Wednesday, July 4, 2018

Gânduri de peste week-end

Un om complet expus este un om vulnerabil. Mă refer la partea interioară. Cu toate astea, ceea ce mie îmi foloseşte, poate că altuia îi va face rău, de aceea e greu să aplici reţete care nu-s menite ţie. Ca la medic, ceea ce mie îmi spune medicul, poate pentru un altul ar fi otravă, deşi pentru mine poate e tămăduitor. Din acest motiv, mă gândeam eu ieri, am mers cu totală încredere pe anumite sfaturi pe care le-am primit, luând decizii foarte grele, dar având încredinţarea că fac ceva spre binele meu.


Revin la ideea mea că nu sunt doi oameni la fel. Chiar şi gemenii identici au tot firi, personalităţi diferite. Poţi găsi pe drumul acesta al vieţii câţiva oameni cu care poate vei fi pe aceeaşi lungime de undă, pe aceeaşi vibraţie interioară, cu aceleaşi gânduri şi concepţii, dar tot COMPLET diferiţi veţi fi. Cele vădite, exterioare, ne dau de înţeles acest lucru mai abitir. Cu atât mai mult sufletul, care e un univers atât de complex, este cu totul şi cu totul diferit de un altul. 


Deşi mergem pe acelaşi drum, noi, cei ce credem în Dumnezeu, în Hristos, în Sfinţii Bisericii Ortodoxe, în Maica Domnului, suntem, de asemenea, complet diferiţi în inima noastră. Intervine în această unicitate tot...intelectul nostru, educaţia de acasă, predispoziţia genetică, moştenirile de familie. Şi luăm acest tot, acest aluat şi-l frământăm şi-L arătăm în permanenţă lui Dumnezeu. Dar e lucrarea noastră, unică şi irepetabilă, chiar dacă facem nişte gesturi comune cu alţi oameni care simt şi cred asemănător nouă.


De aceea, e bine să nu aplicăm tiparele noastre de existenţă altora. Nici măcar mental, să nu raportăm ceea ce ştim că e bine pentru noi, unui altuia.


Am observat acest lucru cu fraţii mei, care-s mai mici şi mi-ar fi putut fi copii. Mă raportez uneori la ei ca la copiii mei, oarecum. Şi-i observ cum, cu toată bunăvoinţa mea de a îi învăţa de bine, că te izbeşti de un zid: zidul propriei lor firi. De aceea cred cu tărie că exemplul personal e cel mai bun, punctarea repetată a unor aspecte ce vrei să fie îndeplinite, atinse, reamintirea lor şi...RESPECTUL faţă de individualitatea celuilalt, adică acordarea unui spaţiu în care el să se manifeste şi să adune ca albina ceea ce e bun din ceea ce tu vrei să îi dai.





Un alt exemplu. Când am luat-o pe drumul credinţei, adică acel moment când am început să mă întreb despre rostul vieţii, schimbarea a fost oarecum fundamentală. Renunţări, obiceiuri noi. Însă nu am încercat nici o secundă să impun cuiva drumul meu. Nici părinţilor, nici rudelor mai apropiate, nici colegilor, nici prietenilor...sau dacă am avut o tentativă, am renunţat rapid. De ce? Exista libertatea celuilalt, dreptul de a fi şi experimenta şi el un drum al lui. Rezultatul? În timp, dar vorbesc de ani aici, nu numai că mi-a fost respectat şi acceptat drumul, însă am observat schimbări în ceilalţi. Când am fost eu mai slăbită în credinţă, am văzut cum ai mei au început ei să se ducă la biserică... Sau să ţină cont, fără să mai zic cum şi de ce, de faptul că ţin post şi miercuri şi vineri şi să gătească ceva ce pot mânca şi eu...etc. Iar asta cred că este rezultatul respectării vieţii, personalităţii şi spaţiului personal al celuilalt.


Ce vreau să zic cu aceste rânduri? Să nu ne grăbim să judecăm, chiar dacă ne vine acest imbold, raportându-ne la ceea ce credem noi că e bun...pentru viaţa noastră, de fapt! Să acceptăm faptul că suntem fiinţe unice şi irepetabile, că nu există doi oameni la fel, chiar dacă adunăm în jurul nostru oameni cu trăire asemănătoare şi, cel mai important, să fim autentici în faţa lui Dumnezeu, chiar şi cu cele mai puţin bune ale noastre. Repet o idee mai veche: dacă un părinte suferă alături de copilul lui când acestuia nu îi e bine, sau se bucură alături de el când acesta are o reuşită, oare Dumnezeu, Tatăl nostru care ne-a adus la această viaţă, oare nu Îi pasă de noi şi când ne e bine şi când ne e rău?



Bucurie!

Irina



2 comments:

  1. Rindurile tale mi-au mers direct la suflet...esti un om tare bun si profund, te admir mult!

    ReplyDelete
  2. cat de frumos ai scris, scumpa! Te imbratisez in taina! Chiar daca nu spun mereu cate ceva, te cirtesc, ma gandesc si ma rog sa iti fie bine!

    ReplyDelete

Jurnal de mulțumire ♥

Doamne, apreciez mult şi Îţi mulţumesc ♥ : ♥ pentru sănătate; ♥ pentru ziua de ieri, e mai important să dai decât să iei. Și mai îm...