Wednesday, April 11, 2018

Între a fi şi a avea

Hristos a înviat!

A trecut şi postul, am sărbătorit şi învierea Mântuitorului Hristos şi ne reintrăm, destul de rapid, din câte văd, în rutina noastră de zi cu zi.

Mie perioadele de post îmi plac, atunci când Dumnezeu îmi dă putere să le ţin cum trebuie, pentru că am noi înţelegeri asupra vieţii mele.


”Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o.”


Acest post mi-a revelat că putem trăi cu foarte puţin. Că poţi mânca simplu, chiar dacă trupul tău obişnuit cu îmbuibare şi delicateţuri face pe nebunul, că poţi trăi simplu, fără "n" gadgeturi inutile şi că poţi fi surpris câte utilităţi poţi da obiectelor pe care le ai deja în casă, că miliardele de haine şi încălţări nu-ţi dau decât de muncă în plus şi un fals sentiment de îndestulare, dar, nu e aşa?, o haină chiar nu te face fericit şi că dacă eşti bine cu tine, te poţi simţi împlinit şi în largul tău şi în nişte haine mai vechiuţe, că e fain să te înconjori cu sute de cărţi, dacă ai şi timp să le citeşti, că puţinul din exteriorul tău îţi aduce mult mai multă odihnă decât ai crede, că te simţi mai uşor, literalmente mai uşor, mai slab, na, mai aerisit, mai calculat în gânduri, mai puţin îngrijorat... Realizezi că omul e făcut spre a fi, a trăi mai mult şi în împăcare şi ancorat în Dumnezeu şi nu spre a avea. Nu neg beneficiile confortului. Ca structură interioară eu-s o fire materialistă, îmi place să am, să cheltuiesc, dar am realizat cum aproape toate veniturile mele s-au dus în direcţii care nu au fost utile pe termen lung. Nu am înclinarea interioară de a economisi, cum am văzut la alte persoane care parcă au bani să facă detoate şi nu se plâng vreodată că au ajuns la fundul sacului. 

Deviez un pic de la subiect. Ce vreau să zic de fapt e că e mai important să fii şi să înveţi să fii mulţumit cu puţin, să te opui senzaţiei compulsive de a sparge banii, doar pe motiv că îi ai, să te axezi mai mult pe interior, spre a clădi acolo ceea ce trebuie. Spun lucrurile astea pentru că Dumnezeu a îngăduit să mă întorc spre o parte din mine sau spre un timp pe care îl pierdusem în urmă cu 2-3 ani. Spre o zona din inima mea unde mi-am văzut şi neputinţa, dar şi lucrurile pe care le credeam rezolvate, lucruri, aspecte care, într-un final, ţin doar de mine. Nu mă mai raportez la nici o idee, la nici o dorinţă, la nici un ideal, ci la necesitatea de a fi. Dar necesitatea de a fi... copil al lui Dumnezeu, cu gândul la El, în legătură mai apropiată, mai strânsă cu El. Pierdusem acest lucru acum nişte ani, din răzvrătire. Aici, în punctul acesta, e frumos. E locul, starea, speranţa care a dat un sens vieţii mele acum mulţi, mulţi ani când mă întrebam dacă omul e chiar venit la întâmplare la existenţa asta, ca la final să fie o mână de oase aruncate în groapă, fără nici o certitudine, sau o explicaţie vizavi de drumul pe care îl va face mai apoi, atunci când se termină viaţa aceasta pământească. Eu am avut dilema asta încă de când eram mică, nu o dată am simţit că eu m-am născut bătrână, cu nişte dileme nefireşti unui copil...în fine! Ideea e că retrăiesc o stare a copilăriei, când aveam sufletul curat şi inocent şi influenţele lumii nu-l murdăriseră cu lucruri străine mie. Retrăiesc şi neputinţe vechi cu care am luat cunoştinţă acum 7 ani. Retrăiesc şi bucuria că nu-s singură, că ceva mai presus existenţei mele, fiinţei mele, mă însoţeşte. De fapt, nu mă însoţeşte, ci mă iubeşte. E un sentiment plăcut, pentru o inimă care a tânjit încă din copilărie după iubire.

Ar fi multe de spus, dar momentan mă opresc aici...

Bucurie!

5 comments:

  1. Multă sănătate, inspirație și o primăvară senină îți doresc!

    ReplyDelete
  2. După ani şi ani de chin, ce minunat e să înţelegi şi să simţi că eşti iubit <3 că nu eşti orfan, că ai un Părinte desăvârşit în iubirea lui pentru tine şi toţi... te îmbrăţişez, sis!

    ReplyDelete
  3. Adevarat a inviat! Foarte frumos si adevarat ai grait, ma bucur pt tine, ca ai ajuns la aceasta intelegere! Bucurie si tie, si putere sa te tii aproape de El!

    ReplyDelete
  4. Ce nevoie aveam de cuvintele astea, eu care s asa departe de a fi:), mereu ma judec prin asteptarile altora:), prin normele lor. Imbratisari🎈

    ReplyDelete
  5. Hristos a inviat!

    Ce frumos ai scris, parca pentru mine.

    ReplyDelete

Jurnal de mulțumire ♥

Doamne, apreciez mult şi Îţi mulţumesc ♥ : ♥ pentru sănătate; ♥ pentru ziua de ieri, e mai important să dai decât să iei. Și mai îm...