Friday, March 17, 2017

Prin ce case am trecut din 1984 şi până în prezent (2017)

De azi voi începe o serie aleatorie de postări, ca să mai înveselesc şi "revergorez" un pic interiorul căsuţei virtuale. Aşa că voi începe cu un articol despre locuinţele prin care am trecut din copilărie şi până acum.



1984-1986

Până pe la vârsta de 2 anişori am stat cu mama şi cu tata în casa buncii mele, o casă care îmi bântuie visele, am scris odată despre acest loc aici pe blog, dar am lăsat în draft articolul, că era plin de supărare.

1986-1988

Apoi până cam în 1988 am locuit cu mama, tata şi cu proaspătul meu frăţior Daniel într-un bloc din cartierul Poarta 6, un apartament cu 2 camere, de care îmi amintesc vag, iar amintirile pe care le am sunt mai degrabă construite din ce îmi povestea mama despre acel loc.

Particularităţile acelui apartament erau următoarele: bloc hexagonal, adică aveam mulţi pereţi în casă, era situat la etajul... 8 şi nu funcţiona liftul, acesta a fost pus în funcţiune după 90. Îmi povestea mama cum urca cele 8 etaje pe scări, cu mine de mână, în altă mână cu plasa cu cumpărături şi cu Dani în burtică, sau tata cum a cărat 8 etaje mobila când s-au mutat acolo...

1988-2010 (cu ceva pauze)

De acolo ne-am mutat într-un apartament mai central, un apartament cu 3 camere, un apartament la etajul 3, spaţios şi luminos. Am locuit acolo din 88-89 şi până în anul 2010. Apartamentul încă există şi ducem lupte cu "îl vindem-nu-l vindem", mai mult pentru că tata leagă de el evenimentele traumatice prin care am trecut. Eu mi le-am depăşi în cele aproape 5 luni când am locuit în iarna lui 2015-2016 acolo, episod despre care am mai scris pe aici. Am copilărit acolo practic, am mers la şcoală în cartier, m-am jucat în mii de feluri în faţa blocului şi în spatele blocului, în grădină, în faţa scării cu preşul şi păpuşile, sau cu preşul şi păpuşile pe palier, în faţa uşii (Doamne, cine se mai joacă aşa de "învechit" precum o făceam noi în era când tabletele nu erau nici măcar un concept?), m-am căţărat pe schele (era încă în construcţie blocul când ne-am mutat), intram în apartamentele încă nelocuite, fără să ştie părinţii etc.

Micile plecări din cuibul părintesc

2004

Prima plecare din casa copilăriei a fost în anul când am dat BAC-ul, adică 2004. Terminasem clasa a 12 a, nu dădusem nici la Arhitectură (cum era plănuit), nici la Arte (cum îmi doream), eram într-o confuzie totală, dar cu o certitudine: fac facultatea la Bucureşti! Şi am ajuns la Litere ca picată din lună, dar şi într-un cămin de protestanţi (don`t ask!), 4 fete într-o cameră, cu duş comun, cu haine spălate la mână, nici nu mai ţin minte pe unde mâncam atunci... Am stat aici 6 luni, apoi am făcut trecerea la un apartament din cartierul Nicolae Grigorescu, undeva la etajul 10, făceam 30 de minute până la staţia de metrou, ieşeam de după nişte blocuri gri şi sinistre, ce să mai, era un stres teribil. Apartamentul era cu 3 camere şi stăteam 6 fete în el. Totul a fost cu bunăcuviinţă în vremea aia, dar iei prinţesa din puf şi o duci în cazarmă? Nu. Aşa că am renunţat, m-am întors acasă la culcuş, am dat la Arte în Constanţa şi am terminat facultatea locuind liniştită cu ai mei.

2008

Apoi mi s-a făcut iar dor de ducă de acasă. Şi am dat la master la Bucureşti la Artă Sacră la Teologie în 2008. Aici "noroc" cu o prietenă făcută pe internet, că am găsit rapid unde să stau. Tot un cămin al unei facultăţi protestante (nu ştiu cum de s-a legat tot aşa, că nu aveam nici o treabă cu ei), dar aici era un lux desăvârşit, căldură, cantină, apă caldă, maşină de spălat... Eram la Gorjului acum, tot departe de staţia de metrou, mergeam pe jos de mi se acrea până ajungeam la metrou, dar în perioadele astea de mers MULT pe jos, slăbisem fenomenal de mult... Aici stăteam 4 fete în cameră.

Apoi a început epopeea mutărilor în Bucureşti. După tot cam 6 luni de locuit în cămin, ne-am mutat într-un apartament în Drumul Taberei (etajul 1, 3 camere, 3 fete) unde am stat un an şi unde am făcut un frig incredibil în iarna aceea, apoi de aici ne-am mutat în alt apartament tot în Drumul Taberei, unde am rezistat o lună din cauza unor neînţelegeri cu proprietarul. Aici stăteam la etajul 10 şi locuiam aceleaşi 3 fete.

Am terminat masterul şi m-am întors acasă (2010). Ai mei se mutaseră de la bloc la casă, relativ în în aceeaşi zonă cu apartamentul mai sus menţionat. Stăteam ca pe ace, vroiam înapoi la Bucureşti. S-a invit oportunitatea unui job acolo. Fetele cu care locuiam găsiseră un alt apartament, iar la Gorjului, dar în buza staţiei de metrou, preţ mai bun la chirie, etajul 1, pe bulevardul Iuliu Maniu.

Am locuit acolo fix un an: pe 1 august 2010 ajungeam în faţa blocului cu bagajele şi o I. somnoroasă, coborâse să-mi deschidă uşa, iar pe 1 august 2011 mă întorceam acasă la ai mei depresivă, anxioasă şi cu o maşină înţesată de tot ce-mi aparţinea şi folosisem în acel an.

2011-2013

Din toamna aceea şi până în iunie 2013 am locuit cu tata, mama vitregă, fraţii mei şi încă o persoană. În perioada aceea nu am trăit, ci am supravieţuit de la o zi la alta.

2013-prezent

Din 2013 până în prezent, cu o pauză de 5 luni (decembrie 2015-aprilie 2016 când am stat la apartamentul în care am copilărit din cauza că aici nu mai aveam curent electric) locuiesc singură într-un apartament cu 2 camere, la Cucuieţii din Deal, departe de orice punct din oraş, dar aproape de mare, aproape de o piaţă, aproape de staţii de maxi-taxi şi de autobuze...

Pentru un om atât de static ca mine, mutările acestea nu mi-au fost foarte confortabile, dar sper eu că prea curând nu va mai trebui să mă mut altundeva!

Sper să vă fi creat plăcere lectura acestor rânduri, mie sigur mi-a făcut plăcere să trec prin cufărul cu amintiri! Chiar aş fi curioasă să aflu şi de experienţa voastră, aţi trecut ca mine prin mai multe locuinţe, sau numărul acestora a fost mai restrâns?

Cu prietenie,

Irina

5 comments:

  1. da te-ai plimbat, nu gluma!am auzit recent ca e foarte bine sa te muti si sa faci multe schimbari in viata ta, fiindca asa iti creezi noi retele neuronale.Rutina e moartea creierului :).Si eu m-am mutat de multe ori in viata, dar din locuinta actuala nu-mi doresc sa plec,cel putin acum :)).

    ReplyDelete
  2. O daaaa, prin mai locuinte,camine, chirii, etc. Motiv pentru care am invatat sa nu ma atasez de ele si sa privesc relaxata orice incident legat de spatiul de locuit.:) dar am si eu locul meu de vis; casa bunicilor de la tara, langa padure :)
    Si ce frumos si boem mi se pare sa locuiesti langa mare! Un loc potrivit pt un artist, dupa mine...:)

    ReplyDelete
  3. Am locuit in multe case, trebuie sa fac un inventar. Am un zambet larg pe fata si in minte imi recita Radu Beligan Balada chiriasului grăbit. 😊 O zi placuta!

    ReplyDelete
  4. Ce poveste frumoasa! Mi-ai adus aminte de primul an in camin: baie la camin, 5 in camera (din care 2 stateau cu boyfriend-ul asa ca eram de fapt 7), apa calda mai rar, dar ce frumos! Cred ca eu m-am bucurat de orice rahat :) - acum la 40 ani fara masina de spalat intru in panica.

    Ar trebui sa fac si eu un inventar :) unul matur- ultimul l-am facut cand mi-am achizitionat prima locuinta si aveam peste 20 de impachetari si despachetari, mi s-au parut grele, ca ma mutam cu metroul/tranvaiul si serile, dupa serviciu.

    ReplyDelete