pace vs.conflict

...cred că omul este structurat spre a căuta binele și armonia. Mi se pare că e o reflexie sinceră a sufletului de a se îndrepta și a căuta ”mai binele”, când este constrâns în ”mai puțin bine”, sau când se află într-un mediu mai puțin propice armoniei.

Photo by Zach Reiner on Unsplash

Eu de când mă știu nu am suportat tensiunea și conflictul și mereu am reacționat ciudat în preajma acestor stări negative. Fie le preluam, fie mă implicam mai mult decât era cazul într-o situație, fie dezvoltam comportamente ușor obsesiv-compulsie: curățenie excesivă, pus lucrurile în linie, verificat și răsverificat, ca și cum aș fi vrut să așez în afară, dezordinea care era în interior.

Nu-mi pot imagina cum e să stai într-un mediu în care e o stare perpetuă tensiunea, cearta, scandalul. Nu pot să zic că nu mi-au fost străine mediile acestea, însă știu, simt, am înțeles și am învățat că acestea nu-s firești. O ceartă, o izbucnire, un conflict, o tensiune, sunt firești, când și când. Ele dezamorsează o acumulare de gânduri și cuvinte nespuse. Pot clarifica o situație. Însă când devine o stare de fapt, când se practică o falsă fericire și înțelegere, pe un morman de frustrări și tensiuni, nu știu cât de ok e.

Am căutat mulți ani să ajung la ”pace”. Chiar și numele meu e predilect spre aceasta, numindu-mă ”pace” în limba greacă (eirini). Nu știu ce îmi va aduce viitorul, dar să trăiesc într-un mediu conflictual e ceva ce nu pot duce.

Îmi aduc aminte cum, acum doi ani, cunoscusem pe cineva, cu care tatonam terenul în ideea unei relații. Foarte rapid am constat nu numai că persoana aceea era o fire conflictuală, dar îi făcea plăcere să se certe, să creeze tensiuni inutile, din orice. Am pus punct rapid la acel ”ceva” ce încercam noi atunci și nu m-am uitat înapoi. Pasul acela a fost un punct de contitură în maturizarea mea. Perspectiva de a avea în viața mea un om care poate răbufni din orice, din faptul că în loc de cratimă, când scrii, pui spațiu gol, spre exemplu, era ceva ce nu puteam tolera. Mi-aduc aminte că persoana care ne-a făcut cunoștință mi-a și zis, când îi explicam de ce nu am putut continua, că ce e așa rău, că toată lumea se ceartă?!

Am luptat și lucrat atâția ani cu mine, ca să ajung la pace, că a alege VOIT o situație care știu foarte limpede că mi-ar aduce doar suferință și tulburare, fie ea și în numele ”iubirii”, e ceva ce nu pot concepe, accepta, căuta și dori.

Cu gânduri de pace și bine,

Irina

Comments

Popular posts from this blog

Dieta ketogenică - 2 (meniu şi păreri)

Viata mai simpla - Sapun lichid facut in casa

Cum sa scoti mirosul neplacut din recipientele de plastic