Thursday, January 12, 2017

Jurnal de mulţumire

Doamne, îţi mulţumesc:

  • pentru zile de pauză şi odihnă. Statul cu tine atâtea ore e provocator.
  • pentru că sunt cum sunt cu toate ale mele, asta mă face Irina. Nu mai rea, sau mai bună, ci Irina.
  • pentru fiecare nouă zi = un nou început = o nouă speranţă.
  • pentru blog, pentru posibilitatea de a scrie.
  • pentru mintea mea care generează idei cu o viteză uluitoare. Bine că ideile acestea devin tot mai productive, pentru că pot genera şi tot felul de idei creţe :).
  • pentru speranţă.
  • pentru muncă.
  • pentru faptul că iarna asta e un moment izolat, nu ceva de care avem parte an de an. Mulţumesc că nu m-ai adus pe lume în Alaska, Siberia, Canada sau Covasna.

17 comments:

  1. :)) Simpatica ultima multumire! Cu toate ca daca te-ai fi nascut pe acolo, ti-ar fi dat Dumnezeu si tot ce aveai nevoie ca sa te acomodezi si sa traiesti!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Zilele astea a fost o revarsare de ura si critica pe Facebook legata de iarna asta... unii se plangeau ca e greu si ca orasul e blocat, altii ii criticau pe cei care se plang... Eu nu am vazut nimic wow, ci pur si simplu o extrema de temperatura la care corpul meu e sensibil, cum e vara cand e 35 de grade si mi se pare tot ceva inconfortabil... Nu-mi plac extremele si punct.

      Si da, e idilica vremea pentru cei care n-au bolnavi in casa pe care sa-i ia salvarea, care nu au de dus copii mici la gradinita, care nu au de luat transportul in comun pana la munca... Nu ma aflu nici in situatiile enumerate inainte, dar nici sa idealizez niste lucruri care mai multe probleme au facut nu pot.

      Delete
    2. Si asta o zic la modul general asa, nu ca replica la comentariul tau, Crenguta :*.

      Delete
  2. Nua m apucat sa vad cum este in oras acum pentru ca noi(la 40 km de oras) suntem sinistrati de vinerea trecuta...sper sa ajungem maine...sper
    Dar am inteles ca a fost la fel de multa zapada...
    Adevarul este ca este tare frumos(mai putin blocarea drumurilor pentru cei ce au nevoie de medic) sa prinzi asfel de ierni adevarate ..Astaa fost ca in pastelurile lui Alecsandri..
    Un sfarsit de saptamana minunat iti doresc...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Multumesc la fel! In oras sunt zone si zone, depinde cat de populate sunt. De unde stau eu pana la primul magazin am mers pe jos prin zapada afanata pana la glezna si cu un vant taios in fata de abia mai respiram... credeam ca nu mai apuc sa ma duc/intorc acasa. In centrul orasului si zonele mai populate, s-au facut poteci si e mai adapost, se circula cat de cat mai bine...

      In afara orasului cred ca e mai fain peisajul asta de iarna.

      Te pup!

      Delete
  3. :) E bine sa fim recunoscatori pentru ceea ce avem.

    ReplyDelete
  4. Am vrut sa aflu pozitia mea in ZeList si am copiat o chestie de la tine. Incerc sa sterg.

    ReplyDelete
  5. Te-ai descurcat? Dai delete si gata... si ca sa iti aflii pozitia in ZeList, mergi direct pe pagina lor, nu de pe un blog. Succes! :*

    ReplyDelete
  6. La multi ani pe 2017! Imi place jurnalul tau de multumire, mai ales ultimul punct. Vreau sa iti pove din copilaria mea din nordul tarii, la tara, cand iernile erau asa cum arata pe facebook: tin minte un an cand scoala a inceput pe 3 febr, ca zapada era de dinainte de Craciun si taiam porcul pe zapada, ca de la 8 sept. purtam bluza cu maneca lunga ( si nu sunt cel mai friguros om), ca ieseam desculta in zapada, ca de un Craciun au fost - 26 gr si au inghetat si ouale in cuibar si le cojeam ca pe cele fierte si o intrebai pe mamaia ce fac cu ele si ea f. senina: omleta ( semn ca amai facut asta), ca mergeam pe cararea facuta de bunici si era am in stanga, dreapta, sus, vedeam oleaca cerul, ca daca ningea la 1 -2 -3 ore ieseau bunicii alternativ zi sau noapte sa intretina cararile, ca facea tataia vin fiert si ne dadea si noua si se supara mamaia ca la copii sa nu dea alcool, ca erau niste case pe deal unde de la viscol le vedeam numai hornul cu fum, habar nu am cum ieseau din casa etc. Eram adaptata la vremurile alea dar cred ca m-as adapta si la vremea din Tenerife ( iarna 20 grade, vara 30).
    Se pare ca e incalzire globala si ca am uitat iernile astea. Citeam ca olanda de 20 de ani nu a mai putut organiza competitii de patinaj pe canale ca nu tzine gheatza. Olanda sufera rau ca daca mai creste 3-5m marea, o parte din tara le este sub nivelul marii... asa ca am inceput sa ma bucur ca locuiesc la etajul 2 :) si ca am amintiri asa de frumoase din iernile de alta data ca ma mai pun colegii sa le povestesc.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Cleo, ce amintiri minunate ai! Si eu am ceva amintiri cu ierni de poveste aici in oras. Eu nu am avut bunici la tara. Dar atunci, fiind mici noua nu ne statea mintea decat la joaca, faceam cazemate in fata blocului, eram numai cu sania non-stop pe afara... Era frumos. Si acum daca as fi avut o sanie, m-as fi dat :)).

      Deci in Olanda locuiesti tu acum?

      Delete
    2. in Belgia, fac 40min pana in Olanda (si mergem des ca imi e draga de mor)

      Delete
  7. Irina, un jurnal de multumire ar putea sa fie rezolutia mea pe 2017. Sunt ceva reguli? Tks

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ioana, pastreaza totul simplu. Daca alegi sa-l faci online, ideal ar fi sa-ti alegi o zi si s-o dedici unor motive de multumire. Poti sa pastrezi poastarea ca draft si sa scrii zi de zi cate un motiv, iar in ziua x pe care o alegi il publici, sau scrii intr-o anumita zi ce-ti amintesti ca motiv de multumire. Daca alegi sa-l faci clasic, intr-un caiet/jurnal... e asemanator. Pe mine ma motiveaza mai mult sa-l fac aici pe blog... In timp sa stii ca ajuta sa vezi partile frumoase ale vietii, desi nu ma indoiesc ca tu ai deja o doza mare de optimism. Te pup si succes!

      Delete