Posts

Showing posts from July, 2018

Încotro?

Mã tot întreb, încotro? Parcã nu pot vedea mai departe de mâine şi azi şi asta e bine. Prea mult am trãit în trecut, ca apoi sã trec în extrema cealaltã, de a fi cu gândul numai în viitor, cu presiunea unui acum cu timp şi ani irosiţi. Senzaţie, percepţie, iluzie. În scurta noastrã cãlãtorie pe acest pãmânt suntem o clipã, raportaţi la veşnicie. Deci nu existã decât un acum în bãtaia fiecãrei clipe care te întreabã dacã eşti prezent, dacã mai simţi, daca mai asculţi rostul, adevãratul rost al vieţii. Prea mult prinşi în lupte acerbe. Cu tine, cu un altul, cu sistemul, cu societatea, cu colegii, cu rudele, cu gândurile, cu nedreptãţile şi neîmplinirile. Şi totuşi nu existã decât ecoul clipei de acum.
Şi mã întreb în continuare, încotro? Cu toții avem nevoie de bani de o pâine. Apoi ne întindem mai mult decât e cazul. Ajungi în situaţii improbabile. Şi te gândeşti pânã când şi parcã ai vrea sã împarţi amarul ãsta cu cineva. Dar nu ai un cineva şi atunci rãmâne sã te agãţi cu durere, di…

Accept

Simt nevoia sã scriu, sã "vãrs" acest preaplin din mine. Sã las urma unor gânduri care nu mai vor sã stea în acelaşi loc.
Merg pe un drum de început de acceptare. Aş vrea din toatã inima sã pot îmbrãţişa complet şi pânã la capãt acest început. Accept faptul cã viaţa e un şir de experienţe mici şi mari, cã e o perpetua acţiune chiar şi când stãm pe loc. Accept faptul cã multe lucruri nu ne stau în putere, ca mulţi factori concurã asupra fiecãrei clipe. Accept faptul cã treaba mea e sã fac şi sã fiu, restul lucrurilor sunt în afara puterii mele. Accept faptul cã am permis sã-mi fie încãlcate toate graniţele personale dintr-un prea mare bun simţ şi din dorinţa de a nu deranja, supãra şi a place. Accept faptul ca doar cu mari eforturi, de care nu-s capabila, aş putea aduce în lume un alt fel de a fi decât cel care sunt. Accept faptul cã am mers mereu dupã cum a fost valul, nicidecum dupã un plan cu nişte obiective care sã coincidã cu persoana mea, asta ducându-ma la multe situa…

Ce listă de dorinţe aveam la 23 de ani

Image
să zugrăvesc, să schimb covorul şi cuvertura de pat;să termin lucrarea de licenţă, tablourile pentru licenţă şi să învăţ la Istoria Artei şi Psihologie şcolara;să scap de ce este inutil prin cameră;să sortez fotografiile, hârţoagelem revistele etc. punându-le în albume, cutii, dosare;să selectez ziarele de ce m-ar putea interesa;să-mi programez timpul;să citesc ce a rămas necitit şi să sortez ce nu merită păstrat;să sortez lucrurile din birou;să dau hainele pe care nu le mai port şi să le modific pe cele pe care inteţionam să le modific;să scap de micile "nimicuri" de prin cameră;să citesc colecţia "Art Gallery"să-mi stabilesc timp fix de rugăciune şi de citit din Biblie;să-mi găsesc duhovnic bun;să merg măcar duminica la Biserică;să ţin post;să învăţ să mă port mai eficient cu Andrei şi să nu mă mai pierd cu firea (se aplică şi pentru restul membrilor familiei)să decid ce fac după facultate: masterat, o a doua facultate, amândouă la un loc?să termin Seminarul iert…

Gânduri de peste week-end

Image
Un om complet expus este un om vulnerabil. Mă refer la partea interioară. Cu toate astea, ceea ce mie îmi foloseşte, poate că altuia îi va face rău, de aceea e greu să aplici reţete care nu-s menite ţie. Ca la medic, ceea ce mie îmi spune medicul, poate pentru un altul ar fi otravă, deşi pentru mine poate e tămăduitor. Din acest motiv, mă gândeam eu ieri, am mers cu totală încredere pe anumite sfaturi pe care le-am primit, luând decizii foarte grele, dar având încredinţarea că fac ceva spre binele meu.

Revin la ideea mea că nu sunt doi oameni la fel. Chiar şi gemenii identici au tot firi, personalităţi diferite. Poţi găsi pe drumul acesta al vieţii câţiva oameni cu care poate vei fi pe aceeaşi lungime de undă, pe aceeaşi vibraţie interioară, cu aceleaşi gânduri şi concepţii, dar tot COMPLET diferiţi veţi fi. Cele vădite, exterioare, ne dau de înţeles acest lucru mai abitir. Cu atât mai mult sufletul, care e un univers atât de complex, este cu totul şi cu totul diferit de un altul. 

D…

Diverse de început de lună iulie

Image
...mă gândesc că dacă eu, autoarea acestui blog, m-am plictisit de tonul sumbru în care îmi aştern gândurile, dar cei ce ajung să poposească aici, să citească acest mic parcurs de viaţă, oare nu-s şi mai plictisiţi?
Stau şi mă întreb care e cauza profundei mele nemulţumiri în faţa vieţii? Ce anume, făcând, ar schimba modul în care văd lucrurile, modul în care fac lucrurile? E vorba doar de perspectivă, e vorba doar de context? Nu am un răspuns încă.


Azi am fost iar la mănăstirea Techirghiol şi la pangar am frunzărit nişte cărţi. Acolo mereu mi-a picat în mână ceva ce s-a pliat pe realitatea imediată. Cu ani în urmă, tot acolo fiind, citeam într-o carte de a pr. Emilianos Simonpetritul ceva despre mânie (am o vreme cu foarte multe flash-back-uri, lucruri asemănătoare trăite în trecut, situaţii, persoane, conjuncturi, totul foarte viu). Eram foarte mânioasă pe vremea aia. Sunt şi acum, însă ştiu s-o dozez, ştiu s-o direcţionez şi am învăţat că în faţă am oameni, nu inamici şi nu pe ei …