Acum...





O fotografie de acum...

Experimentez...

...cred că o formă, dacă nu chiar un burnout. Am ajuns să nu mai pot suporta şi tolera pe nimeni de la job...ori sunt eu cea mai plecată cu sorcova, ori job-ul meu e locul în care toţi plecaţii cu sorcova şi-au dat întâlnire! Mă trezesc greu dimineaţa şi plec stresată spre serviciu cu gândul că iar voi întârzia. Visez urât noaptea, sau şi mai rău, mă trezesc şi nu mai pot adormi la loc, îmi vin în minte toate persoanele, discuţiile, situaţiile care nu-mi dau pace. Casa mea a devenit doar un loc de tranzit în care vin să dorm, să mă spăl sau să-mi schimb hainele. Nu mai ştiu nici cine sunt, nici ce vreau, nici ce sper pentru mine. Nimic!

Ma uit la/ascult...

...Erik Satie, am pus vineri copiilor de la a5a muzică de Erik Satie şi sper eu că le-a plăcut.

Mă bucur să...


...descopăr că-mi place să predau. Şi să descopăr că cei de la Remix primesc haine. Adică ei îţi trimit un sac de plastic şi tu le trimiţi tot ce nu mai porţi. Primesc doar anumite mărci şi în funcţie de ce trimiţi, fie îţi dau ei un preţ pe fiecare articol, fie le poţi vinde pe site-ul lor. Eu am golit cam jumătate din dulap şi am o senzaţie foarte bună. Mi-am simplificat foarte mult viaţa şi văd lucrurile dintr-un unghi nou, poate voi scrie ceva separat despre asta. Cu serviciul acesta cred că scapi de întrebarea : cui pot da nişte haine pe care nu le mai folosesc? Pentru că în ziua de azi cam toţi primesc de pomană haine şi cred că foarte rar mai găseşti pe cineva neîmbrăcat, chiar şi de pe la sate.

Fac...


...absolut nimic. Mi-e lehamite să mai fac ceva pentru mine, pentru casă...abia reuşesc să mă adun să fac baie! :(

Scriu...

...nimic şi nicăieri, poate rândurile acestea vor fi o reîncepere a activităţii aici pe blog.

Pot...


...să o iau mereu de la capăt.

Planific...

...nimic, deşi ar trebui să fac planificările pentru şcoală. De anul acesta sunt "doamna, doamna", am cele 4 ore de educaţie plastică în şcoala în care lucrez, plus celelalte sute de atribuţii pe lângă aceste ore...

Visez...

...la o nouă viaţă, la altceva, la un alt drum. Visez să mă pot accepta şi iubi mai mult, să am grijă mai mult de mine, să mă preţuiesc mai mult, să mă validez mai mult, să am mai mult curaj şi încredere că şi eu pot.

Beau...

...am băut două cafele până acum şi o cană cu apă cu o vitamina C efervescentă.

Mă simt...

...rău. Am o răceală cu depresie cum îi zic eu, zac şi mă simt de doi lei.

Mă gândesc...

...că-s un om slab, un om fricos, un om care stă şi tolerează prea multe, un om cu tot felul de conflicte interioare care atrage anumite situaţii şi oameni în viaţa lui, un om pe seama căruia se speculează multe, se permit prea multe. Am tot sperat ca măcar un an să mai fac faţă la mediul în care mă învârt la muncă, dar văd că deja mi-e foarte greu să mai trec de la o zi la alta la nici o lună de la începerea anului şcolar.

Cărţi pe noptieră...

...am "Între iadul deznădejdii..." - Sf.Siluan Athonitul, o carte de Vergiliu Gheorghe - "Revrăjirea lumii", albume de artă, cărţi de istoria artelor... însă nu-mi mai arde de nimic.

Gătesc...

...diverse în porţii tot mai mici. Nu-s o fire zgârcită, ba din contră aş zice, dar am început să fiu foarte conştientă de procesul achiziţie-timp investit în mâncare şi simt că îmi arunc din bani şi timp când fac ceva de papa, mai mult decât mi-ar trebui mie, ca apoi să se strice şi să fie aruncat.

Comments

  1. Sanatate deaga mea! Eu am uno fel de grup: o prietena mi da haine si papuci, port eu poarta alte, dau si eu mai departe...la fel la hainele de copii. Acum insa strang pentru niste fete de la liceul agricol care nu au cu se imbraca. Le a dus taicamiu de ale mamei si le a vazut imbracate cu ele. Eu insami ultimii doi ani am imbracat aproape numai de pomana:) si ma simt foarte bine ca reciclez:). E super ca ai gasit ce sa faci cu ele, aseara cand puneam puloverele in sacosa pentru fete ma simteam tare bune, sa le arunc nu puteam, sa le dau la prietene stiam ca nu poarta, asa ca ramasesera agatate in dulap:)

    ReplyDelete
  2. cand ai timp arunca o ureche https://www.youtube.com/watch?v=UYjQRKUOxGI&t=3560s poate afli ce se intampla cu indispozitia de la job. :)
    In alta ordine de idei, da ai dreptate acasa am ajuns sa traim in regim hotelier.brrrrr nici mie nu-mi place...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Buna, Corina! multe lucruri s-au intamplat de la ziua aceea cand scriam cele de mai sus. Imi amintesc foarte limpede ca eram iar bolnava, o raceala si poate vedeam lucrurile si mai pesimiste decat erau in realitate. La job s-au schimbat multe, sau cel putin atitudinea mea fata de ceea ce fac acolo.

      Cat despre casa devenita hotel... pe mine nu ma deranjeaza... a inceput sa ma deranjeze cand stau prea mult acasa, chiar ma apuca o stare de panica. Mi-e necesar si mie compania si comuniunea cu/a oamenilor, iar eu acasa nu o am, locuind singura, asa ca, uneori, tanjesc dupa mediul de la lucru... Nu stiu cum va fi cand si daca si in casa mea va fi plin de oameni: sot, copii...Nu stiu, incerc sa ma gandesc doar la PREZENT.

      Despre ce e vorba in material? L-am deschis si-mi apare cum ca l-as mai fi ascultat candva, dar nu-mi amintesc.

      Multumesc de vizita, Corina si sper ca esti bine!

      Delete

Post a Comment

Popular posts from this blog

Dieta ketogenică - 2 (meniu şi păreri)

Viata mai simpla - Sapun lichid facut in casa

Ce mi-am propus