Tuesday, January 10, 2017

Înzăpezeală = mini-detox

Ştiu că aproape toată ţara a fost înzăpezită. Nici Constanţa, cu vremea ei mai blândă, nu a fost ocolită de data aceasta de temperaturi cu mult sub minus zero grade, cu nămeţi, cu drumuri blocate şi cu oamenii prinşi în casă. I-am mulţumit lui Dumnezeu că m-au ocolit de data asta problemele cu care s-au confruntat anumite cartiere şi am avut şi apă şi curent electric (la mine iarna curent electric = căldură în casă). Cu toate astea, nu m-am încumetat deloc să ies din casă. Locuiesc într-o zonă care mă face dependentă de maşină şi deşi o piaţă nu e foarte departe, am ales să stau în casă zilele astea. Dar când hibernezi (apropos, mulţumesc încă o dată lui Dumnezeu că mi-a dat minte să adun în casă diverse pentru ale gurii în decursul lunilor trecute: legume care ţin mai mult, carne congelata, diferite conserve (tocana asta a fost binevenită!) şi borcane, alimente uscate gen orez, linte, paste etc. deci nu mi-am pus problema că voi muri de foame) apuci să le faci cam pe toate. Am lenevit, am scris pe blog, am citit, m-am învârtit prin casă, am făcut planuri, am curăţat maşina de zăpadă şi gheaţă, dar la un moment dat n-am mai ştiut ce să fac... Şi am început să mă uit prin rafturi şi dulapuri.


Până să vă scriu ce am făcut, vreau să fac o mică paranteză. Frunzăream zilele acestea agenda pe care am folosit-o ca bullet journal pe anul trecut. Şi m-am regăsit urmărind chestii nebifate de prin ianuarie 2016, reţete neîncercate, dar notate acolo, citate de prin cărţile citite cu care nu ştiam ce să fac, diferite programări pe la medici pe care le avusesem în plan, dar nu le bifasem, diferite postări de blog la care mă gândisem... şi am avut aşa o stare aiurea... un mix de grabă, anxietate, perfecţionism că trebuie să fac ceva, să le aduc în prezent, să le bifez şi pe acelea...

Apoi am decis aşa: trecutul e trecut, în prezent nu poţi să mai faci decât lucrurile care încă te caracterizează acum, în secunda asta. Irina din ianuarie 2017 clar nu mai e Irina din ianuarie 2016. Zi de zi, clipă de clipă suferim schimbări pe care nici nu le inutim. Ziua de azi vine ea însăşi cu o sumedenie de lucruri de făcut, deci unde să mai înghesui şi lucrurile nebifate în toţi anii anteriori???

Ce vreau eu să subliniez e că traseul acesta din prezent cu încărcătură din trecut m-a caracterizat toată viaţa. Dorinţe şi planuri neîndeplinite, frustrări vechi pe care încă îţi doreşti să le înghesui într-un prezent deja plin de altele, ca şi cum cari după tine pe peste tot acea pereche de blugi în care nu mai încapi de la 20 de ani, dar tu speri ca la 35 de ani să vină şi ziua aia în care, din nou, vei încăpea în blugii aceia. E şi mai rău când cari după tine lucruri care nu au avut loc niciodată, planuri pe care nu le-ai bifat, dorinţe pe care nu le-ai îndeplinit, speranţe care au murit în faşă, dar le păstrezi pe un wishlist imaginar.

Cu această nouă înţelegere am frunzărit încă o dată vehiul bullet journal, am scos 2-3 chestii cu adevărat importante, l-am prins cu un elastic şi l-am scos din raza mea vizuală, l-am pus într-un dulap.

Apoi, tot cu noua înţelegere de mai sus, când m-am apucat să arunc o privire prin rafturi şi dulapuri mi-am dat seama că unele lucruri nu mă vor caracteriza niciodată (de exemplu, îmi place să croşetez, e un hobby oarecare, dar nu să împletesc, deci pa diferite numere din revista Lucrul manual, mă încânta ideea de croitorie, mai mult pentru că mama era croitoreasă, dar nu voi fi niciodată croitoreasă, am să mă bazez pe talentul altora în ale modei, deci pa materiale strânse de atâţia ani şi plimbate prin toate casele în care am locuit), altele şi-au pierdut data de valabilitate (de exemplu: dorinţa de a preda vreodată educaţie plastică, încercările de a învăţa pe îndelete Istoria Artei şi Metodica predării educaţiei plastice, sau vreo 10 caiete care erau începute cu diferite idei şi planuri, pe care erau scrise 2-3 pagini şi pe care le-am păstrat ani de zile cu speranţa că, într-o zi anume, voi relua acea idee)... Alte exemple: rămăşite de la cursuri din facultate şi de la master, cărţi de iconografie şi anatomie artistică (le-am păstrat doar pe acelea care erau noi, ce era xeroxat le-am scos din bibiliotecă), nişte cărţi de Istoria Artei în două volume, vechi şi vai de mama lor, luate dintr-un anticariat, cărţi în care nu m-am uitat niciodată, dar de care aveam un ataşament emoţional de care-mi aminteam de fiecare dată când le deschideam, bucăţi de materiale pe care le ţineam HABAR NU AM CU CE SCOP în casă (oare pentru ideea cu croitoria?)... Am scos fără milă, fără milă faţă de speranţele acestea deşarte pe care mi le-am făcut vizavi de mine. Ţine de onestitate să ştii ce poţi să faci, să încerci să faci ceva cât încă e vremea şi să mergi mai departe cu încredere când lucrurile nu s-au legat.

Am la uşă doua plase MARI cu cărţi pe care le voi dona bibliotecii şcolii în care lucrez (sunt titluri bune, dar nu le voi citi niciodată, asa cum nu le-am citit în ultimii 3-5 ani), o plasă cu bucăţi de materiale de diferite tipuri şi o plasă cu borcane şi cutii de plastic care-mi ţineau inutil ocupat un dulap, câteva cutii de depozitat pe care nu vreau să le mai folosesc pentru nimicuri păstrate de aiurea şi o plasă mare cu GUNOI - caietele de care vă povesteam, diferite notiţe, un oracol din generală de care nu mai am nevoie etc.



Nu am nici o părere de rău pentru aceste lucruri pe care le voi scoate din casă. Ce ştiu e că urmează să mai arunc o privire din aceasta onestă în multe arii ale vieţii mele, cel puţin în exteriorul meu...

Ca o concluzie aşa: toată acestă iluzionare despre noi nu duce decât la o împrăştiere, la o rătăcire de la o pasiune la alta, de la un detaliu la altul care, în definitiv, nu te lasă să faci nimic de mai mari proporţii... 


Un fel de după...
Cu gânduri mai simple,

Irina de la mare

9 comments:

  1. acum te simti mai usoara, nu-i asa?! cu drag, Ioana

    ReplyDelete
  2. Felicitari pentru curajul de a scapa de lucrurile vechi. Dupa ce ai facut loc, neaparat trebuie sa apara si ceva nou :)

    ReplyDelete
  3. Mie imi cam place spatiul tau de locuit, imi pare a fi o casa! :D Citeam ce-ai scris si ma gandeam asa: ce-am bifat anul trecut, e bun bifat, ce n-am bifat, la fel! Nu mai fac planuri, am dorinte, ca orice om, dar prefer sa le iau asa cum vin! Spor la detox!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Multumesc la fel! ;)

      Pare a fi casa, dar e un apartament in toata regula :P.

      Delete
  4. Ah, mi-a mers la inima postarea asta, pentru ca mi-a dat un imbold sa fac acelasi lucru. Stii cate cutii cu materiale de cusut am? Si de cate ori chiar am scos masina de cusut din debara? Out with the old, in with the new, zic :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Asa am zis si eu... chiar citeam pe grupul Work At Home Mama din Constanta ca se purta chestia asta sa se doneze materiale cui e interesat sa faca ceva cu/din ele... poate gasesti si tu pe cineva care chiar vrea sa se apuce de croitorit si nu are cu ce... E o idee!

      Succes si tie!

      Delete
  5. Citind postarea asta mi-ai dat ideea sa fac si eu bullet journal, pare ceva atat de practic. Si eu sunt uituca de felul meu.
    Felicitari pentru organizarea lucrurilor, se pare ca ai mult loc liber acum. In plus, vei face pe cineva fericit cu ceea ce vei dona.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Deja am gasit cui sa donez materialele :). E foarte simplu de facut un Bullet Journal, sau asa mi se pare mie pentru ca al meu e teribil de simplist. Am tot zis zilele astea sa scriu despre experienta mea propriu-zisa cu acest tip de organizare. Sper ca pana luni macar sa am scris articolul, daca nu ii dau si publish intre timp :). Succes!

      Delete