Friday, May 18, 2018

”The show must go on” și o vizită în parc

Când reuşesc să mă pornesc din casă, e bine. Când nu am un motiv întemeiat să o fac, pot sta şi 24, sau chiar şi 48 de ore închisă în casă. Nu e bine, dar mai bine să vorbesc despre ce ESTE bine.

Duminica aceasta Alexia a făcut 10 ani şi am mers cu ei, adică ea şi o colegă de clasă, plus Andrei, la microrezervaţia de la Delfinariu. Ţineam minte că am fost acolo ultima oară pe vremea când eram eu de gimnaziu, dar nu mai ţineam minte decât de Planetarium şi asta vag. Ce pot să spun despre această ieşire? A fost o experienţă frumoasă. Pentru un om care iese atât de greu din casă, bucuria e invers proporţională cu dorinţa. Mă bucur atât de mult când văd natura şi parcă nu mă mai satur să o adulmec, să o imprim în toată fiinţa mea.


Microrezervaţia este foarte mare, cu multe animale, deşi mi-au lăsat impresia că o parte din ele parcă sufereau... Au de la papagali care mai de care mai exotici, până la reni, alpaca, porci mangaliţa, caraşi aurii etc. Aleile din microrezervaţie păreau în curs de renovare. Se vede în depărtare biserica Sf.Mina, lacul...Vremea ţinea şi ea cu noi, era o zi plăcută de primăvară.


Fraţii mei au crescut. Mă minunez permanent de ei. Alexia este foarte guralivă, o idee cam alintată, vocală, iar Andrei la pol opus: tăcut, foarte sufletist, succint...spune rar ceva, dar le spune cât să te lase cu gura căscată.


Simt că voi ieşi şi din acest impas. Azi am realizat ce mă supără de fapt. Mă supără că nu sunt la cotele la care ştiu că pot fi şi la care am fost în lunile anterioare. Lumea te vrea mereu "high", iar tu când eşti "low", cerinţele de la tine sunt aceleaşi, dar tu nu te mai poţi aduna, reorganiza, reseta, ca până acum, ca să răspunzi la fel. Am realizat că îmi e efectiv ciudă pe mine să mă văd pironită tot aici, blocată în interiorul meu în ceva, ce încă nu cunosc, chiar dacă mai am când şi când câte o înţelegere mică asupra mecanismelor interioare. Am înţeles şi că prin modul meu sucit de a gândi şi simţi, nici Dumnezeu n-a putut face o lucrare interioară cu mine. Sau poate nici aici nu-s eu vinovată, pentru că eu m-am dus cu ce am putut până acum, la El. Efectiv am dus ce şi cât şi cum am putut. Iar eu, chiar şi în relaţia cu Dumnezeu, am acelaşi comportament pe care îl am în viaţa de zi cu zi, cer o dată şi dacă nu am primit răspuns pozitiv, nu mai insist. În plan personal, profesional, asta nu e bine mereu... Unii oameni aşteaptă să-i tragi de mânecă încă o dată şi încă o dată. Poate aşa o fi şi la Dumnezeu?




Am în stand-by rândurile acestea de pe data de 14, nu le-am publicat pentru că nu am reușit să atașez și fotografiile. Așa că public acum, așa cum sunt ele,fără poze și voi atașa și fotografiile când am timp.

Zile senine și bucurie doresc tuturor!

Irina





No comments:

Post a Comment

Jurnal de mulțumire ♥

Doamne, apreciez mult şi Îţi mulţumesc ♥ : ♥ pentru sănătate; ♥ pentru ziua de ieri, e mai important să dai decât să iei. Și mai îm...