Saturday, January 7, 2017

Voi de ce munciţi?



Cred că am scris destul de mult pe acest subiect pe blogul meu, ultimul articol care îmi vine în minte este aceasta. Ce m-a inspirat însă să scriu azi e un mic filmuleţ văzut ieri pe Facebook în care cineva lua interviu unor oamenii de pe stradă şi-i întreba de ce muncesc. Deşi majoritatea au răspuns că muncesc pentru a avea bani, a se întreţine, când li se spunea că daca ar avea 1 milion de dolari ar lăsa munca, majoritatea au spus nu. Motivele lor erau: muncim şi că aşa s-a împământenit, muncim ca un remediu contra lenei, muncim pentru a avea un rost, muncim pentru adrenalină etc.

Mi-a plăcut mult şi am stat şi m-am gândit eu de ce muncesc? Sunt după două săptămâni de vacanţă, dar şi după multe lupte cu acest subiect şi cred că a venit vremea să-mi dau nişte răspunsuri, eu de ce muncesc? Poate răspunsurile acestea vor da o nouă perspectivă vieţii mele, dar şi conceputul de job, de muncă.

Motivul principal pentru care muncesc e că am nevoie de bani. Oricât de meschin sună, am nevoie de bani. Am nevoie de bani pentru a da valoare muncii mele, a îi da o finalitate. Am nevoie de bani ca să-mi plătesc lucrurile pe care le consum: curent electric, apă, impozitul la casă, motorina la maşină. Am nevoie de bani ca să-mi permit reparaţii prin casă, la maşină. Am nevoie de bani ca să pot avea grijă de sănătatea mea fie prin controale medicale, tratamente, fie prin cumpărarea de alimente şi suplimente care să o menţină în parametrii optimi. Am nevoie de bani ca să-mi pot face mici plăceri: o carte, un tuns, o haină, o vacanţă.

Dar, mai muncesc şi ca să: dau un sens timpului meu de zi cu zi. Aceste două săptămâni mi-au arătat încă o dată că-s un as la pierdut timpul de aiurea :). Am nevoie de muncă ca să dau un ritm zilelor mele. Pe perioada serviciului la 6 sunt în picioare fără drept de apel. Pe perioada vacanţei m-am trezit şi la 8, chiar şi la 9. (Slavă Cerului că am încetat să mă autoflagelez pentru schimbările astea în program... până la urma n-a murit nimeni că m-am trezit la 9, poate doar vocea din capul meu care era obişnuită să mă facă să mă simt un nimic pentru că "am irosit ore aiurea din zi dormind").

Muncesc pentru experienţa de a cunoaşte oameni noi, de a intercaţiona cu ei. Muncesc pentru a fi în comuniune cu alţi oameni. Pentru o persoană ca mine, fără o familie a mea, e un beneficiu.

Muncesc pentru a-mi dezvolta abilităţile şi... răbdarea.

Muncesc pentru a mă cunoaşte pe mine. Ce pot să fac, ce vreau să fac, ce nu pot să fac, ce nu vreau să fac.

Muncesc pentru că-mi dă sentimentul unui sens, a unei utilităţi. Când mă gândesc că multe depresii iau naşere pe fondul lipsei de sens, îmi dau seama că cine a zis că munca e un antidot contra depresiei, bine a spus!

Muncesc pentru că vreau să-mi depăşesc anumite limite. Limite interioare, dar şi exterioare.

Îmi doresc mult de la mine şi de la viaţă. Îmi doresc să nu rămân în acelaşi loc, dar îmi doresc să fie calculat şi asumat acest gând. Mă văd şi făcând lucruri mari, dar şi lucruri mici la nevoie. Dacă societatea sau condiţiile de viaţă o vor cere cândva, nu-mi va fi ruşine să o iau de jos iar.

Însă, mai ştiu nişte lucruri:
  • de dragul confortului, a rutinei şi a unui loc căldicel, nu voi rămâne ancorată într-un mediu, sau într-un anumit loc de muncă pe parcursul a mai multor ani. Mai ales când nu există vreo perspectivă a avansării.
  • voi lupta mereu cu ideea de psihologia de masă. Sunt de acord cu a forma o echipa într-un loc de muncă, dar când va fi aşa, vreau s-o simt cu toată fiinţa mea, nu să mă amăgesc cu un concept şi atât.
  • nu voi mai accepta ca după 3-4 ani de muncă condiţiile de salarizare şi/sau beneficiile din acel loc de muncă să rămână absolut aceleaşi. Mai ales când atribuţiile cresc, sau se schimbă foarte rapid.
  • dacă am ajuns la punctul acesta al atribuţiilor, oricât de interesant e să înveţi mereu lucruri noi, să fii supus mereu schimbării, perfecţiunea se dobândeşte bătând acelaşi cui cu acelaşi ciocan pe o perioadă mai lungă de timp. Nu am găsit altă metaforă pentru a sublinia că expunerea la intervale scurte de timp la informaţii, atribuţii, provocări noi nu e mereu un atu. În general asta duce la împrăştiere şi la lipsă de sens, mai ales dacă ce trebuie să faci se îndepărtează foarte mult de ceea ce ştii sau eşti capabil să faci.
Sunt dispusă a-mi oferi toată energia şi capacitatea de muncă pentru a îmi indeplini criteriile expuse mai sus. Motivul pricipal pentru care lucrez e pentru a mă putea întreţine, apoi imediat după vine nevoia de sens, de rutină şi tot ce am evidenţiat în rândurile acestui articol.

Deci sunt deschisă către toate noile oportunităţi de muncă care vor întruni ideile expuse mai sus. Le caut şi le voi găsi.

Până una, alta, poate îmi scrieţi şi voi de ce munciţi, într-un comentariu?

Cu poftă de muncă,

Irina de la mare

13 comments:

  1. Cred ca toti muncim pt bani. Ca sa ne intretinem pe noi, copiii, familia. Munca e un soi de robie, cat timp esti nevoit sa muncesti pt supravietuire. A munci nu-i totuna cu a lucra sau a creea, am simtit nevoia sa-mi clarific diferentele ca sa gasesc un sens, fiindca mie munca mi s-a parut un non-sens de cand ma stiu. Cand munca devine un act de creatie sau un ajutor pt cineva, atunci se umple de sens si de libertate, eu asa am simtit. Eu muncesc pt bani (partea "de jos" a existentei mele) si lucrez pt cine are nevoie, ceea ce imi satisface nevoia de participare. Sa ma realizez ca om tine de altceva, nu de munca.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Da, depinde de fiecare si ce anume face. Si mie mi-e greu sa-mi gasesc sensul jobului meu, cateodata simt ca fac cu mult sub ceea ce as putea face (si nu o simt din mandrie, ci asa... ca m-am orientat prost in viata), dar nu mi s-a parut niciodata un non-sens a munci. Mai mult un non-sens mi s-a parut a sta fara o ocupatie zilnica...

      Multumesc de feedback.

      Delete
  2. Eu muncesc pentru bani, bani fara de care nu poti trai, nu-ti poti satisface necesitatile. Daca, sa zicem, m-ar lovi o mostenire grasa, as munci pt a intra in contact cu alte pers., pt a comunica, socializa, dar si pt a ma simti implinita, apreciata pt ceea ce fac. Daca as avea bani muuulti, cat sa nu ma tem de ziua de maine, m-as inscrie voluntar la diferite fundatii pt a-i ajuta pe cei chinuiti.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Si eu m-as vedea facand ceva, orice, chiar daca as avea bani dintr-o sursa care sa nu mai necesite munca...

      Multumesc de feed-back!

      Delete
  3. Pentru bani, pentru ceea ce pot cumpara cu ei -daca as avea alternativa (de ex o mostenire :)), sau venituri din chirii, din dividende, din drepturi de autor... nu as munci unde muncesc:) (desi am eu un plan pe termen foooarte lung ce e drept:). Eu nu as putea sa stau doar acasa pentru ca sunt foarte delasatoare si am nevoie de oarece structura cu care sa ma razboiesc:)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ultimle doua motive sunt si motoarele mele de a pastra-avea totusi un job... :)) Si eu am un plan pe termen lung, inca lucrez la el ca sa ia forma...

      Te pup, Ancuta!

      Delete
  4. Eu acum doi ani am lasat o cariera in audit financiar (inclusiv cu firma proprie, cu lucrat in corporatii mari, etc) si am zis gata, vreau sa fac ceva cu sens.
    Pe scurt, m-am inscris la facultatea de pedagogie si m-am angajat la o scoala (privata) ca profesoara de IT (deocamdata, vreau sa fiu invatatoare, dar trebuie sa termin facultatea - sunt in anul 2).
    Muncesc acum pentru cam 20% din banii pe care ii castigam din audit si contabilitate dar simt o mare usurare, ador copiii, invatamantul (e drept ca cel privat deocamdata dar imi doresc sa ma mut la stat de la anul). Simt ca m-as duce sa fac asta si daca nu m-ar plati (evident ca in 20 de ani de corporatii si munca am strans niste bani care ma ajuta acum).
    Nu am familia mea (copii, sot) doar boyfriend si tocmai de aceea am o mare nevoie sa am sens in ceea ce muncesc, altfel as claca. Am facut demersurile pentru adoptie dar nu s-a finalizat nimic (partial din vina mea, cand mi-au prezentat primul copil -cam dupa 1 an si jum- mi-am dat seama ca nu sunt pregatita).
    Visul meu secret este sa ma mut la munte (undeva aproape de Cluj, la noi muntii sunt la o ora de mers cu masina) si sa lucrez ca invatatoare intr-un sat de acolo.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Natty, e minunat tot ce iti doresti, si felul in care ai planificat!m-ai inspirat foarte mult cu ce ai scris!iti doresc sa-ti indeplinesti toate visele minunate!(ai luat in calcul sa te inscrii la cei de la Teach for Romania?cred ca ti-ar place)

      Delete
    2. Natty, e fascinant ce spui! Multumesc ca ne-ai impartasit experienta ta, e datatoare de curaj! Daca simti ca ai pasiune pentru asta, da, e un mediu foarte frumos... Si eu lucrez intr-o scoala privata, dar pe secretariat/administratie si privesc cu jind la invatatoare, dar la noi e atuul ca-s foarte putini intr o clasa, cu 30+ intr-o clasa nu stiu daca mi s-ar mai parea asa fain totul...

      La tine va fi bine ca vei raporta mereu ceea ce faci la ceea ce ai facut si vei simti ca ce faci acum nu e doar strict legat de partea financiara...

      Sa-ti ajute Dumnezeu in tot ce ti-ai propus, nu ma indoiesc ca intr-o zi vei fi invatatoare intr-un sat de munte!

      Cu drag, Irina

      Delete
  5. si eu lucrez ca sa castig, dar imi si place munca mea, desi nu e usoara.Am avut ocazia sa fac altceva,mai bine platit, dar am preferat sa raman unde sunt.Imi plac si colegii, imi place sa interactionez cu oamenii.Am stat si acasa cu copiii si m-am bucurat de fiecare moment, dar cred totusi ca e bine ca o femeie sa aiba munca si cariera ei in afara casei, desi e mai stresant si trebuie sa jonglezi cu multe responsabilitati. Faptul ca lucrez ma face sa savurez mai mult concediul :))

    ReplyDelete
    Replies
    1. Da, serviciul da o valoare la ceea ce faci in afara lui. Asa, daca n ar fi un element exterior cu care sa te razboiesti, cum zicea Anca, ar trebui o mare, mare determinare in a le bifa pe toate (cel putin in cazul meu). Si la mine mediul e bun, dar nu mi mai plac unele lucruri si m-am saturat sa nu stiu sa raspuns cand sunt intrebata ce fac la munca... Clasicul "detoate" nu acopera ce stiu eu sa fac, sau ce fac propriu-zis la munca. Multumesc de feed-back!

      Delete
  6. Si eu lucrez pentru bani. De fapt, nici nu stiu sa vina alti bani decat munciti. Nu visez nici mosteniri si nici bani castigati la loto( decat cu bilet gasit pe jos :D ) si daca ar fi sa am o situatie mai buna (dividende si chirii de ex.) as alege job part time si mult voluntariat si timp pt hobby.
    Ca si Anca, pe mine jobul ma tine intr)un ritm, altfel as fi delasatoare.
    Si sa nu uit, ma tine intr-un mediu de oameni divers, altfel as alege un mediu confortabil, cu prieteni ca mine, intr-o bula calda si ritm lent si drag. Dar ce minunat e sa vaz si oameni complet opusi!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nici eu n-as putea sta de aiurea, chiar si acasa cand am mult timp liber si fac diverse, cum ziceai tu, sunt o fire kinetica :))... si da, frumos spus, banii vin munciti! Si mie mi-a dat o structura jobul, sunt responsabila cu ce fac in afara serviciului (si la job, clar), iar acolo la job e o provocare continua, intru in contact cu tot felul de persoane, dar si cu multi copii.

      Te pup, Cleo! Multumesc de feedback!

      Delete