Sunday, October 9, 2016

10 căi prin care poţi deveni un om mai bun - 1

Dacă ar fi după mine, aş zice că există o singură cale prin care putem deveni mai buni: să deschidem un pic Biblia la Noul Testament şi să căutăm acolo printre rânduri ce înseamnă a fi bun. Dar cum acesta poate fi un cuvânt greu pentru mulţi, poate nici eu n-am ajuns să înţeleg din prima ce înseamnă să fii OM, am pus mai jos cap la cap câteva idei. Am să mă raportez mereu la cuvântul Scripturii pentru că acesta e adevărul meu, după el mă ghidez în viaţa mea.

1. Practică mulţumirea

Priveşte jumătatea plină a paharului. Mulţumirea atrage optimismul în gândire şi alte lucruri bune în viaţa ta. Încearcă, fă un jurnal al mulţumirii timp de o lună şi vezi ce se întâmplă după această perioadă cu tine. Eu am încercat aici.

Dumnezeu ne vrea mulţumitori. Nu zic că uneori e foarte greu, uneori circumstanţele vieţii sunt cumplite, dar chiar şi aşa putem găsi motive de mulţumire.

Scriptura spune: "De aceea, ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceţi." 1 Corinteni 10-31

Deci şi dacă mâncăm şi dacă bem şi dacă ne bucurăm şi dacă iubim şi dacă suntem trişti, să mulţumim Creatorului.

Din experienţa mea pot spune că ceea ce se întâmplă la nivel fizic e o rescriere a creierului, cel puţin aşa o simt eu. Dintr-o fatalistă, am devenit o persoană care găseşte, caută o oportunitate în orice piedică.

2. Scapă de scuze

Renunţă de dragul tău şi al celorlalţi la scuze şi la îndreptăţirile de sine. Doar când renunţi la zidul de scuze cu care te-ai înconjurat îţi poţi face treaba într-un mod profund, totodată îţi dai şansa să te maturizezi. Renunţă la "eu nu pot, nu ştiu, nu e de mine, eu nu am, eu nu... etc.", scapă şi de "dacă aveam, dacă ştiam, dacă mă năşteam în altă familie, altă ţară", ba scapă şi de nevoia de a da vina pe alţii, de a fugi de responsabilitate, de a nu-ţi asuma greşelile.

3. Practică acceptarea

Nu-ţi mai cheltui energia luptând sau opunându-te lucrurilor pe care nu le poţi schimba. În loc de asta, fă tot posibilul să schimbi lucrurile ce pot fi schimbate, lucruri care îţi stau în putere: gândurile tale, comportamentul tău, limitările tale.

Dacă Dumnezeu nu ţi-a comunicat clar într-o viziune că misiunea vieţii tale e să salvezi un prieten, un partener, un părinte, că viaţa ta trebuie să se învârtă în jurul existenţei altcuiva, vezi-ţi de drum. Şi n-am glumit decât în prima parte a acestei propoziţii.

Acceptă lucrurile, situaţiile de viaţă şi persoanele din viaţa ta aşa cum vin. Fă ceea ce poţi mai bine şi mai bun în acel moment, iar când circumstanţele respective nu-ţi vor mai fi de folos, ele se vor restructura de la sine. Vindecă-te cu toată puterea de mitul salvatorului, ca să-ţi poţi trăi bucata ta de viaţă şi rolul care ţi-a fost dat de la naştere pe acest pământ.

Nu te mai gândi că eşti la jobul care nu trebuie, în cartierul care nu trebuie, că eşti prea tânăr sau prea bătrân. Fii, acceptă, mergi mai departe.

4. Iartă şi renunţă la resentimente

Fă acest lucru pentru binele tău, iartă ca să te poti desprinde de la experienţele neplăcute din trecut. Deşi poate aici nici eu nu sunt AS aici, mă străduiesc mereu să curăţ acest subsol al amintirilor dureroase din viaţa mea. Ce am învăţat eu:

- să nu mai identific păcatul/răul comis cu persoana. Răul trebuie înfierat, persoana iubită, eliberată prin iertare.
- să nu zic: eu niciodată nu voi face asta. Poţi în secunda doi să faci acel rău suferit de tine.
- să găsesc circumstanţe atenuante. Am stat şi am analizat viaţa şi copilăria celor care m-au rănit şi inima mea s-a umplut de compasiune şi am primit un fir de ajutor în a ierta şi uita.
- când e foarte greu să iert, mă gândesc la acel cineva copil fiind, un copil abuzat şi rănit care asta a învăţat şi el de mai departe să facă aşa.
- folosesc o rugăciune primită de la duhovnic: "Doamne, ai milă de X, dar ai milă şi de mine că şi eu mult rău am făcut altora..."
- de ce să iertăm? Psihogenealogia spune că nu poţi trăi experienţe noi, că viaţa poate trece pe lângă tine dacă nu ai iertat/rezolvat acel conflict trecut.
- pentru că nu ştiu alte căi mai eficiente, recomand Seminarul Iertării al Maicii Siluana.


5. Fii autentic

Fii autentic şi real. Ai curajul şi încrederea să fii tu însuţi. Nu-ţi spune nici măcar ţie lucruri care nu sunt adevărate despre tine.

În ceea ce mă priveşte, a fi autentică ştiu că a atras multe critici la adresa persoanei mele. Poate pe alocuri par superficială, ancorată prea în cele materiale, rătăcită de la Adevăr. Însă vreau să mă arăt lumii aşa cum mă arăt în faţa lui Dumnezeu. Dacă El mă ştie cap-coadă, mă ştie până în străfundurile fiinţei mele, de ce aş lăsa în exterior alte păreri ca: falsa evlavie, cucernicie, cuminţenie şi multe alte măşti pe care le pot folosi la un moment dat? Lucrurile în care cred, lucrurile pe care le spun le şi gândesc, lucrurile pe care le fac coincid cu gândurile şi vorbele mele şi n-am de ce să-mi fie ruşine. Mă simt... liberă!

Va urma...

14 comments:

  1. Mie imi este rusine de multe din gandurile mele, pornirile mele, uneori de vorbele mele si manifestarile mele si nu, nu ma simt deloc libera daca injur cand imi vine sa injur, de ex... Ca sa fiu eu insami mai intai trebuie sa aflu cine sunt eu, demers anevoios si indelungat. Nu cred ca e bine sa fim cum suntem inainte de a ne curati de multe din patimile noastre, dupa cum nu cred ca as putea sa spun in fata lumii ce spun in fata duhovnicului ( deci in fata lui Dumnezeu da, ma arat cum sunt, in fata lumii ar fi o greseala, de asta spovedania nu se face in fata lumii...) Un sfant (nu mai stiu acum care, imi cer iertare) spunea ca uneori la virtute se ajunge prin falsa virute. Poate ca nu sunt evlavioasa, imi dau seama de asta si imi pare rau, mimez insa evlavia ca o straduinta de a o dobandi si cu darul lui Dumnezeu o si dobandesc ...
    Depinde pentru cine vrei sa devii mai bun. Pentru lume, sau pentru Domnul? Daca pentru Domnul, iti recomand Filocalia, acolo inveti cum sa devii mai bun pentru Domnul, dar cand pornesti pe drumul asta asteapta-te la necazuri, nu la viata fericita. Altfel, daca vrei sa devii mai buna pentru lume, desigur, poti pune in practica orice inseamna bun in sens lumesc.

    ReplyDelete
  2. Nu am ca tel sa devin sfanta. E o mandrie sa crezi ca poti face asta. Bun insa poti fi dupa putere. Si a fi tu insuti nu inseamna a fi si prost crescut. Eu nu injur si mi se pare o proasta crestere injuratul. Vorbeam despre a fi tu insuti cu cele ale tale, a nu fi prefacut. Asta cu mimatul pt.a ajunge la un rezultat...la mine nu are efect decat autenticitatea si vulnerabilitatea de a fi asa cum esti acum. Mizez pe discernamant.

    ReplyDelete
  3. Cum spuneam si pe final: lucrurile pe care le spun sunt si cele pe care le gandesc si viceversa. Faptul ca nu spui in gura mare intr o sedinta cele pe care le spui la spovedanie tine de discernamant, nici nu e cazul sa comparam lucrurile astea. Sfaturile mele sunt ale unui om simplu, fara pretentii de sfintenie sau pretentii de vorbe care doar rasuna. Nu citesc Filocalia si nici Vietile Sfintilor. Am ca ascultare sa-mi vad de lungul nasului si sa fiu normala.

    ReplyDelete
  4. Unele persoane sunt greu de iertat!

    ReplyDelete
  5. Nu stiu unde am vorbit de sfintenie, esti sigura ca ai citit ce am scris asa cum am scris? Tu ai aici un blog public, de ce te superi daca cineva comenteaza cum crede el de cuviinta, dupa ce iti citeste cu atentie si interes articolele? Ti am scris de buna credinta, nu agresiv, nu jignitor, ce anume te a suparat? Din ce ai scris acum as putea intelege ca sunt prost crescuta si n am discernamant , esti sigura?! Totusi nu te am jignit deloc, tu de ce ma jignesti?...Ti am recomandat sa citesti Filocalia fiindca este o carte frumoasa despre care se face vorbire de multe ori in predici si fiindca acolo se scrie despre ce avem de facut practic, nu este teorie. Vietile sfintilor se recomanda de toti duhovnicii tuturor celor ce se spovedesc regulat, din cate stiu, dar n am scris nimic de asta. Iar mandrie.... este sa nu primesti nimic din ce nu ti convine, nu sa tinzi catre sfintenie, asta e indemnul Domnului din Sf Scriptura....In fine, cum crezi....

    ReplyDelete
    Replies
    1. M-ai inteles gresit, Maria. Dar cred ca ai inteles gresit si cele scrise in postare si asta reiese din primul tau comentariu. Ai scris ca si cum e rau sa iti doresti sa fii bun, daca nu o faci pentru Dumnezeu. In viziunea mea ele sunt strans legate - bunatatea si Dumnezeu. Eu aici am vorbit de bunatate ca bunatate, nu ca virtute, pentru ca sunt multi din cei care-mi citesc blogul si nu au treaba cu Biserica. A fi bun e un prim pas in imbunatatirea de sine. Nu ai scris de sfintenie, dar daca spui ca bunatatea are sens doar daca e pentru Dumnezeu, asta s-ar deduce. Nu mi-as permite sa jignesc pe cineva, imi pare rau ca asta ai inteles.

      Delete
    2. Am recitit si comentariile mele. Ce am scris acolo nu te viza nici o secunda. Aia cu lungul nasului era pentru mine, iar aia cu injuratul ca proasta crestere, era un exemplu despre faptul ca nu cred ca a fi tu insuti inseamna sa scoti ce ai mai urat in tine, ci ca trebuie sa fie niste bariere in manifestare, vorbire. Era un exemplu extrem pentru a arata ce nu e ok a face in categoria "a fi tu insuti".

      Delete
  6. Depinde cum definesti normalul Irina. Isus Hristos e nomalul, normalitatea. Asta e normalul de la care plecam. Si nu e de la mine ce zic ci de la parintele meu. Care mai zice si ca scopul nostru al vietii noastre e sa dobandim duhul sfant, sa definim sfinti.

    ReplyDelete
  7. Multumesc, multumesc, multumesc! M-am gandit si eu la seminarul Maicii Siluana, dar daca as avea si timp... mai e mult pana departe, ce sa mai!

    ReplyDelete
  8. Mie mi-a placut mult cum ai formulat postarea. Ai scris f frumos si adevărat. Comentariul anterior a fost legat de unul din comentarii.

    ReplyDelete
  9. Nu i bai, Irina, nu ti face probleme, doar mi a parut rau, iti multumesc pentru ce ai scris azi!

    ReplyDelete
  10. Cand doririle tale tind catre Dumnezeu e greu sa nu vorbesti despre El... e greu sa faci inima sa taca. Si de ce-ai face-o...scrie cum simti Irina. Nu te cenzura.

    ReplyDelete
  11. Daca nu-i poti iubi pe ceilalti ..ca pe fratii tai...macar ACCEPTA=I !....pentru ca si Dumnezeu ii accepta asa cum sunt....

    ReplyDelete
  12. Dumnezeu nu ne cere sa fim de 2...7...10 ori mai buni...DUMNEZEU NE CERE ACCEPTARE SI IUBIRE....

    ReplyDelete