Friday, February 26, 2016

De ce am renunțat la dieta keto?


În ultima vreme am suferit o serie de înfrângeri. Multe lucruri care mă entuziasmau, sau situații în care aveam pace au luat o altă turnură. Aș fi vrut să scriu despre toate aceste lucruri, dar, pentru că am mai scris aici pe blog despre alimentație ca mod de a te simți bine și a avea un tonus bun, am să mă axez doar pe acest subiect în această postare.

Am avut un elan deosebit și un entuziasm aparte pentru modul acesta de alimentație cu dieta ketogenică. O mare parte din alimentele din keto sunt și alimente care îmi plac. Însă, pentru că m-am informat superificial, eu consumam și lapte și pâine, chiar dacă în cantități mici. Noroc cu Luiza care mi-a atras atenția că nu fac bine. Primul gând care mi-a venit în minte după atenționarea ei a fost dacă chiar fac bine ce fac, dacă nu am dat niște directive greșite aici pe blog și, mai rău decât orice, voi inspira lumea să mă urmeze în ceva ce nu e ok...

Apoi am răcit destul de zdravăn și nu-mi doream decât să mănânc ceva foarte dulce, ceea ce am și făcut, ca apoi să mă simt tare demoralizată că m-am abătut așa ușor de la traseu...

Ca apoi să-mi observ niște puncte noi de grăsime pe față. Ca și mai apoi să-mi amintesc că eu am niște lipoame de grăsime la rădăcina unor fire de păr și să mă întreb dacă nu cumva îmi fac rău cu alimentele astea grase din dietă. Teama mea s-a dovedit a fi întemeiată, pentru că, discutând cu o doamnă doctor specializată pe fitoterapie, cu care mă sfătuiesc destul de des, mi-a zis că e posibil să am o proastă metabolizare a grăsimilor din corp și aceste lipoame să fie un rezultat (un răspuns care m-a liniștit mai mult decât toate explicațiile primite de la ”n” dermatologi care mi-au zis că e ceva genetic și că singura soluție e să le operez când se fac mai mari...hai mersi!).

Mai pe scurt: am renunțat la acest mod de alimentație. Deși vă zic sincer că mă anima foarte tare ideea de a avea mai multă poftă de viață/energie ca urmare a modului de hrănire, trebuie să fiu rațională și să aleg ceea ce e bine pentru mine per total. Revnind la modul meu clasic de a mânca, am devenit aproape paranoică cu numărul de kilograme. Mă simt dintr-o dată super pufoasă în extindere, ca să vorbesc metaforic așa. Ba mai mult, nu am mai ajuns deloc la sală, mi-e greu să car după mine echipamentul când alerg după doua autobuze ca să ajung la muncă... (am avut mașina stricată, apoi am împrumutat-o părinților pentru o vreme).

Renunțând la grija pentru mâncare și mișcare mi s-au cam zguduit și celelalte paliere ale vieții. Mi-am amintit că nu numai că-s grasă, dar mai sunt și săracă și singură. Nu numai că-s săracă și singură, dar mai sunt și leneșă. Nu numai că-s leneșă, dar am dezamăgit pe mulți cu abandonarea unor proiecte. Nu numai că am dezamăgit pe mulți, dar și că timpul trece pe lângă mine fara sens și cu viteză maximă. Nu numai că trece timpul, dar și viața se bulucește peste mine și toți vor câte o bucățică din mine. Și lista poate continua, dar cred că v-am sterpezit privirea cu miorlăiala mea :).

Mi-am dat seama că trebuie să repun pe prim plan lucrurile care mă ajută să funcționez: alimentație sănătoasă cu puține derapaje culinare (adică mâncat în oraș chestii cu calorii multe), mișcare, odihnă, rugăciune.

Deci... pe cai, din nou!

16 comments:

  1. mie modul de viata mediteraneean imi pare cel mai bun! imi face cel mai bine!

    ReplyDelete
  2. Capul sus, Irina. Ai incredere ca totul se va rezolva. Cu slabitul incepe usor. Vezi ce-ti prieste, mănâncă porții mai mici si mergi mai mult pe jos. Si ai incredere in tine. Cu răbdare se rezolva totul. O zi frumoasa . Ionela

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nu mi-am pierdut speranta! O sa abordez problema cu strategia pasilor mici. Multumesc de gand! Weekend placut, Ionela!

      Delete
  3. Mie dieta aceasta mi se pare mai degrabă una a exceselor. Nu știu, sincer, cum poate cineva să slăbească mâncând aproape zilnic ouă, carne, brânză, lapte. Nu mă înțelege greșit, eu sunt pro grăsimi sănătoase, dar parcă nu atât de multe. Cred că e mai degrabă o chestie de gusturi, eu de ex. nu pot să mănânc ouă dimineața (mi-e somn și mă moleșesc), laptele nu mi-a plăcut niciodată așa chior..., însă lactate cumpăr doar grase (cele degresate au amidon, zahăr adăugat, să le facă mai gustoase...).

    Cred că fiecare dietă are minusuri. Ai încercat un consult la endocrinologie? Poate ai niște dereglări hormonale (de aici kg în plus). Zic și eu, cred că e mai ok un sfat avizat decât o astfel de alimentație. Dar nu mă asculta pe mine. :) Procedează cum consideri că e bine.

    Hai, moralul sus și multe verdețuri! Că vine primăvara. :) Weekend frumos!

    *Viața de cuplu are dezavantajele ei...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Da, abia astept cura cu salate si verdeturi :). Sa stii ca nu-s asa rotofeie, dar mi-e teama de kg in plus ca de ciuma. Sunt inalta si pentru cei din exterior par echilibrata fizic, dar mie imi place sa ma auto-flagelez! :))

      Stiu ca-s neajunsuri si in viata de cuplu, partea buna e ca nu ma mai supara asa tare statutul meu :), nu mai privesc in curtea nimanui, ci in a mea, ca are si ea bucuriile ei.

      Delete
  4. bine ca ti ai dat seama ca nu e buna pt tine! e lucru mare sa poti sa te opresti din ceva! sunt sigura ca o sa reusesti sa slabesti fara sa ti pui in pericol sanatatea! cu drag, Ioana

    ReplyDelete
    Replies
    1. Multumesc de gand, Ioana! Cum va e pe acolo prin strainatate? Te pup!

      Delete
  5. Postul la vremea lui si in rest echilibru eu cred ca e cheia! Si bineinteles:Cad si ma ridic! Viata nu e numai drum lin si din orice infrangere vedem la un moment dat invatatura!

    Sunt alaturi de tine si sunt sigura ca vei fi bine, pt ca esti perseverenta!

    Imbratisari!

    ReplyDelete
  6. Grasa? Saraca? Singura? Lenesa? Haha! Pai eu vin cu atata drag aici de cativa ani cititnd ce scrie o fata frumoasa, desteapta, curajoasa, sensibila si atat de bogata sufleteste cum putine persoane cunosc dintre cei din jurul meu! Si crede-ma ca-s batrana (ma alint) si grasa (de-adevaratelea, nu ma alint :))) si stiu ce spun. Draga mea, sunt perioade in viata cand singuratatea e un mare dar. Exact in perioadele astea inveti despre tine si despre lume ceea ce ai nevoie sa stii pentru mai tarziu. Ai sa vezi ca in alte etape ale vietii tale te vei raporta mereu la perioada de acum. Dar desigur, trebuie sa treaca ca sa iti dai seama de cat bine ti-a facut singuratatea, asa greu de dus cum pare acum. Nimic nu e intamplator si fara de folos. Cat despre diete...neimportant, vin si trec...ce iti face bine acum, luna viitoare nu mai e valabil. Te imbratisez!

    ReplyDelete
  7. Dragă Irina! Nu te mai autosabota! Când abandonăm unele proiecte, nu inseamna ca suntem slabi, leneşi, neisprăviţi. Inseamna doar ca avem nevoie de o pauză (ne permitem sa facem asta, pentru ca este normal), timp în care adunăm puteri pentru a munci la proiecte noi şi potrivite nouă. Viaţa nu este o apa stătătoare, ci un râu curgător. Eu deja nu mă mai lupt cu mine când fac schimbări. Schimbările sunt necesare şi de multe ori văd că sunt benefice. De ce să-mi dau în cap, în loc să mă bucur? Am atâtea de învăţat din asta.

    ReplyDelete
  8. Roaga-te si lasa-te in voia lui Dumnezeu! Stie El ce e mai bine pentru noi!
    Hai ca toti dam sfaturi... :) dar cand suntem in situatie, parca nu vedem nici o portita salvatoare.
    Imbratisari!

    ReplyDelete
  9. in primul rand insanatosire grabnica!
    In al 2lea rand dieta keto nu e pentru oricine. O consider potrivita pt cine mananca de fel portii mici, asa ca mesele se recomanda sa fie satioase. Nu pt mine :))) care imi place sa mananc :)) dar sunt multe lucruri din care ma inspir. Ma bucur ca ai incercat, e un experiment, nu ai de unde sa stii daca nu experimentezi!!! bucura-te de experienta si de invatamintele din ea!!
    Despre puncte de grasime si lipoame, ca o remarca -sotul face cand... consuma uleiuri si prajit. Am rarit uleiul si ascuns tigaia si ghici ce - s-au diminuat si disparut unele!!

    Apoi mi se pare ca ce iti lipseste e putina recunostinta (sau mai multa, haha). Am ramas la replica "grasa, singura, saraca, lenesa". Duamni feri si pazesti ca tu nu esti nici grasa! nici singura, nici saraca, si nicintr-un caz lenesa! Ai multe de la viata, doar aduna-le si apreciaza-le!. O idee faina vazuta : un jurnal al recunostintei, Simplitaly are unul foarte fain ce m-a inspirat, e nevoie de efort dar in 1-2 luni reinvatai sa fac zilnic un moment al recunostintei zile. De ex. ia zi-ne ce IMC ai? Si despre saracie: ai mancat? ai reusit sa ai casa? Exact, avem atatea lucruri de la Dumnezeu si uitam sa ne bucuram... (am vorbit un minim cu 2 doamne din Sierra Leone si mi-e rusine sa mai zic despre saracie!!! )
    Si ca tot sunt romanca, nu ma pot abtine sa nu dau sfaturi din experienta proprie. Cateva idei ce m-au ajutat la tinut greutatea sub control: gimnastica dimineata, mers pe jos, micsorat portiile, sarit desertul (doar in weekend), renuntat la cumparat mancare preparata (iau de la piata o data pe sapt. legume, fructe, lactate, oua, carne). Apoi daca nu mi-e foame, nu mananc: sar peste masa. Apoi uite ca incepe postul, sar peste cine, mai am vineri cu post negru (aproximativ negru, beau doar apa, si incerc sa nu vorbesc, doar sa imi spun rugaciunile).

    ReplyDelete
    Replies
    1. Buna Cleo! Multumesc de mesaj si de ganduri!

      Sa stii ca mananc fff rar prajit si nu-mi plac lucrurile grase, cu mult ulei, cu grasime etc.

      Am tinut si eu un jurnal al recunostintei, a fost chiar aici pe blog, tot zic sa-l reiau...

      La mine problema e ca am o voce interioara care-mi masoara neajunsurile, ca privind realist asa problemele mele sunt infime si am mai multe plusuri decat minusuri pe multe planuri...

      Invat optimismul, acceptarea si recunostinta... Cu pasi mici, dar siguri!

      Post usor sa ai!

      Delete

Pericol de electrocutare!

Aș fi vrut să scriu pe blog despre un subiect mai vesel, sau plăcut, dar cum pe mai toate canalele media găsim mult conținut lipsit de subst...