Monday, January 14, 2019

Acum...14.01.19


Experimentez...
...trebuie să iau o decizie, să mă văd cu cineva şi să-i spun deschis nişte lucruri. E înfiorător de greu şi nu ştiu unde e blocajul, de nu pot...dar va trebui să pot. Trebuie să am curaj să spun unor lucruri pe nume!

Ma uit la/ascult...
...clipuri pe youtube, pe care mai mult le ascult. Youtube-ul e o ca o groapă, nu ştii peste ce vei da. Recent am găsit un canal tare haios, îmi place de cel care-l ţine. Vreau şi eu un prieten aşa haios. Mă aude cineva? :)) Poate e cineva curios, aici e canalul şi au sens clipurile dacă eşti deja fan Youtube şi ştii cam care e moda acum pe acolo. Băiatul acesta Vali, de ţine Rezumatul zilei, demontează nişte trenduri de pe acolo.

Mă bucur să...
...să găsesc sprijin în Dumnezeu. E tot ce am nevoie, nu mai contează nimic în plus sau în minus în această relaţie.

Fac...
...o toxiinfecţie alimentară m-a ţinut pe avarii vreo 3-4 zile. Nu prea am mai făcut mare lucru săptămâna ce a trecut...

Scriu...
...aici pe blog.

Pot...
...să mă privesc cu blândeţe. Măi, neiubirea ne omoară. Nu am crezut că o să ajung la concluzia asta, dar trăitul pentru alţii şi exclusiv în afara noastră, căutând tot ceea ce avem deja în noi, în alţii, ne omoară! Încet şi sigur.

Planific...
...o prezentare despre bullet journal ca metodă de organizare.

Visez...
...să ies din paradigma "femeii-bărbat". Nu e nimic mai odios decât o femeie care se substitutie în cele ale bărbaţilor. Şi visez să întâlnesc şi un bărbat care e ieşit de sub fustiţa mamei, care nu caută o femeie-şefă-surogat-de-mamă, care să-i dicteze ce să facă.

Beau...
...mult ceai, am 5 zile de când nu mai pot bea cafea. M-a întrebat cineva cum mă simt fără cafea, dacă dorm mai bine şi altele. Nu simt nici o diferenţă, doar că viaţa mea e mai goală fără cafeluţa aia fierbinte de dimineaţă...

Mă simt...
...zilele astea m-am simtit iar tulburată. Mă gândesc să fac un "mood tracker" în bullet journal, să văd în ce zile ale lunii îmi revin stările astea, să văd dacă le pot asocia cu ceva... luna plină :)), temperatură exterioară, schimbări hormonale...

Mă gândesc...
...la pasajul acesta dintr-un psalm (psalmul 22):

"Că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine eşti."

Cărţi pe noptieră...
...am băgat înapoi în bibliotecă ”Vindecă stresul, anxietatea și depresia fără medicamente și fără psihanaliză”de David Servan-Schreiber. Cred că 2019 va fi cu lectură zero. Să vină practicaaaa, whohooo!

Gătesc...
...avem în plan o altă reţetă de plăcintă, dar n-am făcut-o.

8 comments:

  1. Mi-a placut ce ai scris pa ,,Pot..."

    ReplyDelete
  2. Și mie mi-a plăcut ce ai scris la "pot".
    La "visez..." nu înțeleg însă: "Nu e nimic mai odios decât o femeie care se substituie în cele ale bărbaţilor." Cred că într-o anumită măsură și noi facem treburi de bărbat. Sau cel puțin eu fac.
    Am oprit o inundație din casă strângând cu patentul de șurubul de la robinet, am schimbat bec ars, am dat de capăt la o mașină de spălat cu meniul în germană (eu nu știu o boabă de germană), am reparat laptop, am tras un dulap mare și greu ca să scot un pion de la jocul "Nu te supăra frate!" :d Și multe altele. Totul de când sunt mamă singură. În alte vremuri aș fi zis că astea sunt treburi de bărbat și eu nu pot. Ba pe naiba (scuze), dacă trebuie chiar POT. Poate totuși n-am înțeles eu exact la ce te referi. Și m-am ambalat degeaba. :))
    ...bărbați care fac ce le dictează femeia... Există? Vreau eu unul de-ăsta. :d Glumesc! Al meu era la polul opus. Să nu-i spun eu niciodată ce să facă. Niciodată. Se implică el cât are chef, când are chef, DACĂ are chef. Nici așa nu e bine, zic eu.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Buna, Adelina!

      Ieri, cand am scris randurile acelea, am vrut sa dau o explicatie la fraza aceea, dar nu am mai facut-o.

      Crede-ma ca eu fac multe lucruri pe care consider ca un barbat ar trebui sa le faca. Insa sunt situatii in care, in cuplu fiind, femeile vor ele sa preia fraiele...cu toate, iar barbatilor le convine situatia, desi pe interior ii frustreaza. Femeia, desi capabila de atatea lucruri, dovada mamele care cresc singure copilasi, din varii motive, tinere care nu s-a casatorit si poate nu au sprijinul unui frate mai mare, sau al unui tata si se descurca in multe situatii mai grele, de unele singure... Ci vorbesc de situatia cand cineva ar putea face, dar nu e lasat, sau nu mai vrea, ca are cine sa traga, sa decida, sa aleaga, sa planuiasca, sa ia decizii pe termen scurt sau lung. Ceea ce am scris a fost ca urmare a unor observatii personale. Ma confrunt si la job cu o situatie din asta, cand a devenit comod ca femeile sa se confrunte cu toate cele grele, iar barbatii sa culeaga roadele doar. Simt si cred ca femeile au multe capacitati. Dar in firea lor e: a darui, a creste, a inmulti, a creea, a iubi, a ocroti, a linisti, a crede si in cele ce nu se vad, a fi un teren roditor a celor bune, a fi oaza de liniste si pace a cuiva. A barbatilor e sa: conduca, sa preia responsabilitati, sa decida, sa-si asume, sa faca, sa dea solutii rapide si optime, ei fiind mai cerebrali, rationali etc. Cred ca stim sau simtim ce e de datoria fiecaruia sa faca. Eu, prin educatia primita acasa, prin conjucturile de viata, apoi prin situatii pe care mi le-am generat singura la maturitate, am ajuns numai in situatii in care a trebuit sa: preiau, conduc, decid,sa-mi asum, sa infrunt... Lucruri ce au tinut de putere, nu de blandete, de terenul ala specific femeiesc. Nu stiu daca ma fac inteleasa! Eu le vad limpede, imi stau in fata si ma refer la mine... Recent am dus masina la service, am zugravit in casa, strang prize si yale de usi, schimb becuri...se poate si inca foarte bine, insa as vrea sa mai fac si cele din sfera a ceea are femeia de oferit... Nu mai vreau sa fiu femeia-barbat :)).

      Iar legate de celalalt aspect... tu vorbesti de extrema la 180 de grade fata de extrema prezentata de mine :)). Trebuie sa ajungem undeva pe la jumatatea drumului :))

      Pupici, ma bucur cand imi scrii!

      Delete
    2. Ei bine, da, fiecare cu nevoile lui, dar fiecare trecem prin ele, la un moment dat, intr-un fel sau altul. :-) Psalmul 22 e printre preferatii mei! Si da, neiubirea ne omoara, si pe noi, dar si pe ceilalti! Nu putem trai singuri, dar nici numai pt ceilalti, trebuie gasita calea de mijloc.

      Te imbratisez!

      Delete
  3. Am înțeles acum. Uite, la job chiar nu mi se pare normal acest lucru. La ultimul meu job din București am avut numai colegi (bărbați). Nu făceam munca lor. A fost chiar un colectiv super fain! La penultimul job am fost doar femei. Și una era tare a naibii. Își ținea agenda în față, ridicată pe birou și se prefăcea că muncea. :)) Iar noi făceam și munca ei...

    Înțeleg ce spui, dar mă gândesc că nu are cine să-ți ducă mașina la service nu? Mașină nu am, dar în rest mă transform și eu încet într-o femeie-bărbat. :)) Fac și eu chestii de care nu mă știam în stare și pe care practic nu ar tb. să le fac. De ex să stau cocoțată pe două scaune suprapuse să ajung să repar ceva (am 1.55 m). Înainte astea le făcea el (din proprie inițiativă). Chiar bombăneam într-o zi, nu mai știu ce meșteream prin casă, că asta e muncă de bărbat... Dar n-am de ales, sunt singură cu 2 copii într-o garsonieră. Și o să mă descurc. Sunt convinsă!

    Mai scriu când pot. De citit oricum citesc tot ce scrii. Pupici!

    ReplyDelete
    Replies
    1. La mine la munca sunt cam 80% femei.

      Nu e ok, dar am învățat să nu mai preiau nici eu tot ce nu mă privește. am mai învățat și eu, privind în jur :)).

      Putem face orice, asta e clar...

      Delete

Pericol de electrocutare!

Aș fi vrut să scriu pe blog despre un subiect mai vesel, sau plăcut, dar cum pe mai toate canalele media găsim mult conținut lipsit de subst...