Friday, May 24, 2019

gânduri adunate

"Dacă nu sunt eu însămi pentru mine, cine o să fie pentru mine?(...) pe de altă parte, dacă sunt doar pentru mine, atunci ce folos e de pe urma mea?" Citat din cartea ”Cum să fii fericită în dragoste și căsătorie”.

Ceea ce am scris zilele trecute aici, vine parcă în completarea acestui citat de mai sus. Nimeni nu poate fi în locul nostru, aşa cum nici noi nu putem lua locul altcuiva! Totodată, ceea ce înţeleg din cuvintele de mai sus este faptul că, deşi important să ne "revendicăm" sinele şi propria persoană, nu e suficient să te deţii, dacă nu te oferi, dacă nu oferi acest ceva ce eşti şi ai. Poate din acest motiv nu am putut accepta niciodată pe deplin ideea de singurătate. E adevărat, suntem implicaţi într-o sumă de relaţii, începând cu străinii cu care ne intersectăm pe stradă, până la rude, prieteni, colegi de muncă. Însă în nici o relaţie nu te poţi reflecta pe deplin aşa cum o faci în cea în care te "ciocneşti" des, zilnic, de un altul. Iar din ciocnirea asta vezi, clipă de clipă, ce n-ai rezolvat încă în tine, ce frici te conduc, ce mândrii hrăneşti, de ce fugi, de cine fugi. Ce vreau să zic de fapt e că simt că nu poţi lucra iubirea la un nivel abstract! Nu poţi dobândi iubirea dintr-un concept abstract. Până şi pe Hristos Îl aducem în noi printr-un gest fizic, trupesc, concret, palpabil - Cuminecarea.

Photo by Joachim Riegel on Unsplash

Dar oare ce înseamnă a iubi? E iubirea un verb? E iubirea o emoție? E o întrebare pe care mi-o adresez des, iar cu cu cât trec anii, parcă înclin să cred tot mai mult că iubirea e un verb, pentru că văd cum emoțiile vin și trec, ca o pală de vânt, iar iubirea nu vreau să cred că e ceva ce vine și trece, după toane și altele.

Sfânta Evanghelie după Marcu
30.  "Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta". Aceasta este cea dintâi poruncă.
31. Iar a doua e aceasta: "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi". Mai mare decât acestea nu este altă poruncă.


Mă gândesc la fragmentul citat mai sus. Se spune că Hristos a veni să dea o lege nouă, iar aceasta este cuprinsă în cele două noi porunci de mai sus.

Mă gândesc la aceste trei direcții prezentate în Noul Testament. 1.Să-l iubești pe Dumnezeu din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău și din toată puterea ta. 2.Să iubești pe aproapele tău și 3.ca pe tine însuți (adică să te iubești și pe tine). Am mai scris pe aici ce cred eu despre iubirea de sine și încerc, de fiecare dată când o formulez aici pe blog, s-o delimitez de conceptele de self-love, care ar duce la o îngropare și mai adâncă într-un egoism sufocant. Am câteva pasaje despre iubirea de sine scoase tot din cartea citată la începutul acestor rânduri, sunt niște fragmente lămuritoare și bune de luat în seama și le voi scrie în zilele ce urmează.
Văd direcțiile acestea ca o scară, o scară cu două urcușuri. Să-l iubești pe Dumnezeu, ca să-l poți iubi pe aproapele și să te poți iubi pe tine ar fi una, și vine de Sus în jos, e Harul și darul Domnului. Să te iubești pe tine (ca fiu al lui Dumnezeu, drept creație unică și irepetabilă, ca om cu un drum/destin al lui), să-ți iubești unicitatea, ca să-l poți iubi și pe aproapele în unicitatea și în plusurile și scăderile lui, așa cum ne îngăduim uneori și pe noi, în toate ale noastre și să ai cunoaștere despre cum să-l iubești și pe Dumnezeu, adică să ai un minim ABC cu care să te duci spre Domnul (nu vorbesc aici de măsurile la care poate ajung Sfinții în iubirea lor pentru Domnul, ci vorbesc despre mine, eu care-s încă la coada vacii). De ce văd legimită și urcarea aceasta de jos în Sus spre iubire? Păi mă întreb: dacă pe tine te urăști, pe aproapele îl desconsideri și fugi de el, te poți minți că ai iubire față de Dumnezeu? Câți nu proiectăm imagini hâde și strâmbe asupra Tatălui ceresc? Câți nu suntem blocați în relația cu Dumnezeu de imaginile formate în copilărie despre părinții noștri? Câți se duc cu brațele deschise spre Dumnezeu și strigă: TATĂ, având toată încrederea că acesta este Tatăl?
Numeroase întrebări, la care sper să primesc răspuns, sau poate răspunsurile le-am primit deja prin acest schimb de idei, eu cu mine, vizavi de un citat.
Irina

P.S. Văd aceste gânduri ca pe niște exerciții de căutare și aflare, de întrebat și de primit răspuns... intenționez să le continui, fără prea mari așteptări!

No comments:

Post a Comment

Acum...24.06.2019

Experimentez... ...scrisul pe blog de pe telefon :)). Am laptopul virusat, iar la job e imposibil să te mai concentrezi pe orice din...