Thursday, July 27, 2017

Jurnal de mulţumire


Doamne, apreciez mult şi îţi mulţumesc ♥:
  • pentru că-s iar studenta, la buget de data asta. Mi s-au deschis toate uşile ca să ajung aici. Sper să fie aşa şi pe următorii 3 ani.
  • pentru reîntâlnirea cu sora D., care e colega cu mine acum la facultate.
  • pentru că ceva ce după care tânjeam din noiembrie anul trecut s-a întâmplat, adică am fost invitată în oraş de cineva pe care simpatizam :)). Unele lucruri se întâmplă fix când trebuie şi mă bucur că am ieşit doar noi doi când am putut s-o iau şi eu amical. Singurul minus e că e vară. Nu-mi plac întâlnirile şi dragostea vara :)
  • pentru că săptămâna asta am putut să fac ceva ce mi-am propus. A fost greu să ajung acolo, dar m-am ţinut de cuvânt. A început să fie foarte greu să nu mai fac ce-mi propun, am o stare aşa rea după, de zici ce e aia...
  • pentru că m-am găsit azi pur întâmplător cu fostul coleg C. la catedrală, iar apoi am fost împreună să mâncăm.
  • pentru că prin blândeţe poţi corecta unele lucruri mai bine decât dacă ai face-o pe un ton aiurea...

20 comments:

  1. Irina, pot sa te intreb la ce facultate te-ai inscris? Sunt cativa ani deja de cand vreau si eu sa dobandesc niste cunostinte noi, total diferite de ceea ce fac acum, pentru a-mi spori sansele sa-mi schimb domeniul de lucru, si tot aman si trece timpul. Am avut o idee care mi se potriveste manusa (restaurare de icoane sau restaurare de carti vechi - sunt niste specializari la Teologie la noi), dar nu pot sa urmez calea asta pentru c-am fost si-am vazut cum se lucreaza si eu am astm (inca nu-s impacata cu gandul ca nu pot face asta ...), asa ca orice idee noua poate sa-mi trezeasca si mie idei noi.
    Totusi, daca vrei sa pastrezi inca discretia, te inteleg.
    Dumnezeu sa te ajute in toate cele pe care le-ai scris mai sus.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Maria, nu e nici un secret. De cand am terminat prima facultate am vrut sa fac multe altele, prima atunci dupa absolvire era chiar sectia de arta sacra/pictura bisericeasca la Teologie la Bucuresti, dar nu s-a putut. Apoi o varianta asupra careia am staruit cam 3 ani a fost Stiintele Educatiei, pentru a fi invatatoare/educatoare, dar am primit sfat sa dau la Teologie - Asistenta Sociala, asta anul trecut. Dar pentru ca anul trecut inca taraganam orice imi propuneam, nu am mai ajuns nici la sesiunea din toamna. Acum s-au legat toate mai usor, probabil am fost si eu mai motivata. Eu sper toata viata sa fac cateceva pentru formarea intelectuala, daca imi va permite timpul si finantele. Succes, poate gasesti altceva, n-ai vrea pictura de icoana?

      Delete
    2. Eram sigura ca despre asta era vorba. Succes si felicitari! :-D

      Delete
    3. M-am gandit si la pictura de icoana. Pe de o parte nu stiu in ce masura m-as intalni in timpul facultatii cu mirosuri mai puternice (de vopsele, adeziv, clei) sau praf si mi-e teama ca se va agrava astmul. Pe de alta parte e o lucrare de care nu ma simt in stare (nu ma simt vrednica, mai bine spus) si nu cred ca am acea viata curata pe care trebuie sa o aiba iconarul asa incat icoanele sa fie cu adevarat ceea ce trebuie sa fie.
      Nu ma plang pe aici, faptul ca nu sunt hotarata si ca nu intrevad un drum diferit sau un tel, ma descumpanesc. Deja e o situatie de cativa ani, timpul trece si tot ce stiu e doar ca nu mai vreau sa fie in dreptul numelui meu functia pe care o am acum.
      Iti multumesc pentru raspuns :*

      Delete
    4. La icoana/fresca se lucreaza cu multe materiale de origine naturala, la restaurare aproape totul e chimic. Eu am facut master la Teologie pe Arta Sacra si am vazut multe...deci un sfat ar fi sa nu astepti sa devii vrednica, ca apoi sa incerci tehnica icoanelor. Te face Dumnezeu vrednica, plus ca pana deprinzi tehnica dureaza ceva. La vizita de la Timisoara am auzit o vorba mare: pune-te intr-o lucrare si Dumnezeu te lucreaza. Sper sa gasesti ceva sa te odihneasca. Te pup!

      Delete
    5. Irina, baftă la facultate! Mă bucur că ai avut curaj să încerci ceva nou. Eu am terminat sociologia în 2006. Am avut multe cursuri comune cu cei de la asistență socială și cu cei de la teologie-asistență socială. Și seminarii la facultatea de teologie (în Alba Iulia). Cred că o să-ți placă. :) Dacă mai e aceeași programă...

      Eu sunt în aceeași situație ca Maria. Aș vrea să încerc ceva nou, dar... Mi-a plăcut foarte mult chimia (a fost marea mea pasiune). Dar n-a fost să fie. Acum mă gândesc că e mai bine așa. Viața mea e altfel acum, iar chimia nu-și mai are locul... Am văzut cum se fac suplimentele alimentare, câte prafuri inhalezi (deși în mare parte naturale). Nici nu vreau să mă gândesc cum ar fi fost să lucrez într-un laborator numai cu substanțe chimice.
      O altă opțiune a fost asistența socială. Iar nu a fost să fie. Totuși, pentru o scurtă perioadă, am lucrat într-un centru de plasament cu copii. Nu mai vreau.

      M-am gândit la ceva studii medicale, locuiesc foarte aproape de postliceala Carol Davila, care se pare că e cea mai bună din țară, dar nu mă văd lucrând într-un spital sau într-o clinică. Plus asistentele au program de genul 12 cu 24. Clar nu aș avea cum să lucrez așa...

      A rămas nutriția. Cea mai mare pasiune în prezent. :) Aici e complicat. Cursurile deși sunt recunoscute/acreditate nu prea au valoare. Adică tb. să fii medic cu studii de nutriție. Toți nutriționiștii, apăruți peste noapte, cam practică degeaba. :) Meseria de tehnician nutriționist nu mai există.

      În fine, am scris cam mult și nu asta a fost intenția. Oricum nu aș avea cum să fac a 2-a facultate. Ar trebui să o plătesc. Prima a fost la stat-buget. Iar momentan educația copiilor mei e mai importantă. Plus că nu aș avea când/cum să merg la cursuri. După ce ies de la job trebuie să vin acasă la copii, să plece soțul la lucru...

      Tu cum împaci cursurile cu jobul? Bănuiesc că ai program mai flexibil. O duminică faină!

      Delete
    6. Adelina, păi din fericire aici unde am dat majoritatea studenţilor şi din anii precedenţi, dar şi din ce am văzut la admitere sunt oameni maturi, cu serviciu. Din cauza asta profesorii sunt mai indulgenţi la capitolul prezenţă la cursuri, am înţeles că unele cursuri sunt chiar după-masă, ca să poţi ajunge la ele. Nu sunt indulgenţi la examen, ceea ce mi se pare ok. Să ştii că mulţi o iau pe un drum nou. La şcoala de asistenţi medicali aş fi dat şi eu dacă nu mi-ar fi tremurat mâinile on a daily basis şi dacă aş suporta să văd chestii gen răni, sau chestii grave cu care merg oamenii la spital. Poate un curs mai scurt ar fi bun pentru tine, ar trebui să găseşti ceva... Asistent de farmacie ai vrea? Ar avea legătura şi cu vechea ta pasiune, chimia... Succes! Nu deznădăjdui, e un moment pentru fiecare în viaţă pentru a înfăptui ce am amânat...

      Delete
    7. Merci că mi-ai răspuns! :)

      Da, asta mă oprește și pe mine. Cred că nu m-am exprimat bine în primul comentariu. Nu m-ar deranja să lucrez înt-o clinică, dar nu cred că aș suportă să văd zilnic oameni răniți... Sunt prea sensibilă.

      M-am gândit și la asistentă farmacie. Am vrut să dau anul acesta, în vară, cu o colegă. Dar o farmacistă ne-a descurajat. :) Se pare că nu e o meserie tocmai de viitor, cică treptat nu o să mai existe acest post... Plus să lucrezi la peste 35 de ani (cât aș avea după ce aș termina) ca asistent farmacist, hm, e cam greu. Plus e foarte prost plătită această meserie (și o vânzătoare sau o menajeră câștigă mai mult...) și nu-s șanse de avansat. Cel mai ok ar fi direct o facultate de farmacie, dar cine mai are timp și energie pt. atâția ani de studiu. Ne-au descurajat și taxeele pe anii de studiu. Nu-și permite amica mea, cu ap. propriu și un copil. Ce să mai zic de mine.

      Cursuri scurte, hm, am răscolit netul. N-am găsit nimic în domeniile care mă interesează. Doar de nutriție. Dar mă tem că ar fi altă diplomă care zace în dulap și nu aș putea practica (din motivele enumerate în primul comentariu).

      Am o amică din Alba. A stat câțiva ani în București, a lucrat, apoi s-a dus iar în Alba și a mai făcut o facultate. Acum e profesoară de engleză. În București. :)) Întotdeauna am apreciat oamenii care reușesc să se descurce. Bine, nu e căsătorită, nu a reținut-o nimic în București și are și apartament în Alba, a avut unde să se întoarcă.

      Iar am scris prea mult. Zile ușoare și spor la învățat! Te pup! :)

      Delete
    8. Adelina, cred ca trebuie sa fim mai consecvente daca vrem sa schimbam ceva - cu adevarat.
      Sa-ti pui, sincer, intrebarea de ce vrei sa-ti schimbi domeniul de lucru. Ar putea fi doar o faza in care sa te simti nemultumita sufleteste (din alte motive) sau poate un pic plafonata la serviciu (asta se poate rezolva), dar, de fapt, sa-ti fie bine acolo unde esti, sa fii chiar buna in ceea ce faci si chiar sa ajuti mult pe altii prin activitatea ta.
      Pentru mine nu e importanta cariera si nu a fost niciodata, pentru mine serviciul e, inainte de toate, o sursa de venit si de stabilitate, apoi un "ceva" care ma trezeste in fiecare zi si-mi da ceva util de facut, ceva prin care-i pot ajuta si pe altii, un ceva care ma forteaza sa socializez si sa interactionez cu oamenii (altfel cred c-as sta ascunsa in casa mai tot timpul din cauza firii mele retrase). Dar stiu ca e foarte important sa simt ca pot sa-mi fac treaba bine la serviciu, sa nu ma simt mediocra, sa nu ajung sa zic "lasa ca merge si asa".
      Energia mea interioara, dorinta de a trai vin din alte parti, nu au legatura cu serviciul. Dar daca serviciul imi creeaza o stare de nemultumire permanenta (nemultumire de mine insasi), se creeaza un dezechilibru si-mi piere si entuziasmul (care e ca o scanteie ce pune rotitele in miscare).

      Am ajuns la concluzia ca mie imi place mult sa ma plang si sa nu fac nimic, sa-mi gasesc pentru fiecare posibil nou inceput un motiv in minte prin care sa-mi justific, de fapt, lipsa de curaj de a porni pe un drum nou. Eventual as fi tare fericita sa-mi pice din cer :), adica sa vina la mine cineva si sa ma intrebe: "Uite, vrei sa vii si sa lucrezi aici de maine si sa inveti ceva nou?" si eu sa zic "Daaaaa". Sunt posibile si schimbarile rapide, depinde de conjunctura, de situatiile in care ajungem, dar mai rar. Eu as vrea sa schimb ceva acum pentru ca am 38 de ani, iar domeniul meu de lucru e foarte dinamic, totul evolueaza cu rapiditate de la un an la altul si ca sa rezisti si sa fii bun ... fie trebuie sa-ti placa tare, fie macar sa ai o inclinatie, un talent. Nu vreau sa vina momentul t in care sa ma simt complet depasita, eventual pe la 50 de ani.

      Ca o concluzie ...desi n-am facut nimic in ultimii ani, doar m-am frasuit si-am stresat pe cine sta cu mine in casa :), am aflat despre mine cat de laşă, delasatoare si mofturoasa sunt, cat de mult m-am bazat pe mine (si n-am facut nimic) si cat de putin (spre deloc) m-am bazat pe Dumnezeu.

      Delete
    9. Bună, Maria! Uite de aceea nu-mi place să las comentarii. Pentru că se reinterpretează... I-am scris Irinei, o citesc de foarte mulți ani, încă de când avea vechiul blog, mi-e dragă și eram curioasă cum s-a decis să urmeze altă facultate. Și cum se descurcă cu programul. Nu mă plâng, deși poate așa am lăsat impresia (chiar nu-mi stă în caracter acest lucru).

      De anul trecut m-am reîntors la lucru. După mulți ani de stat cu copiii acasă. Consecventă sunt, dar nu știu ce puteam să fac mai mult într-un timp atât de scurt. Serios. Nu știu unde scrie că vreau să-mi domeniul de activitate (chiar am recitit comentariile și nu, nu scrie asta). Am zis că vreau să încerc ceva nou. Lucrez în domeniul medical și-mi place ceea ce fac (cu unele excepții evident). De aceea m-am și gândit la studii medicale, ca să fie continuitate. Ar fi ceva nou (am liceu de chimie și facultate de socio-umane). Dar nu-mi permit o facultate, fiind a 2-a, ar tb. plătită. Orice ar zice oricine, taxele de studiu sunt mari în București. Nici nu mă gândesc să mănânc prost doar ca să fac încă o facultate. Plus mai e și timpul. Eu ajung acasă, soțul iese pe ușă. Chiar nu aș avea când să merg la cursuri. Așa că nu sunt motive să mă eschivez, asta-i realitatea. Asistentele de farmacie chiar sunt foarte prost plătite, nu avea de ce să mă mintă persoana respectivă, lucrează de mulți ani ca farmacistă și e amica unei prietene. :)) Nu sunt ahtiată după bani, dar nici să lucrez pe 3 parale nu-mi doresc. Dacă eram singură probabil nu eram preocupată de acest aspect.
      Dacă nu reușesc nimic în acest sens, mă reorientez. În domeniul în care am terminat eu facultatea nu (prea) sunt locuri de muncă. Dar aș putea să lucrez în domeniile adiacente (asistență socială...). Însă și aici îmi lipsesc niște calificări. Ca să obțin atestat de liberă practică. Deci nu vreau să-mi schimb domeniul, ci doar să mă perfecționez.
      Ca să am salariul mai mare, să le pot asigura copiilor ceea ce au nevoie, să nu stau cu griji că peste 10 ani o să fiu pe același post mediocru sau că vine altcineva mai competent și cu mai multe studii în locul meu... Pentru mine cariera e importantă doar în ceea ce privește anumite aspecte. Dacă știu că nu sunt cât de cât șanse de avansare, că nu am suficiente studii sau abilități... păi nu mă complac. Îmi caut altceva care să-mi ofere mai multe avantaje: program mai flexibil să pot sta mai mult cu copiii sau mai multă stabilitate sau alte beneficii... Lider nu o să fiu niciodată. Și nici nu-mi doresc acest lucru.

      Delete
    10. Adelina, cred ca Maria iti scria tie, dar cumva pentru ea. Sa nu o intelegi gresit. Asa fac si eu, cateodata sfatuiesc pe cineva, dar de fapt as vrea sa-mi dau mie sfaturile acelea. E bine sa facem un schimb de idei, ca asa poate aflam lucruri noi. Sa nu te necajesti, vreau sa fie pace intre noi...Eu cred ca exista un drum pentru fiecare. Va pup, dragelor!

      Delete
    11. Imi pare tare rau, Adelina ... Imi cer iertare ca te-am suparat, trebuia sa am mai multa grija la cum imi aleg cuvintele
      In tot ce am scris mai sus m-am referit doar la mine si la framantarile mele din ultimii ani (toate cele despre cariera si alte cele la mine se refera, nu la tine).
      Pentru tine era doar fraza de inceput, cea in care am spus ca daca dorim o schimbare atunci sa fim mai consecvente cu noi insene si ca sa te analizezi bine, sa nu care cumva sa fie numai vreo nemultumire de moment.
      De la fraza "Pentru mine nu e importanta cariera ..." incolo vorbesc numai despre mine, fara sa fie vreo aluzie ascunsa spre tine.
      Imi pare rau :(

      Delete
  2. Hehe ce pozitiv si saltaret jurnal:*

    ReplyDelete
  3. Bravo Irina!!! Randuieste Dumnezeu totul spre folos!!!! Bravo!!!!

    ReplyDelete
  4. Ce jurnal vesel, intr-adevar...
    Ma bucur pentru multumirile tale.
    Felicitari!

    Anca

    ReplyDelete
  5. Offf...si eu imi doresc sa urmez o alta facultate, dar e greu cu bebe mic si cu o noua taxa.

    ReplyDelete
  6. Poate se va indeplini dorinta mai tarziu :).

    ReplyDelete