Sunday, March 12, 2017

...si mergem mai departe!

De vineri de la ora 17 pana azi ora 9 am zăcut efectiv în pat. Am dormit, am citit puţin, m-am zvârcolit pe toate părţile, am rumegat la gânduri, am fost "rock bottom", am mâncat ca sparta, am ieşit din casă doar ca să dau o tură cu maşina şi să-mi iau chips-uri, am scris rândurile astea, am stat şi m-am gândit că viaţa e degeaba. M-am rugat să mă ajute Dumnezeu să mă duc azi măcar la biserică, pentru că, uneori, ajung atât de deznădăjduită încât îmi zic că degeaba mă duc şi la biserică. Dar azi m-am dus şi l-am rugat pe Dumnezeu să-mi redea pofta de a trăi, să-mi ridice şi mie sufletul slăbănogit, să aibă milă de mine.

Şi Dumnezeu mi-a răspuns, mi-a ajutat, simt asta.

Pe drumul spre casă mi-am zis că nu am nimic de fapt, nu mi-e rău, ci uneori mă părăseşte puterea de a face, de a mai crede, de a mai spera. Nu (mai) am nevoie de ajutor specializat, SLAVĂ CERULUI, ci doar de o perspectivă corectă asupra vieţii.

Până la urmă nu sunt nici experienţele mele, nici ceea ce-mi zic alţii că sunt, nici traumele mele. Încă-s întreagă la cap, în putere, am minte să pun iar cap la cap ceea ce trebuie să fac.

Şi mergem mai departe.

Sufleteşte:
  • voi trage de mine să merg în continuare la slujba de Maslu pentru vindecarea sufletului şi a trupului, voi face şi imposibilul să ajung la biserica părintelui meu, mi-e de ajutor că-l mai întreb una, alta, sau chiar mă pot spovedi în ziua aceea. Voi continua să merg şi la Liturghie pentru a fi în comuniune directă cu Dumnezeu.
  • voi continua să mă spovedesc după rânduiala pe care o am dată de părintele duhvonic. Pare-se că se cere să fie şi mai deasă acum, pentru că mă luptă neputinţele. Va trebui să spovedesc că-s plină de neiertare, judecată şi resentimente faţă de "casnicii mei": mamaia, tata şi mama care nu mai e.
  • mă voi strădui să particip şi eu sâmbăta sau când e rânduită pomenirea morţilor la Biserică, mă voi strădui să dau mai des de pomană pentru sufletul mamei, al fratelui meu şi al celor trecuţi la cele veşnice din neamul meu.
  • voi face ceva ce nu am făcut decât forţată de împrejurări: să merg la mormântul mamei, al fratelui, al bunicilor, al mătuşii şi am şi un fost coleg de liceu înmormântat în cimitirul din Palas. Pentru asta mă voi pregăti din timp cu lumânări, tămâie, o sticlă cu apă, flori, chibrit. La fel voi lua şi cele necesare pentru a face pachete de împărţit şi colivă.
  • voi lupta iar cu mine să nu las rugăciunea de dimineaţa, de seară, citirea unui capitol din Noul Testament, pravila mea. Acum ştie şi tot internetul ce pravilă simplă am, dar părintele meu e cumva "contra" lucrurilor peste putinţa omului, când i-am mai cerut să fac cine ştie ce nevoinţă mi-a zic: fă tu măcar atât o vreme şi mai vedem. Şi vremea asta s-a vădit, pentru că dacă dau de greu sau lene las şi puţinul ăsta de rugăciune... Şi aghiazma şi anafora: spre iertarea păcatelor, întărire şi ajutor de la Dumnezeu.
(Rugaciunea spusă înainte de consumarea anaforei şi a aghiazmei: Doamne, Dumnezeul meu, să-mi fie mie Darurile Tale și aghiasma aceasta spre lăsarea păcatelor, spre luminarea cugetului, întărirea și tămăduirea sufletului și trupului meu; întru biruința patimilor și neputințelor mele, după mare mila Ta, a Preacuratei Tale Maici și a tuturor sfinților.)

  • lectura din cărţile de folos sufletesc, câte un pic, spre întărire, motivare spre cele duhovniceşti.
Trupeşte:
  • mersul pe jos să fie obligatoriu, măcar câteva zile pe săptămână, dacă nu zilnic.
  • mers la sală măcar o dată sau de două ori pe săptămână, am o sală în apropiere unde poţi plăti doar pe şedinţe. Au aerobic, ce mă interesează pe mine şi spinning.
  • continuat cu cursul de dans, da, m-am înscris la un curs de dansuri populare :). Pentru început îmi place, iar la nunţile şi botezurile la care voi merge de acum înainte nu-mi va mai înţepeni fundul pe scaun.
  • luptat până la sânge cu poftele! De cafea am renunţat, slavă lui Dumnezeu, am băut doar decofeinizată o vreme, care e atât de scârboasă că te ajută ea s-o laşi. Cu cofeină cine ştie când voi mai bea, poate niciodată. Apoi pofta de dulce, de zahăr, pofta de ronţăit, de mâncat când nu mi-e foame. În ceea ce mă priveşte, am observat legătura directă dintre emoţii şi mâncare. Mănânc când mă simt "nu-ştiu-cum", tristă, furioasă, neputincioasă, singură, câteodată simt efectiv un spaţiu de gol în mine care se cere a fi umplut... Cred că trebuie să-mi fac rânduială şi din rugăciunea la masă, nu o practic, spre ruşinea mea... cred ca tot Dumnezeu mă va ajuta şi cu neputinţa asta.
  • avut grijă în continuare cu exteriorul meu. Am destule gânduri care se arată pe faţă şi mă urâţesc, va trebui să contrabalansez treaba asta. Plus că atunci când mă aranjez un pic, mă simt şi eu mai bine. Vreau să-mi iau o fustă conică neagră sau bleumarin mărimea 44, pentru că fustele mele conice 42 nu-mi mai vin (aveam una verde smarald, una bleumarin, una bej şi una gri...), iar genul acesta de fusta e versatil, clasic şi mă avantajează mult. La make-up să continui cu fondul de ten, puţin rimel, puţin liner, puţin blush şi puţin luciu de buze. Diferenţa e convârşitoare. Să-mi aranjez părul, să merg pe tendinţa lui de a se ondula. Avea dreptate Costin că mă avantajează felul lui natural de a fi (Costin e tipul la care m-am tuns ultima oară).
  • să beau multă apă (recomand documentarul acesta numit Postul negru cu apă, nu am în vedere postul negru, dar mă gândeam că şi o pauză alimentară între cină şi micul dejun de 8-12 h în care vom consuma doar apă poate avea un efect benefic asupra organismului).
Mental:
  • să nu mai cred gândurile care mă trag în jos, să formulez conştient gânduri de nădejde, de speranţă.
  • să îmbrac cu o "platoşă a nesimţirii", cum spunea un puşti din şcoală, în faţa celor care mă acuză, umilesc, jignesc, atrag în bârfe.
  • să caut lecturi care mă motivează şi mă stimulează.
  • să-mi (re)găsesc pasiunile. Să găsesc ceva ce aş vrea să fac în timpul liber, ceva la care mă pricep şi care mi-ar aduce satisfacţie şi mulţumire. În secunda de faţă jobul nu-mi dă aceste lucruri, deşi mi-am dat seama cât de folos mi-e şi jobul şi faptul că dimineaţa mă trezesc, nu stau la discuţii cu mine şi, indiferent cum mă simt în ziua aia, mă duc la un soldat pe front, la datorie.
  • chiar dacă va fi o formă de prefăcătorie, cu unele persoane voi avea doar discuţii formale.
Deocamdată, atât!

Sper ca aşa să fiu mereu:



Doamne, ajută!

P.S. Ieri am blocat postarea de comentarii la ultimul articol, pentru că mi s-a părut prea dureros ce am scris acolo. L-am trecut odată pe draft, apoi l-am publicat iar. Aveam nevoie să strig undeva durerea mea. Discutând cu Diana pe messenger, mi-am mai amintit nişte detalii din acele zile. Doamne, miluieşte-mă şi vindecă neputinţa mea de a ierta! Ce vreau să vă zic e că mă puteţi contacta oricând pe adresa de email care este postată aici. Zilele trecute chiar cineva mi-a scris să-mi zică să schimb tipul de font la litere pentru că e obositor la lecturat şi să mă încurajeze pentru ceea ce postez aici. Câteodată am nevoie de motivaţiile pe care mi le puteţi oferi voi. Mulţumesc şi nu ezitaţi să-mi scrieţi.

13 comments:

  1. fontul actual e excelent, se citeste foarte bine!
    iti recomand cartea pe care o citesc acum,,,Secretul Umbrei", de Debbie Ford. Ca toate cartile ei trebuie lucrata, mie mi se pare foarte buna, este exact despre povestile noastre din care trebuie sa iesim, fiindca noi nu suntem povestile noastre!
    si eu am fost azi sa ma spovedesc(trec printr-o perioada dificila,cu incercari, si asta m-a ajutat mult) sunt sigura ca voi rezolva toate cu rugaciunea si cu binecuvantarea parintelui.
    Multumesc pt rugaciunea la luatul agheazmei, si eu tot incerc sa fac agheazma si anafura un obicei zilnic, dar nu am reusit pana acum.Dar nu cedez!:))

    ReplyDelete
    Replies
    1. Eu am cumparat cartea de rugaciuni folosita acum tocmai pentru ca avea rugaciunea aceasta pentru aghiazma si anafora, era ceva nou... Sa te ajute bunul Dumnezeu sa treci prin toate cu bine!

      Delete
  2. Ce sa mai spun, TE IMBRATISEZ!

    Semnat: o mare neputincioasa!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Intorc imbratisarea apasat si cu drag mult!

      Delete
  3. Vreau sa-ti scriu putin pentru ca mi-e teama sa nu gresesc, sa nu-ti fac rau prin cuvinte nefericit alese. Dar, in acelasi timp, nu pot sa trec pe langa tine fara sa-ti spun nimic, fara sa-mi pese.

    O sa vina momentul cand o sa fii mai puternica decat ceea ce-ai trait, Dumnezeu o sa te intareasca, o sa te vindece.
    "Be kind, for everyone you meet is fighting a hard battle" - numai asta aveam in minte ieri, cand am citit povestea ta.
    Multa putere, Irina!
    Doamne, ajuta!

    PS: Sf. Maslu m-a ajutat si pe mine (stii, chiar acum caut o biserica aproape de mine care sa faca Sf. Maslu dupa-amiaza - parintele de la biserica de langa mine facea demult, dar nu mai face pentru ca veneau oameni putini, inclusiv eu sunt vinovata pentru ca ajungeam rar ... si cat regret acum)

    ReplyDelete
    Replies
    1. La noi se face de ani de zile... la noi, vorba bine, e in cartierul unde am copilarit si nu e foarte aproape de mine, dar mi-e drag acolo, citeste parintele meu cu atata drag si tihna rugaciunile sau Evanghelia, ca zici ca s-a despicat Cerul si Dumnezeu sta cu urechea spre noi... Uite ca mi-ai dat un semnal, ca daca nu mai vin credinciosii, nici preotii nu mai au de ce sa faca Taina! Asta da motivatie! Multumesc, Maria, pentru ganduri si blandete! Dumnezeu sa te ajute si pe tine in toate!

      Delete
  4. Mergem! Te imbratisez! Bine ca ai dezactivat comentariile, ca si sa fi vrut sa-ti spun ceva, n-as fi stiut ce...decat tot o imbratisare...sau multe!

    ReplyDelete
  5. Of fata draga! Te îmbrățișez și Îți fac de departe o cruce pe inimioara! Sus inima!

    ReplyDelete
  6. Doamne ajuta sa treci de toate! Rabdare si curaj!
    Esti o frumoasa!!!!!!! Imbratisari cu drag!!!!!

    ReplyDelete
  7. Mult spor in toate si imbratisari!

    ReplyDelete
  8. Te imbratisez tare tare tare tare tare!

    ReplyDelete