Călătoria în Istanbul - partea a 2 a

Ce am vizitat

Hotelul nu era central poziţionat, iar de la el, până în centrul istoric al oraşului, trebuia să schimbi 3 mijloace de transport în comun (metrou, funicular, tramvai). În prima zi aveam în plan să vedem din obiectivele propuse, dar ajungând foarte târziu şi obosiţi, ne-am limitat a ieşi doar la o plimbare, care a ţinut până pe la 12 noaptea, mai exact era ora 00:30 când am ajuns în cameră. Astfel am fost în piaţa centrală numită Sultanahmet, cam cum e Piaţa Ovidiu la noi în Constanţa, punct din care puteai ajunge la numeroase obiective. Aici am văzut din exterior: rămăşiţe dintr-un hipodrom antic, fântâna Alman, moscheea Sultanahmet (Moscheea Albastră), Hagia Sophia, Palatul lui Paşa Ibrahim- Noi aici am stat de ne-am învârtit, am făcut poze cu un covor de lalele (între 1 şi 30 aprilie la ei e Festivalul Lalelelor, iar acolo, în centru, aveau câţiva metri pătraţi cu lalele plantate ca un covor frumos), am fost de am mâncat, am mers pe bulevardul Kaldirim, pe care cică ar trece zilnic 500.000 de oameni, am văzut Turnul Galata din exterior şi ne-am întors la hotel. Ataşez poze în ordinea vizitelor şi cu o mică hartă a Instabulului.



Fântâna Alman


Moscheea albastră


Sfânta Sophia


Covorul de lalele


Covorul de lalele


Prima masă în Istanbul - Iskender kebap


Moscheea albastră văzută din restaurantul unde am mâncat


Turnul Galata


Ce e interesant de menţionat aici e că noi am ajuns joi în Turcia, iar la ei joi şi vineri e un fel de week-end, adică ei cinstesc ziua de vineri, cum cinstim noi ziua de duminică. Astfel, pe peste tot, era plin de oameni ieşiti la plimbare. Multe turcoaice din acelea acoperite complet, cu văl pe faţă, sau doar cu văl pe cap, cu cel puţin 2 copii fiecare. Mulţi şi în extrema celalaltă, dezgoliţi şi dezgolite, tatuaţi, mulţi bărboşi bruneţi, să-şi poată delecta privirea şi Irina noastră :)). Nu prea vedeai oameni singuri, mulţi erau în cuplu, sau în familie, iar familiile musai aveau deja 2-3 copii, lucru care mi-a plăcut mult şi care mi-a explicat de ce ei sunt, ca populație, aproximativ 18 milioane de locuitori, doar în Istanbul.

Un alt aspect pe care vreau să-l menţionez aici e că, pentru o fire mai liniştită şi retrasă cum sunt eu, la un moment dat, valurile acestea numeroase de persoane, m-au luat de cap, parcă se învârtea totul cu mine...

În cele două zile pe care le-am avut la dispoziţie pentru vizitat, am văzut următoarele: palatul Topkapi cu zona haremului (plăteai intrări separate), palatul Dolmabahce cu zona haremului, Hagia Sophia, marele Bazar şi am mers și pe Bosfor cu vaporaşul.

Despre obiective nu ştiu în ce ordine să o iau, dar o iau cronologic, că dacă aş lua-o afectiv, pe prima linie ar fi Hagia Sophia... 

În prima zi am fost întâi la palatul Topkapi. Palatul Topkapi a fost reşedinţa sultanilor până în aproximativ anul 1800, când a fost ridicat un alt palat, mai modern şi mai arătos, palatul Dolmabahce. În faţa palatului Topkapi era o curte IMENSĂ, era de fapt ca o curte interioară, iar intrarea propriu-zisă se făcea pe o poartă imensă, care era vestita... Înaltă Poartă. M-am gândit cu emoţie că pe acolo a fost adus şi Sfântul Constantin Brâncoveanu cu fiii săi, pentru a fi omorât... Acolo am aşteptat destul de mult, pentru că era o coadă pe care nu puteai să o cuprinzi cu privirea, erau enorm de multe grupuri de elevi la rând, mulţi turci mici, care m-au făcut brusc să-mi fie dor de românaşii mei...de la şcoală, de pe stradă... dorul de casă, ce să mai... Palatul acesta mi-a plăcut, multe decoraţiuni în stilul lor specific oriental, cu arabescurile acelea faine, multe nuanţe de albastru, numeroase săli, dar destul de primitive, aş zice eu. Spre exemplu, spaţiul destinat haremului era pur şi simplu o hală imensă, unde soţiile sultanului dormeau pe jos. Tot aici erau numeroase săli dedicate fie armurilor şi armelor, fie unor obiecte anume, a unor bijuterii etc. În sala capturilor de război şi a darurilor către Înalta Poartă am văzut sabia lui Ştefan cel Mare. Ne-am adunat ciorchine acolo, nu mai e cazul să zic de ce... Şi palatul Topkapi şi palatul Dolmabahce erau construite pe malul Bosforului.


Machetă a palatului Topkapi


Încă din afara palatului te izbea un miros plăcut... când intri, realizezi că enorm de multele zambile plantate în curtea palatului sunt "vinovatele". Eu cum sunt fan flori, mai ales cele de primăvară, a fost o bucurie să le văd şi adulmec.


 Aveau zambile roz, mov închis, mov deschis şi roz


Rămăşite dintr-o cisternă antică de apă


Interior


Interior


Interior


Bujori


Bosforul


Faianţă pictată - love :D


Iar flori

Apartamentul sultanului


Apartamentul sultanului


Înalta poartă


 Din curtea palatului


Parcul Gulhane, era la ieşirea din palat, o delectare pentru ochi cu atâtea flori plantate

De aici ne-am dus la Hagia Sophia. De afară catedrala nu pare atât de mare, dar când intri înăuntru, sentimentul e copleşitor. Un spaţiu enorm pe care abia îl poţi cuprinde cu privirea. Nu intru în detalii istorice, că poate ştiţi că Sfânta Sofia a fost ridicată în anul 400 şi ceva de Împăratul Iustinian, că în Constantinopol era centrul Impreriului Bizantin, deci şi al ortodoxiei, iar pe podeaua acestei catedrale au trecut mulţi împăraţi bizantini, dar şi Sfinţi. Aici sunt câteva celebre mozaicuri cu scene ce reprezintă Sfinţi, sau pe Maica Domnului, Mântuitorul... Pentru mine era punctul principal de atracţie acest loc, pentru că învăţasem la şcoală despre el, iar mozaicul celebru cu scena Deisis îl văzusem în numeroase dăţi pe internet sau prin albumele de artă. Deci pentru mine a fost un "must see" Hagia Sophia. Ce am simţit însă când am ajuns în fata acestui mozaic nu poate fi redat în cuvinte... Cred că am văzut cea mai frumoasă reprezentare a Mântuitorului Hristos. Totul vibra, ÎNCĂ, de viaţă, de Duh, de trăire... am stat acolo câteva minute bune, apoi am fugit repede să văd şi mozaicul în care era reprezentată Sfânta al cărei nume îl port, Irina. După ce am plecat de aici, deşi am continuat să vedem lucruri frumoase, nimic n-a mai egalat ce am văzut şi trăit la Hagia Sophia.


















De la Sfânta Sophia ne-am dus în marele Bazar, care m-a lăsat rece. Ce-mi era că mergeam la Marvimex în Constanţa, sau la Dorally, ce mi-era că m-am dus acolo... dar m-am dat şi eu după grup, fără să zic nimic. Nu mi-am cumpărat nimic, nu pentru că nu aveam bani, ci pentru că nu m-a atras ceva anume.



De aici, după o serie de trăiri,  deja îmi vâjâia capul de atâta zgomot şi oboseală, am aflat că vom merge totuşi pe Bosfor cu vaporaşul. Eu speram în adâncul inimii mele să nu mai avem timp de el... pentru că frică, pentru că anxietate. Cu toate astea...s-a mers... pe drumul spre port, în tramvai, deja începusem să fiu foarte agitată, vedeam că ne apropiem de mare şi în mine creştea tensiunea. Am avut totuşi prezenţa de spirit să spun unor persoane apropiate că mi-e foarte frică, iar ei m-au încurajat să vin, că nu are ce să se întâmple. Nu aveam unde să fug acum de confruntarea cu această frică şi am zis că fie ce o fi, voi merge cu totul grupul. Faptul că am verbalizat ceea ce simt, că oamenii nu au râs şi nu au desconsiderat frica mea, m-a ajutat să mă liniştesc. Am zis că voi lăsa partea asta cu înţelegeri de pe urma trăirii fricilor mele în alt articol, deci nu mai intru în amănunte, voi reveni în altă postare cu ele. Concluzia e că, deşi călătoria pe apă a fost de aproape 3h, nu numai că totul a fost ok, dar a doua zi îmi doream să mai merg o dată...






A doua zi, ca obiectiv, nu am avut decât palatul Dolmabahce, apoi program de voie, ceea ce m-a bucurat, că am avut şansa să luam mai îndeaproape pulsul oraşului. Am mers în localuri mai de la stradă să mâncăm, am intrat în magazine, ne-am plimbat pe străzi, deci mai aproape de genul meu de călătorie. Palatul Dolmabahce a fost tot reşedinţă a sultanilor, dar mult mai luxoasă, mai opulentă. Mobilă de lux, ţesături de lux, finisaje de lux, candelabre din cristal, fresce pe tavan şi pereţi, zeci de apartamente ale sultanului, ale mamei sultanului, ale soţiei preferate etc. M-a cam zăpăcit de cap şi nu mă puteam gândi decât la câtă curăţenie e de făcut în interioarele alea :)). Deh, muritorul de rând... Cică cel mai mare candelabru care se afla aici, era atât de complex şi cu atâtea elemente, că dura mai mult de o lună să fie spălat şi curăţat.


La rând la palat...


Curtea interioară


O poartă care dădea în Bosfor


Bosforul


Exterior


În curtea palatului aveau un pâlc de... bambus!




Intrarea în curtea palatului


... nu am avut voie să facem poze în interior, dar ataşez o poză, ca să vă faceţi o idee cum era interiorul acestui palat şi de ce am zis că Topkapi-ul mi-a părut mai primitiv...în imagine e şi candelabrul buclucaş...


Va urma...

Comments

  1. Am calatorit si eu cu tine. Frumos!

    ReplyDelete
  2. Ce minunat ca ai fooost! Istanbulul este cel mai fain loc in care am fost vreodata, un basm, nu stiu ce alt oras ar putea sa l egaleze in inima mea:). Superbe toate pozele!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Da, are un farmec aparte... Te pup! :*

      Delete

Post a Comment

Popular posts from this blog

Dieta ketogenică - 2 (meniu şi păreri)

Viata mai simpla - Sapun lichid facut in casa

Zile în imagini şi cuvinte