Friday, December 29, 2017

Goodbye 2017, Hello 2018

Suntem în prag de an nou, 2018. Parcă un val de gânduri îmi vin în minte, concluzii pentru anul ce a trecut, speranţe pentru anul ce va veni. A trecut şi ziua mea de naştere, nu mai pot zice "32 the new 23", pentru că de anul acesta am oficial 33 de ani.


Foto de Anete Lūsiņa pe Unsplash

Am avut un an plin, un an minunat, un an şi trist, dar şi vesel, cu provocări, cu câştiguri, cu pierderi, cu reevaluări a unor credinţe de care ţineam cu dinţii, cu multe răsturnări de situaţie. Cu multe schimbări în ceea ce credeam despre mine ca om, dar şi multe schimbări care mă definesc acum ca persoană. Ceasul ticăie cu repeziciune, iar eu tot oscilez între ceea ce vreau să fac, pot să fac, ar trebui să fac, dar şi între dorinţa de a trage linie şi a observa pur şi simplu ce a fost până acum. Atâtea lucruri s-au schimbat şi aproape toate experienţele, în special cele mai puţin plăcute, sau pe care nu am ştiu să le gestionez foarte bine şi le-am luat într-un mod foarte personal, de fapt au fost nişte paşi foarte mari spre înainte, spre evoluţia mea în bine.

Mă tot gândesc şi la acest loc, mă gândesc şi la tot ce înseamnă spaţiul virtual în general. Un loc atât de plin de iluzii şi o sursă atât de mare de frustrări şi amăgiri (Facebook), dar şi o sursă de inspiraţie şi ambiţie (blogurile în general). Cântărim şi vedem cu ce vrem să rămânem, ce vrem să facem pe mai departe...

În ceea ce priveşte blogul, rămân pe baricade. Nu ştiu în ce formă, dar vreau să mai scriu cel puţin despre încă trei subiecte până la final de an, sau imediat după anul nou: lecturile pe 2017, ce am făcut în privinţa obiectivelor pe 2017 şi ce reuşite am avut în 2017.

M-am tot gândit la faptul că ceea ce scriu eu aici nu va avea credibilitate deplină până nu reuşesc să mă maturizez şi eu dpdv emoţional, să nu mai văd viaţa atât de dramatic, să nu mai dau o greutate şi însemnătate absolut inutilă trecutului, să înţeleg că viitorul meu va ţine foarte mult de ceea ce voi face eu din el în conlucrare cu Dumnezeu, că-s un om capabil, cu potenţial şi "cu o baza minunată", cum spunea cineva drag mie :).

Mă simt iar în prag de atâtea lucruri minunate, încât simt că e pur şi simplu păcat să stai să gândeşti meschin şi pipernicit. Putem face şi fi atâtea, atâta vreme cât Dumnezeu ne-a binecuvântat cu cel mai preţios dar, cel care în fiecare dimineaţă îţi dă puterea de a te da jos din pat şi a exista: sănătatea

Acestea fiind zise, până ne vom revedea aici: să gândim frumos, ca să trăim frumos.

La mulţi ani!

Saturday, November 11, 2017

Acum...6-12.11.2017





O fotografie de acum...

Experimentez...

...cicluri repetitive în materie de "iubire". Îi scriam unei bune prietene că eu parcă caut cu lupa un anumit tipar de persoane. De ce zic asta? Pentru că se întâmplă aceleaşi lucruri, ei au acelaşi comportament, eu am aceeaşi dezamagire... Însă...cum mi-a zis Alexia într-o zi: "Irina, ştii cum se zice, un şut în fund, un pas înainte". Alexia are 9 ani, da. Dar aşa e. Parcă acum merg un picuţ înainte după o nouă dezamăgire. Mă re-evaluez, mă gândesc la ce vreau în definitiv, ce pot, ce am nevoie şi cine îmi poate da toate astea. Până nu învăţ eu să mă apreciez, să-mi îndeplinesc nevoile, să mă văd cu ochi buni, nu voi putea aprecia nici dacă 300 de inşi vor face asta în locul meu. Trebuie să ştim să ne umplem noi paharul interior. Eu oricum făceam multe de una singură, dar vreau să le fac şi cu bucurie. O cafea în oraş, o plimbare în parc, o vizită la o librărie sau un muzeu, mers la film de una singură (am făcut asta deja miercurea asta!). Parcă la ţanc şi parcă cu răspunsuri adresate mie în proporţie de 100%, Mihaela de la Mic Dejun de Bucureşti a scris acest articol. Rezonez cu ideile de acolo... Dragostea e aceea când ai pace în inimă, iar cel din faţa ta nu îţi provoacă nici o tulburare şi nici o nesiguranţă!

Ma uit la/ascult...

...am fost miercuri la cinema şi am văzut Suburbicon. Groaznic filmul! Sâmbăta trecută am mai avut o tentativă să mă uit la un film acasă, dar nu am rezistat. Mie filmele trebuie să-mi zică ceva, ca să îmi placă şi să simt că merită să le aloc timp.

Mă bucur să...


...fiu optimistă.

Fac...


...nimic.

Scriu...

...nimic, doar aici, acum.

Pot...


...să fiu harnică, să am încredere în mine...

Planific...

...să merg într-un capăt al ţării...

Visez...

...să fiu fericită, mulţumită cu ceea ce fac şi am. Cu ceea ce sunt. Să mă accept şi iubesc pentru ceea ce reprezint, dar să privesc mereu spre perfecţionare şi spre mai bine. Să nu mă plafonez, să nu mă mulţumesc cu puţin. Să am încredere în mine, să mă văd şi eu cum mă văd ceilalţi.

Beau...

...cafia. La prânz voi ieşi în oraş şi vreau să beau o cafea şi de la Brewtiful, vă recomand Brewtiful. În Constanţa este în City Mall, în faţa magazinului Cora. Nu e cafenea, e un fel de cafea to go, e un aparat pus pe un banc de lemn şi cei de acolo îţi pot prepara câteva sortimente pe care le iei la pachet. Cea mai aromată cafea ever! Fac şi cu lapte de soia sau cocos variantele de latte, cappucino etc.

Mă simt...

...bine şi pusă pe lucruri mari.

Mă gândesc...

...că nu contează atât de mult unde eşti şi ce faci, ci cu cine eşti şi ce vă spuneţi.
...că mulţi oameni sunt pur şi simplu scârboşi.
...că vai de cel prin care vine sminteala! Ca să nu mă fac şi eu pricină de sminteală, nu voi detalia, însă îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru puterea de discernere, pentru faptul că mă ajută să-mi văd demnitatea de creaţie a lui, nu de slugă a unora...
...un şut în fund, un pas înainte.
...că mă îndrăgostesc foarte uşor şi prea devreme pun aureolă şi piedestal unor persoane pe care nici măcar nu le cunosc de fapt, ci fie le intuiesc, fie, cel mai rău, le atribui calităţi bazate pe presupunrile mele...
...că am ticul de a spune după ceva şi ETC. M-a amuzat să-l văd preluat de colegii mei, înseamnă că-l folosesc deja mult prea des :)))

Cărţi pe noptieră...

...nu mai am nimic, deşi mi-aş dori mult o carte, un titlu care să mă prindă, să mă afund în lectura ei, să nu mai câţâi telefonul, să nu mă mai gândesc la lucrurile care mă supără...

Gătesc...

...nimic, aştept postul, aştept să mănânc exclusiv vegan :).

Wednesday, October 25, 2017

Cartea "Terapiile cognitive" - citate

Continui seria cu citate pe care le-am găsit folositoare în cărţile citite în acest an. Ştiu că am început cu cartea Claustrofobia, dar voi face o pauză pentru a scrie câteva rânduri din altă carte, mai exact din cartea Terapiile cognitive - Cum să acţionăm asupra propriilor gânduri.

"Apar evenimente pozitive, negative sau neutre - acestea duc la GÂNDURI - aceste evenimente sunt interpretate printr-o serie de gânduri, care formează un monolog interior sau un dialog interior - acest monolog duce la emoţii - Sentimentele rezultă din gânduri, şi nu din realitatea faptelor. Toate experienţele trec prin creier, care le dă un anumit sens şi le schimbă în emoţii trăite."





metanóia s. f. (Grecism) 1. Schimbare de sentimente; remușcare, regret, căință. 2. (Bis.) Schimbare a spiritului, înnoirea minții; orientarea fundamentală a vieții, prin care se ajunge până la îndumnezeire. – Din gr. metanoia.

Saturday, October 14, 2017

Acum...





O fotografie de acum...

Experimentez...

...cred că o formă, dacă nu chiar un burnout. Am ajuns să nu mai pot suporta şi tolera pe nimeni de la job...ori sunt eu cea mai plecată cu sorcova, ori job-ul meu e locul în care toţi plecaţii cu sorcova şi-au dat întâlnire! Mă trezesc greu dimineaţa şi plec stresată spre serviciu cu gândul că iar voi întârzia. Visez urât noaptea, sau şi mai rău, mă trezesc şi nu mai pot adormi la loc, îmi vin în minte toate persoanele, discuţiile, situaţiile care nu-mi dau pace. Casa mea a devenit doar un loc de tranzit în care vin să dorm, să mă spăl sau să-mi schimb hainele. Nu mai ştiu nici cine sunt, nici ce vreau, nici ce sper pentru mine. Nimic!

Ma uit la/ascult...

...Erik Satie, am pus vineri copiilor de la a5a muzică de Erik Satie şi sper eu că le-a plăcut.

Mă bucur să...


...descopăr că-mi place să predau. Şi să descopăr că cei de la Remix primesc haine. Adică ei îţi trimit un sac de plastic şi tu le trimiţi tot ce nu mai porţi. Primesc doar anumite mărci şi în funcţie de ce trimiţi, fie îţi dau ei un preţ pe fiecare articol, fie le poţi vinde pe site-ul lor. Eu am golit cam jumătate din dulap şi am o senzaţie foarte bună. Mi-am simplificat foarte mult viaţa şi văd lucrurile dintr-un unghi nou, poate voi scrie ceva separat despre asta. Cu serviciul acesta cred că scapi de întrebarea : cui pot da nişte haine pe care nu le mai folosesc? Pentru că în ziua de azi cam toţi primesc de pomană haine şi cred că foarte rar mai găseşti pe cineva neîmbrăcat, chiar şi de pe la sate.

Fac...


...absolut nimic. Mi-e lehamite să mai fac ceva pentru mine, pentru casă...abia reuşesc să mă adun să fac baie! :(

Scriu...

...nimic şi nicăieri, poate rândurile acestea vor fi o reîncepere a activităţii aici pe blog.

Pot...


...să o iau mereu de la capăt.

Planific...

...nimic, deşi ar trebui să fac planificările pentru şcoală. De anul acesta sunt "doamna, doamna", am cele 4 ore de educaţie plastică în şcoala în care lucrez, plus celelalte sute de atribuţii pe lângă aceste ore...

Visez...

...la o nouă viaţă, la altceva, la un alt drum. Visez să mă pot accepta şi iubi mai mult, să am grijă mai mult de mine, să mă preţuiesc mai mult, să mă validez mai mult, să am mai mult curaj şi încredere că şi eu pot.

Beau...

...am băut două cafele până acum şi o cană cu apă cu o vitamina C efervescentă.

Mă simt...

...rău. Am o răceală cu depresie cum îi zic eu, zac şi mă simt de doi lei.

Mă gândesc...

...că-s un om slab, un om fricos, un om care stă şi tolerează prea multe, un om cu tot felul de conflicte interioare care atrage anumite situaţii şi oameni în viaţa lui, un om pe seama căruia se speculează multe, se permit prea multe. Am tot sperat ca măcar un an să mai fac faţă la mediul în care mă învârt la muncă, dar văd că deja mi-e foarte greu să mai trec de la o zi la alta la nici o lună de la începerea anului şcolar.

Cărţi pe noptieră...

...am "Între iadul deznădejdii..." - Sf.Siluan Athonitul, o carte de Vergiliu Gheorghe - "Revrăjirea lumii", albume de artă, cărţi de istoria artelor... însă nu-mi mai arde de nimic.

Gătesc...

...diverse în porţii tot mai mici. Nu-s o fire zgârcită, ba din contră aş zice, dar am început să fiu foarte conştientă de procesul achiziţie-timp investit în mâncare şi simt că îmi arunc din bani şi timp când fac ceva de papa, mai mult decât mi-ar trebui mie, ca apoi să se strice şi să fie aruncat.

Monday, August 7, 2017

Despre cartea "Claustrofobia"

Ştiu că n-am mai scris despre subiectul acesta după ce am scris rândurile de aici şi de aici, dar lecturez acum nişte cărţi care-mi sunt de mare folos în problema asta.

Una din aceste cărţi, "Claustrofobia - Cum să găseşti ieşirea" - autor Andrea Perry, este o carte pe care am achiziţionat-o prin 2012 cred şi pe care ulterior m-am tot străduit să o dau, gândindu-mă că nu-mi trebuie mie aşa ceva. Când am început s-o citesc, mi-a plăcut aşa mult şi am descoprit nişte lucruri atât de interesante, încât am zis că nu întâmplător a poposit în biblioteca mea. E o carte scrisă temeinic de un psihoterapeut care s-a confruntat şi ea cu problema claustrofobiei. Cartea adună toate soluţiile posibile care te pot ajuta să înfrunţi acest balaur. Dacă atingea şi abordarea fricilor prin credinţă, aş fi numit-o perfectă, dar e folositoare şi aşa cum e ea acum.

Vreau să scot din ea câteva fragmente, poate vor fi de folos şi altora. Doar ce e îngroşat şi colorat sunt sublinierile mele.

"Mama era claustrofobă. Asta nu m-a afectat direct, însă ea avea tendinţa să fie hiperprotectoare cu mine şi descuraja asumarea vreunui risc. Evita situaţiile claustrofobice - trenuri, ascensoare şi aşa mai departe.

În copilărie, suntem foarte afectaţi de modul în care simt şi se comportă membrii apropiaţi ai familiei. Anxietăţile şi răspunsurile lor ne conturează modul în care vedem lumea, în bine sau în rău. Desigur, este important să învăţăm de la generaţiile anterioare, fiindcă altfel ar trebui să reinventăm mereu roata sau, cel puţin, să aflăm, prin durerosul proces de încercare şi eroare, că focul arde, albinele înţeapă, pisicile muşcă şi aşa mai departe. De asemenea, trebuie să fim îndrumaţi şi în privinţa lucrurilor bune, să aflăm că florile miros minunat, că blana pisicilor este moale la atingere, că ne vom simţi extrem de mândri dacă ne ţinem echilibrul de-a lungul unui zid (şi că, de fapt, spaţiile mici sunt doar nişte spaţii mici, iar senzaţia de fierbinţeală este doar o simplă senzaţie de fierbinţeală care va dispărea curând).

Pe de altă parte, este de o importanţă vitală să învăţăm despre viaţă prin noi înşine, prin contactul direct cu lumea reală. Dacă nu facem acest lucru, vom fi întotdeauna pe lângă realitate, trăind o viaţă bazată pe aprecierile altor oameni. Dacă este vorba să devenim independeţi, atunci părinţii noştri trebuie să ne permită de a face multe descoperiri noi singuri, sperând că vor reuşi să ne ofere suficientă siguranţă în timp ce facem acest lucru.

Adesea, acesta este un aspect solicitant al parentajului, care le cere părinţilor să-şi muşte limba şi să-şi păstreze anxietăţile pentru ei înşişi. Probabil că nimeni nu reuşeşte să realizeze tot timpul echilibrul optim între protecţie şi libertate.

Dacă avem un părinte sau părinţi care suferă de claustrofobie, atunci este probabil ca noi să fi învăţat fobia de la ei, în cel puţin trei moduri. Primul mod: vom fi martori la anxietatea părinţilor noştri faţă de spaţiile închise, ceea ce ne poate imprima o asociaţie inconştientă - spaţiu închis =  pericol - în mintea noastră fragedă (la urma urmei, tăticul avea dreptate că zgârietura pisicii doare).

Al doilea mod: felul în care percepem noi spaţiile închise poate fi mai limitat decât al copiilor acelor adulţi care n-au avut claustrofobie, fiindcă noi n-am putut merge singuri în locurile pe care părinţii noştri le-au evitat. Se poate să fi primit avertizări explicite: "Nu intra în peştera aceea, fiindcă nivelul mării poate să crească şi ai putea rămâne blocat acolo". Unele dintre avertizări se poate să fi fost corecte, dar dacă se întemeiau pe teama fobică a părinţilor noştri, s-ar putea ca noi să ne fi limitat explorările în baza unei evaluări greşite. Evitările părinţilor s-ar putea să fi însemnat că n-am avut şansa de a afla singuri că, poate, acele locuri nu erau de fapt atât de rele, cel puţin, nu pentru noi. Deci creştem cu anumite convingeri proprii, netestate în realitate şi prea speriaţi - sau, poate, prea loiali - pentru a le verifica.

Al treilea mod: frica părinţilor noştri se poate să ne fi produs sentimente dificile, care au fost prea greu de suportat singuri şi pe care am ajuns să le asociem şi noi cu spaţiile închise. De exemplu, dacă sunteţi un copil mic în ascensor cu un părinte ce intră în panică, puteţi să deveniţi anxios nu atât din cauza ascensorului, cât a faptului că o vedeţi pe mama supărându-se. Şi v-aţi putea simţi şi mai rău dacă încercările dumneavoastră firave de a o linişti n-ar avea niciun efect. Copiii vor să-şi ajute părinţii fiindcă îi iubesc, nu doar ca să se simtă ei înşişi în siguranţă. De aceea, anxietatea poate proveni din vina de a nu fi reuşit să-i ajute.

Ca adult, frica dumneavoastră actuală de ascensoare poate avea de-a face mai mult cu acele sentimente, decât cu ascensorul propriu-zis. Când uşile liftului se deschid poate fi greu să vă daţi seama de unde vine dificultatea dumneavoastră, dacă nu aveţi nicio amintire conştientă a felului în care reacţiona mama dvs. Ştiţi doar că nu vreţi să simţiţi din nou senzaţiile acelea de neajutorare, lipsă de control şi vulnerabilitate."

Pg.61-62


Concluziile mele:

- cum am mai scris pe aici, ştiu că aceste frici iraţionale ale mele sunt moştenite, unele au fost aduse la suprafaţă de traume, iar altele s-au întreţinut din cauza senzaţiei mele că nu mă pot sprijini pe nimeni în momente extreme, nici măcar pe propria-mi persoană;
- mă uit în jur la cunoscuţii mei care decid cu lejeritate unde vor să-şi petreacă vacanţele şi cum singurul criteriu după care îşi ghidează aceste alegeri sunt cel mult pe un criteriu financiar. Ei nu se gândesc nici o secundă la ceea ce vor face prin prisma fricilor. Pentru că eu nu-s aşa, trăiesc la foc mic, foarte precaut cu orice şi cu multă grijă în faţa noului. Verbele "a trăi" şi "a experimenta" la mine au fost burduşite în multă, enorm de multă precauţie, peste nivelurile normale, încă din copilărie (un exemplu grăitor, am fost în prima tabără prin clasele primare la Arieşeni, cu trenul. Toţi copiii scoteau mâna pe gemuleţul acela de pe hol, eu nu o scoteam că-mi era frică. Cineva chiar m-a întrebat de ce mi-e frică, pentru că nu se întâmplă nimic şi nu am ştiu ce să răspund. Ca să nu mai zic de frica paralizantă pe care o trăiam când intram într-un tunel şi cum mă rugam ca acel tunel să fie scurt şi să nu stau atât de mult în întuneric...)
- loialitatea faţă de familie trebuie să fie una sănătoasă. Mândria că venim dintr-o familie cu anumite calităţi, aprecierea faţă de mediul în care ne-a fost dat să venim pe lume, aprecierea faţă de ceea ce ne-a format ca oameni. Loialitatea nu trebuie să fie găunoasă şi păguboasă.
- mie nu îmi e frică de anumite obiecte (avion, par example), ci mi-e frică de ceea ce poate produce mintea şi corpul meu când îi e frică, când se simte prins (am angoasa asta şi în faţa unor situaţii, conjuncturi de viaţă şi chiar scrie în carte că există şi o formă de claustrofobie socială/emoţională, spre exemplu să experimentezi senzaţii de panică, sufocare stând la masă cu anumite persoane) şi teama că nu există nimeni şi nimic pe lume care să mă liniştească.

Cam atât am avut de zis.

Ne mai auzim!

Cu gânduri bune,

Irina

Wednesday, July 19, 2017

Acum...




O fotografie de acum...
pe tot ce e în imagine am dat cam 22 de lei. Nu mi-e ruşine să caut în coşul cu -50% de la Mega Image, din bananele mai scofâlcite fac smoothie, conopida aceea care are doar câteva punctuleţe de negreală pe ele o voi găti la cuptor, ardeii îi voi pune la o supă de legume. Din piaţa de legume am luat şi nişte roşii mai scofâlcite la un preţ de nimic, la fel nişte ardei graşi şi ardei bulgăresc, care era mai ieftin cu 2 lei pentru că tot aşa erau mai moi. Ardeii bulgăreşti îi voi toca mărunt şi îi voi pune la borcan, iar roşiile şi ardeii vor fi tocaţi mărunt şi ei şi puşi în pacheţele la congelator pentru viitoare supe.

Experimentez...

...ceva ce nu-mi place, trezitul la ora 9!!!!!!!!!!!! Nu mă pot da jos din pat oricât de devreme mă culc! :(

Ma uit la/ascult...

...cam nimic...

Mă bucur să...


...să-mi fi schimbat un pic obiceiurile, grupurile în care mă învârteam. E un suflu nou când intri în contact şi cu alţi oameni. Pe week-end m-am văzut cu un văr de doi şi cu nişte prieteni de-ai lui, mi-a făcut plăcere să discut cu ei, erau oameni amuzanţi şi inteligenţi.

Fac...


...diverse pe la muncă!

Scriu...

...pe blog şi tot zic să reiau şi jurnalul...

Pot...


...să aleg între a lăsa orele să treacă fără să fac nimic, sau a le lăsa să treacă făcând ceva. Timpul trece şi dacă acţionăm şi dacă nu, dar parcă e aşa bine când vezi că faci una alta, iar experienţele se adună...

Planific...

...în septembrie voi trece o piedică interioară. Ca să o trec pregătită va trebui să fac şi eu unele lucruri, adică să-mi fac partea mea. Trebuie doar să las lenea la o parte!

Visez...

...dar la ce nu visez eu?

Beau...

...cafea, apă, pe week-end am testat cidrul Dacic, însă am constatat că nu mai suport alcoolul...

Mă simt...

...bine zic eu...

Mă gândesc...

...că vreau o pauză de Fb şi că trebuie să mă pun mai mult pe primul loc, să nu mai tânjesc după atenţie...

Cărţi pe noptieră...

...mult prea multe: am finalizat "Troiţa mărturisitorului", o carte despre un sat de pe lângă Sibiu unde a copilărit autorul. E o carte faină despre tradiţiile populare româneşti, viaţa satului cu durerile şi bucuriile ei, cum i-a cotropit comunismul, un pic despre rezistenta din munţi etc.O lectură plăcută, ce nu mi-a plăcut e faptul că a fost redactată slab, cu multe greşeli ortografice. Apoi mai am aşa: "Viitor cu cap de mort", o carte pe care trebuie s-o citesc mai mult dintr-o conjuctură, "Claustrofobia", "Anxietatea la copii", "Terapii cognitive" şi un album superb cu Grecia, acestea două din urmă luate ieri de la biblioteca judeţeană. Mă dusesem doar după "Terapii cognitive" şi mi-a sărit în ochi şi cealaltă, cred că-s prima care o lecturează că e nou-nouţă.

Gătesc...

...nu mare lucru. De la începutul lunii nu am mai mâncat carne şi mă simt foarte bine. Nu voi deveni o habotnică din aia de luptă pentru drepturile animale, ci am ales să mă hrănesc aşa din motive financiare, de simplitate şi pentru sănătate. Acum sunt într-un stadiu în care dacă am în casă o singură chestie ce poate fi mâncată (fructe, legume, ceva gătit), mă consider bogată şi mulţumită.

Tuesday, May 30, 2017

Ce e ACUM sub nasul tau?

Cel mai mult pe mine mă obosesc perioadele de confuzie în ceea ce mă privește. Când nu știu ce trebuie să fac, dacă e bine ce fac, când nu știu ce simt, ce-mi place, ce pot, cine sunt... :(



Dar, tot gândindu-mă eu la acest ”ce trebuie eu să fac?”, mi-am dat că totul e atât de obositor cu acest proces de deslușire a ce e bine pentru mine și pentru viitorul meu, încât am zis că poate ar trebui să aplic o metodă pe care o aplic în cazul activităților de la serviciu sau al activitățile casnice. 

Adică, rezolvă ce e în fața ta. Ia lucrurile cum sunt ele ACUM. Mergi pe drumul pe care ești ACUM. Ocupă-te de primul lucru care e la îndemâna ta, în fața ta, sub nasul tău.

Exemple concrete:
  • Știu că în casă ar trebui să aspir/mătur. Dar mai vizibil decât faptul că nu am casa măturată e faptul că în chiuvetă sunt vase nespălate. Deci spăl vasele, ele îmi sar în ochi.
  • Am în plan tot felul de idei creative, dar eu mi-am pregătit pe masa de lucru un mic proiect care să-mi dea curaj și avânt spre lucruri mai mari. Deci nu scot alte materiale pentru alte proiecte, ci mă apuc de cel care e sub nasul meu, cel care e la îndemână. (Aici trișez un pic, pentru că îmi place așa mult să pregătesc lucrurile pentru o (altă) activitate, încât mă duc și le grupez la un loc, dar apoi le ascund în dulap până termin ce e în lucru momentan.)
  • Îmi doresc să merg la sală să fac antrenamente mai solicitante, sau să merg să alerg, sau să mă mai înscriu la un alt curs de dans. Dar acum, azi, am sub nas bicicleta pe care mi-am achiziționat-o pentru nu a nu mai avea NICI O SCUZĂ pentru a nu mai face mișcare. Așa că mă urc pe ea, pun căștile cu muzică în urechi, sau iau o carte (mda, o carte!) și fac 5 sau 10 minute de mișcare. Sau fac ceva energic prin casă, spăl prin baie, mătur în loc să aspir, spăl pe jos cu o cârpă în loc de a da cu mopul etc.
  • Îmi doresc un alt job. Nici nu știu exact ce anume, dar am multe frustrări la capitolul acesta. DAR, am un job acum, am un venit sigur lună de lună, mediul nu e rău, ba chiar am ajuns să mă plâng că mă cam plictisesc pe aici... Deci trebuie să fac ceea ce e acum sub nasul meu, să mă trezesc dimineața, să mă duc să-mi fac munca pentru care sunt plătită, să-mi dau silința, să-mi folosesc creativitatea și să vin cu idei noi și, simt eu, când voi merita mai mult, voi primi mai mult (alt loc de muncă).
  • Cursul de dansuri grecești mi-a scos din mine multe mizerii. Am să povestesc cândva, poate, dar nu acum. Însă o chestie generală a fost că am vrut să fug de ce a scos cursul din mine, să mă eschivez, să fac pe lașa, să cred cu tărie în continuare că nu pot, că nu-s capabilă, că nu știu, dar tot ceva din mine m-a împins mai departe. Am făcut ce a fost sub nasul meu. M-am dus la cursuri, m-am dus la evenimente, m-am dus și am dansat, m-am dus și m-am afișat, m-am dus și m-am confruntat cu frustrările din mine. Că am avut nopți albe înainte sau după, că am slăbit vreo 4 kg în nici 2 luni doar pe fond psihic... ce mai contează când îți depășești din limitări?
  • Îmi doresc mult să fiu cu cineva, într-o relație. Dar nu relația e scopul, ci scopul e de a iubi și a fi iubită, de a avea o familie a mea, un sprijin în viața. Însă, acum, nu am acest om, deci va trebui să fac ce e sub nasul meu. Ce e sub nasul meu? Să iubesc pe cei care îmi ies în întâmpinare, cei care sunt sub nasul meu acum: colegii, familia, oamenii de pe stradă, oamenii cu care intru în contact în diferite locații, copiii de la școală, șefii, oamenii din parohia mea, colegii de la curs, pe părintele duhovnic, pe cei trecuți la cele veșnice... E mult de lucru, zic eu :)
  • later edit: mi-am mai adus aminte de o chestie. Încă de când am terminat facultatea în 2008, mi-am dorit să mai studiez ceva, dar între timp, în afara de un masterat și 2-3 cursuri de formare, n-am făcut nimic. Deci eu an de an mă frământ cu ideea de un nou curs, o nouă specializare, o nouă facultate, dar fără să fac ceva pentru că-s prea confuză. Dacă ar fi să aplic ideea din aceasta postare și să fac ceva ce e sub nasul meu acum, vă zic sincer că mi-ar trebui un curs de formator și un curs de contabilitate primară. Ce simplu pare acum! :))
Aecstea fiind zise, am să mă axez pe ACUM și pe CE E SUB NASUL MEU de aici înainte.

Aș fi curioasă să știu care e ACUM-UL tău și ce ar fi sub nasul tău în momentul de față care poate fi rezolvat?


Cu prietenie,

Irina

Saturday, May 20, 2017

Cum devenim magicieni? - Zis şi făcut...


2. ZIS ŞI FĂCUT

  • Orice lucru începe cu nişte cuvinte scrise, rostite cu voce tare sau în gând. Acestea constituie expresia verbală a dorinţei de a face un anumit lucru, într-un anumit interval de timp, într-un anumit mod. Ei bine, aici "magicianul" se comportă foarte diferit faţă de omul obişnuit.
  • Atunci când omul obişnuit spune: "o să fac asta", de obicei vrea să spună: "în acest moment am o anumită dorinţă de a face asta". Problema este că, în primul rând, nu se ştie cu câtă perseverenţă voi căuta să-mi împlinesc dorinţa, iar în al doilea rând peste 5 minute dorinţa poate să-mi treacă. (...)
  • Atunci când "omul-magician" spune: "O să fac asta", înseamnă: "mi-am cumpănit dorinţele şi posibilităţile şi am ajuns la concluzia că o să pot face asta. Încep să fac asta şi o să fac tot ce e necesar ca să duc lucrul la bun sfârşit". În acel moment are loc ceva mistic, de parcă în momentul respectiv ideea se materializează. Calea către ţintă, ce doar era marcată cu linie întreruptă, devine brusc un terasament solid de cale ferată: rămâne doar să mergi pe ea fără îndoieli şi opriri.
  • Cuvâtul are o forţă mare, mistică, forţă căreia nu-i dăm însemnătatea cuvenită. De aceea ne murdărim limba cu tot felul de mizerii, facem promisiuni mincinoase, nu credem cuvintelor celorlalţi.
  • Omul cu adevărat de succes îşi tratează cu foarte mare seriozitate cuvântul: şi pe cel scris, şi pe cel rostit, chiar şi pe cel nerostit, dar formulat în minte.
  • Aşadar, dacă vreţi să vă realizaţi visurile, obişnuiţi-vă cu onestitatea şi cu atitudinea responsabilă faţă de fiecare cuvânt pe care îl spuneţi. 

Prima parte o puteţi citi aici.

Friday, May 19, 2017

Cele 3 limitări interioare - Robin Sharma



Cele 3 limitări interioare cu care oamenii se confruntă când încearcă să dobândească măiestria şi cum pot fi acestea înfrânte:

1. Definirea, dezvoltarea identităţii personale. Veniturile tale nu vor depăşi niciodată nivelul pe care tu consideri că-l meriţi.

2. Fricile tale. Fricile tale nu te definesc, nu sunt...TU. Fricile sunt doar o sumedenie de emoţii care apar natural în momentul în care părăseşti spaţiul sigur al zonei tale de confort, al cunoscutului. Este o reală seducţie în "Dacă mi-e frică, înseamnă că ceva e în neregulă.". NU! Fricile tale nu sunt mai mult decât dezvoltarea ta şi lucrurile bune pe care ţi le doreşti care vin spre tine. Dacă vei ajunge să trăieşti o viaţă de succes, îţi va fi frică tot timpul. Minunat! Înseamnă că te dezvolţi, creşti.

3. Energia. Energia ta este mai importantă decât inteligenţa ta. Ai grijă de energia ta prin mişcare, sport, dietă, lucruri care te inspiră etc.

Idei preluate din acest material video.

Monday, May 15, 2017

Cutii de metal reciclate

Chiar dacă pe aici a fost destul de liniște, în particular am făcut, zic eu, destul de multe lucruri. Spre exemplu, am reluat atelierele pentru copii, am găsit un spațiu foarte aproape de casă, iar colaborarea cu persoana care deține acest spațiu s-a legat spontan. Faptul că s-a legat ”de la sine”, m-a făcut să-mi dea multă încredere că fac ceea ce trebuie și sunt pe drumul cel bun.

Roadele s-au văzut. Încet și sigur s-au strâns spre participare tot mai mulți copii, iar eu, ca niciodată, în preziua atelierului, nu simt oboseala și repulsia pe care o aveam când lucram în alte părți. Ba am avut zile în care m-am trezit în mijlocul nopții ca să-mi pregătesc materialele și activitatea.

Sâmbăta trecută am testat ideea de a recicla cutii de metal.

Am folosit cutii simple de la conserve de fasole, năut, mazăre etc., fire textile, nasturi, scoici, bucăți de sticlă culese de pe malul mării, vopsea acrilică, hârtie, bucăți de stinghii de lemn, imaginație și un pistol de lipit.

Doar două dintre aceste cutii sunt lucrate de adulți, una de mine și una de o colega de la dansuri care a participat și ea, restul sunt realizate de 6 pitici cu vârste între 4 și 6 ani. Nu e așa că-s minunate!?









Cu gânduri de prietenie,

Irina

P.S. Vă recomand să dați LIKE paginii de Facebook: Cercul de creativitate, acolo postez tot ce fac cu acești pitici.

Monday, April 24, 2017

Cum să ai o grădină superbă primăvara - 6 idei



1. Plantează în paturi ridicate:

Paturile ridicate umplute cu un mix hrănitor de pământ sunt un mediu ideal pentru creșterea legumelor, mai ales dacă solul din zona ta este lutos. Poți crea marginile acestor paturi ridicate din pietre de diferite forme, care pot fi mutate la finalul sezonului după cum dorești.






2. Creeaza un gard spalier: 

Pentru a maximiza un spațiu mic, direcționează fasolea pe spaliere montate pe gard. Pentru fiecare gard taie o bucată de grilaj rigid din metal cumpărat dintr-un magazin cu articole de constucție. Pune pe gard patru sisteme de prindere și atașează acest grilaj de ele.






3. Realizează un loc de "baie" pentru păsări:


Realizând un spațiu în care păsările se pot bălăci în apă, te asiguri că insectele dăunătoare plantelor vor fi hrana acestor vietăți.







4. Cultivă roșii în cuști  

Cuștile realizate în casă au un aspect natural. Pune patru șipici înalte la o distanță considerabilă cât să formeze un pătrat. Plantează sămânța de roșie în mijloc. Pe masură ce planta crește, leagă sfoara de jur împrejurul șipiclor la o distanța de 15 cm.







5. Alege florile potrivite 

Florile în culori vesele atrag albine, fluturi și alte insecte polenizatoare. Totodată atrag și păsări și insecte bune care se hrănesc cu insectele dăunătoare plantelor. Floarea soarelui, spre exemplu, este o floare ușor de crescut.






6. Păstrează un calendar de grădinărit 

Notează când trebuie să fertilizezi. Totodată notează-ți când ar trebui ca fiecare plantă să înceapă să producă legume. Culege ardeii iuți când ajung la dimensiunea și culoarea potrivită.

Pot încă visa la o grădină? Pot! :))

Articol tradus de aici.

Tuesday, February 28, 2017

Strategii pe care oamenii de succes le folosesc - Robin Sharma


  1. Investesc în educaţie în loc de distracţie
  2. Nu sunt dependenţi de telefoanele mobile şi de alte formare de distragere
  3. Sunt atenţi (focused).
  4. Sunt într-o formă fizică foarte bună.
  5. Se înconjoară cu persoanele potrivite.
  6. Înţeleg că succesul este un joc al numerelor.
  7. Sunt dedicaţi.
  8. Îşi ţin promisiunile.
Idei preluate din acest material video.

Tuesday, February 21, 2017

Stabilirea obiectivelor - Robin Sharma

"Obiectivele vagi duc la rezultate vagi."

(notiţe pe marginea acestui material video)



1. Marile 5 obiective - La începutul fiecărui an întreabă-te; "care sunt cele 5 lucruri care trebuie să se întâmple astfel încât acest an să fie cel mai bun an din viaţa mea?". Priveşte lista cu aceste 5 puncte zi de zi şi înaintează în atingerea lor în fiecare săptămâna.

2. Cele 5 obiective zilnice - O viaţă de succes are legătură cu ce faci în fiecare zi. Zilele tale sunt viaţa ta în miniatură. Ai grijă de fiecare zi şi viaţa ta va deveni ea singură de succes. Dacă vei reuşi să ai zilnic 5 mici reuşite, la sfârşitul lunii (după 30 de zile), vei avea 150 de mici victorii. La sfârşitul anului sunt 150 x 12 luni de mici victorii.

Succes!

Cu prietenie,

Irina de la mare

Saturday, February 18, 2017

Ce am făcut săptămâna aceasta pentru planurile/obiectivele mele? (week 2)

Salutare, dragilor!

N-am mai scris aici săptămâna aceasta cu excepţia zilei de miercuri cu "acum-ul" şi a zilei de marţi când am mai scris câteva idei din materialul video a lui Robin Sharma despre cum să dobândeşti măiestria, dar trei articole într-o săptămână (cu acesta), zic eu că e bine.

Intenţionez ca aceste postări cu "ce am făcut săptămâna aceasta..." să fie săptămânale ca să pot avea o privire asupra a ceea ce fac în realitate cu ce mi-am propus.

Măncat sănătos: Încep prin a vă spune că am finalizat cartea "Alimente care ucid creierul" şi deşi nu ştiu dacă voi ţine cont de tot ce scrie acolo 100%, mai ales că, pe final, am realizat că promovează dieta keto, cea pe care o testasem şi eu anul trecut, ştiu că o influenţă a avut asupra mea şi de unele idei voi ţine cont. (Îmi doresc să am timp să pot scoate câteva citate din ea, dar nu ştiu când şi dacă!) Cât am citit cartea nu m-am mai atins de făineturi, sau de produse alimentare cu făină şi nici de zahăr şi produse dulci. Marea reuşită a fost să nu cedez în a mânca un covrig polonez primit de la cineva, din acela pufos şi îmbibat în sirop, salam de biscuiţi şi cornuleţe cu gem. Eram chiar "wow!" în faţa propriei mele persoane, dar am încercat să văd imaginea de ansamblu şi am zis că merită efortul. Am renunţat la ideea de un suc de fructe pe zi şi am ales să mănânc fructe pur şi simplu. Am înţeles că sucul de fructe nu e ok pentru simplul fapt că elimini fibrele şi păstrezi fructoza care-ţi dă glicemia peste cap, lucru care nu se întâmplă când mănânci fructe simple. Mai ales că nu reuşeşti să mănânci atâtea fructe câte intră la un suc (eu făceam cam 250-300 ml şi intrau şi 8 mere şi vreo 2 portocale la el!). Un alt wow a fost când am rezistat stoic în faţa unei scene de coşmar: 6 cutii cu Crispy Strips şi cartofi prăjiţi de la KFC pe care le mâncau un grup la o masă pe diagonala mea când m-am întâlnit cu nişte cunoştinţe la zona de mâncare din City Mall. Aveau şi sos din acela de usturoi, cum mâncam şi eu cândva. Un nivel mai sus va fi când îmi va face silă o astfel de scenă :)).

Mişcare: am mers pe jos considerabil mai mult. Ziua s-a mărit, vremea s-a mai încălzit şi aproape că a fost o plăcere s-o fac. M-am gândit şi cât de mult economisesc de fapt la bani lăsând maşina doar pentru situaţii de urgenţă. Zic eu că e bine.

Am avut o tentativă de făcut sport acasă şi pe lângă o febră musculară care m-a paralizat pentru următoarele câteva zile, mi-am dat seama că-s praf cu rezistenţa fizică... Dar se va rezolva şi asta. Îmi doresc mult un stepper, dar momentan strâng cureaua.

Pentru cursul de foto doar m-am interesat şi poate fi reluat, trebuie să vorbesc cu profesoara care-l ţine acum (şi mă bucur că nu mai e proful care era atunci în 2012 şi din cauza căruia am renunţat în definitiv, nu intru în detalii :). Am oscilat dacă să nu mai amân şi să-l finalizez acum, sau să aştept toamna. Tot din motive financiare voi mai aştepta un pic!

Cu călătoritul nimic, doar dorinţă există.

Să ies mai des. Au mai fost ocazii, le-am refuzat. Fie nu am avut starea mentală potrivită, fie m-am simţit rău fizic, fie m-am gândit că mai bine economisesc stând acasă... însă am tras o concluzie: decât mult şi prost, mai bine puţin şi bun. Am ieşit totuşi cu o verişoară săptămâna asta şi aşa de tare mi-a încărcat bateriile prezenţa ei, încât am zis că da, contează enorm compania... Nu m-aş fi dat dusă acasă...

Să creez mai mult. Am în plan un curs în finalizarea căruia m-am împotmolit deoarece am avut un blocaj psihic. Am făcut un mic sondaj pe Facebook, am constatat că e cerere pentru el, apoi m-am gândit că dacă o voi da în bară... Frica, neîncrederea m-au făcut să pun efectiv pauză, deşi în prima săptămâna din martie am programat să-l încep... Sunt foarte sensibilă la critici, foarte. Orice opinie negativă îmi distruge bruma de încredere pe care mi-o clădesc cât de cât. Am să povestesc cândva ce m-a făcut să mă sperii acum... Ideea e că nu mai suport zidurile astea între care trăiesc, vreau să le dărâm şi să fiu eu, cea care simt că pot să fiu cu adevărat, omul care poate aduce ceva nou şi calitativ celor din jur... 

Să fiu mai mult cu ai mei. Luni am ieşit cu ei la un pre-Valentines Day să zic, deşi nu le-am gândit aşa. Apoi azi am fost să mănânc de prânz cu ei, tata chiar a făcut un grătar... (Ironic, amuzant, în drum spre ei era aşa cald şi bine în maşină, soare afară, aer de primăvară şi-mi zic în sinea mea: ce ar fi mers un grătar azi... Ajung la ai mei, intru în curte, în mijloc fumega puternic un grătar încins :)). Zilele acesta am pus în balanţă tot şi chiar m-am gândit serios la...a mă întoarce să locuiesc cu ei... Din câte ştiu nu se mai poate şi poate e chiar aiurea, social vorbind, dar a devenit apăsătoare izolarea asta în care mă aflu. Izolare necesară cândva, auto-impusă cumva, izolare cu care ştiu să convieţuiesc, dar... există un dar şi o lipsă pe undeva...

Să am grijă de mine. Nu ştiu cât am reuşit, dar m-am dus să mă caut de sănătate şi-mi doresc mult să am mai multă grijă de mine, să mă respect, să am limite bune, să fiu eu echilibrată şi în pace în interior şi se va aşeza totul şi în exterior. Frumuseţea este mai întâi de toate INTERIOARĂ. Cum vorbeam şi cu verişoara de care am pomenit mai sus, toată industria asta a frumuseţii moda, împopoţoarea e de fapt o mascare a unui gol, a unui minus interior.

3 cărţi în engleză... Cu "Simply C.S.Lewis" la drum...

Un al mare plus: o frecventare a Facebook-ului tot mai rară, mă plictiseşte teribil acel spaţiu şi când intru aş vrea să văd ceva doar cu şi despre apropiaţii mei. Şi mi-am dat seama de trigger-ul care te aduce iar şi iar acolo: activitatea ta. Dacă postezi ceva, eşti curios să vezi dacă i-a plăcuit cuiva, dacă ţi-a comentat cineva etc. Dacă nu postezi, devine tot mai plictisitor doar să stai să vezi ce debitează alţii...

Închei aici, m-am întins deja prea mult.

Cu gânduri bune,

Irina

Tuesday, February 14, 2017

Cum să dobândeşti măiestria - Robin Sharma




  • Să ai încredere în viziunea ta chiar şi când cei din jurul tău te fac nebun.
  • Înconjoara-te cu persoanele potrivite.
  • Cu cât e mai măreţ visul, cu atât e mai importantă echipa ta.
  • Pune-ţi la punct lumea interioară. Nu poţi inspira lumea, dacă "fântâna" ta interioară e goală...
  • Ia-ţi angajamentul măiestriei - devino atât de bun în ceea ce faci încât să-ţi creezi propriul tău sistem economic. Piaţa va plăti întotdeauna pentru măiestrie.
  • Stabileşte-ţi rutine bune. Pune-ţi la punct obiceiurile.
  • Fii motivat de o cauză care să nu aibă a face cu banii. Găseşte o motivaţie care să te influenţeze la nivel emoţional astfel încât să trăieşti pentru o cauză mai mare decât tine.
Idei extrase din acest material video.

Friday, February 10, 2017

Ce am făcut săptămâna aceasta pentru planurile/obiectivele mele?

Salutare, dragilor!

După cum s-a putut observa pe blog, mă gândesc intens cum să fac să devin cât mai eficientă cu tot ceea ce vreau sa fac. Am în vedere multe aspecte la care vreau să lucrez şi care dacă nu-s bifate, în special în punctele CHEIE, parcă se duc tăvălug toate de râpă.



Cele câteva arii extrem de importante pentru mine sunt: relaţia mea cu Dumnezeu, relaţia mea cu cei foarte apropiaţi (familia), sănătatea mea fizică şi psihică. De aici derivă practic tot ce mi-am propus să fac anul acesta, am tot scris pe subiect diferite idei, cei care citiţi aici ştiţi deja. Ca să-mi iau practic un ANGAJAMENT faţă de planurile şi obiectivele mele, va trebui să stau axată mai mult pe ele, adică să le privesc mai des, zilnic, pentru că:

"Suntem ceea ce facem în mod repetat. De aceea măiestria nu este un act, ci o deprindere." Aristotel

Astfel mi-am făcut un habit tracker în jurnalul pe puncte, un fel de grilă a obiectivelor mele, iar în fiecare zi a săptămânii bifez ce am făcut sau nu în ziua aceea.

În habit tracker am:

- elemente ce ţin de relaţia mea cu Dumnezeu şi de lucrurile pe care mi le-am propus pentru a avea continuitate în relaţia cu El. Aşa cum aproape zilnic îmi sun părinţii sau dau mesaje prietenilor foarte apropiaţi, aşa îmi doresc ca zilnic să clădesc un pic câte un pic apropierea de Dumnezeu, pentru a avea intimitate cu sensul existenţei mele, cu creatorul meu. Aici am trecut: rugăciunea de dimineaţa şi de seară, lectura unui capitol din Noul Testament şi participarea săptămânală la slujba Liturghiei şi a Maslului. Tot aici mai sunt câteva detalii, dar nu sunt trecute în habit tracker şi nu le voi scrie nici pe blog.

-elemente ce ţin de obiectivul meu privind mişcarea şi hrana sănătoasă: un suc de fructe, un ceai, o salată, minim 6000 de paşi, 20 de minute de mişcare energică (acestea fac parte din regula 20-20-20 a lui Robin Sharma), dans, fără zahăr, fără făină, fără cafea.

-aspecte pe care dacă nu le fac îmi provoacă un stres: sunat-vizitat părinţi, bunica mea.

-diverse: să fac patul, să las chiuveta goală seara (cele două gesturi care mie îmi dau o stare de bine, aşa cum am scris aici)

-bunăstare mentală: 20 de minute de lectură ultra-folositoare şi 20 de minute de planificare (din regula 20-20-20 a lui Robin Sharma), 30 de pagini de lectură de plăcere, fără cheltuieli, să fiu o apariţie plăcută, decentă (despre obiectivul acesta am scris aici). fără Facebook, făcut puţină ordine prin casă, să scriu în jurnal, lucrat la planurile privind viitorul meu.

Ştiu că sunt foarte multe, dar majoritatea sunt făcute în calupuri şi nu-mi iau foarte mult timp :). E mult până îţi setezi intenţia de a le face/avea în vedere, iar subconştientul are grijă să-ţi reamintească de ele.

Ce pot spune că am făcut săptămâna aceasta pentru obiectivele mele? Le-am bifat în mare parte, pe unele le-am făcut pe sfert şi e mai mult decât nimic, iar altele, pentru simplul fapt că au fost acolo, mi-au atras atenţia să mă străduiesc să le fac (sau să NU le mai fac, cum e cu statul de aiurea pe Fb).

Mai exact: pe Facebook am stat foarte puţin, chiar dacă nu am făcut 6000 de paşi zilnici, măcar am mers pe jos şi am lăsat maşina acasă, chiar dacă nu m-am înscris încă la cursul de dans, am dat câteva telefoane să cer detalii privind cursul, cafea am băut mai puţină, cele 30 de pagini de lectură de plăcere se bifează ultra-rapid pe drumul dus-întors la muncă etc.

Nu mă mai întind, ci zic atât KEEP GOING!

Succes!

Irina

Tuesday, February 7, 2017

Clubul 5 AM şi formula lui 20-20-20 - Robin Sharma

Anul 2017 se pare a fi un generator de noi noutăţi, ca să zic aşa, la care nu m-am gândit. Se pare ca va trebui să renunţ la multe în vederea de a obţine altele. Va trebui să renunţ la obiceiuri proaste fie ele alimentare, sau relaţionale, la sedentarism, la dulciuri şi făină albă, la compromisuri, la imposibilitatea de a spune "nu", la neîncrederea în mine etc. Cu cât mă gândesc mai mult la lucrurile astea, cu atât îmi apar mai multe materiale sub nas care să confirme ce gândesc. Un exemplu sunt notiţele de mai jos extrase prin vară dintr-un material video cu autorul Robin Sharma (poate fi vizionat aici), sau acest articol de pe Blogul de familie care îmi confirmă că doi ani de stat pe scaun m-au adus aici (da, fac 2 ani în martie de când sunt pe postul actual de muncă unde a fost aproape numai muncă de birou, stat pe scaun).


Dar să trec la subiect şi să notez ideile de care vă vorbeam:

"Războinicii spartani avea un o idee după care se ghidau: cine transpiră mai mult în antrenament, va pierde mai puţin sânge în război.

Fie că eşti antreprenor, artist, brutar, profesor, mamă, măturător de stradă, atunci când ieşi în lume e o necesitate să dai lumii ce ai tu mai bun.

Majoritatea dintre noi ne trăim zilele "by default"/din inerţie, lăsăm viaţa să ne trăiască într-un mod reactiv.

Soluţia e să ne vedem ce fel de luptători/războinici şi să ne pregătim în intervalul 5-6 AM zilnic fizic/psihic/emoţional/spiritual.

Un secret este formula lui 20-20-20.

1. Primele 20 de minute, imediat după ce te-ai trezit, FĂ MIŞCARE, antrenează-te intens: acest obicei va face enorm pentru tine. Studiile demonstrează că acest antrenament va crea o farmacie chimică a excelenţei: creierul îşi va elibera DOPAMINĂ - neutrotransmiţătorul motivaţiei, vei reduce nivelul de CORTIZON din creier: hormonul FRICII, creierul va elibera SEROTONINĂ, datorită căreia chiar de eşti morocănos vei începe să te simţi bine, vei elibera BDNF (detalii puteţi găsi aici) - un hormon miraculos care ajută creierul prin vindecarea celulelor dăunate de stress (BDNF - prescurtarea pentru brain-derived neurotrophic factor, acţionează asupra anumitor neuroni din sistemul nervos central şi în sistemul nervos periferic ajutând la supravieţuirea neuronilor existenţi şi încurajarea dezvoltaării unor noi neuroni şi sinapse).

Cu aceste prime 20 de minute îţi rescrii practic CREIERUL, îţi creşti ritmul metabolic, te pregăteşti de luptă şi rezistenţă împotriva stresului.

2. Următoarele 20 de minute - PLANIFICI, îţi stabileşti ce vrei să faci, acest gest fiind generator de SPERANŢĂ şi POZITIVISM în faţa zilei ce ţi se aşterne înainte. Acest pas este necesar pentru că DEPENDEŢA DE ÎMPRĂŞTIERE/FACTORII PERTURBATORI ESTE MOARTEA PRODUCTIVITĂŢII CREATIVE (Addiction to distraction is the death to creative production).

3. Ultimele 20 de minute - ÎNVEŢI ceva nou, studiezi ceva util pentru tine. cine învaţă mai mult câştigă mai mult. (The more you know, the more you can achieve)."

Ce îmi place mie la Robin Sharma e că este atât de bine documentat şi face lucrurile să pară atât de realizabile, încât te întrebi de ce mai stai pe gânduri?

Mă gândesc serios să implementez şi eu acest 20 20 20 în viaţa mea, cu mici retuşuri... :). Aici mai am câteva idei pe care le voi prezenta zilele următoare.

Succes şi bunăvoie, dragi prieteni!

Friday, January 20, 2017

Cum stăm cu obiectivele pe anul 2017?

Citeam pe blogul Inspirational Mama acest material şi mă gândeam oare cum stau eu cu obiectivele mele?



Să o iau pe rând:

1. Să mănânc sănătos şi să fac mai multă mişcare.

Am încercat să urmăresc direcţia pe care mi-am trasat-o în privinţa acestui obiectiv. Mi-am dat seama că în ceea că mă priveşte, pe toate planurile, funcţionează introducerea a mici aspecte, lucruri, idei, preparate, mijloace care mă vor ajuta în lucrurile pe care mi le propun spre binele vieţii mele. Mai exact, pentru că mă gândesc la alimentaţie acum, la mine nu funcţioneză cu scos una sau alta, interzis, sau alte măsuri drastice care nu fac decât să mă frustreze. Ci funcţionează să introduc pe lângă ce consum deja, ceva sănătos, dar să fie constant. Fructele şi legumele, spre exemplu, am observat că în timp îţi taie ele pofta de dulce şi senzaţia de foame nestăvilită pe care o ai uneori. Deci nu scot lucruri rele, ci introduc lucruri benefice mie şi-şi vor face ele trebaba singure. Deci #asaladaday rămâne pe listă, deşi am câteva zile de pauză, ori n-am mâncat acasă, ori am mâncat ceva ce nu mergea cu salată (varză a la Cluj, par example :))

Mişcarea a funcţionat cât n-am avut maşina şi a trebuit să merg pe jos mai mult. La muncă caut să fiu cât mai activă, să mă ridic mai mult de pe scaun, să fiu energică, chiar dacă munca mea e de birou şi de stat pe scaun ore în şir.

Cele două obiective care erau legate tot de mişcare, dar şi pe "bucket list" n-au fost încă abordate.

2. Să finalizez cursul de fotografie

Nu am luat legătura încă cu ei, pentru că ei sunt acum într-un fel de semestrul 2, mă gândeam poate din toamnă când începe propriu-zis anul să merg atunci.

3. Să călătoresc

Deocamdată am doar planuri.

4. Să ies mai des şi să spun da mai multor experienţe

Greu aici. Am spus da să ies în oraş cu două cunoştinţe. Trebuie să fiu atentă aici, pentru că dacă ies cu persoane care nu-mi plac, am senzaţia că am risipit timp, energie, bani etc. Oricât de aiurea sună, prefer calitatea şi nu cantitatea. Am spus nu la două propuneri de a ieşi vineri seara şi au fost din motive financiare şi că nu aveam cu ce să mă deplasez la ora aia (taxi-urile sunt mereu ultima variantă la care aş apela).

5. Să creez mai mult

De când am reluat serviciul săptămâna aceasta m-am blocat efectiv pe toate celelalte planuri. N-am mai lucrat la cele două proiecte de pe listă, nu am mai avut energie mai de nimic...

6. Să fiu mai mult cu ai mei

Nu am reuşit nici aici prea mari performanţe. Din varii motive nu am ajuns decât de vreo două ori la ei în ultimele 2 săptămâni. Miercuri am ieşit în familie la restaurant pentru că a fost ziua tatălui meu.

7. Să am grijă de mine

Am înercat să mă îmbrac cât de cât adecvat locului de muncă, în condiţiile în care m-aş fi dus înfăşurată în pătură. Tot respectul pentru cei/cele ce reuşesc să fie chic pe ger! Am folosit doar vreo două zile şi puţin make-up (cremă de faţă colorantă, puţin fard în obraji ca să nu mai par leşinată, rimel şi balsam de buze).

La grija de mine am încercat să fiu mult mai atentă la ce gândesc. Gândurile bune şi pozitive, de încredere, de speranţă sunt gânduri pe care mi le formulez eu singură şi cu mare greutate. Gândurile care-mi vin automat, spontan sunt de critică, de negativism, de lipsă de speranţă, neîncredere în mine etc. A pune binele înainte e un proces complex.

8. Să citesc 3 cărţi în engleză

Am citit aproximativ 50 de pagini din "The Red Dragon - The Siberiad". După o serie de lacrimi şi deznădejde am decis să renunţ la ea. Am parte de suficientă dramă în viaţa personală, nu vreau să mă mai încarc cu nimic, fie ea istorie sau nu. Am pus la rând Simply C.S.Lewis.

Voi cum staţi cu planurile pentru 2017?

Cu speranţă,

Irina

Tuesday, January 17, 2017

Alte două produse Escapade pe care le recomand

Nu ştiu dacă va mai amintiţi de păţania mea din luna septembrie când m-am accidentat la picior. Ce pot să vă zic e că, la 5 luni distanţă, deşi m-am făcut bine între timp, încă am o sensbilitate la gleznă şi oricât am avut eu grijă, am rămas cu un semn urât, ca o vânătaie destul de mare.

Atunci imediat dupa accident am folosit câteva produse care să mă ajute în procesul de vindecare. Despre două dintre acestea aş vrea să scriu în mod deosebit aici pe blog şi acestea sunt:

Arnica Gel 50 ml, preţ 30 lei - un produs Stanhome - Family Expert, comercializat de firma Escapade 


şi

Derma Repair 100  ml, preţ 50 lei - tot Stanhome - Family Expert, Escapade



Arnica Gel este un gel calmant folosit pentru dureri. Calmează cu eficienţă şi oferă o senzaţie răcoritoare pe piele. Calmează şi reduce inflamaţiile şi durerile cauzate de vânătăi entorse, luxaţii. Stimulează circulaţia, reduce febra musculară. Conţine camfor şi mentol. Intră rapid în piele. Se poate folosi de către întreaga familie, chiar şi pentru copiii cu vârsta de peste 3 ani. Se va evita contactul cu ochii.

Crema aceasta a fost un adevărat balsam pentru mine, pentru că mi-a luat din durere şi a grăbit vindecarea, mi-a redus din inflamaţia piciorului (îl aveam ca un butuc până la genunchi) şi parfumul fresh de la mentol şi camfor îmi mai luau din lamentările în care intrasem :)).

Derma Repair este o cremă reparatoare pentru faţă şi corp ce calmează şi hidratează pielea uscată, crăpată şi iritată. Conţine glicerină recunoscută pentru proprietăţile sale de hidratare. Mai conţine alantolină, care calmează pielea, vitamina E şi vitamina B5. Este tot o cremă recomandată pentru îmtreaga familie, inclusiv pentru copiii cu vârsta de peste 3 ani.

Eu am folosit crema aceasta şi pentru grăbirea vindecării rănii pe care o aveam (dulapul acela de căzuse peste picior îmi luase o bucată serioasă de piele şi a lăsat o rană adâncă care s-a închis greu...), dar am folosit-o cu încredere pentru faţă şi acum iarna pentru mâini. Iarna aceasta, ca niciodată, am avut pielea foarte agresată, uscată, subţiată, de orice mă atingeam îmi făceam o mică tăietură care se vindeca greu, iar crema aceasta a fost de mare, mare ajutor. Ce îmi place e că are un parfum delicat, discret, ce mă duce cu gândul la ceva... curat şi proaspăt :P.

Ştiu că preţul lor nu este chiar unul foarte la îndemâna oricui, dar eu m-am înscris ca reprezentant Escapade şi beneficiez de numeroase discount-uri care uneori ajung şi la 70%. Despre ce beneficii are un reprezentant Escapade puteţi citi în acest ghid. Pe lângă că veţi avea discount-uri mari la produse de o foarte bună calitate, poate reprezenta şi o sursă de a rotunji veniturile familiei. 

Pentru înscriere nu e complicat procesul, se intră pe pagina aceasta, vă lasaţi datele, apoi pe email veţi primi zilnic aproape ce produse sunt reduse, ce oferte au (la firma aceasta ofertele sunt aproape zilnic, deşi o parte din produsele din catalog au deja discount-uri, zilnic pot avea un discount suplimentar). Comezile se pot face apoi direct din site.

Meţionez că toate produsele încercate până acum: cosmetice, produse de curăţenie, lenjerie intimă etc. sunt de o calitate fantastică. Am dresuri de 2 ani care sunt încă în stare perfectă, spre exemplu. şi tot aici am găsit dresuri colorate (au şi pentru adulţi şi pentru copii), când pe piaţă nu se găseau încă, sau costau foarte mult. Nu m-aş fi înscris dacă nu eram convinsă de calitatea produsele lor...

Dacă vi se pare complicat să vă înscrieţi ca reprezentant, dar doriţi totuşi produsele pe care le voi mai prezenta pe blog, vă rog să-mi spuneţi într-un comentariu şi vi le pot comanda eu.

Sper să vă fi fost de folos acest articol.

Cu drag,

Irina

P.S. Am mai scris şi despre spray-ul de geamuri, un alt produs Stanhome-Escapade de care am fost foarte mulţumită.

Monday, January 16, 2017

Bullet Journal - experiența mea

Am început să folosesc bullet journal în ianuarie 2016. Aflasem despre el cu ceva timp înainte, dar am zis să o iau de la zero cu începutul anului 2016, să  încep pe curat, cum s-ar zice. Chiar și înainte foloseam un fel de bullet journal, doar că o făceam pe mai multe caiete și agende și nu era organizat chiar pe zile în parte. Mă organizam așa din două motive: unul era că pierdusem sensul la muncă cum că aș face ceva zi de zi, iar în viața personală tot așa mă simțeam copleșită de câte aveam de făcut și cu câte rămâneam în urmă.


Eu am păstrat ideea de bullet journal cât mai simplă. Mi-am luat o agendă nedatată cu foi de matematică și cu coperți cartonate. Îmi primă fază am încercat să mă țin după sugetiile de pe site-ul mamă bullet journal, dar am luat de acolo câteva idei și am făcut lucrurile după stilul și necesitățile mele.

Ce am făcut propriu-zis, sau mai bine zis, ce a mers și ce am folosit până la finalul anului când am văzut că acele lucruri îmi sunt mie folositoare?

Planificarea lunară

Am scris pe un număr de pagini zilele lunii în curs. Spre exemplu, pentru luna ianuarie am folosit cam 8 pagini față-verso, iar pe fiecare pagină am scris câte două zile din săptămână. Am început cu 1 și am completat până s-a încheiat luna. Am trecut data zilei și ce zi era - luni, marți etc. Unde am știu că e o zi a cuiva, sau aveam un eveniment în luna respectivă, m-am dus la data propriu-zisă și am trecut ”ziua lui X”, ”examen la nu-știu-ce”, ”schimbat permis”. Modul acesta de planificare anticipată te ajută pentru că, cu cât te apropii de dată și arunci o privire în avans, vezi că la data X ai ceva de rezolvat și te pregătești cu ce e necesar. Deci la capitolul planificare lunară nu am făcut decât atât, ce v-am zis un pic mai sus.

La planificarea lunară ar trebui să menționez că la începutul anului am avut un fel de habit tracker, adică un fel de urmăritor al unor obiceiuri pe care vroiam să le implementez. După o vreme am renunțat la el, dar nu pot să zic că nu mi-a fost de folos.

Am făcut pur și simplu o grilă simplă - sus data fiecărei zile din luna respectivă și în stânga ce urmăream. Pe parcursul lunii, dacă făceam ce urmăream eu acolo, coloram o pătrățică. A fost folositor, nu pot să neg, dar nu știu de ce nu l-am mai aplicat. Vreau să-l reiau iar.

Planificarea zilnică

Fiecare zi am împărțit-o în două secțiuni: JOB și PERSONALE. Ce ținea de job am trecut acolo ca listă de to-do, ce ținea de plan personal era trecut în cealaltă coloană. Totul a fost trecut foarte simplu, aproape rudimentar și cu liniuță/punct - de sunat X, de anunțat Y, de mers la bancă, de organizat W. În plan personal la fel: de dat cu aspiratorul prin casă, de făcut programare la medic etc. Tot ce era realizat era tăiat cu o linie și trecut o bifă în dreptul obiectivului. Ce nu era realizat era de asemenea tăiat, dar am trecut în dreptul obiectivului o săgeată, semn că a fost transferat pe a doua zi. Lucrurile care au fost transferate prea des, într-un final erau tăiate și făcut un mic X în dreptul lor, ca să-mi dau seama că a fost o idee sau un obiectiv care a ”murit”.




În dreptul lucrurilor grele pe care am reușit să le fac, mi-am trecut și mici felicitări personale, motivatori că...uite, ai făcut asta, chiar dacă era greu și înainte ai fi tărăgănat până te-ar fi terminat stresul, sau ai fi lăsat-o baltă. Mi-am scris BRAVO!!! cu roșu la astfel de realizări ;).

Ce altceva am mai trecut eu în bullet journal?
  • Mici liste de lecturi
  • Rețete pe care aș fi vrut să le încerc
  • Liste de filme - pe care nu le-am vizionat nici acum
  • Citate
  • Fragmente întregi din lecturile curente (anul trecut am avut o agendă ceva mai mare ca format și cu mai multe pagini și s-a pretat acest lucru, acum am o agendă mai mică și am să mă rezum la cel mult citate)
  • Bucket list - lucruri pe care îmi doresc mult să le fac în viața asta
  • Idei de postări pentru blog
  • Idei de activități pe care vroiam să le fac în plan personal
  • Date de contact, telefoane, usere și parole
  • Comenzi pe care le-am făcut la Avon cât am fost reprezentant, apoi la Oriflame și Esacapde
  • Etc.

Câteva concluzii personale:

Îl recomand? DA,DA și iar DA! Dacă păstrezi lucrurile simple, îți va fi o unealtă imbatabilă la capitolul organizare. Pe mine m-a ajutat mult să nu mai am senzația că nu fac nimic, lucrurile bifate stau dovadă că am făcut suficiente lucruri și la muncă (unde, deseori, îți poate lipsi cu desăvârșire feedback-ul de ajungi să te întrebi dacă chiar lucrezi, sau stai și te uiti pe FB toată ziua), dar și în plan personal. Ce a rămas nebifat e din cauză că... nu suntem roboți și ne-am dat silința să facem ce se poate în ziua respectivă.

Momentan presimt că va fi o legătură strânsă între mine și acest tip de organizare pentru mulți ani de aici înainte.

Dacă vrei să te apuci de bullet journal

Îți recomand o agendă nedatată, sau chiar și un caiet care să nu se deterioreze ușor. Eu am folosit prima oară o agendă, un registru mai degrabă cu coperți foarte groase, un pic mai mare decât un format A5, cu foi cu pătrățele. A fost o agendă rezistentă, dar un pic cam mare pentru anumite genți. Acum folosesc o agendă Leuchtturm, am vrut ceva mai rafinat, chiar dacă m-a costat mai mult și mi-am luat și un suport atașabil agendei în care să am mereu un instrment de scris. Ca instrument de scris folosesc un stilou.



Apoi uită-te pe site-ul mamă, sau citește traducerea mea a acelui site făcută aici pe blog, apoi dă o căutare pe Google cu bullet journal și ai să găsești sute de sfaturi privind acest tip de organizare. Sfatul meu de final ar fi să nu zăbovești mult pe sfatul altora privind ceea ce merge sau nu în bullet journaling, ci să îți faci tu o cale a ta, testând.

Deci, nu mă mai întind, îți urez succes maxim și organizare cât mai strașnică!

Cu gânduri bune,

Irina

P.S. Am vrut să pun mai multe fotografii cu interiorul jurnalului, dar majoritatea fotografiilor au ieşit foarte slabe, plus că majoritatea conţin detalii mult prea intime ca să le pot da publice :). Deci, sper să fie cât de cât concludent ce am pus deja în articol.

Pericol de electrocutare!

Aș fi vrut să scriu pe blog despre un subiect mai vesel, sau plăcut, dar cum pe mai toate canalele media găsim mult conținut lipsit de subst...