aer prin casă (am comandat un cuier), optimizez tot ce se poate, pentru că vreau să trăiesc simplu, iar pe viitor să direcţionez câştigurile mele nu spre cheltuieli inutile, ci spre lucruri ce ţin de dezvoltarea mea ca om.

Scriu...

...tot pe blog, dar cam rar, însă voi rezolva şi acest aspect.

Pot...

...să am o viziune bună asupra vieţii, dacă privirea e spre Dumnezeu.

Planific...

...deocamdată nu voi putea merge la sală, dar vreau să încep să folosesc o coardă de sărit luată acum... 7 ani! :D

Visez...

...la momentul când nu-mi voi mai călca pe picioare colegii de la dans...
...la o vacanţă în Grecia...
...să fiu slabă...
...să-mi rezolv anumite probleme care-mi stau pe creier şi vineri voi afla de la un medic dacă acest lucru va fi posibil, sau nu...
...la vară...

Beau...

...ceai verde!

Mă simt...

...încrezătoare.

Mă gândesc...

...că şi cele mai rele lucruri, situaţii, pot avea un schepsis, care odată accesat va îndulci situaţia experimentată. Vă zic asta pentru că încerc să întorc în avantajul meu o situaţie la care nu mă aşteptam, sunt în antipatii cu o persoană extrem de influentă la job (nu e cineva dintre şefi :P) şi am de ales între a-mi face viaţa un chin prin gânduri şi opunere, sau a-mi face viaţa uşoară "dându-mă" de partea acestei persoane, profesional vorbind...

Cărţi pe noptieră...

...tot Simply C.S. Lewis, nu-mi place cartea, dar mă încăpăţânez s-o finalizez, Cele 7 trepte ale eficienţei, Alternative la antibiotice şi Convorbiri pe pământ rusesc.

Gătesc...

...salate, supe creme, am descoprit perlele de tapioca (bate orice îngheţată, desert, you name it!), am făcut crackerşi din seminţe integrale etc.

Sunday, March 12, 2017

...si mergem mai departe!

De vineri de la ora 17 pana azi ora 9 am zăcut efectiv în pat. Am dormit, am citit puţin, m-am zvârcolit pe toate părţile, am rumegat la gânduri, am fost "rock bottom", am mâncat ca sparta, am ieşit din casă doar ca să dau o tură cu maşina şi să-mi iau chips-uri, am scris rândurile astea, am stat şi m-am gândit că viaţa e degeaba. M-am rugat să mă ajute Dumnezeu să mă duc azi măcar la biserică, pentru că, uneori, ajung atât de deznădăjduită încât îmi zic că degeaba mă duc şi la biserică. Dar azi m-am dus şi l-am rugat pe Dumnezeu să-mi redea pofta de a trăi, să-mi ridice şi mie sufletul slăbănogit, să aibă milă de mine.

Şi Dumnezeu mi-a răspuns, mi-a ajutat, simt asta.

Pe drumul spre casă mi-am zis că nu am nimic de fapt, nu mi-e rău, ci uneori mă părăseşte puterea de a face, de a mai crede, de a mai spera. Nu (mai) am nevoie de ajutor specializat, SLAVĂ CERULUI, ci doar de o perspectivă corectă asupra vieţii.

Până la urmă nu sunt nici experienţele mele, nici ceea ce-mi zic alţii că sunt, nici traumele mele. Încă-s întreagă la cap, în putere, am minte să pun iar cap la cap ceea ce trebuie să fac.

Şi mergem mai departe.

Sufleteşte:
  • voi trage de mine să merg în continuare la slujba de Maslu pentru vindecarea sufletului şi a trupului, voi face şi imposibilul să ajung la biserica părintelui meu, mi-e de ajutor că-l mai întreb una, alta, sau chiar mă pot spovedi în ziua aceea. Voi continua să merg şi la Liturghie pentru a fi în comuniune directă cu Dumnezeu.
  • voi continua să mă spovedesc după rânduiala pe care o am dată de părintele duhvonic. Pare-se că se cere să fie şi mai deasă acum, pentru că mă luptă neputinţele. Va trebui să spovedesc că-s plină de neiertare, judecată şi resentimente faţă de "casnicii mei": mamaia, tata şi mama care nu mai e.
  • mă voi strădui să particip şi eu sâmbăta sau când e rânduită pomenirea morţilor la Biserică, mă voi strădui să dau mai des de pomană pentru sufletul mamei, al fratelui meu şi al celor trecuţi la cele veşnice din neamul meu.
  • voi face ceva ce nu am făcut decât forţată de împrejurări: să merg la mormântul mamei, al fratelui, al bunicilor, al mătuşii şi am şi un fost coleg de liceu înmormântat în cimitirul din Palas. Pentru asta mă voi pregăti din timp cu lumânări, tămâie, o sticlă cu apă, flori, chibrit. La fel voi lua şi cele necesare pentru a face pachete de împărţit şi colivă.
  • voi lupta iar cu mine să nu las rugăciunea de dimineaţa, de seară, citirea unui capitol din Noul Testament, pravila mea. Acum ştie şi tot internetul ce pravilă simplă am, dar părintele meu e cumva "contra" lucrurilor peste putinţa omului, când i-am mai cerut să fac cine ştie ce nevoinţă mi-a zic: fă tu măcar atât o vreme şi mai vedem. Şi vremea asta s-a vădit, pentru că dacă dau de greu sau lene las şi puţinul ăsta de rugăciune... Şi aghiazma şi anafora: spre iertarea păcatelor, întărire şi ajutor de la Dumnezeu.
(Rugaciunea spusă înainte de consumarea anaforei şi a aghiazmei: Doamne, Dumnezeul meu, să-mi fie mie Darurile Tale și aghiasma aceasta spre lăsarea păcatelor, spre luminarea cugetului, întărirea și tămăduirea sufletului și trupului meu; întru biruința patimilor și neputințelor mele, după mare mila Ta, a Preacuratei Tale Maici și a tuturor sfinților.)

  • lectura din cărţile de folos sufletesc, câte un pic, spre întărire, motivare spre cele duhovniceşti.
Trupeşte:
  • mersul pe jos să fie obligatoriu, măcar câteva zile pe săptămână, dacă nu zilnic.
  • mers la sală măcar o dată sau de două ori pe săptămână, am o sală în apropiere unde poţi plăti doar pe şedinţe. Au aerobic, ce mă interesează pe mine şi spinning.
  • continuat cu cursul de dans, da, m-am înscris la un curs de dansuri populare :). Pentru început îmi place, iar la nunţile şi botezurile la care voi merge de acum înainte nu-mi va mai înţepeni fundul pe scaun.
  • luptat până la sânge cu poftele! De cafea am renunţat, slavă lui Dumnezeu, am băut doar decofeinizată o vreme, care e atât de scârboasă că te ajută ea s-o laşi. Cu cofeină cine ştie când voi mai bea, poate niciodată. Apoi pofta de dulce, de zahăr, pofta de ronţăit, de mâncat când nu mi-e foame. În ceea ce mă priveşte, am observat legătura directă dintre emoţii şi mâncare. Mănânc când mă simt "nu-ştiu-cum", tristă, furioasă, neputincioasă, singură, câteodată simt efectiv un spaţiu de gol în mine care se cere a fi umplut... Cred că trebuie să-mi fac rânduială şi din rugăciunea la masă, nu o practic, spre ruşinea mea... cred ca tot Dumnezeu mă va ajuta şi cu neputinţa asta.
  • avut grijă în continuare cu exteriorul meu. Am destule gânduri care se arată pe faţă şi mă urâţesc, va trebui să contrabalansez treaba asta. Plus că atunci când mă aranjez un pic, mă simt şi eu mai bine. Vreau să-mi iau o fustă conică neagră sau bleumarin mărimea 44, pentru că fustele mele conice 42 nu-mi mai vin (aveam una verde smarald, una bleumarin, una bej şi una gri...), iar genul acesta de fusta e versatil, clasic şi mă avantajează mult. La make-up să continui cu fondul de ten, puţin rimel, puţin liner, puţin blush şi puţin luciu de buze. Diferenţa e convârşitoare. Să-mi aranjez părul, să merg pe tendinţa lui de a se ondula. Avea dreptate Costin că mă avantajează felul lui natural de a fi (Costin e tipul la care m-am tuns ultima oară).
  • să beau multă apă (recomand documentarul acesta numit Postul negru cu apă, nu am în vedere postul negru, dar mă gândeam că şi o pauză alimentară între cină şi micul dejun de 8-12 h în care vom consuma doar apă poate avea un efect benefic asupra organismului).
Mental:
  • să nu mai cred gândurile care mă trag în jos, să formulez conştient gânduri de nădejde, de speranţă.
  • să îmbrac cu o "platoşă a nesimţirii", cum spunea un puşti din şcoală, în faţa celor care mă acuză, umilesc, jignesc, atrag în bârfe.
  • să caut lecturi care mă motivează şi mă stimulează.
  • să-mi (re)găsesc pasiunile. Să găsesc ceva ce aş vrea să fac în timpul liber, ceva la care mă pricep şi care mi-ar aduce satisfacţie şi mulţumire. În secunda de faţă jobul nu-mi dă aceste lucruri, deşi mi-am dat seama cât de folos mi-e şi jobul şi faptul că dimineaţa mă trezesc, nu stau la discuţii cu mine şi, indiferent cum mă simt în ziua aia, mă duc la un soldat pe front, la datorie.
  • chiar dacă va fi o formă de prefăcătorie, cu unele persoane voi avea doar discuţii formale.
Deocamdată, atât!

Sper ca aşa să fiu mereu:



Doamne, ajută!

P.S. Ieri am blocat postarea de comentarii la ultimul articol, pentru că mi s-a părut prea dureros ce am scris acolo. L-am trecut odată pe draft, apoi l-am publicat iar. Aveam nevoie să strig undeva durerea mea. Discutând cu Diana pe messenger, mi-am mai amintit nişte detalii din acele zile. Doamne, miluieşte-mă şi vindecă neputinţa mea de a ierta! Ce vreau să vă zic e că mă puteţi contacta oricând pe adresa de email care este postată aici. Zilele trecute chiar cineva mi-a scris să-mi zică să schimb tipul de font la litere pentru că e obositor la lecturat şi să mă încurajeze pentru ceea ce postez aici. Câteodată am nevoie de motivaţiile pe care mi le puteţi oferi voi. Mulţumesc şi nu ezitaţi să-mi scrieţi.