Tuesday, April 25, 2017

Brambura


Mi se întâmplă să merg prin magazine, cu mintea brambura, să ridic privirea şi să văd o persoană interesantă care îmi atrage atenţia şi pe care poate aş vrea să o cunosc. Ca apoi să mă dezmeticesc şi să realizez că-s eu reflectată în vreo oglindă...

Aş vrea să mă văd cu privirea curată, să mă văd cum sunt, nu cum cred eu că sunt, sau nu focusată pe ce nu e bun la mine, interior şi exterior.

Cam cum zicea şi Diana aici.

5 comments:

  1. Suntem prea exigenti cu noi, asta e, de fapt problema. Si culmea, suntem dupa chipul si asemanarea Lui. Ce-ar fi de neplacut in asta?

    ReplyDelete
  2. This comment has been removed by the author.

    ReplyDelete
  3. Mie mi-a murit tatal. In Vinerea Mare l-am inmormantat. In Sambata care a urmat, mama a facut prima hemoragie. E bolnava de Alzheimer de peste 8 ani. Lumea mea dispare. Lumea in care am crescut. Nimeni nu poate inlocui aceasta lume. Durerea este bizara, paralizanta,incremenitoare. Pentru prima data am uitat de mine si nu mi-a mai pasat de nimic. Mi-a parut rau pentru fiecare clipa irosita, pentru fiecare vorba rastita, iritata, pentru neconstientizarea iubirii - lui pentru mine si a mea pentru el. Mama se chinuieste groaznic. Blanda ca nimeni cunoscut de mine in viata asta, dulce si buna. Stiu ca va muri curand. Am inteles cu un fel unic de intelegere ca nu conteaza chiar nimic in afara iubirii si manifestarii iubirii. Chiar nimic altceva.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Dumnezeu sa-l odihneasca pe tatal tau! Iar pe tine sa te intareasca sa treci prin aceste incercari...

      Delete
    2. Stiu ca nu te ajuta prea mult, dar multe lucruri traumatizante au avut loc in vietile multora in perioada asta, am auzit multe ”vesti” de acest gen... Sa fii puternica! :*

      Delete