Wednesday, August 31, 2016

Detox outside&inside: în reviste

Nu cumpăr reviste, cumpăram cândva şi le-am tot împărţit şi aruncat în timp, însă tot am rămas cu câteva numere din Deco, o revistă foarte faină de decoraţiuni interioare dar din care n-am lucrat nimic (despre care scriam aici şi care între timp au ajuns la Didi). Am păstrat nişte Marie Claire Idees franţuzeşti pe care dădeam o căruţă de bani acum mulţi ani. Acum pinterestul e şi pe post de revistă, pe lângă celelalte roluri pe care le deţine , deci nu mai cumpăr nimic, e clar!

DAR! Detox-ul ăsta outside a fost agresiv şi eficient. Am intrat puternic în bibliotecă şi am făcut un raid "am folosit/o voi folosi cândva?". Ce a primit ca răspuns un NU, a fost pus la teancul de dat. Am dat sfoară în ţară că le dau pe pagina de FB a blogului şi deja câteva sunt în pachet şi vor pleca tot spre Didi la Cluj.

Însă a rămas şi îşi caută un stăpân destoinic care să le studieze din scoarţă în scoarţă şi să pună mâna să lucreze destoinic proiectele:

                                                   Accesorii croşetate - în franceză - 3 lei


Customisation facile - mici proiecte care dau o altă faţă unor obiecte de zi cu zi - tot în franceză, tot 3 lei


Bijou en nacre, perles et butons - eu una ador bijuteriile din nasturi de sidef, dar n-am apucat să fac nimic de aici... E tot în franceză, 10 lei


Trei numere mai vechi din revista Lucru de mână şi una din Tricotaje - 3 lei fiecare

   

Point de croix - o carte cu mici proiecte în punct de cruciuliţă - tot în franceză, 10 lei


Diana - revistă de croitorie cu tipare - tot în franceză (nu mă întrebaţi ce e cu atâta franceză!), 10 lei


Burda - un număr mai vechi în germană, 3 lei


Classic stitches - o revistă cu modele de brodat şi cusut şi nu numai. Este în engleză şi am dat o căruţă de bani pe ea la vremea ei. Am folosit-o? Nope. Preţ 15 lei


Detox Plan - reţete sucuri pentru purificare şi întinerire, 5 lei




La cuisine vegetarienne, again franceză (ce e în neregulă cu mine??? nici nu ştiu franceză atât de bine! :)), 3 lei


Pentru grădinari:

Enciclopedia florilor, 5 lei


How to garden, 10 lei


The garden handbook, 15 lei



Pot oferi detalii privind orice carte, revistă, la achiziţii mai mari fac discount, iar la orice achiziţie trimit şi ceva cadou :). Dacă plata se face în avans în cont, taxa de expediţie este de 3 lei, dacă se plăteşte la ridicarea coletului, taxa va fi de 12 lei.

Succes!

Tuesday, August 30, 2016

Abundenţă la 31 de lei

Am început să ador pieţele de fructe şi legume. Zilele acestea am luat cu doar 31 de lei o grămadă de legume: ceapă roşie, morcovi, ardei gras, ardei capia, morcovi, roşii, dovlecel, vinete, porumb de fiert.

Vinetele le-am copt, la fel şi ardeii. Pentru că eu am bucătăria open space şi orice urmă de fum de la aragaz înseamnă să-mi afum toată casa, apelez mereu la cuptor. Acolo coc şi vinetele şi ardeii de obicei, le pun într-o tavă şi îi întorc când şi când.

Roşiile le-am mâncat salată, cu o parte din legume şi cu nişte fasole păstăi pe care o aveam în frigider am făcut o ciorbiţă de legume de vară (fierb legumele pe rând – ceapă, rădăcinoase, roşii, cartofi, dovlecel, nu pun ulei la final, însă acresc zeama asta cu borş). Verdeaţă am pus dintr-o glastră de pe terasă unde mi-a răsărit un fir de pătrunjel şi mărar. La fiert am pus şi două linguri dintr-un borcan de zarzavat primit anul trecut de la o prietenă.

Am păstrat un dovlecel să fac paste cu dovlecei.

Am varză pentru salată şi o salată iceberg, îmi place textura. Am păstrat şi o jumătate de ţelină tot pentru o viitoare salată. Am tot ros ca şoarecele la porumbul fiert. Am banane, dar am ras şi două felii de pâine cu gem de căpşuni făcut de ai mei, asta pentru că încerc să nu mai cumpăr dulciuri.

Azi am vrut să iau fructe, dar am zis să termin bananele şi cele două grepfruituri pe care le mai am. Mi-e tare ciudă să arunc mâncarea pentru că s-a stricat în frigider...


Pentru că mereu apuc să cumpăr mai multe legume decât pot consuma până se strică, eu când le toc sau le dau pe răzătoare pentru ce gătesc atunci, toc/rad tot, amestec legumele şi le pun în punguţe la congelator pentru viitoare ciorbiţe ultra-rapide la care doar adaug o ceapă curăţată pe loc şi cartofi, sau ce mai am atunci proaspăt în casă.

Ceea ce nu-mi lipseşte niciodată din casa: fructe şi legume de sezon în principiu, cantităţi mici, paste Barilla, suc de roşii (luam roşii tocate în suc la cutie, dar am înţeles că roşia fiind acidă-corozivă dizolvă efectiv cutia de metal şi nu prea e sănătos aşa), brânză, ouă, măsline, fasole fiartă sau năut fiert pentru salate la cutie, mai consum peşte şi mai iau când şi când alte alimente pe care vreau să le mănânc atunci, printre ele se pot găsi şi multe prostioare. Gătesc în catităţi mici şi gândesc totul în avans când e vorba de mâncare, ca să nu risipesc nici timp şi nici alimente. Mai nou beau ceai zilnic, două căni pe zi, dar am plante pentru ceaiuri pentru cel puţin încă un an...

Din lucrurile healthy aş mânca dimineaţa, prânz şi seară: rucola, grepfruit, varză murată, borş de peşte şi borş de pasăre de ţară, măsline naturale. Nu ştiu exact ce e la mijloc, dar când mănânc chestiile astea am o satisfacţie fantastică, ca şi cum dau ceva ultra preţios corpului :).

Cam atât despre mâncare :).

Monday, August 22, 2016

Artă murală, pictură laică și bijuterii minunate - artista plastică Popa Camelia

Seria postărilor privind antreprenoriatul continuă. De data aceasta cu pictorița Camelia Popa pe care am cunoscut-o tot în online :). Multă vreme i-am admirat creațiile, iar acum sunt fan declarat al bijuteriilor lucrate de Camelia, după ce am achiziționat un colier și două perechi de cercei și am constatat că nu doar pune cap la cap pietre semiprețioase, ci creează povești prin culoare și formă!





Nu vă uitați prea mult la acest set, e al meu... :D




Nu vă uitați prea mult nici la ei, sunt ai mei!





Cum a început povestea artistei plastice Camelia Popa?

Am început să pictez de foarte mică. De pe la 2 -3 ani, măzgăleam pereţii prin casă. Am urmat Şcoala de Arte frumoase din Galaţi, apoi liceul ''Dimitrie Cuclin'' secţia grafică. Am continuat cu Academia de Arte - Bucureşti - secţia Artă Monumentală şi Design. După absolvire am plecat în Italia, cu soţul meu, unde am executat o serie de fresce bizantine în spaţiu catolic. Am lucrat şi în alte ţări icoane, în mod special şi fresce. Apoi în 2010 ne-am întors în ţară. Fiind însărcinată cu al 2-lea băieţel, am hotărât să rămân acasă iar soţul să lucreze mai departe pe schelă.  



De ce pictură şi bijuterie? Ai opta şi pentru alte ramuri ale artei şi dacă da, pentru care anume?


Aşa a luat viaţă un nou drum, al picturii de şevalet şi în paralel - bijuteria - ca modalitate de exprimare plastică şi compoziţională. Diversitatea pietrelor prin formă şi culoare m-au provocat a găsi un limbaj nou.

Ce te inspiră în procesul tău de lucru?

Aceste pietre naturale mă ajută să găsesc noi nuanţe, culori şi forme pentru realizarea unor compoziţii iconografice şi de şevalet.Deci ma inspira!!!  si nu numai.  Natura ma inspira profund,deconectandu-ma si aduce echilibru sufletesc.



Ce program de lucru ai/cum lucrezi? (Ore preferate, locație, atmosferă, trucuri care te inspiră să lucrezi mai cu sârg)

 Din cauza solicitării familiei nu am un program stabil de lucru, însă caut să lucrez zi de zi măcar 2-3 ore. E ca rugăciunea, dacă o sari o zi, rămâne un gol.



Ce sfat ai da celor care își doresc să se apuce de o activitate creativă dar nu au curaj?


Cei care doresc să facă acest lucru  - să picteze - trebuie doar ... să înceapă și să rămânaă consecvenți!   





Pe Cami o găsiți cu minunățiile pe care le lucrează pe Facebook: 


Până pe data de 22 septembrie Camelia oferă un discount de 15% la achiziționarea bijuteriilor sau a tablourilor sale. Tot ce trebuie să faceți este să îi menționați codul DELAMARE15%OFF


Saturday, August 20, 2016

Cum devenim magicieni? - Hărnicia

Deschid cartea "Dragostea - cum să o dobândim, cum să o păstrăm" de Dimtry Semenik, cu alte gânduri decât cele care vor fi aşternute mai jos, şi dau peste această reţetă.

Cum devenim magicieni? Notez mai jos secretul. Nu vă speriaţi, textul e ultra-ortodox :)




1. HĂRNICIA


  • sunt mulţi oameni pentru care aproape orice lucru li se pare greu. Aceasa este o stare nesănătoasă, pe care trebuie neapărat, cu orice preţ, să o depăşim, dacă vrem să ne trăim viaţa cu bucurie şi cu rost pentru noi înşine şi pentru ceilalţi.
  • dacă nu aţi avut parte de nişte părinţi care, înţelegând ce moştenire preţioasă este hărnicia pentru copil, v-au pus să munciţi din copilărie în casă, la ţară, în sport sau la învăţătură, veţi fi nevoiţi să vă "încărcaţi" singuri, să vă fixaţi un scop interesant: ori să învăţaţi ceva, ori să faceţi ceva. Cu cât sunteţi mai leneşi, cu atât vă aduce mai mult folos munca după grafic.
  • foarte de dorit, practic obligatoriu este să faceţi un sport - un sport unde, în primul rând, să existe un antrenor dur şi pretenţios, iar în al doilea rând să vă fie solicitată capacitatea de rezistenţă.
  • majoritatea sporturilor sunt potrivite pentru deprinderea hărniciei, fiindcă te obligă să treci peste "nu pot".
  • prin ce este valoros sportul? Nu numai prin aceea că facem ceva depăşindu-ne slăbiciunea ci şi prin aceea că facem asta cu corpul nostru.
  • omul constă din duh, suflet şi trup. Duhul este putere ce umple sufletul de energie şi raţiune. Sufletul conduce trupul. Trupul pare a fi o parte pasivă, dependentă, a persoanei umane, care n-ar trebui să ne creeze probleme deosebite. Lucrurile nu stau însă deloc aşa. Trupul leneş, răsfăţat, e o povară pentru suflet şi o frână în calea oricărei activităţi. (...) Sportul ne învaţă trupul să muncească cu un coeficient înalt de eficacitate, adică să ceară puţin şi să dea sufletului nostru mult. Omul care face sport cu moderaţie are mai mult timp şi mai multe forţe pentru orice ocupaţie, simte, ca să zic aşa, bucurie în muşchii săi, pe când omul răsfăţat, care nu-şi oboseşte trupul, se simte obosit mereu. Sportul transferă trupul din vrăjmaş (trădător) în prieten (aliat).
  • a vă disciplina, a vă forma deprinderea efortului, nu este însă suficient pentru a deveni harnici cu adevărat. Trebuie să faceţi în aşa fel încât să vreţi să faceţi eforturi.
  • orice om ştie senzaţia aceea când nu îţi vine să faci nimic. Pentru mulţi, aceasta este o stare permanentă. Trebuie neapărat să ne luptăm cu ea, fiindcă nu numai că ne chinuie, ci ne şi lipseşte de capacitatea de muncă.

Monday, August 1, 2016

Despre timp - Arhim. Simeon Kraiopoulos

Aţi stat vreodată cu ceasul în faţa dumneavoastră, să-l urmăriţi, iar sufletul să se predea complet lui Dumnezeu, liniştit, odihnit? Până să facă acul ceasornicului o rotaţie de un minut, o să vi se pară că a trecut foarte mult timp, că a trecut un interval de timp foarte mare, foarte mare. În timp ce, din cauza grabei, omul are sentimentul că fuge timpul. Fuge şi treaba nu se face. Din ce cauză, oare, se grăbeşte omul? Se grăbeşte ca să nu se expună, să nu-şi strice imaginea şi să fie ofensat. Ştim foarte bine că cine se grăbeşte - în sens rău -, se poticneşte. Fără ca asta să însemne că se poate ajunge la cealaltă extremă, cum sunt unii tipi temperamentali, case se sufocă pur şi simplu. Nu, omul trebuie să fie viu. Este însă cunoscut faptul că atunci când omul nu se grăbeşte, face treaba mai bine.



Mi-amintesc odată la Tesalonic, m-au întrebat studenţii cum să găsească timp în perioada examenelor ca să se roage, din moment ce au atâtea de citit şi timpul este plin. Le-am spus atunci că nu este nevoie să găsească un timp pentru rugăciune, ci să umple golurile de timp pe care le au. Şi ca să-i fac să înţeleagă ce am vrut să spun, m-am referit la atomul fizicii moleculare. Atomul, spune ştiinţa, pe care nu-l pot vedea nici specialiştii nici cu ochiul liber, nici cu microscopul - este într-un fel anume invizibil-, are nucleu şi de jur-împrejurul lui electroni. Şi există şi golul dintre nucleu şi electroni, pe care nu-l putem vedea cu niciun fel de instrument, asemenea golului care există în sistemul nostru solar, între soare, care este în mijloc, şi planetele din jur. Corpurile cereşti care ocupă un spaţiu anume şi infinitul şi nesfârşitul gol dintre ele constituie, într-un fel, sistemul nostru planetar. Tot aşa şi în atom - păstrând proporţiile-, există nucleul, electronii şi golul dintre ele. Şi totuşi, dacă încerci să vezi golul acesta, nu-l vei putea vedea niciodată. Nici măcar atomul nu se vede, cum să se vadă golul. Dar oamenii de ştiinţă l-au descoperit, el există. Atomul este atât de mic şi totuşi există şi golul din interior, există spaţiu gol.

Întelegeţi acum ce gol există în timpul nostru! Le spuneam concret studenţilor: "Stai şi citeşti, însă în acelaşi timp te gândeşti: Voi reuşi sau nu voi reuşi la examen? Ce-mi va spune profesorul, oare? Voi răspunde sau nu voi răspunde bine? Dacă rămân cu restanţă, ce explicaţie voi da tatălui meu? Dar mamei?" Eşti copleşit de stres. Şi, chipurile, citeşti. Citeşti, dar şi gândurile îţi sfredelesc mintea. Dacă ai citi mai fără griji, cu mai multă încredere în Dumnezeu, fără să laşi gândurile să pătrundă în sufletul tău şi să te consume, cât timp ar prisosi în aceste goluri! Atunci când ridici puţin capul să respiri adânc zi: "Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-mă!" Aceasta, dacă o spui din inimă, complet liniştit, cu multă încredere în Dumnezeu, este rugăciune de douăzeci şi patru de ore.

Astfel de goluri, pe care le putem umple cu rugăciune, avem foarte multe, din momentul în care ne trezim şi până în momentul în care ne culcăm. Pentru că, atunci când omul începe să se încredinţeze lui Dumnezeu, să se îndulcească şi să comunice cu Dumnezeu, începe să scape de griji şi să trăiască confortabil viaţa lui. Nu înseamnă că este străin de toate cele ce se întâmplă. Nu. Le vede pe toate, dar nu-l mai sperie nimic. Deci, atunci când îşi face treaba ui, iată, este prezent şi Dumnezeu. Atunci când îşi face treaba lui, iată, este prezentă şi rugăciunea. Acum, dacă nu apucă să se facă nici o treabă, să nu se facă. Nu-i nimic. Să se facă mâine sau să nu se facă deloc. "Păi...!", ne va spune. Şi ce? Să ne spună!

Adevărul este că dacă luam lucrurile astfel şi nu lăsăm timpul să ne vâneze, terminăm toate treburile pe care nu le-am termina, dacă am avea altă abordare, iar în plus ne mai rămâne şi timp. Pentru că omul - o ştim cu toţii -, poate face multe lucruri atunci când este concentrat, liniştit, când are mintea adunată, când este prezentă şi inima sa, dragostea sa. Când iubim ceva, ce ne poate împiedica să facem acel lucru? Când vrem să reuşim ceva, cine ne poate împiedica să reuşim? În nici o situaţie nu vom spune: "Nu am timp!" Şi să ne impiedice sau să ne necăjească cineva, din moment ce vrem acel ceva, nu ne va opri nimic. Şi vom reuşi.

Din cartea "Stresul", autor Arhimandrit Simeon Kraiopoulos, editura Bizantină

Pericol de electrocutare!

Aș fi vrut să scriu pe blog despre un subiect mai vesel, sau plăcut, dar cum pe mai toate canalele media găsim mult conținut lipsit de subst...