Plăcintă cu mere - rețeta Sanda Marin

Când eram mică, mama avea într-un sertar câteva cărticele cu rețete. Una din ele era mai mare și fusese atât de uzată, că nu mai avea coperți, foile erau cam volante, iar patina timpului își pusese amprenta, îngălbenind foile și răsucind colțurile acestora.

Îmi aduc aminte că mă uitam fascinată pe această carte de bucate, pentru că avea niște ilustrații simple, dar de efect, numeroase rețete și chiar unele informații de care nu mai auzise urechile mele de copil, până în acel moment. 

Sanda Marin - Carte de bucate

Mare fiind, am observat că acea carte pe care o tot frunzăream eu în copilărie încă se mai găsește pe piața și e vorba de cartea de bucate scrisă de Sanda Marin. În planurile mele entuziaste de viitor, aș vrea să testez cât mai multe rețete, pentru că, multe dintre ele, sunt mâncărurile pe care le mâncam și eu, în copilărie, în casa părintească.

Cum aveam foarte multe mere, într-o zi, m-am decis să fac plăcinta de mere din aceasta carte.

Rețeta de aluat (aluat de plăcintă):

500 g făină, 3 linguri ulei, 1 linguriță sare, 1 ceașcă apă caldă

Se cere făina pe masa de aluat. Se face loc la mijloc, se pune uleiul, sarea și o ceașcă de apă caldă. Se amestecă mai întâi cu lingura, iar când aluatul începe să se prindă, se frământă cu mâna. Se face un aluat potrivit, mai mult moale, adăugând câte puțină apă caldă, dacă mai trebuie. După ce a fost bine frământat și bătut de masă, se lasă 10 minute la un loc cald, dar nu umed, acoperi cu un șervet tot cald, sau cu o cratiță încălzită. Se întinde apoi o foaie cu vergeaua, se acoperă cu un șervet și se lasă să stea un sfert de oră. Pe masa de bucătărie se pune o față de masă curată, se presară făină, se pune foaia de aluat deasupra și cu multă răbdare se întinde de jur împrejur cu grijă să nu se rupă, până ce marginile aluatului trec de marginea mesei, iar foaia s-a făcut subțire cât o foiță de țigară. Marginea rămasă mai groasă împrejur se rupe, iar restul se lasă să se usuce câteva minute, apoi se dă întrebuințarea dorită.

Rețeta plăcintei cu mere:

1 kg mere, 1 linguriță de unt, 2 lingurițe de zahăr, 1 vârf de linguriță de scorțișoară(facultativ), 2 linguri unt

Se întinde o foaie de plăcintă, care se taie, după ce s-a uscat, în bucăți de mărimea tăvii. Se curăță merele, se taie în felii subțiri și se pun într-o cratiță la foc cu zahăr și puțin unt. Se amestecă din când în când până se înmoaie merele. Se dă deoparte și se adaugă puțină scorțișoară pisată. Se unge tava cu unt. Se pun în tavă 4-5 foi de plăcintă, unse cu unt între ele, se așează merele scurse de zeamă, împrăștiindu-le deopotrivă. Se pun deasupra iarăși câteva foi de plăcintă unse între ele cu unt și se urmează așa până se termină. Se stropește deasupra cu unt. Se dă la cuptor, la foc potrivit. Când este gata, se taie bucăți, se presară cu zahăr pisat, se servește caldă sau rece. În lipsă de timp, se poate face plăcinta cu foi din comerț. La fel se poate face cu vișine, smântână etc.

                                                                                               🍅

Câteva mențiuni personale: la cum scrie în rețetă, pare-se că se folosește mai mult unt decât cele 3 lingurițe, care apar ca fiind necesare. Eu, însă, am vrut s-o fac de post și am folosit un colț de margarină, pe care-l mai aveam în frigider, la călirea merelor. Foaia nu am tăiat-o, ci așa mare, cât masa, am umplut-o cu compoziția și am rulat-o, apoi am pus-o în spirală, într-o tavă rotundă. Foile nu le-am mai uns cu nimic, doar la final am pus deasupra puțin ulei de măsline amestecat cu apă. Tot ceva extra, marca Irina, am pus pe lângă scorțișoară și cardamom :P.

Rezultatul final nu am mai apucat să-l fotografiez, dar a ieșit gustos și voi pune rețeta aceasta în caietul meu cu rețete!