Saturday, February 24, 2018

Acum...

17.02-24.02.2018


Experimentez...

...minimalismul.
...cea mai lungă răceala, 3 săptămâni şi 3 zile deja. Doctoriţa mea de familie zice că am avut iniţial o viroză puternică, apoi probabil am mai luat ceva de la şcoală, o bacterie care s-a localizat în gât...
...un sentiment de nedreptate şi neîmplinire pe care nu am cum să-l combat, decât dacă aş fi în pace, în prezent şi în acceptare.
...viaţa fără smartphone. Pur şi simplu a cedat. Am pierdut multe lucruri odată cu acel telefon, dar e bine şi aşa, tot voiam eu o viaţă mai simplă, nu?
...forma de cerc. În experienţe, activităţi, persoane, gânduri. E groaznic.

Ma uit la/ascult...

...m-am uitat la multe filme în ultima săptămâna. Văd că încep să scap de senzaţia aia că doar pierd vremea vizionând un film. Am văzut "Frăţia hoţilor" la cinema, apoi The Spy, The Dictator şi Inside Out. Aseară am încercat să revăd "20 feet from Stardom", dar l-am închis. La capitolul ascultat, făcând ordine prin calculator, am ascultat K-os şi Kevin Michael.

Mă bucur să...

...nu sunt deloc bucuroasă.

Fac...


...sunt iar în faza aia de scotocit prin toate ungherele casei, strâns, dat, aruncat. Parcă mă sufoc în propria mea casă şi cu cât scot mai multe, cu atât parcă văd şi mai multe. Nu ştiu cât de bine e, mi-am reamintit ce mi-a zis cineva, că obsesia pentru ordine şi curăţenie e de fapt o nevoie de ordine interioară pe care nu o ai.

Scriu...

...aici, scriu în jurnal, scriu...într-un proiect nou.

Pot...


...cred că pot, apoi mă îndoiesc că pot. Încep şi pot, apoi renunţ şi mă îndoiesc, iar, că mai pot. Am obosit, literalmente, să fiu eu.

Planific...

...îmi doresc să mă ţin de cele câteva şi puţine planuri pe care le am pentru următoarea perioadă.

Visez...

...la ziua în care va fi pace şi în interiorul meu. Am postat zilele trecute o poză cu mine de prin 2009-2010 şi mă întrebam, oare ce s-a schimbat în anii aceştia? Am primit tot felul de remarci frumoase, dar ce nu am scris eu, e faptul că-mi aduc aminte de ziua aia, ca ieri. Aceeaşi confuzie mentală, aceeaşi teamă care nu mă părăseşte niciodată, deşi, atunci, acolo, era accentuată de faptul că urma să-mi dau disertaţia la master şi nu pregătisem încă lucrarea. M-a frapat însă că eram acelaşi om de acum, cu aceleaşi nesiguranţe şi întrebări, cu aceeaşi senzaţie de gol şi părăsire...

Beau...

...cafea şi ceaiuri, multe ceaiuri. La muncă, pe lângă a doua cafea pe care o beau imediat cum ajung acolo, beau şi cam două ceaiuri destul de mari, în care pun muşeţel, mentă, un praf de vitamina C pulbere şi scorţişoară.

Mă simt...

...lipsită de motivaţie, foarte greoaie în propriul meu corp, dezamgită...

Mă gândesc...

...că îmi place să mă sabotez. Cursul de dans îmi aducea multă bucurie şi poftă de viaţă, dar insecurităţile mele emoţionale şi ciclurile repetitive de tristeţe prin care trec, m-au făcut să dau cu piciorul la ceva ce-mi plăcea, mă făcea să mă simt bine şi mă ajuta şi la capitolul MIŞCARE.
...mă mai gândesc la ceva, la faptul că am citit în Noul Testament că "El e pacea noastră". El, adică Hristos. Deci nu calmantele, nu surogatele de fericire, nu comportamentele compensatorii, nu minciunile, nu workaholismul, nu tutunul şi ţigarea, nu sexul, nu hainele, nu frumuseţea, nu inteligenţa...

Cărţi pe noptieră...

...am citit destul de mult. Am încheiat cartea "Aproape totul despre dragoste şi sex", de care trăgeam de anul trecut, o carte foarte frumos scrisă şi utilă, am mai terminat două alte titluri, "Mireasma sfinţeniei" şi "Psihanaliza sexului feminin" şi am început cartea "Şi dacă am fi noi înşine, cine ar suferi?". E o carte wow, o carte care m-a făcut să înţeleg şi mai profund ideea de întrajutorare creştină. Ajuţi autentic, aşa cum cere Dumnezeu, când eşti dezlegat de persoana sau situaţia în care, pe care o ajuţi. Când uiţi de tine, când viaţa ta nu mai e trăită, nu ştiu dacă mai e bine. Dacă Dumnezeu nu ne-ar fi vrut în individualitatea noastră, cred că ne-ar fi făcut ameobe, sau o formă care fuzionează cu cei din jur până la dispariţie... Chiar mi-a răsunat puternic în minte chestia asta, dacă tu eşti prea preocupat de alţii, viaţa ta cine o mai trăieşte?

Gătesc...

...mai nimic, am mâncat foarte simplu săptămâna asta...fructe uscate, cartofi copţi, murături, supă cremă de legume, fructe. Am mai cumpărat azi câteceva să mai încropesc câte o salată. Nu cred ca voi mai găti o vreme.

6 comments:

  1. Simplitatea e cea mai buna alegere (si solutie)!

    ReplyDelete
  2. Irina, imi pare rau de starile astea ale tale! Nu stiu ce sa-ti zic. Doar ce-as face eu in locul tau. Poate alegi ceva...
    As spovedi tot, saptamanal. Pt asta as avea nevoie de un parinte rabdator si bland, caruia i-as cere si sa se roage pt mine si binecuvantare sa citesc Psalmi (nu stiu acum care este, unul cu de ce esti trist suflete al meu si de ce te tulburi...)
    Mi-as face un program de rugaciune zilnica, dimineata si seara, nu mult, cateva rugaciuni, dar n-as sari peste aceste 10-15 min de rugaciune.
    Eu ascult des cand am treaba (de tip gatit, sters praf, ordine, d-astea) conferinte ale pr Necula, e un om tonic, cu simtul masurii si umorului, mie imi face bine sa-l ascult.
    Uneori ma concentrez pe gandul ca absolut totul e pamant - lucrul asta e atat de extraordinar, incat ma scoate din orice stare proasta, pur si simplu gandindu-te ce genial a fost Cel care a facut asa ceva! Ce de flori, pomi, legume, fructe, animale, insecte, pasari...enorm de multe, toate avand aceeasi sorginte!
    Ascult Mozart. Asta e terapeutic si garantat, mie chiar nu-mi place dar efect tot are!
    Trecerea la post poate declansa stari de tristete si slabiciune. Toata saptamana trecuta am fost ametita, slabita, gata sa plang - eu am din fericire foarta multa treaba asa ca n-am timp de mine, ma gandesc " hai gata ca n-avem timp de d-astea!" - si culmea e ca se duc starile astea, sigur, revin, eu iar zic asa... De ieri m-am echilibrat, sunt ok. Stiu ca vor mai fi atacuri si dezechilibre de soiul asta.
    Am facut eforturi sa privesc din afara lucruri care ma dureau. Am constatat ca ele in sine erau chiar bune pt mine, eu insa le primeam deformat fie din mandrie, fie din frica, fie din asteptari egoiste, sau prea mari, sau alte motive. Lucrurile chiar sunt cum le privim, albastrul meu tine de ochii mei, fara nicio indoiala!
    M-as feri foarte tare de dezamagirile din dragoste. Asta e un subiect groaznic de spinos. Cei buni nu ne plac, cei care ne plac nu-s de noi! Cert e un lucru: omul care n-are bunatate nu are ce sa-ti ofere. Asta e de baza.
    Nu stiu, ma rog sa-ti dea Domnul pacea Lui, intr-adevar El da pacea aceea dupa care tanjim!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Maria, de acest mesaj ziceai ca nu stii unde a disparut? L-am gasit in spam, desi nu am avut acolo niciodata, nici un comentariu. Multumesc de gandul bun si de dragoste. Mi-am amintit ca si anul trecut am trait ceva similar, o fi si de la vremea asta asa mohorata, sau ca s-au mai adunat niste chestii despre care nu pot scrie pe blog? Sau poate si ca nu ma incred pe cat trebuie in Dumnezeu?... E clar un mix de mai multe si se vor rezolva ele cumva, asa vreau sa cred. Numai bine iti doresc!

      Delete
  3. https://youtu.be/J-FqpNOQmyg ceva interesant aici, poate... el e interesant mereu!

    ReplyDelete
  4. "Adevărata sensibilitate are o forță a ei, nedefinită și necuprinsă. Un om sensibil se poate simți neînțeles, singur, părăsit, dar niciodată învins. Atunci când simte că nu mai poate, când simte că singurătatea îl doboară, forța sensibilității naște grăuntele unei opere, de cele mai multe ori mărețe. Odată născut acest grăunte, îl face pe omul sensibil să renască, poate chiar ca Pasărea Phoenix, din propria cenușă."
    ÎPS Bartolomeu Anania

    ReplyDelete
  5. simti urias cu o mie de ochi si o mie de brate, asta e "boala" ta, boala tutror oamenilor buni. nu te speria, nu te intrista, e o dulce melancolie in a trai in lumea neinteleasa, lasa-te purtata, nu filtra nimic prin minte pana la os, fii usoara, valseaza-ti anxietatile, ameteste-le cu zambete pana la urechi, da! fii copil! nu pune nimic la suflet, nu lasa inima grea, esti atat de miraculos creata, cu tristeti inclusiv, nu te speria de ele, te fac frumoasa si plina de preamult. uneori simti ca e o cruce preasimtirea asta, vibrarea prea mare la tot ce te inconjoara, dar e si o binecuvantare, sa te minunezi si sa suferi de tot ce e in jur (Steindhart). biblia mea e subliniata, e colorata, dupa un amestec deschis de new-agism, am ramas si voi ramane la Iisus, lumina si bucurie. cu drag, Rox.

    ReplyDelete

Jurnal de mulțumire ♥

Doamne, apreciez mult şi Îţi mulţumesc ♥ : ♥ pentru sănătate; ♥ pentru ziua de ieri, e mai important să dai decât să iei. Și mai îm...