Saturday, February 4, 2017

Hello, february!

Începem luna februarie cu drag şi spor şi mă leg în continuare de lucrurile pe care mi le-am propus pentru anul acesta. Le iau pe rând, cu puncte, ca să nu mă pierd în detalii:

Mişcarea şi mâncatul sănătos:
  • poate că în primă fază dorinţa mea de a face mişcare, de a fi mai activă, a avut un criteriu ce a ţinut strict de estetic. M-am îngrăşat şi câteva articole vestimentare cheie pentru mine nu îmi mai vin. Ca să nu mai zic că mă simt greoaie şi lipsită de putere în a face lucruri simple. Dar din urmă vin puternic şi nişte probleme de sănătate generate de viaţa asta sedentară şi de mâncatul mai mult pe criterii de impuls şi pofte (impuls-mănânc ce găsesc acum că mi-e foarte foame, sau am în faţă la discreţie multe dulciuri şi trebuie să le mănânc şi după pofte: azi aş mânca x sau y produs doar că mi-e poftă de el, nu că-mi face şi bine). Deci în momentul de faţă a devenit imperios necesar să aduc în viaţa mea un aport considerabil de mişcare. La fel şi cu mâncarea: pare-se că trebuie să renunţ la cafea, drogul meu preferat, care, ca să fiu onestă până la capăt acum, îmi activa mai mult decât oricât anxietatea de care sufăr de când mă ştiu...Zahărul mă lupt de mult timp să-l scot şi capitulez mereu când primesc dulciuri de la cineva, sau când merg la un eveniment, sau când se mai face vreo cinste sau masă la şcoală şi eu am în faţă "n" sortimente de prăjituri, ciocolată şi bomboane... Făina albă. Nu mănânc foarte multă pâine, nu cumpăr aproape niciodată în casă pâine, foarte rar când mă loveşte vreo poftă (again!) de un sendviş cald... Dar, iar, dacă sunt în deplasare şi văd pe masă pâine, o mănânc, că e albă sau neagră... Ce mănânc destul de des sunt pastele, pentru că în mintea mea pastele făinoase nu intră la categoria pâine... :)). 
  • Dorinţa mea de a introduce ceva sănătos în alimentaţie a fost strict ca să nu duc lupte inutile cu mine, pentru că mă apucă disperarea când văd câte trebuie să NU fac. Deci continui cu #asaladaday, ca idee de a introduce ceva sănătos măcar o dată în zi şi pentru totdeauna şi ader şi la ideea de #ateaaday (un ceai din plante pe zi) şi #ajuiceaday (un suc de fructe, nu-mi plac sucurile de legume) ca înlocuitori pentru cafeaua de dimineaţa, dar şi ca băuturi sănătoase care hrănesc organismul şi-l vindecă.
  • O altă dorinţă, iar postul care stă să bată la uşă îmi va fi de mare ajutor, e să mănânc cât mai simplu şi să fac lucruri mai complicate doar când vreau să invit pe cineva la mine la masă. Ca să fiu sinceră, îmi place mult cum mănâncă Adelina şi familia ei, aşa văd eu un meniu de zi cu zi.
  • Revin iar la concluzia că trebuie să las maşina, pentru care nu am mereu banii de alimentare a ei..., şi să iau autobuzul sau maxi-taxi. Aceste două variante îmi oferă ocazia de a merge pe jos, mai mult decât o fac în mod normal, iar pe traseul de dus-întors acasă pot şi citi, timp pe care nu-l mai am la discreţie în ultima vreme.
  • Îmi doresc în continuare să merg la sală, dar mi-am dat seama că şi dacă aş fi avut bani de abonament, nu m-aş fi dus. E o împotrivire în mine, un auto-sabotor care m-a "ajutat" să dau chix în multe. O să scriu în viitorul apropiat cum această inerţie interioară, capitularea în faţa vieţii are mult de a face cu sedentarismul. 
  • Îmi doresc mult să mă înscriu şi la un curs de dans. La cursul de dansuri greceşti nu m-am dus pentru că e o rudă înscrisă şi nu am vrut să creadă că mă bag în treburile ei. La dansuri populare româneşti nu m-am dus pentru că cineva mi-a zis de ce fac lucruri din astea băbeşti (ca apoi să-mi dau seama cât de util mi-ar fi fost băbismul acesta când la petrecerea de 1 an al finuţului de la Slobozia eu am stat de la ora 14 la ora 22 pe scaun pentru că...nu ştiam să dansez muzică băbească). M-am gândit chiar şi la un curs de salsa, dar am găsit "n" motive în fiecare zi de marţi şi joi din luna trecută pentru a nu mă duce... Tot acest "da de ce?" mă oboseşte fantastic... Nu vreau să fiu înţeleasă greşit. Nu-s o party girl, nu ştiu dacă am vreun fler la dans, nu simt că e vreo pasiune nedescoperită dansul... Dar vreau să ies din carapacea mea, vreau să cunosc oameni noi şi să interacţionez cu ei, să ies din turnul meu de fildeş şi... s-o fac mişcându-mă. Ştiu oameni care s-au schimbat complet ieşind din zona de confort şi înfruntânu-şi timiditatea prin fix aceste cursuri de dans.
Cursul de fotografie:
  • motivaţia din spatele acestei dorinţe e de a finaliza ceva ce am lăsat baltă la jumătatea drumului. Să închei şi acest cerc va fi de folos pentru mine per ansamblu. Apoi consider că o diplomă în plus la dosar nu e un lucru rău. Chiar cineva mi-a spus să nu regret niciodată banii pe care îi dau pe cursuri pentru că, mai devreme sau mai târziu, avantajele acelui curs se vor întoarce la mine... Am în vedere şi alte lucruri pe care să le fac privind aptitudinile mele profesionale şi o voi face cu încrederea că, mai devreme sau mai târziu, acele cunoştinţe vor fi folosite în avantajul meu.
A ieşi mai mult şi a spune "da" mai multor experienţe noi şi a fi mai des cu ai mei:
  • Aici am să argumentez cu nişte fragmente din cărţile despre care menţionam acum câteva zile..
  • "Sunteţi un singuratic? De ce? Pentru că nu aţi lăsat dragostea să rodească. Aşteptaţi de la ceilalţi primul pas? De ce? Din orgoliu nu vreţi să-l faceţi voi. Nu vreţi să oferiţi ceea ce vi se cere. <<Daţi şi vi se va da!>> spune Hristos. Căutaţi prietenia Prietenului adevărat şi veţi avea prietenia tuturor oamenilor."
  • "Nu faceţi pe mizantropul retrăgându-vă din lume. Trăiţi cu epoca voastră, fără însă a împărtăşi greşelile ei, la aceasta nimeni nu vă obligă. Diamantul nu poate fi şlefuit decât tot cu diamant. Omul nu poate fi perfecţionat decât tot prin contactul cu oamenii. Este mult mai uşor să te faci pustnic, dar este mult mai util să fii misionar printre oameni. De altfel, de ce aţi simţit dezgust faţă de ceilalţi oameni şi aţi dori să scăpaţi de ei, nemaputându-le suporta prezenţa? Nu sunteţi oare cu toţii alcătuiţi din aceeaşi ţărână? Vă indispune prezenţa lor? De ce? Pentru că nu împărtăşiţi dragoste, ci egoism, interese personale. Izolarea, aşadar, poate fi o formă a mândriei şi a dispreţului la adresa celorlalţi."
  • "Părăsiţi atitudinea voastră sterilă şi daţi un scop vieţii voastre prin colaborarea cu ceilalţi oameni. Prietenul divin nu este numai al vostru, ci al tuturor oamenilor, şi toţi oamenii sunt destinaţi a fi una cu El. Există o artă de a trece peste momentele grele. Secretul ei este speranţa că aceste momente vor trece." Fragmentele sunt din cartea "Hristos, prietenul clipelor de grea încercare". Orice alt comentariu e de prisos după aceste rânduri...
Restul planurilor pe care le am mi se par secundare în clipa aceasta (călătoriile, creaţiile mele, grija de look, lectura în engleză), deşi nu sunt ignorate nici ele... Aşa că nu mă mai lungesc şi închei aici.

Să aveţi o lună cât mai spornică, nu de alta, dar va trece repede şi aceasta.

Succes!

Irina de la mare

5 comments:

  1. Sunt superbe fragmentele din carti :) Un februarie luminos sa ai!

    ReplyDelete
  2. un februarie cu reusite!cum merge?
    si noi am renuntat la masina in favoarea mersului pe jos si a transportului comun.Inainte ma gandeam ca imi ia mult timp, acum socotesc ca investesc in sanatate si in mediu- ca poluam mai putin.

    Citeste cartea cu zaharul, am pus-o pe instagram - poate te ajuta sa rezisti mai bine poftelor.Pe langa asta trebuie sa mananci proteine, grasimi sanatoase si carbohidrati integrali, ca sa iti echilibrezi insulina, si poftele o sa dispara.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Merg cu incredere inainte, e ok :).

      Citesc si eu ceva asemanator: Alimente care ucid creierul. Voi avea in vedere si titlul pe care il lecturezi tu acum...

      Te pup!

      Delete
  3. Merci că ai menționat blogul meu! :) Te pup!

    ReplyDelete