Tuesday, August 21, 2018

Acum... 21.08.18


Experimentez...
...ceva schimbări pe care nu știu cum să le iau, din cauza asta le las să curgă pur și simplu.

Ma uit la/ascult...
...am început să mă uit foarte mult la diferite canale de youtube ale unor vloggeri. Mă întrebam dacă aș putea vreodată să-mi fac un canal de vlog și mi-am zis că poate cel mult unul în care să apară vocea mea. Mi-ar place să fac ceva nou.

Mă bucur să...
...fi bifat un obiectiv de pe lista mea de wishlist, mai exact o călătorie. Voi scrie separat despre ea.

Fac...
...nimic și totuși multe. Mai multă curățenie decât de obicei, pregătit masa etc.

Scriu...
...pe blog. Am multe rânduri în schiță, nu știu dacă le voi finaliza.

Pot...
...să cred că nu sunt responsabilă pentru toate neregulile din această lume și nici nu-mi revine vreo misiune specială de a le rezolva.

Planific...
...să merg și eu câteva zile la plajă.
...să schimb anumite cuvinte păguboase din vocabular. Cred cu tărie că cuvântul are mare putere (bla bla, n-am făcut cacofonie) și e important să am grijă ce cuvinte folosesc.
...îmi doresc să nu renunț la facultatea începută, deși anul 1 a rămas în aer, nu m-am dus la nici un examen.
...mi-aș dori să reiau și fotografiatul, să fac niște cadre simple pe care să le pot pune pe blog ca imagini atașate la postări. Momentam mă folosesc de Unsplash, un site cu fotografii profi, care pot fi folosite gratuit.

Visez...
...să-mi urmez obiectivele, să le am clare în fața ochilor până reușesc să le ating, să nu mă mai las distrasă de perioadele bune, când mă complac în situații care pe termen lung nu-s bune.
...să fiu activă și să reiau mâncatul sănătos.

Beau...
...destul de multă apă și nelipsita cafeluță.

Mă simt...
...o idee mai liniștită, poate un pic nepăsătoare, important e că-s bine.

Mă gândesc...
...să nu mai dramatizez și să ”let go and let God”. Duminică am pățit o nepățită, o inundație zdravănă în apartament, eu fiind în altă parte, iar la mine niște prieteni. Taman de la etajul doi s-a spart un robinet, apa a curs gârlă cine știe câte ore, proprietarul nu era acasă, iar apa a curs frumușel în jos și nu știu cum a ocolit celelalte apartamente din cale, că toată apa a venit la mine. aveam ambele băi inundate, iar în baia de jos și în bucătărie, apa curgea prin aplică și lampă...În primă fază, când am aflat, mi-a crescut tensiunea și am început să tremur, apoi am zis un ”Doamne, ajută-mă„ mai ferm, mai cu încredere și am lăsat lucrurile să se deruleze. Mai important de atât, a fost important să nu mai simt povara și acea idee că-s responsabilă și de problemă și de rezolvare. Am lăsat niște oameni să mă ajute. Am lăsat literalmente, fizic, dar și în mintea mea am reușit să ”let go” și să-i las pe alții să se implice în procesul rezolvării. Ajutorul lui Dumnezeu l-am înțeles pe deplin la final, când după cascada avută în casă, singura defecțiune a fost lampa din bucătărie care trebuie schimbată complet...
...că mi-e dor de Turcia, de Istanbul de fapt. Cred că și în privința călătoriilor voi fi tot pe sistemul pe care merg cu mâncarea, sau ceva ce mi-a plăcut mult o dată și la care revin mereu...

Cărţi pe noptieră...
...Eliberează artistul din tine, Cât suporți adevărul, plus am luat recent două titluri noi: Trauma și memorie și Dumnezeu nu vrea suferința omului. Mai aștept una numită, parcă, Refuzul bucuriei. Au apărut foarte multe titluri noi, pe unele vreau neapărat să le citesc, așa că am un wishlist de cărți, mai nou. Am încălcat promisiunea de a nu mai achiziționa nimic nou până nu e terminat, lecturat, defectat, sau imperios necesar :).

Gătesc...
...nimic.

Sunday, August 19, 2018

19 august 2018


Suntem în 19 august, mâine este deja 20, putem spune că suntem pe final de lună. Timpul se scurge cu o viteză năucitoare, nu mai are răbdare cu nimic și nimeni. Zilele am ajuns să le măsor doar în ore de muncă, ore de somn, cu ore în care mai apuc să fac cele câteva lucruri necesare vieţii de zi cu zi, în ce mai mâncăm azi, cât mai e până acopăr datoriile, ca măcar piatra asta să o mai iau de pe inimă, în stări de tulburare care te bat ca valurile mării, mereu cu altă intensitate, mereu cu o altă culoare, mereu dintr-un alt registru.


Nimic nu mai e bun, nimic nu mai are culoare, nimic nu mai are perspectivă. Deși, în momentele în care fac și altceva, ceva frumos și din afara registrului job și rutină, trăiesc acele momente cu bucurie, chiar dacă pe fundal, ca un zgomot de fond, e acel ceva ce nu mă mai mulţumește, acel ceva ce nu poate fi definit.

La job, deși a fost vacanţa, o perioadă mai "liniștită", lucrurile au fost atât de neplăcute, frustrante, diferite de tot ce am trăit în ultimi ani, că m-au adus pe culmile disperării. Toată neplacerea asta s-a inflitrat în toate cotloanele fiinţei mele, tramsformându-mă într-un monstru în relaţia cu cei care au de a face cu mine și după programul de lucru. Mă străduiesc să accept faptul că de fapt ìn mine e multă răutate. E adevărat, nu am ajuns nici la desăvârșire, nu-s nici ca structură un om cald, bun și smerit, cum mi-a fost dat să văd la alţii. Cu toate astea, nu-s nici atât de orbită de privitul vieţii în termeni spirituali, încât să nu văd că de fapt s-au încălcat niște graniţe în ceea ce mă privește la locul de munca. Mulţi factori au concurat pentru această situaţie, chiar și faptul că...n-am familie, pot fi pusă sâmbăta sa fac ceva pentru job, sau seara, după program, să răspund la orice oră la telefon și să fac lucruri pe care le văd ca fiind umilitoare, dar care trebuie făcute, că-s la program. Am discutat mai mult decât de obicei cu duhovnicul despre acest subiect și mi s-a zis să nu plec, pentru că eu-s problema și voi da peste aceleași situaţii oriunde m-aș duce... Asta a căzut ca un buzdugan în capup meu, dar mizez pe faptul că merg la duhovnic cu încrederea că e luminat de Dumnezeu prin harul preoţiei și îmi zice ce e potrivit...

Gândindu-mă la cum voi putea trece prin zilele ce vor urma, care nu știu cât de roz vor fi, iar eu nu știu cât de tolerantă, m-am gândit că ceea  ce trebuie de fapt e să-mi măresc rezistenţa la frustrare. Nu știu însă ce pot face. Teoretic știu, practic nu am pic de determinare și voinţă, deși simt că lupta asta între ce vine spre mine și modul în care le iau, e un adevărat război, în care singura victima sunt eu.

Am citit mult, sunt într-o veșnică cercetare de informaţii noi. Aș știi ce am de făcut și simt că multă risipă de lucruri bune are loc, în fiecare secundă pe care o las să treacă, fiind prinsă în războiul gândurilor.

Mă tot întreb când mă voi lua în mâini, să încep să mă ocup de mine cu adevărat? Nu am răspuns la această întrebare, pentru că, pe moment, nu văd ce rezultat bun ar fi, dacă aș face asta...

Cam atât. Am scris aceste rânduri fiind la un film foarte slab, la cinema.

Irina

Saturday, August 11, 2018

"Nu-mi mai trebuie asta"

Am vreo 10 postări începute şi neterminate. Până reuşesc să mă adun şi să scriu ce mai fac eu în ultima vreme, transcriu un fragment dintr-o carte achiziţionată recent, care se potriveşte mult stării mele din prezent.

"Schimbari ale gusturilor şi ale percepţiei acompaniază adeseori răsturnări ale identităţii. Unul din cele mai clare semnale că ceva sănătos se pune pe picioare este impulsul de a rări, sorta şi de a arunca haine, hârtii şi lucruri vechi.



"Nu-mi mai trebuie asta", spunem aruncând o cămaşă zdrenţuită în grămada cu lucruri de dat. "Mi-e greaţă de dulapul ăsta stricat şi de toate straturile lui de vopsea" şi aşa ajungi să donezi dulapul unei organizaţii de caritate.

Aruncând lucrurile vechi şi nefuncţionale facem loc pentru ce e nou şi adecvat. Un dulap doldora de haine vechi şi uzate nu cere altele noi. O casă ce dă pe dinafară de fleacuri şi flecuşteţe de care ai tot adunat de mult timp, nu are loc pentru lucrurile care chiar ţi-ar îmbunătăţi ziua de azi.

Când acest impuls de scotocit şi aruncat se abate asupra ta, sunt două curente care se pun la treabă: vechiul tu ce pleacă şi suferă, în vreme ce noul tu se bucură şi se întăreşte. Ca în cazul oricărei rupturi, ai parte şi de tensiune, şi de uşurare. Depresii demult instalate se sparg ca un pod de gheaţă la soare. Sentimente îngheţate cu mult timp în urmă se dezmorţesc, se topesc, curg în cascadă, inundă şi, adesea, copleşesc recipientul lor - pe tine adică. S-ar putea să te simţi instabil şi schimbător. Aşa şi eşti."

"Cum să eliberezi artistul din tine" - Julia Cameron

Jurnal de mulțumire ♥

Viața poate deveni tare nesuferită uneori. Iar dacă ești vreo Irină, când neajunsurile zilei și vieții vin în vizită, te revolți cu acrivie...