Monday, June 14, 2021

Ce m-a învățat pe mine sărăcia din ultimele 8 luni de viață

 Salutare, dragilor.

Am pus inteționat cuvântul ”sărăcie” în titlul următoarelor rânduri, pentru a capta atenția voastră, dar și pentru că așa resimt viața cu un salariu mic și cu cheltuieli duble decât câștigi.

Reamintesc faptul că în octombrie 2020 demisionam de la un loc de muncă în care câștigam binișor, motiv pentru care m-am întins la multe cheltuieli extra față de cele cu adevărat necesare, ca următorul loc de muncă să-l găsesc abia pe sfârșit de ianuarie 2021. Eram atât de ”disperată” de a munci că am spus ”da” primei oportunități apărute, deci ceva cu un program destul de lung (ture de 12h, 48h de muncă pe săpămână), cu un salariu modest, minimul pe economie.



Vara trecută, când începuse să-mi devină aproape insuportabil mediul și stresul de la fostul loc de muncă, aveam momente, dese, când spuneam că m-aș duce și să spăl vase într-un restaurant, doar să plec de acolo. Se pare că, parțial, universul mi-a ascultat dorința. La momentul respectiv nu știam că 2 lei pe lună nu-mi sunt suficienți.

Cu toate astea, privesc cu încredere spre viitor. Știu că ce trăiesc acum e o experiență, o lecție de viață din care trebuie să învăț ceva, dacă nu mai vreau să o repet. Recunosc că în sufletul meu sunt o fire materialistă. Aș vrea să zic că-s modestă și m-aș mulțumi pentru tot restul vieții să câștig doi lei, dar nu e așa. Îmi place confortul, îmi place să trăiesc normal, îmi plac lucrurile de calitate, îmi plac experiențele de viață ce pot fi cumpărate - o excursie, un curs etc. Îmi place să investesc în mine, îmi place să-mi cumpăr diverse lucruri. Nu am avut niciodată mentalitate de om sărac, nu am avut expresii gen ”banii nu cresc în copac”, nu m-am zgârcit când am vrut să dau banii pe ceva. Cu toate astea, experiența acestor luni cu punga mai strânsă, m-au învățat, până în clipa de față, niște lucruri, pe care nu le știam, de care nu eram conștientă.

  • să nu (mai) cumpăr mâncare mai multă decât pot mânca în 2-3 zile. De asemenea să nu gătesc mai multe feluri de mâncare deodată, din care parțial să arunc ulterior. Să mănânc mult mai simplu decât o făceam și înainte. Să cumpăr în cantități mai mari alimente neperisabile. Să caut dacă e ceva la reducere.
  • soluțiile de curățenie, ”n”, odorizanți de cameră, parfumuri, geluri de duș pot fi 1.reduși la un minimum minimorum fără probleme, 2.unii pot fi eliminați complet, 3.pentru alții există variante mai ieftine, dar care nu-s mereu și musai mai bune (am luat o dată un detergent de vase la 2 lei, care 2 lei a făcut, dar și o soluție de geamuri ieftină, dar foarte bună, deci trebuie testat și găsită varianta cea mai bună)
  • nu mai păstrez haine care o să-mi vină cândva, nu am haine păstrate că-mi aduc aminte de nu știu ce. Păstrez doar rochia pe care mama a purtat-o când s-a căsătorit civil cu tata și încă o rochie făcută de ea. În rest am TOT ce ține de haine, toate sezoanele, lenjeriile de pat, prosoapele și încălțările într-un singur dulap, care are și spații goale. Știu foarte bine ce-mi vine bine, culori, materiale și mă axez pe ele. Nu mai testez stiluri vestimentare. Mă prind bine rochiile feminine, ținutele office, ținutele casual. Am câteva rochii de vară, tricouri și blugi, cămăși, sacouri, fuste și malete pentru sezonul rece. Nu mi-am mai luat haine în acest răstimp și nici nu mai am în plan s-o fac prea curând,
  • nu mai am accesorii tip gablonț. Am păstrat câteva care sunt chiar deosebite, pe restul le-am donat. Am câteva bijuterii din argint pe care le port constant și, pe viitor, când îmi voi reveni cu banii, vreau să iau strict ceva de valoare, din aur, care pot fi dăruite ulterior cuiva din familie, sau valorificate într-un moment de restriște.
  • nu mai cumpăr cărți, decât în momentul când nu voi mai avea ceva necitit în casă. Nu am realizat decât acum CÂTE cărți îmi luam lună de lună...
  • nu mai țin nimic în casă pentru ”cândva”. Nu am pungi, nu am cutii, nu am brizbrizuri, nu am obiecte de decor, nu am veselă pe care să n-o folosesc constant.
  • caut să am ca prioritate no.1 cheltuielile lunare, rate, facturi. Abia după ce achit toate astea, lună de lună, văd cum mă gospodăresc cu mâncarea și neprevăzutele. Cu toate astea, nu am devenit chitră, pentru că, repet, nu am mentalitate de om sărac, din când în când ies și beau o cafea în oraș, sau mă plimb undeva cu frații mei etc.
Later edit:

  • nu intru în magazine tip China Mall, Jumbo, Pepco, decât dacă știu exact că am nevoie de ceva de acolo. Acestea sunt genul de magazine din care cumperi chiar dacă n-ai musai nevoie de ceva în momentul respectiv.
  • de asemenea nu mai intru pe site-uri online de haine, încălțări, librării, sau în magazine de haine, fie ele și second-hand. Compulsia asta de a nu mai cumpăra s-a redus și de la lipsa fondurilor și de la, culmea, eliminarea din viața mea a persoanelor care se legau constant de cum mă îmbrac, că nu-s asortată, că nu am pantofii adecvați la fustă, pantalon, rochie etc. :o). Yep, există astfel de oameni.
  • merg rar în magazine mari tip Carrefour, Auchan, Kaufland. Merg la magazinele mai mici tip Penny, Lidl sau la o piață deschisă din zonă.
  • evit să am sume mari cu mine, pe perioade mai lungi de timp, pentru că uit care-s prioritățile și am senzația că sunt suficienți pentru tot ce e de achitat, plus mărunțișuri pe lângă și nu e așa aproape niciodată. Din această cauză pun imediat pe card eventualele avansuri la salariu, sume primite din te miri ce alte surse, achit ce e la rând de achitat (rate, facturi, etc.) și dacă rămâne ceva, îi pot cheltui în voie.
Cam astea-s concluziile la care am ajuns până în prezent. Voi ce părere aveți despre bani, salariile din Ro, despre a avea și a nu avea bani? Personal cred că ideea de prosperitate la noi e demonizată, ca multe altele. Cine o duce bine, clar e un ticălos care face lucruri necurate, dacă o ducem rău, ne plângem, dar fără să aducem o schimbare în viața noastră. Eu, una, nu mă pot mulțumi cu puțin nici măcar pe planul acesta financiar :o).

Numai bine va doresc! Irina

7 comments:

  1. Ma bucur sa vad ca ai revenit! Îmi plac însemnările tale, te apreciez pt ca ai curajul sa expui din trăirile, intimitățile tale! Interesante constatările, demne de meditat si încercat!
    Toate cele bune! 🙂

    ReplyDelete
  2. ce faine concluzii ai tras!
    Imi pare rau ca fost viatza dura cu tine pt asemenea stari emotionale si intelectuale, dar tot imi plac concluziile tale. Te imbratisez si sunt sigura ca o sa iti gasesti locul tau - mai incolo, mai altfel, diferit si complet impofida firii dar va fi bine.

    P.S. daca am exces de mancare gatita, eu congelez si mananc cand mi-e foame. Am congelat zeama de la supe cand fusese facuta din carne de tzara (si refolosit la pilafuri sau mancarica), zeama de la fripturi cu resturile de carne merge minunat intr-o fasole, fasolea fiarta sau naut fiert dar fara sare portionez si congelez, mancare de varza doar eu mananc acasa si de facut o portie evident ca nu iese asa buna asa ca facui o oala si congelai cateva caserole de la inghetzata si avui cateva sapt cate o vineri la pachet, etc.

    ReplyDelete
  3. Mda,nici nu ne dam seama de cate cheltuieli aiurea ne putem lipsi , pana cand nu suntem nevoiti s-o facem ! Din diverse motive:primul ar fi acela ca nu mai avem bani si trebuie neaparat sa ne restrange.Al doilea ar fi ca ,la un moment dat ne dam seama de inutilitatea lucrurilor materiale adunate de-a lungul anilor prin casele noastre si care,la un moment dat ne dau senzatia de sufocare , de prea plin.Eu am experimentat in special cea de-a doua situatie. Atunci m-am gandit cate as fi putut face cu banii aceia irositi si m-am suparat pe mine insami.Asta nu inseamna ca nu cumpar in continuare inutilitati, dar reusesc sa-mi mai "dau peste mana " din cand in cand.E un exercitiu bun si daca am reusi mai des sa inlaturam straturile astea de spoiala pe care societatea ni le impune/ofera, ne-am da seama ca de fapt avem nevoie cu adevarat ,de foarte putine lucruri materiale.O casa pare mai mare (chiar daca e mica) daca nu-i ticsita cu tot soiul de inutilitati, se poate face curat mai usor,se respira mai in voie ! Asadar cred ca e un inceput bun pt tine ,pe care nu trebuie sa-l iei neaparat ca si o consecinta a scaderii veniturilor ! Investeste mai mult in tine,ai o varsta cand poti face orice ! Viata e scurta si trece repede,iar daca nu avem grija vom ajunge la batranete inconjurati de "bulendrele" din tinerete de care n-am avut puterea sa ne descotorosim la timp.Cu simpatie, Cristina.

    ReplyDelete
  4. "Recunosc că în sufletul meu sunt o fire materialistă. Aș vrea să zic că-s modestă și m-aș mulțumi pentru tot restul vieții să câștig doi lei, dar nu e așa. Îmi place confortul, îmi place să trăiesc normal, îmi plac lucrurile de calitate, îmi plac experiențele de viață ce pot fi cumpărate - o excursie, un curs etc. Îmi place să investesc în mine, îmi place să-mi cumpăr diverse lucruri."
    M-am regăsit în aceste rânduri. :) Și mie-mi place confortul. Și cred că de aceea îmi displace atât de mult acest oraș, pentru că nu-mi permit confortul pe care-l aveam în București... De excursii nu am bani, de cursuri aș avea dacă nu i-aș da pe parfumuri (marele meu viciu :d) și pe cărți.

    Cu mâncarea la fel procedez și eu. De ani de zile. Însă de obicei cumpăr cam pt. o săpt. Doar cât se mănâncă, nu arunc nimic.
    Soluții de curățenie n-am. Folosesc detergent de vase/haine/lămâie/oțet.
    Bijuterii nu am.
    Nu țin diverse obiecte care nu ne folosesc în casă...
    Prioritate au facturile...
    Referitor la haine, am foarte puține. Că-s minimalistă. Însă recunosc că-mi plac hainele frumoase, de calitate... Aș vrea să am mai multe...
    Cărți... am făcut 3 comenzi anul acesta. Însă le-am și citit. Doar 2-3 mai am necitite. Mi-aș cumpăra mai multe, dar nu-mi place să le car după mine prin diverse locuințe. Prefer strictul necesar și atât.

    ReplyDelete
  5. *Să speli vase după alții e aiurea și cam scârbos. Sau poate sunt eu prea sensibilă... Am lucrat în două restaurante (italian și turcesc) ca ajutor de bucătar și ca bucătar. În București, în urmă cu mulți ani. La cel de ajutor bucătar trebuia să spăl și vasele. De multe ori primeam farfuriile cu fire de păr de-ale clienților, iar mănuși de menaj nu mi-a dat nimeni. Mi-era efectiv greață.

    ReplyDelete
  6. Nu am castigat niciodata bine, desi am muncit si m-am implicat peste masura... Desigur că imi doresc sa se schimbe situatia aceasta!

    ReplyDelete
  7. Azi am fost și eu în Mall (dupa un secol) și m-am simțit materialista rău. Mi-ar fi plăcut sa am bani sa îmi schimb toată garderoba și sa înlocuiesc gablonturile cu ceva bijuterii adevărate. Mi-am luat o camasa și m-am simțit destul de vinovata întrucât n-aș fi avut nevoie de ea. HMMMMM...

    ReplyDelete

Pericol de electrocutare!

Aș fi vrut să scriu pe blog despre un subiect mai vesel, sau plăcut, dar cum pe mai toate canalele media găsim mult conținut lipsit de subst...