Thursday, May 4, 2017

Din dragoste, cu dragoste...



Oricât am fi de jos, Dumnezeu, tatăl nostru cel ceresc, vine și ne atinge inima cu câteceva. Cum îmi place mie să spun, cu inima mea folosește unelte fine, pentru că inima mea e de granit, uneltele și operațiunile grosolane nu au nici un efect...

Transcriu mai jos câteva gânduri primite de la un frate, care vine și-mi mai spune câteceva fix când simt că inima mea nu mai există deloc, când devin doar creier gânditor, profund tulburat.

”...să încerci să nu mai cauți fericirea în ce primești ci mai ales în ce oferi, în ce dăruiești...

Vei fi mai fericită atunci când, fără să aștepți nimic de la celălalt, îl vei ajuta sau îi vei dărui ceva... pentru că unde este fericirea sau învierea decât numai după jertfă...

Să nu mai căutăm fericirea tot depinzând de alții și de cum și ce ne-au oferit ieri sau azi, căci, așa cum spuneam, vom obosi.

Nici Hristos nu a venit să I se dăruiască ceva, sau să primească ceva, ci să dăruiască... să se dăruiască nouă...

...

Mult curaj și bucurie mai departe, Dumnezeu știe de tine, știe ce gândești în fiecare clipă și mai ales îți poartă mereu de grijă... ca un Dumnezeu.”


----------------------------------------------------------------

Dacă ar mai fi fost printre cei vii, mama mea ar fi împlinit azi 56 de ani. Doar că, de 20 de ani, este la Hristos.

Veșnică să-ți fie pomenirea, mamă, și-ți mulțumesc că m-ai adus pe lume și că m-ai educat și crescut cum ai știut tu mai bine și cât ai putut. Iartă-mă pentru cât am cârtit și cât te-am judecat în toți acești ani...

Doamne, odihnește sufletul roabei tale, Lucica...



5 comments:

  1. Mi-ar placea ca viata sa aiba mai putine incercari.

    ReplyDelete
  2. Te inteleg perfect ! Imbratisari si multa putere !!

    ReplyDelete
  3. Amin!

    Te imbratisez, draga mea Irina!

    Anca

    ReplyDelete
  4. Si eu trimit multe imbratisari, Irina! Dumnezeu s-o odihneasca!
    Mihaela Damaceanu(mi-a schimbat Mihnea contul si nu stiu sa revin :))

    ReplyDelete